Între balanța de putere și accidentul istoric

Filosofiile legate de motivația războiului între națiuni nu încetează. E bine să nu înceteze, dacă am învăța ceva din ele și am acționa, dar dacă doar le rumegăm, transformându-ne în consumatori de spaimă și pe lângă starea de frică și în general de deznădejde mai ne lăsăm dominați și de perspective greșite asupra lumii, construite pe informațiile, perspectivele și mai ales emoțiile pompate de duhurile care controlează fabrica de consens, suntem expuși accidentelor.

Altfel spus, doresc să lansez ideea că putem – într-o oarecare măsură – să prevestim ce se va întâmpla și să ne poziționăm corespunzător pe plan personal în raport cu viitorul. Zic în plan personal deoarece în ciuda tentațiilor de evadare către macro, în intenție scopul activității mele online (atât pe blog cât și pe social media) este să transfer puțin know-how și … lifestyle către compatrioții mei aflați mereu în mari dificultăți din cauza provocărilor geografice dar și ale vremurilor în care ne aflăm. În ciuda ispitelor, nu-mi fac iluzii că pot ajuta cu ceva la un nivel peste nivelul individual, deoarece sunt sceptic – ca să zic pe scurt.

În orice conflict există o balanță de putere. Vă voi da un exemplu simplu ca să înțelegeți ce doresc să spun. Să zicem că doi copii vecini au un conflict. Se ivește pur și simplu deoarece viața e complexă. Prin urmare, unul îl bate pe celălalt. Celălalt are însă un frate care când vede conflictul (dacă e în zonă) vine și își ajută fratele, pedepsindu-l pe agresor. Dar pedeapsa fratelui mai mare este redusă și auto-constrânsă deoarece acesta știe că agresorul are un tată agresiv și dacă exagerează prea mult în pedeapsă, urmează să și-o fure și el chiar dacă agresorul inițial încasează oricum pedeapsa dar nu la amplitudinea posibilităților fratelui apărător. Data viitoare, agresorul de acum însă se va feri să atace pe vecinul mai slab care l-a provocat să îl atace de frica fratelui. Dar deoarece are un tată puternic și rău de care știe că fratele acestuia se teme, deși nu îl va mai bate, nu se va da înapoi în a-l înjura. Deoarece singur, copilul cel mic și neajutorat nu se poate apăra, dar dacă ia bătaie, fratele său va sări – nu însă pentru o înjurătură sau poate pentru un șut în fund. Evident aceste fapte par ancestrale în ziua de astăzi când copiii sunt urmăriți și la locul de joacă 99% din secunde și la cel mai mic conflict indiferent cât de superficial, părinții intervin și îi cenzurează, așa cum Facebook (și rețelele sociale) super-cenzurează orice conflict online și încearcă să creeze un bubble society în care microagresiunile sunt pedepsite instant, poate chiar la momentul intenției. De aceea balanța de putere în viitor va căpăta moduri de expresie mult mai complexe și mai … elaborate, până când bula se va sparge și ne vom întoarce la arme, așa cum se întâmplă deja în Afganistan, Siria, Ucraina și alte zone ale planetei.

Legile naturii ne spun cumva că în orice conflict, agresorul se va întinde până va fi oprit și până va calcula că dacă mai face un pas, costul beneficiu-pierdere nu va mai merita și prin urmare, acolo se va trasa granița. Un alt fel de a declara această lege, ar fi aceea că în conflictele internaționale nu există emoție, compasiune sau justiție. Nici măcar oboseală. Totul ține de resurse, asset-uri, capacități, constrângeri.

Mergând acum la conflicul din Rusia, ce putem spune legat de balanța de putere? În primul rând, m-aș întoarce puțin în timp în perioada post-sovietică proximă – e firesc că NATO s-a extins atunci deoarece nu exista nimeni ca să oprească această extindere. Prin extinderea NATO, SUA dobândeau noi avantaje care au meritat să calce peste promisiunile verbale (deci oricum irelevante) oferite de președinții americani rușilor.

Paranteză – nu știu dacă am mai spus și dacă cititorii au clar în minte acest mic dar important amănunt – SUA nu a garantat niciodată în scris URSS-ului sau Rusiei că nu se va mai extinde. Gorbaciov s-a mulțumit cu garanții verbale. Nu există niciun document unde SUA să se fii angajat – noi nu ne mai extindem. Există însă document în care SUA și Rusia se angajază să ofere garanții de securitate Ucrainei …

Deci dacă SUA a putut, deoarece balanța de putere la acel moment dat a fost în favoarea lor, a împins NATO spre periferie, din motive evidente: extinderea influenție militare și a controlului politic. Practic prin aderarea la NATO, fiecare țară (mai ales cele mici și slabe) devine supusă politic total SUA. Prin simpla prezență a capacităților militare și în general prin desfășurarea unui aparatus diplomatic, SUA pot afecta major politica unei țări mici defavorizând, lovind și chiar eliminând potențialele centre de putere politice care sunt anti-imperiale. Turcia este exemplul care confirmă regula, în sensul că s-a mers până acolo încât întreaga armată turcă să fie implicată într-un complot de eliminare a președintelui.

De la extinderea NATO, până la tentativele de control și colonizare a sistemului financiar și energetic al Rusiei în perioada lui Eltin, totul se explică prin cheia balanței de putere – SUA au încercat maxim ce au putut să reușească și Rusia ar fi făcut la fel (sau chiar mai rău) dacă se aflau într-o poziție similară.

Dar dacă tot discutăm de acea perioadă, avem și un exemplul de partea rusă: Transnistria. Rusia a folosit slăbiciunea României din acea perioadă (și oarecum a Moldovei) și și-a păstrat Transnistria, chiar intenționând ocuparea întregii Moldove, care la nivelul intenției rusești de atunci, trebuia să fie un nou Kaliningrad pentru partea estică a Europei. Faptul că nu “a insistat” în această direcție, deși putea, se datorează calculului (greșit sau nu – vom vedea) de atunci, că Ucraina va rămâne permanent în sfera rusă, prin urmare, nu este nevoie de ocuparea militară a Moldovei. CSI-ul de asemenea este cumva tot un fel de tentativă de creare a unui NATO post-sovietic mai restrâns și mai dependent cumva de Moscova decât Pactul de la Varșovia care s-a dovedit un eșec al istoriei.

Înainte de a trece la câteva observații legate de balanța de putere în actualul conflict, aș dori să explic de ce am inclus în titlu și “accidentul istoric”. Prin accident istoric mulți înțeleg evenimente întâmplătoare sau personalități care reacționează ciudat, în mod neașteptat, în afara “realiăților”. De fiecare dată când auziți de accident istoric, vă propun să gândiți – complexitate. Viața este complexă și este imposibil de calculat toți parametrii care influențează istoria. Pe lângă complexitatea vieții, intervenția divină poate de asemenea să direcționeze evoluția puternic într-o direcție sau alta, astfel încât orice analiză logică, rațională, coerentă să nu mai aibă niciun sens. Dar acesta este rolul lui Dumnezeu, rolul oamenilor este să facă ce pot, iar a gândi și a calcula este posibil omenește.

Prin prisma conceptului de balanță de putere pe care am încercat să îl prezint și să îl propun ca schemă de gândire în tot ce vedem că se întâmplă în război, care să fie argumentele pentru care să sperăm că Rusia se va opri la Donbas și Lugansk și nu va ocupa întreaga Ucraină? În primul rând, această idee este cumva una nouă, lansată de Fabrica de Consens pentru a justifica – în continuare – efortul vestului de a trimite arme în Ucraina. Pentru a face grea viața rușilor și a-i descuraja să înainteze dincolo de aceste provincii … de aia se spune meltenilor că Rusia se va opri și nu va ataca prea curând Polonia și țările NATO. Argumentul vedem că s-ar încadra în teoria balanței de putere, dar greșită este evaluarea constrângerilor de o parte și de alta. Greșala (intenționată) se face în subcapacității rușilor și în supraestimarea capacităților ucrainienilor și a ajutorului primit. Totodată se ignoră eșecul sancțiunilor – o mare greutate în balanța de putere. Motivele acestei minciuni programate sunt penibile, au rațiuni financiare și țin de meandrele industriei de fabricare a consensului.

Așadar Rusia va continua ocuparea Ucrainei – poate nu acest an, dar până la un tratat … războiul nu se va termina. Avem deci pe de o parte puterea armată a Rusiei. Convențională! Măcăne aiurea “analiștii” că Rusia stă prost. Stă, dar se adaptează. Recent Rusia a făcut următoarele progrese în război:

  • nu mai pierde aiurea tancuri și convoaie din cauza problemelor logistice și a expunerii liniilor de aprovizionare; această anomalie (cine se aștepta la asemenea greșeli din partea unei armate de top???) s-a datorat tentativei de “război blitz” a rușilor. Privit retrospectiv, a fost un pariu. Dacă câștigau, rușii ocupau Ucraina rapid, în câteva zile și realizau o lovitură de imagine puternică care urma să rezoneze ani de zile și să fie fundamentală pentru discursul în raport cu vestul. Cam cum a fost aselenizarea pentru americani … Dacă au pierdut, au pierdut ceva oameni și resurse, dar nu contează în ecuația finală a războiului. Este doar un procent (1,2%) în plus la cost. Mai nou rușii au învățat să lupte cu mai multe arme odată, nu fac greșeli de expunere și chiar câștigă bătălii tactice (nu prin dominarea puterii brute) – vezi Popasna …
  • sancțiunile nu au avut efect. Singura măsură care ar fi avut efect ar fi fost tăierea totală a petrolului și a gazlor. Rușii însă au calculat bine apriorii că pentru nemți asta e imposibil. Să nu uităm de unde au plecat! I-au pregătit pe nemți atât de bine – în sensul că i-au strâns blocați în lațul dependenței – încât chiar porniseră acea conductă Nord Stream 2 … atât de mult credeau nemții (looseri și incapabili) că vor putea ei să sugă gaze ieftine de la ruși. Incompetența și prostia nemților în relația cu rușii este cumva comparabilă cu docilitatea cu care aliații l-au tratat pe Hitler în build-up-ul celui de-Al 2-lea Război Mondial. “Cehia – o țară departe …” – reacția prim-ministrului Britanic când Germania a ocupat Cehia este acum comparabilă cu declarația lui Olaf – It does not help “if the lights go out here”. În ciuda tentațiilor de a-l exonera pe “Scholz-o-matic” deoarece el doar moștenește rahatul pe care i l-a lăsat în poală cea mai proastă femeie din politică din ultimii 100 de ani (cu consecințe poate mai nasoale decât ale Elenei Ceaușescu), adevărul este că toată Germania (și nu doar Olaf) este pur și simplu incapabilă să se ridice la importanța momentului pe care îl trăim și prin urmare foarte probabil nu va mai exista o Germanie în viitor, așa cum nu va mai exista UE

Ar fi mai multe de zis, dar nu o lungesc. Pe ambele planuri (militar și economic) Rusia are ce greutate să pună în balanță. Dar Ucraina (și vestul) ce pun? Alte arme decât cele care sunt acum trimise Ucrainei, nu există! Cu cât trece timpul, cu atât entuziasmul de a ajuta Ucraina scade și de asemenea Ucraina pierde oameni capabili să opereze acele arme. Militar, nu prea există alte soluții pentru a ajuta Ucraina. Singura soluție militară ar fi fost atacarea Rusiei de către toate fostele republici sovietice care au probleme cu Rusia (Moldova în Transnistria, Georgia în Osetia și Abhazia, etc). Poate însă că exista chiar o coordonare și un plan de atac al Rusiei în toate “punctele fierbinți”, și reaprinderea focarului din Nagorno-Karabakh chiar recent (anul trecut) este un argument. Că nu toți s-au aliniat și că efortul a fost cumva dispersat în timp (aș adăuga aici și Kazahstanul care dacă pica în afara Rusiei însemna o pierdere masivă pe plan economic și geopolitic) este altă poveste, dar poate în aceste tentative de lovire a intereselor Rusiei în diverse puncte se află în spate tot SUA de unde motivația de pornire a războiului din Ucraina ca mutare imposibil de amânat pentru ruși în perspectiva înarmării și fortificării acesteia de câtre NATO și poate chiar a includerii ei în alianță.

Să ne întoarcem acum la ce concluzii putem trage pe plan personal care să ne poată ajuta în viața de zi cu zi. Din ce s-a consumat deocamdată din conflict, vedem clar că există un oarecare răspuns al vestului și există chiar perspectiva ca NATO să rămână în picioare și prin urmare, falia dintre continente să crape undeva prin Ucraina, poate chiar la granița cu noi și rușii să se oprească din alte tentative. Practic în scenariul pozitiv al evoluției acestui conflict, chiar în cadrul analizei orientate înspre balanța de putere, putem spera la un război rece. Ne place rece deoarece înseamnă că nu este fierbinte și înseamnă cu nu avem parte de bombe și de moarte. Dar lucrurile nu stau chiar așa și vă rog să aveți răbdare să încercați să înțelegeți argumentele mele pe care deși poate nu le detaliez și formulez corect, le am foarte clar în minte și le repet periodic prezentându-le sub o formă sau alta.

Să privim acum spre SUA/NATO prin prisma balanței de putere, ca actor. Am amintit la început că NATO a profitat de slăbiciunea Rusiei în perioada post-sovietică. Dar asta face și acum! A profitat de incapacitatea Rusiei de a controla Ucraina politic și prin urmare și-a întins masiv influența politică în Ucraina. Era suficient pentru americani să nu facă nimic în Ucraina pentru ca acest război să nu existe. Era suficient să permită echilibrului intern – care iată a durat 20 de ani – să decidă ce fel de politicieni ajung să controleze Ucraina și în ce măsură. Altfel spus, spoiala de democrație și divergențele interne, dacă continuau, puteau permite ca la putere în Ucraina să ajungă și pro-ruși și pro-europeni, să existe o alternanță, să existe o dinamică care să nu ducă la conflict armat. Rusia a pornit în 2014 tensiunile din Donbas și Lugansk doar ca răspuns la Euromaidan. Vă amintiți “Fuck the EU” a lui Nuland?- o mică rază de “lumină” din grota centrelor de strategie care decid soarta noastră și a UE, din partea Imperiului. Așadar, cum UE este slabă și nu poate face nimic în Ucraina, SUA își urmărește interesul și împinge la maxim pe toate planurile în vederea lovirii Rusiei. A făcut-o prin Euromaidan, a făcut-o prin sancțiunile care au urmat ocupării Crimeei, au făcut-o înarmând ulterior Ucraina. În ciuda războiului actual, “investiția” în Ucraina a dat roade. Din punctul de vedere al SUA, al intereselor SUA, Ucraina este deja o reușită – Rusia a fost sancționată (atât cât este), armata a fost afectată, rușii și-au dat pe față cvasi-irelevanța în eventualitatea unui război convențional cu NATO sau SUA, anumite arme secrete sau inexistența lor au fost analizate (rușii poate au fost tentați să le folosească sau au dovedit că nu le au) etc, etc. Ca să nu mai zic de generalii ruși omorâți care sunt evident rodul suportului pe care americanii l-au dat rușilor. Probabil resurse masive ale ucrainienilor au fost folosite pentru omorârea generalilor care acțiuni însă nu știu în ce măsură au contat în ecuația finală a ucrainienilor, care în orice scenariu vor fi (și sunt deja) sacrificați pe altarul balanței de putere.

Dacă SUA a lovit deja fatal Rusia sau măcar a dat pe fața incapacitatea pe plan convențional a armatei rusești, ce mai rămâne de consumat? Riscul nuclear … în această cheie trebuie să citim riscurile pentru noi, în aceea că așa cum am spus dinainte de începutul acestui război SUA dorește un război nuclear Rusia-Europa și dorește ca SUA să nu fie inclusă!

Iată deci că riscurile masive pentru noi sunt ca așa cum sunt uncrainienii, să fim și noi, puși la mezat. Nu contează neapărat scenariile și evoluțiile care ar putea duce la asta. Dacă extragem esența acestui conflict – balanța de putere – și vedem clar care sunt cele două puteri, ce urmăresc și încotro înclină balanța, putem să evaluăm corect și riscurile noastre. Și acestea sunt imense. Dar deja am lungit-o …

[P] Adidasi la prețuri normale

Recapitulare economie

Rusia

Principala lovitură primită de ruși a fost înghețarea rezervei Băncii Naționale a rușilor din străinătate. Nu am surse, dar din auzite ar fi vorba de 600 miliarde dolari. Ceea ce este suficient de mult pentru a porni un război. Singurul motiv pentru care Rusia nu a pornit război deși are 600 de miliarde de dolari înghețați este deoarece va băga în tratatul de pace cu Ucraina (la care și SUA/UE vor fi co-semnatari) că fondurile sunt deblocate. Între timp, cei 600 miliarde cresc o dată cu dolarul. Ca fapt divers această măsură este unică în istorie, cel puțin eu nu știu alta. Nici în perioada Războiului Rece nu a existat așa ceva. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 4 unde 5 inseamnă război nuclear și războiul din Ucraina l-aș trece la 3. De notat că dacă tratatul de pace nu va fi semnat, Rusia nu va avea parte de dezghețare de unde rezultă un puternic argument pentru prezicerea continuării unor escaladări dincolo de Ucraina.

Ca să înțelegem mai clar această măsură, prin acest îngheț practic ordinea mondială actuală a fost total dezmembrată. Prin urmare, Rusia poate face orice, nu mai ține cont de nicio legislație și niciun tratat și nu îi pasă dacă face abuzuri sau e catalogată într-un anume fel. Singurele contrângeri sunt legate de ecuația riscuri/oportunități. Evident că – ducând la extrem scenariul – un război nuclear cu SUA pe acest motiv (al înghețării banilor) este la maxim de risc pentru Rusia și deși este regurgitat, nu are niciun avantaj în acest moment. Dar Lavrov are dreptate – războiul a început.

Pe lângă înghețarea fondurilor băncii naționale, unele bănci din Rusia au fost excluse din SWIFT. Nu toate! Nu cele din Belarus. Asta înseamnă dificultăți de funcționare adică costuri suplimentare. Ce trebuie însă să știm este că nu toate băncile au fost excluse. Astfel, de exemplu, Reserved încă poate face afaceri în Rusia și încă poate să-și transfere profiturile în afară sau să facă plăți din Rusia direct către furnizorii din China, folosind Swift. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 1.

Tot la 1 aș pune și eliminarea băncilor rusești de la conducta de bani a sistemului financiar anglo-american. Practic băncile rusești nu mai au acces la credit în vest. Dar în ce măsură mai au nevoie de acest credit, este altă discuție. Cu cât importurile din vest sunt mai puține, cu atât nevoia de dolari a rușilor este mai mică și prin urmare nevoia de credit în dolar.

Cu privire la celelalte sancțiuni, fenomenul este următorul și nu a fost deloc imposibil de prezis, ba chiar era foarte simplu. Faptul că s-a ajuns în actuala fundătură este evident calculat. Concret, inițial, din cauza șocului, rubla a explodat. Băncile rusești – în ciuda pregătirilor – nu au mai avut dolari, lumea scotea dolarii din bănci, bani nu mai intrau în bănci. Rușii au băgat restricții (10.000 dolari retragere) similare grecilor în perioada fierbinte din 2012- 2013, în sensul că banii apar în cont dacă te uiți online dar daca scoți … nu ai voie. Poți însă face plăți în dolari către alte conturi, deoarece online e mai simplu. În plus, cum multe firme din vest s-au grămădit să plece, au vândut rublele pe care le aveau ca să scoată dolari. Poate de aceea au mai și păstrat americanii câteva bănci rusești în SWIFT ca să permită exitul marilor companii prezente în Rusia (care vroiau să facă exit).

După această etapă, cum era iarnă, gazele nu s-au tăiat. Dar prețul a explodat, cel puțin din cauza riscului crescut și a tensiunii psihologice care se propagă peste tot, inclusiv pe piețe unde saltă prețul chiar dacă conductele pompează în continuare. Pe atunci însă nu se știa dacă nu cumva conductele vor fi lovite și gazul va înceta să curge, prin urmare prețul la gaze a explodat. Ceea ce a însemnat un puse de euroi pentru ruși care în anumite zile primeau de la nemți peste 1 miliard de euro. Ulterior s-a văzut că gazul curge în continuare, măcănitul despre oprirea gazelor s-a fumat și prețul s-a calmat.

Pe petrol a fost însă altfel. Fiind mult mai sensibil la tensiuni geopoltice, petrolul a explodat. De asemenea, țările care și-au permis nu au mai importat de la ruși (Marea Britanie de exemplu). Deși petrolul nu a fost introdus în lista de sancțiuni, s-a întâmplat totuși ca multe companii să renunțe efectiv, de bună voie (de teama stricării imaginii). Dar contează imaginea? Da, contează. Shell de exemplu a renunțat la un transport de petrol după ce au apărut poze în presă cu niște vapoare de-ale lor care aduceau petrol de la ruși. Deci prețul a crescut, alți producători de petrol au pupat mâna lui Putin pentru această creștere și nu au dansat cum le-au dictat americanii care nu mai pot controla nici măcar pe saudiți. Biden a dat drumul la rezerva strategică a SUA dar prețul tot a crescut. În ciuda tăierilor voluntare ale unor companii (căci repet, petrolul nu a fost inclus în sancțiuni), prețul a crescut și deși nu au exportat mai mult, rușii au câștigat cam la fel de mulți bani la un randament evident mult mai mare ca înainte. Ca o mică paranteză, rușii au câștigat probabil din creșterea prețului la petrol și gaze mai mult decât au pierdut pe echipamentele din război. Nu vorbesc de costul uman, dar propaganda oficială încerca să ne prezinte cum pierd rușii tancuri și elicoptere și ni se prezenta prețul acestora care oricum era preț de vânzare nu de producție.

Dar oare alte probleme nu mai au rușii? Au probleme legate de bunurile de larg consum care evident s-au scumpit cam ca pe la noi. Motivele sunt variate și ajungem astfel la CRIZA PLANDEMICA.

Criza plandemică

În plandemie tot consumul a fost redus drastic. După minunea Omicron care ne-a permis revenirea la normalitate, consumul a avut un recul, având tendința nu doar să revină la ce a fost înainte dar chiar să crească. Aceasta deoarece oamenii au avut economii (au stat acasa o bună perioadă) și apoi au avut un sentiment de … libertate pentru pentru niște șoareci ai sistemului se manifestă evident prin manifestarea impulsurilor de shopping și consum. Altfel spus, setea de libertate s-a manifestat la șoricei prin setea de materie, de produse, de consum etc. Dar capacitățile de producție și distribuție au fost drastic reduse în plandemie și din cauza carantinelor și a “regulilor” dar și din motive economice firești – ce sens are să produci, să transporți, dacă nu ai cui să vinzi. De aceea avusesem deja un puseu inflaționist în lunile trecute, din cauza creșterii cererii coroborate cu deficitul de ofertă.

Pe lângă diferențialul între cerere și ofertă un factor inflaționist a fost masa monetară prezentă în piață – banii tipăriți pentru a oferi “ajutoare” în plandemie. Evident că pe lângă mizilicul aruncat la melteni, grosul banilor s-a dus la cei care sunt mai aproape de conducta prin care curge banul, adică sunt în proximitatea creditului ieftin. Cu credite ieftine, aceștia au cumpărat și au investit în tot ce se poate și astfel au ridicat prețul la tot ce se poate. Și asta s-a făcut la nivel global, nu doar în SUA ci peste tot! Iată deci doi factori inflaționiști puternici.

Acum, la inflație teoretic există soluții – creșterea dobânzii. Rușii au practicat-o la începutul războiului și a funcționat. Acum, recent, au dat jos cu rata dobânzii. Idem turcii au folosit-o foarte eficient când au avut “sancțiuni de la americani”. Problema Imperiului este că după preluarea creditelor junk de către stat de la bănci în urma crizei sub-prime din 2008, statul s-a îngropat în datorii și a fost nevoit să ia credite. Care se plătesc la dobânda de referință. Care dacă ar fi mărită, ar da jos cu statele, le-ar falimenta. Ratiourile variază de la 60-70% cât are România, la 120-130% cât au unele țări “responsabile” cu economie puternica (gen Franța, Canada) până la 200% și peste cum au Japonia, Italia și alți porcușori.

O mărire de 0.5% a ratei în Japonia va crește cheltuielile bugetare cu aproximativ 10%. Sau ceva de genul … Cea mai mică creștere a dobânzii va pune presiune imensă pe datoria suverană. Statele vor fi obligate să mărească taxele și impozitele drastic ca să poată duce în spate ratele fără a falimenta. SUA nu are problema deoarece poate emite obligațiuni, tipărește dolari. Problema este însă că nu s-a inventat încă o soluție ca banii tipăriți să nu ajungă să mărească prețurile și să producă inflație, altfel spus deși pot emite datorii, SUA sunt între ciocan și nicovală. Celelalte state care au datorii dat nu pot emite obligațiuni (cum e România) sunt legate ombilical de Fed. Dar și UE e legată de Fed deoarece sistemul financiar din UE a fost mult mai distrus de criza sub-prime decatâ cel din SUA.

Rusia s-a pregătit din timp și are un ratio infim de datorie/PIB. Nu din responsbilitate și conservatorism ci pur și simplu din cauza economiei precare pe care o are și a faptului că intern consumă infim, producând cam tot ce are nevoie și exportând masiv resurse energetice. Totul se reduce la nivelul de trai, cum rușii au majoritatea o mașină pe familie, statul nu e nevoit să dea salarii mari la bugetari ca să facă față presiunilor sociale ale camarilei politice. Are într-adevăr oligarhi, dar în vest aceștia se numesc “mari investitori” și setea lor de bani pune o presiune mai mare pe guvern (prin lobby legat de măsurile fiscale) decât în Rusia unde mărirea dobânzii se face peste noapte chiar dacă bursa este închisă o săptămână. Ori în SUA bursa nu are voie să fie închisă deoarece dacă va fi închisă, ziarele și televiziuniel (cumpărate toate de oligarhi) vor produce o revoluție și vor da jos cu politicienii.

UE

Sancțiunile însa afectează puternic și statele participante, cele care le aplică nu doar pe ruși. Într-adevăr, cei mari au avut grijă să nu taie ce îi doare pe ei (gazele) și să taie ce îi doare pe cei mici și neputincioși dar care trebuie să “pună umărul” la lupta cu Rusia (minereuri de fier, îngrășăminte în cazul nostru). Acum vedem că dacă cei mici turbează, UE nu are ce să facă și îi ascultă (vezi exceptarea Ungariei de la sancțiunile pe petrol). Problema însă este că sancțiunile afectează prin creșterea costului asupra unor materii prime și de asemenea prin taierea exporturilor. Sunt însă nenumărate paliere prin care sancțiunile lovesc și la sursa. De exemplu, companiile aeriene trebuie acum să evite Rusia, prin urmare costurile sunt mai mari pentru zborurile intercontinentale care treceau peste Rusia spre Japonia sau alte țări. Este adevărat că Rusia fiind destul de la nord, nu este chiar nod de trafic aerian, dar totuși multe rute spre India și Asia Centrala și chiar Japonia treceau peste Rusia.

De asemenea, în ciuda pregătirilor și a calculelor politicienilor, companiile nu găsesc totdeauna soluții la penuria de materii prime și alte produse care veneau din Rusia. Petrolul și gazele sunt o felie, dar vedem cum deja se vorbește de o criză alimentară doar pentru că Ucraina și Rusia nu mai exportă.

Ucraina nu exportă deoarece nu este lăsată de Rusia, dar Rusia nu exportă deoarece a fost sancționată. Nu știu dacă sunt sancțiuni pe produsele agricole rusești dar evident că Rusia nu mai dorește ea să exporte, deoarece vede că prețul grâului a explodat și e firesc să se gândească la securitatea alimentară. Dar nu doar Rusia ci și alte țări fac la fel. India de asemenea a interzis exportul la grâu. Culmea e că India nu era exportator de grâne, dar le este teama că din cauza perspectivelor alimentare, chiar grâul importat de ei se va scurge spre alte țări mai potente financiar. Ca să înțelegem, ar fi cam cum ar interzice România exportul la banane. Noi importam banane la Constanța și avem un cost de transport mic. Apoi, dacă crește prețul, e posibil ca austriecii care au bani mai mulți din cauza comerțului cu lemne și gaze românești, să cumpere toate bananele românilor, deoarece e criză de banane la nivel mondial. E firesc ca România să interzică exportul de banane dacă dorește ca românii să poată totuși cumpăra banane. Acest scenariu este însă SF deoarece România nu are voie să introducă nicio interdicție fără acordul Ursulei.

Principalii câștigători din sancțiuni sunt însă cei care profită de aceste sancțiuni și nu participă la ele. De exemplu China. Ar mai fi și alte exemple, cum ar fi Israelul, dar Israelul dacă participă, are probleme mari cu Rusia care are avioane în Siria și care poate oricând să dea drumul la câteva mililții iraniene în nord să lanseze rachete asupra Israelului. Sau poate rușii chiar pot să îi permită lui Assad să se răzbune pentru raidurile pe care israelienii le făceau până acum periodic în Siria, cu acordul rușilor. Într-adevăr le anunțau dinainte și rareori se întâmpla să moară vreun sirian, dar totuși Assad … mare minune că se abține.

Una peste alta, deși nimeni nu știe ce va fi doar că va fi rău, trebuie să încercăm să facem o prezicere a cum va decurge totul în viitorul proxim. În primul rând totul depinde de terminarea sau prelungirea războiului. Că una e dacă se termină, alta e dacă continuă.

Dacă se termină există speranța că sancțiunile se vor ridica și prin urmare presiunea pe prețuri va scădea. Căci cel puțin petrolul este cu mult peste prețul de producție și prețul la care s-ar fi stabilizat dacă nu exista războiul. Chiar dacă va dura până la reluarea propagării noului preț în toată economia, există măcare spranțe. Idem cu criza alimentară … una e să ai un an nasol, alta e ca anul următor să fie și mai nasol. Căci dacă nu se termină războiul, este evident că va fi mult mai nasol la anul. Anul acesta, pe ici pe colo, grâne de la ucrainienii au mai ieșit în afara. Idem rușii au mai transportat câte ceva. Dar anul acesta ucrainienii nu au prea mai cultivat, sau cel puțin în zonele cu risc. Idem rușii, dacă se pregătesc de război și nu au perspectiva păcii, probabil în loc să repare tractoare și să pompeze în agricultură, vor pompa în tancuri.

Financiar însă dobânzile trebuie să crească deoarece inflația nu poate fi altfel calmată. Chiar dacă va fi pace, consumul va rămâne și oferta redusă de asemenea, prin urmare inflația va continua. Teoria cere măriri de dobânzi, dar această cerere este temperată de masiva îndatorare a guvernelor și de presiunea piețelor financiare care dacă nu produc, îi determină pe investitori să fermenteze revoluții politice și în cele din urmă să “încurajeze” băncile centrale să dea drumul la conducta de bani.

În ciuda acestui tablou sumbru, evident că așa cum vremea variază de la un loc la altul, vor fi zone calde și zone reci, după cum dă fiecare din coate. Speranța pentru noi românii este că dacă nu am dat din coate în vremuri bune, poate ne descurcăm să dăm din toate în vremuri rele. Că e vorba aia cu mintea de pe urmă a românului.

PS: am uitat să menționez că rubla și-a revenit și duduie – asta deoarece rușii au introdus “plata în ruble” care în esență înseamnă că vinde europenilor petrol și gaze la ce preț vor ei (nu la prețul înțeles anterior) – de facto, deși puțin relevant, rubla a devenit legată de petrol și gaze, ceea ce este ceva unic în istoria fiat money. Este după mine un experiment care va fi preluat de chinezi care astfel vor pompa noua monedă de referință în comerțul mondial cerând plata în yuani al căror curs îl vor controla ei. Asta nu înseamnă cu nu va exista o influență a cererii asupra prețului rublei (sau yuan-ului) ci doar că guvernul rus încearcă prin acestă metodă să “lege” moneda națională de cererea din exterior și să distribuie această valoare direct către cetățeni. Dacă de exemplu crește cererea de gaze rusești, va crește și cererea de ruble și rubla se va întări în raport cu euro (sau dolarul). Astfel, cetățenii ruși care primesc salariul în ruble, vor putea cumpăra mai ieftin (sau mai scump) produse din export în funcție de evoluția acestei cereri. Nu această legătură stă la baza introducerii sistemului, ci ce zic eu mai sus este doar o consecință, o rezultantă a acestei măsuri, luate de ruși în principal ca să evite prăbușirea rublei, care vedem că a fost evitată.

Fără titlu

Ma uit zilnic pe harta războiului și văd cum rușii se apropie bucată cu bucată de hartă de noi. Mă întreb dacă se vor opri. Rămân sceptic – cred că nu se vor opri și vor ajunge până la Bosfor trecând pe la noi. Nu știu pe ce râu vor trage granița când vor sfâșia încă o dată România (sper să fie cel mult Oltul). Și nu știu dacă măcar voi pica sub granița sârbilor sau nu cumva le vor da ungurilor și Oltenia caz în care clasicul banc cu prefect maghiar în Craiova va fi primul banc cu valențe profetice din istorie.

Cioroianu spunea la Tucă că acum în Ucraina granița se trasează cu sânge, că așa se trasează tot timpul granițele. Adevărat, însă nu văd în ce scenariu ucrainienii vor putea frâna tăvălugul rusesc și vor putea zice – până aici. Cioroianu este foarte optimist deoarece crede că rușii nu vor ocupa întreaga Ucraină. Singura mea dilemă este dacă rușii s-ar opri în caz că Zelinsky este debarcat și în locul lui se pune unul mai blând cu rușii care să fie cât de cât mai realist, nu un actor visător.

Vedem deci că ucrainienii nu au de gând să se dea bătuți și afirmă că vor lupta până la ultimul. Nu s-a întâmplat la Mariupol unde au luptat până la ultimii 2-3000 dar tot a fost ceva. Ucrainienii speră că cu cât granița merge mai la vest și vesticii vor vedea că Putin nu are de gând să se oprească, vor primi arme mai puternice, mai multe și poate chiar ajutor direct.

Cu privire la ajutorul direct, toată lumea din vest – dar mai ales românii – sunt foarte optimiști cu privire la NATO. Cred că rușii nu invadează deoarece NATO … Dar avem exemplul Ucrainei care deși nu a avut o alianță similară NATO cu Țările Baltice sau cu Georgia sau cu Moldova sau cu alte țări foste republici sovietice, cel puțin legătura și prietenia din perioada sovietică dar mai ales statutul de virgine nevinovate și fără apărare care sunt violate de rusnac, vedem deci că nicio altă țară nu s-a alăturat Ucrainei ca să lupte cot la cot împotriva Rusiei. Vă imaginați de exemplu că poate dacă Georgia pornea acum să își recupereze 20% din teritoriu ocupat de ruși. Moldova de asemenea, putea să încerce să recupereze Transnistria. Iar Țările Baltice, ce să mai zicem, că și rușii s-au mirat că nu au intrat în război. De aceea vedem că Belarusul nu s-a băgat deoarece era păstrat de Putin ca să facă față în cază că ar fi intrat în război balticii.

Este clar că Rusia fiind acum în război în Ucraina, răspunsul militar prin alte părți este limitat și este de asemenea clar că după Ucraina vor urma cel puțin toate celelalte republici sovietice dacă Rusia are succes. Așa cum zice Zelinsky, la violență nu poți răspunde cu plecarea capului deoarece validezi violența și stimulezi și pe alții să apeleze la violență pentru a schimba granițele. Prin urmare, docilitatea și neutralitatea țărilor care au probleme de rezolvat cu Rusia acum nu sunt decât imaginea dezastrului care va cuprinde NATO când rușii vor ataca prima țară membră NATO și când toți vor vedea cât de solid este acest tratat.

Nu zic că NATO nu va funcționa, zic doar că nu va funcționa pentru toți la fel. Poate dacă România va fi atacată, SUA ne vor da arme de artilerie cu bătaie lungă pe care acum nu vor să le dea ucrainienilor. Dar nu cred că vor lansa nuclearele peste Moscova dacă rușii vor bombarda portul Constanța într-un gest de sfidare a NATO. De asemenea, sunt ferm convins că dacă rușii bombardeaza Londra, nuclearele vor zbura peste Rusia. Dar marea mea dilemă este care este granița de la care încolo, dacă rușii fac un pas, Rusia va fi făcută cenușă cap-coadă? Singura certitudine este că nu granița României.

De asemenea, mergând în continuarea paralelei situației Ucrainei lăsată baltă singură în lupta cu rușii, vă pun următoarea problemă. Invazia nu e ceva nou. A fost etapa din 2014 și era clar că urmează continuarea. Din 2014 până acum, vestul oare nu a reușit să stimuleze suficient fostele republici sovietice să facă un fel de NATO post-sovietic care să contrabalanseze Rusia? Cum de nu s-a întâmplat asta? Slăbiciunea și dezastrul produs de comuniști a făcut ca toate aceste state să nu aibă niciun potențial și să fie în fapt state eșuate. Moldova a avut 20 de ani de zile de când a avut problema Transnistriei și nu a fost în stare să își încropească o armată pe care să o poată folosi când se va ivi momentul prielnic.

State slabe, alianțe slabe, vecin trubat la nord, cocoș turbat la vest, care în afara de cucurigu nu poate face altceva, dar dacă te leagă ursul în lanț, poate să vină să îți tragă câteva ciocuri peste ochii. La sud de asemenea avem “cuscrii” care așteaptă ca o nevastă înșelată să vină bărbatul beat și desfrânat acasă ca să o mai scuture nițel, beat și urât așa cum e el …

Avem totuși speranța că așa cum străbunii s-au descurcat în mijlocul barbarilor, vom găsi cumva și noi o metodă. Zaibărul ne va ajuta la asta …

De ce cumpără Musk Twitter?

Mai e ceva până să îl cumpere, dar o chestie este sigură – Musk nu cumpără Twitter ca să îl elibereze de cenzură ci ca să avanseze mai rapid în dezvoltarea unui IA cât mai complex și mai puternic.

Adevăratul front de bătălie între puternicii lumii nu este (doar) pe câmpul de luptă. Diferența între succes și eșec este dată de puterea tehnologiei iar în ziua de astăzi puterea tehnologiei este măsurată prin capacitatea de inteligență artificială.

Pentru cei necunoscători, progresul IA se face pe două fundamente – cercetare și date. Adică o parte este softul care are o structură (cum ar fi tipologia în biologie) și în cadrul fiecărui tip de algoritm (Machine Learning, Rețele Neuronale etc) există softuri diferite care fiecare în parte poate fi parametrizat și customizat într-o infinitate de configurații. Pentru a da rezultate însă, softurile au nevoie de date pe care să fie testate modelele.

Datele multe din ziua de astăzi sunt în fapt adevăratul progres în inteligența artificiala, tehnologic domeniul fiind cumva în urmă (cam prin anii ’70). Pe vechile baze ale inteligenței artificiale, s-a altoit capacitatea de procesare și volumul mare de date și astfe s-au obținut rezultate spectaculoase care pot să uimească chiar și pe cei mai optimiști și care au sau au avut tangență cu domeniul. Iată un exemplu: un IA care generează imagini pe baza unui text descriptiv, după ce a analizat sute de milioane de imagini care au avut atașate un text descriptiv și astfel a învățat cum arată fiecare obiect.

Ca fapt divers, Inteligența Artificială funcționează în mod miraculos. Adică de ce le mai multe ori, cum se ajunge la un rezultat este imposibil de descris. Modelul și softul sunt o componentă evident creata, dar după ce modelul este antrenat să rezolve o problemă concretă, felul cum s-a ajuns la un rezultat nu mai poate fi decodificat, procesul de învățare este pur și simplu un black box care crează anumiți parametrii de funcționare ai modelului din setul infinit de care am amintit.

Întorcându-ne la Musk, în primul rând reamintesc următoarele două lucruri care trebuie știute despre el cu privire la Inteligența Artificială: 1) o consideră cel mai mare risc existențial pentru umanitate (mai mare ca nuclearele, asteorizii, etc). 2) a făcut o organizație care … să încerce cumva să pună de acord pe toți actorii din domeniu pentru ca nu cumva lucrurile să scape de sub control. Evident este o utopie, este ca un fel de asociație de împărțire echitabilă a aurului între căutători pe vremea Vestului Sălbatic din SUA.

Cursa înarmării din Inteligența Artificială poate fi comparată cu obsesia alchimiștilor din trecut pentru găsirea unei formule de creare (din alte metale) a aurului (la un preț mai mic). În loc de aur însă este căutată inteligența generală despre care unii zic că este o utopie. Această poțiune magică extrem de periculoasă evident că va da posibilități nelimitate celui care o va controla. Și deși Musk se declară preocupat de riscul ca IA să se debaraseze de noi după singularitate, adevărul este că orice geniu malefic cum este Musk și-ar dori dacă nu găsirea formulei magice pentru învățarea generală, măcar să ia parte la aventura găsirii și eventual a vânării acestei himere.

Cum Musk deja are la îndemână ceva jucării pe care au fost nevoiți să le dezvolte pentru Tesla (care deși e consideartă mașină electrică, în fapt este un robot conectat la Matrix), sunt sigur că mufarea acestora la datele Twitter-ului va oferi lui Musk capacități incredibile de a conduce – de data asta oameni. Căci în esență, prin prisma potențialuilui și a funcției pe care o realizează, Twitter este o fabrică de inginerie socială. Cenzura unor cuvinte și ecoul ideologiei woke din cadrul celor care țin la butoane acum Twitter-ul (sau până mai ieri) sunt nimic pe lângă ce poate face Musk și ce va face cu el când va putea să pună mâna pe acțiuni și să dea liber programatorilor să se joace cu tot ce are de oferit Twitterul.

Nu zic deloc că cei care au fost până acum, nu s-au gândit să îl folosească pentru învățarea unor algoritmi și poate chiar pentru determinarea unor evenimente, trenduri etc. Ce zic însă este ca Musk are un cu totul alt istoric, un cu totul alt profil și mai ales cu totul alte unelte decât cei care au deținut până acum Twitter-ul.

Ocuparea totală a Ucrainei și extinderea războiului

Cred că cine mai are îndoieli că Al 3-lea Război Mondial a început este tembel.

După cum vedem, rușii și-au consolidat puternic pozițiile în vest și cuceresc sat cu sat cele două provincii care sunt deocamdată – prezentate ca – target al războiului, după care Rusia se va potoli și Ucraina va fi nevoită să accepte situația și să facă pacea.

Vestul de altfel visează la pace, de unde l-au băgat pe Kissinger în față ca să sugereze ucrainienilor că trebuie să se calmeze cu pretențiile și să accepte pacea.

Dar ce bine ar fi – nu-i așa – pentru întreaga lume ca Ucraina și Rusia să se înțeleagă și după frecușurile care au mai rămas și după ocuparea Lugansk-ului și Donbasului, totul “să revină la normal”?

Acum, alunecarea spre WW3 e complexă și poate să sară de unde nu te-aștepți. Sunt atât de multe focuri mocnite care pot să se transforme în ditamai explozii. De exemplu, Israelul acum este presat de SUA ca să lase pe nemți să le dea niște arme cool ucrainienilor la care evreii au licența dar sunt produse în Germania. Dar după ce că nu participă la sancțiuni, deși primește miliarde ajutor anual de la SUA, Israelul-ui îi e frică de ruși că în Siria oricând rușii pot să îndemne pe Assad să pedepsească Israelul pentru raidurile periodice asupra Damasului și asupra bazelor militare siriene – un atac abuziv despre care nu auzim la TV. Prin urmare Israel a refuzat cererea SUA de a contribui la ajutorarea Ucrainei, măcar prin eliberarea constrângerilor acestor contracte.

Dar iluzia că Putin se va opri la Lugansk și Donbas este trivială. Să nu uităm că rușii au eșuat în ocuparea Kievului, deci intenția o au avut. E normal ca Putin să zică că nu vrea decât “neutralizarea naziștilor” dar nicio putere nu cedează un teritoriu după ce l-a câștigat cu atâta sânge (poate doar românii au renunțat la Ungaria deși mai mult pentru că eram sub bocancul rușilor).

Belarus se pregătește așadar pentru atacarea Ucrainei și după ce vor termina cu cele două provincii și vor distruge grosul armatei ucrainiene care este acum în vest, rușii vor avansa puternic înspre vest și nu se știe unde se vor opri.

Există speranța ca acest an măcar să nu aibă timp să se ocupe de altă țară decât Ucraina, căci vedem că mai au până își intră în mână. Pe cât au râs proștii de eșecurile rușilor, pe atât de repede și-au reglat lipsurile și pe lângă numărul mare de soldați și trupe angajate în luptă, rușii învață din mers și să lupte cum trebuie. În premieră rușii au dus în vest un atac coordonat cu mai multe arme (aerian, infanterie, tancur). Pare hazliu pentru o “mare putere” că la începutul războiului, batalioanele rușilor din nord atacau pe rând chiar aceleași arme deoarece nu erau în stare să se coordoneze între ei. Dar acum, nu mai e cazul.

Una peste alta, economia vine din urmă și banul va dicta câștigătorul. Rusia câștigă mai mulți bani acum din petrol și gaze decât înainte (mulțumită sancțiunilor) și de asemenea cum importurile au scăzut drastic deoarece gențile de mii de euro și marile companii de modă care vindeau trincheturi de miliarde în Rusa au fugit, banii pe petrol rămân în interior și întăresc rubla. Banca Națională a Rusiei tocmai a scăzut dobânda din cauza întâririi rublei, ceea ce este spectaculos și arată că sancțiuniel nu funcționează și probabil nu ar funcționa nici dacă Israel ar participa la ele. Așa cum am spus, doar tăierea gazelor de către nemți ar lovi Rusia dar nemții sunt perverși și prea slabi ca să ia măsuri drastice, fiind captivi lui Putin de bunăvoie așa cum Merkel pleca capul și băga coada între picioare când Putin punea câinele pe ea sau îi spunea bancuri perverse despre violul care are loc în noaptea nunții.

Nu există niciun scenariu realist în care Ucraina va mai păstra măcar o felie de pământ unde să poată pune un steag. După ce vor măcelării restul armatei în vest, rușii vor avansa fără probleme în toată Ucraina și e posibil ca de data asta, blitz-krieg-ul să le funcționeze deoarece efectiv nu mai sunt soldați. Iluzia că ucrainienii vor pune toți mâna pe arme este de asemenea tembelă – războaiele de azi nu se mai pot duce cu fermieri luați la răzbel și pregătiți peste noapte. De fapt niciodată nu s-au dus războaiele cu amatori, ci acei conducători care avea banii să angajeze profesioniști câștigau războaiele. Armele nu sunt de asemenea un plus al Ucrainei – cu toate ajutoarele vestului, vedem în ultimul timp că au cam dispărut acele înregistrări cu tancuri și avioane rusești doborâte de ucrainieni. Credeți că a obosit divizia de propagandă? Nu! Pur și simplu, rușii s-au învățat minte, s-au adaptat, au învățat din mers, așa cum am mai spus.

Dar pe lângă eșecul militar al ucrainienilor, poate și mai trist este faptul că populația nu prea participă la război ci – din relatările corespondenților de la fața locului – își continuă viața indiferent. Adică indiferent de ce steag este ridicat la primărie. Într-adevăr mulți au fugit dar majoritatea ucrainienilor au rămas acasă și chiar dacă nu i-au aplaudat pe ruși, după cum vedem nu prea ajută mare brânză armata ca să ducă o rezistență mai eficientă. În ciuda aparențelor, ucrainienii nu sunt chiar toți în război. Evident că nu vom vedea la TV aceste lucruri.

Deși rușii este clar că nu vor ataca aiurea o țară NATO, se pune evident întrebarea – dar de ce? Sau: dacă ar avea totuși acordul SUA ca să atace o țară NATO, este oare exclus ca rușii să nu se hazardeze să continuie aventura de … eliberare de naziști? Dar oare ce țară ar putea Rusia ataca cu acordul SUA? Oare ce țară, deși este parte NATO pune mereu bețe în roate și face probleme sfidând de-a dreptul nu doar pe americani dar mai ales pe evrei? Cititorii acestui blog știu despre ce țară este vorba. Evenimentele recente, de punere bețe în roate țărilor nordice care vor să adere la NATO este doar o continuare a fierberii colivei care este posibil să fie în curând gata.

Ce îmi este mie teamă e că Putin joacă șoarecele și pisica cu Ucraina – în timp ce armata își face treaba într-un ritm aparent lent, după loviturile primite (numărul de morți a depășit deja pierderile din Afganistan), pe plan economic Rusia își consilidează poziția prin reglarea deficitelor, întărirea parteneriatelor, mufarea și mai accelerată la China și mai ales prin repornirea industriei de război care să producă arme.

E hilar cum râd unii “analiști” de ruși cum că bombardează cu rachete “oarbe” deoarece nu mai au de-alea smart. De unde or știi ei stocurile de arme smart ale rușilor, nu știu. Pe de o parte aceiași analiști recunosc că bombardamentele aiurea prin Ucraina nu au un scop anume ci sunt doar “de pedepsire”, dar analiști nu leagă două boabe să se prindă că dacă sunt de pedepsire, bombele alea nu au nevoie să fie smart. Rusia nu are pe ce să dea bombe smart. Nici măcar pe armele trimise din vest care vin pe anumite rute și să zicem că teoretic ar putea să le depisteze (prin drone, sateliți etc). Dar rușii vor să-și pregătească soldații și vor să testeze – cum zic la TV – cum fac față armelor moderne din vest. Prin urmare, nu au efectiv pe ce să folosească arme smart, dar vedem că atunci când e nevoie (bombardarea periferie Kievului când președintele ONU era în vizită) pot să dea cu bombe suficient de deștepte cât să ajungă aproape dar nu prea departe de cine trebuie să sperie.

Ce este Forumul Economic Mondial

Deși conține economic în titlu, FEM este mai mult afaceri decât economie. Economie e un termen general … ne-am gândi că poate daca e un forum economic, se discută despre economie. Dar economia e ceva generic, prin urmare, să săpăm puțin să vedem ce se face acolo.

Nu voi intra în supoziții conspiraționiste deoarece necesită mult studiu, și personal nu sunt interesat de măruntaiele viesparului ci prefer să observ imagina generală și mai ales trendurile.

Un trend pentru care este cunoscut FEM este pentru atragerea CREME OF THE CROP în domeniul politicii, afacerilor, cercetării și în general a tuturor domeniilor care țin de organizarea societății. De fapt, dacă ne uităm pe agenda de acest an putem vedea clar o orientare înspre aspectele legate de controlul și direcționarea societății într-o anumită direcție, subiecte / topicuri de interes pentru acest forum poate chiar care depășesc pe cele pur economice legate de criza energetică (produsă de altfel tot de FEM) sau de criza productivității scăzute cauzată de eradicarea controlată și accelerată a principiilor capitaliste din economia mondială și punerea în loc a pilonilor noului bolșevism global care de la planificare și coordonare globală visează să pătrundă cât mai profund în fibra societății și să micro-controleze toate aspectele vieții de zi cu zi a omului contemporan tembel consumator de bere, mici, fast-food și Netflix și care habar nu are pe ce lume trăiește și ce înseamnă Minsky Moment pe piețele financiare.

Un alt trend pe care l-aș atașa FEM este DAREA PE FAȚĂ a ingineriei sociale. Dacă multă vreme organizații globaliste elitiste funcționau și puneau lumea la cale o făceau în mod secret și nu exista nici măcar recunoașterea oficială a participării la acele evenimente din partea “invitaților”, la FEM este o onoare să participi și să fii invitat. Vă amintiți pe nebunul de Alex Jones cu hăituia participanții la Bilderberg care îl ocoleau și nu doreau să recunoască că se duc la întâlniri? Toată lumea îl credea nebun și scandalagiu, ulterior Bilderberg s-a dat pe față și are chiar site și departament de comunicații. Dar darea pe față este înșelătoare, nu înseamnă nici transparență, nici eficiență ci pur și simplu grabă – elitele se grăbesc ca să salveze planeta (deoarece noi oamenii o poluăm) și prin urmare nu mai au timp să se ascundă în spatele unor organizații și evenimente secrete ci chiar se prezintă și se promovează în speranța de a atrage cât mai mulți idioți utili care să slujească cauzei globaliste.

Că a venit vremea să discutăm “cauza globalistă” o să fac un scurt rezumat aici deși subiectul l-am tratat pe larg în CAPETELE HIDREI (un articol de anul trecut în care am prevăzut Războiul din Ucraina ca parte din programul hidrei de distrugerea a umanității). Pe scurt, există o cultură elitistă care promovează unitatea totală a pământului sub stindardul unor oameni luminați care să aibă grijă de noi și care să aducă pacea și fericirea pe pământ, similar fericirii propuse de Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor. Deci propunerea este o împărăție lumească și condiția pentru realizarea acestei împărății ar fi unitatea totală. Dar pentru unitatea globală trebuie să avem anumite principii care să ne unească, prin urmare trebuie să renunțăm la vechiile idei care ne-au ținut până acum depărtați – identitatea națională, identitatea culturală, granițe, limbă etc. A nu se înțelege că globaliștii vor să distrugă total acestea – nu, vor doar să distrugă acele aspecte ale acestor “haine vechi” ale societății care împiedică unitatea. De exemplu, dacă există preoți și “influenceri religioși” cum ar fi Papa sau Pr. Necula care pun umărul la nivelarea diferențelor și promovarea unui ethos comun, asta e de util unității globale, dar dacă sunt “fundamentaliști” care zic că homosexualitatea e păcat, ăștia trebuie eliminați și cum să omori zeci de milioane e cam greu, fie o faci prin puterea legii (în UE) fie prin război (Ucraina – Rusia).

Curentul unionist nu este nici nou și nu este nici foarte bine conturat. Dacă acum 50 de ani, adepții unionismului puneau războiul în față și necesitatea unirii pentru a elimina războaiele, în prezent încălzirea globală este stindardul sub care sunt adunați idioții utili care să conceapă programe de control și manipulare economică care să ducă la scăderea acestui grad de poluare, chiar dacă – așa cum știm din ecuația lui Bill Gates, cea mai ușor de redus variabilă (pentru reducerea CO2-ului) este numărul populației.

Dar să presupunem că FEM va reuși reducerea drastică a populației (la 10% cum spune directorul FEM într-o carte). Oare se va putea atunci face un stat global unic? Evident că nu! Va fi la fel de greu (sau poate mai greu) ca acum deoarece omul are tendința să “alunece” înspre identitate proprie și libertatea e singura cale de dobândire și afirmare a unei identități proprii, sistemele totalitare fiind în esență mijloace de distrugere în masă a identității unui popor sau a unei civilizații. Prin urmare, după prima tentativă (cea cu reducerea la 10%), vor fi noi și noi tentative, nu fiind deloc tras de păr ideea că ideal pentru acești draci în piele de om ar fi ca să nu mai existe oameni deloc, de unde avem explicația interesului și banilor atrași de cercetarea în domeniul inteligenței artificiale.

Să vedem acum în ce măsură FEM are sau nu impact și poate sau nu poate face ceva. Din start aș dori să atrag atenția că FEM nu este un centru de comandă ci este un FORUM. Poate cuvântul forum este cel mai adevărat de realitate din această drăcovenie. FEM este un fel de forum al diavolilor, unde se întâlnesc și discută unul cu altul către față. Dar oare ei nu au zoom? De ce trebuie să discute față către față. Deoarece deși există zoom, discuțiile face-to-face sunt mult mai prielnice unor momente de curbură și de luat decizii importante. Pe lângă plusul de comunicație, se adaugă și plusul de confidențialitate și oarecum … sinodalitatea – ca să folosim un termen religios. Bunăoară dacă Bill Gates are ceva de împărțit cu Elon Musk nu se apucă să își trimită comando-uri unul peste altul aiurea ci vin la tăticul lor (care o fi ăla) care vine și el la FEM și discută problema în ședințele private unde intră în amănunt și unde pe lângă faptul că înțelegerile vor fi înregistrate și arhivate, poate interveni și “mediatorul” care va dicta soluția la problemă. Când nu mai ești invitat la FEM, deja ai călcat toate înțelegerile anterioare și ești declarat “paria” urmând să fii eliminat, chiar dacă pentru asta trebuie provocat un război mondial. Putin de exemplu de ani de zile este deja paria deși Davos deschisese aproape o filială în Rusia care apoi s-a închis înainte de deschiderea care trebuia să aibă loc în 2021.

Ce trebuie să înțelegem este că afacerile mari se fac în general față către față și astfel de întâlniri (cum este FEM) facilitează contactul între oamenii care fac afaceri mari și prin asta nu mă refer la antreprenori sau investitori, ci la “playeri” cum ar fi Kissinger care este un broker de influență împărțind soluții și deschizând uși între politicieni și oameni de afaceri.

Nu este greu deci de văzut că pe cine scuipă WEF, nu ajunge bine. McDonalds și alții au plecat de la Putin după ce Putin a fost scuipat de WEF. Chiar dacă mai sunt și alte forumuri și organizații globaliste, vedem că unele sunt mai breze ca altele. ONU de exemplu este bătaie de joc – Putin a bombardat Kievul doar ca să îl facă nițel să tremure pe președintele ONU. Schwab însă este Mohamendul la care vine muntele, el nu își mișcă fundul aiurea prin zone de război deoarece are multă treabă și prin urmare face summoning la templu.

Una peste alta, nu trebuie să acordăm mare atenție WEF-ului deaorece noutăți prea mari nu vom avea, în prezent aflându-ne deja în desfășurarea “programului“. Că o etapă are mai mult compomentă medicală și alta mai mult de răzbel sau la un momentdat se apasă pe pedala energiei și se anunță foametea, e mai puțin relevant, dar câtă vreme auzim cuvântul criză trebuie să știm că programul este în lucru și că puterile întunericului lucrează. Pe unii asta îi sperie, deoarece își fac vise și iluzii de “întoarcere la normal” sau de “o țară ca afară”. Personal cred că WEF nu are putere prea mare asupra noastră câtă vreme rămânem ancorați în acele elemente pe care aceștia încearcă să le destructureze. Este în esență un război pe față și la WEF vedem expuse armele vrăjmașului. Cei care lucrează de partea binelui, mai de jos sau mai de sus pot să vadă ce e de făcut și să pregătească contralovituri – căci mai mult nu putem face și nici nu avem nevoie.

PS: iluzia globalismului salvator are următoarea problemă: nu poți face bine la toți, peste tot, în același timp. Ei pot zice însă – da, dar uite am eradicat holera. Da, zic eu, dar ați redus natalitatea de la 7 la 1 și ați omorât site de milioane prin vaccinuri. Da, zic ei, dar ăștia care trăiesc, o duc mai bine. Da, zic eu, dar pote în miliardele de oameni uciși erau vreo 10 genii care inventau motorul cu WARP și colonizam universul …

Dincolo însă de idei, ideologia globalistă este însă doar o umbrelă – nu binele comun și global este intenția reală a acestor oameni ci dominarea. Puterea economică și politică dusă la extrem, are nevoie să fie alimentată și există o competiție între împărații lumii, între regi, vice-regi și “playeri” de a-și extinde aria de stăpânire. Rareori vom vedea măsuri sau programe de rezolvare a problemelor globale prin alte mijloace decât prin control. Totul presupune cedarea controlului individului către organizații supra-statale. Într-un fel, pe scurt spus, FEM este o mafie la nivel supra-statal, un magnet pentru aspiranții de dominație pe organizații cu arie de influență și activitate superioare statelor.

Mega-decoy

De la grânarul Africii de Nord, Ucraina a ajuns acum să fie prezentată ca grânarul întregii lumi. De ce altfel ne avertizează politicienii că va veni ditamai foamete? Și să nu credeți că mint! Așa cum ne-au anunțat că vor veni milioane de morți dintr-un virus cu rata de mortalitate sub 1% – și “profeția” experților s-a adeverit, a venit acum rândul politicienilor să amenință populația cu crize alimentare, cu crize de energie și cu alte crize. Și pentru toate astea, acum e de vină Putin, așa cum de Covid a fost de vina Trump deoarece fie a oprit avioanele chinezilor la început, fie nu a fost de acord cu închiderea economiei și măsurile tembele de carantinare care s-au dovedit a fi apă de ploaie etc.

Sub pretextul războiului din Ucraina, Marele Reset – prin măsuri financiare și legislative bine coordonate și bine gândite, strâng de gât economia mondială capitalistă bazată pe eficiență și productivitate deoarece vinovatul pentru poluarea planetei este mai nou muncitorul care produce chestii care se consumă și pe care oamenii au bani să le cumpere deoarece s-au dat credite multe. Acum se vor tăia creditele și încet-încet vor tăia și motorina și benzina. Ei au deja electrice și toată elita slugilor Marelui Reset – idioții utili care cred că sunt și ei un mare cârnat în WC-ul elitei conducătoare care dorește unificarea blogului și realizarea unei guvernări mondiale – vor supraviețui fără probleme acestor schimbări care vor rate treptat dar ferm clasele de jos și clasele de la mijloc le vor împinge mai jos.

Împingerea în jos a claselor – de fapt se spune exterminarea clasei de mijloc căci financiar acum clasa de mijloc este alcătuită din lucrătorii la stat – s-a realizat deja în SUA unde prin mecanismul creditului și promisiunea prosperității fără munca și fără productivitate, oamenii au fost prinși captivi la zăhărel și apoi li s-a tras preșul de sub picioare.

Este foarte greu dacă ești muncitor într-o fabrică și toată viața te-ai perfecționat într-o meserie anume, deoarece a mers bine, ai avut bani etc și nu ai avut nevoie să faci altceva, este foarte greu zic, ca după ce ai fost prins captiv de bănci și ai primit zăhărelui cartului de credit, ai investit în casă poate în mașini aiurea, o dată ce crește dobânda și economia pică, și ești dat afară, e imposibil să te redresezi și acolo datul afară din casă e ceva normal. E normal să trăiască oamenii pe stradă sau în corturi, după ce poate au pierdut șansa să cumpere o rulotă și să închirieze undeva un teren unde măcar să nu stea la grămadă în corturi la marginea orașului unde să poată accesa măcar o masă pe zi de la acele locuri unde se dau “free lunch” care au devenit super-uzate în perioada plandemică.

Am rămas foarte surprins cum de la acele free lunch-uri lumea stătea la coadă cu mașinile. Adică acei oameni încă aveau mașini dar nu aveau mâncare. Țin să detalizez puțin acest aspect deoarece va conta foarte mult cu semnalul pe care îl am de tras în acest articol. Nu sunt cunoscător al traiului în SUA, dar știu că fără mașină nu prea poți supraviețui. Adică, sunt puține locații unde poți trăi fără mașină, deoarece nu poți ajunge la muncă. Ca să ajungi la serviciu trebuie să ai mașină, altfel ești șomer. Dar poți să ai rata atât de mare încăt, dacă mâncarea e cam scumpă (și s-a cam scumpit recent), să fii obligat să nu vinzi mașina și să faci foamea, pentru că fără serviciu, nu mai ai bani și nu mai poți plăti rata și banca îți ia casa și ajungi homeless. Deci întreg sistemul este cumva construit ca omul să fie dependent de mașină. Nu mai zic că fără telefon e nasol de tot, poate mai nasol decât fără mașină și de asemenea, costul unui abonament nu este deloc la fel de ieftin ca la noi. Și telefonia și internetul sunt mult mai scumpe în SUA. Nu vă uitați însă la salariul mediu de la americani – și la noi salariul mediu arată super! 2074USD pe 2022 conform sursei. Media se face per total și dacă sunt 1 milion de directori angajați la stat care câștigă 15.000/luna și 10.000 de super-directori care căștigă 50.000 lei/luna, nu mai contează că cei care duc țara în spinare și muncesc ca proștii pentru ceilalți câștigă sub 3000 lei/luna. Deci așa cum la noi mediile sunt înșelătoare, într-o mare măsură și în SUA este la fel.

Dar nivelul traiului în SUA nu e subiectul discuției de aici, ce doresc să subliniez că există o asemenea stupiditate încât sistemul îi ține captivi pe oameni, până la punctul în care nu mănâncă ca să își păstreze mașina fără de care sunt aproape în stradă. Într-adevăr să zicem că poate e incredibil că oamenii ajung să nu aibă de mâncare într-o țară în care prețul la mâncare este totuși mic, deoarece SUA are cea mai tare agricultură din lume și datorită geografiei și datorită hidrografiei dar și din alte cauze cum ar fi cultura muncii, tradiția fermierilor, tehnologia etc.

Am mai putea găsi ca argument că oamenii se grămădesc la free lunch deoarece astfel mai fac economii deoarece sunt speriați. Dar dacă americanii s-ar pricepe la economii nu ar fi mereu cu creditul aproape de zero, cu maxim 1-2 luni de supreaviețuit în cazul în care ajung șomeri. Este greu de calculat această medie, dar americanii sunt printre cei mai puțin pregătiți să rămână șomeri poate și pentru că în ultimul timp, de când cu plandemia, se tot testează oferirea acelui Universal Basic Income care se face pe spinarea tipăririi nebune de dolar care a dus însă la gaura neagră în care se află dolarul acum – căderea burselor care așteaptă zăhărel de la Fed (stimulare financiara, drog) și inflația furibundă care cere (deja cerea acum un an) mărirea dobânzilor. Prin urmare, cum Fed-ul nu poate crește dobânzile, investițiile scad, producția scade și vom avea ditamai criza. Totul din cauza acestui sistem financiar care nu întâmplător a fost coordonat până acum să funcționeze ca un zăhărel mai întâi pentru ca apoi să dai în ditamai diabet și să fii strâns cu ușa în a accepta scăderea abruptă a nivelului de trai.

Și pentru că plandemia se terminase (prim minunea numită omicron) urma o revenire economică puternică care ar fi stimulat și mai mult consumul și ar fi poluat (în viziunea lor) și mai mult planeta. Prin urmare s-a ales varianta unui război care rezolvă pe toată lumea:

  • Marele Reset poate escalada la un război nuclear care să distrugă două treimi din populație; deși nuclearele alea o să polueze ceva, nu știu dacă sunteți la curent că în ultimul timp “oamenii de știință” zic că radiațiile nu ar fi așa nasoale pentru natură, că uite la Cernobâl ce pomi și buruieni frumoase au crescut … deși un peisaj post-apocaliptic a la Cernobâl nu este deloc unul dezastruos dacă ai supraviețuit rachetelor inițiale – și cum toți miliardarii și chiar milionarii au bunker … apropos de bunker – nebun să fii în ziua de astăzi, să ai milioane de dolari în bancă și să nu ai bunker; până și milionarii ruși care nu sunt prea obsedați de supraviețuire cât sunt mai atrași de trăirea momentului cât mai spectaculos, și-au cumpărat cu excesul de dolari și bitcoini din conturi yahturi luxoase cu care să poată fuge oriunde în lume dacă SHTF în Rusia. Ce nu se așteptau ei era … dar mă rog, nu avem a le plânge de milă, cu excepția câtorva care s-au sinucis, restul nu au probleme – Israel îi primește cu valizele de dolari!
  • politicienii – eșalonul secund al Marelui Reset – pot da vina pe Putin pentru criza economică, nu pentru măsurile financiare și fiscale aiuristice care au urmat crizei din 2008 când creditele au fost trecute de la băncile catre trebuiau să pice la buzunarul săracilor (bugetul public) prin preluarea garanțiilor care evident erau zero
  • Putin – poate să își facă damblaua și să creadă că reface URSS cu acordul elitelor care vedem că sunt încântate că pot da vina pe el și pot promova aceste crize alimentare care vor rade populația din Africa până în Europa și America (căci ASIA este altă planetă)

În concluzie, acest război, pe zi ce trece pare o umbrelă pentru măsuri coordonate de distrugere a nivelului de trai al populației și transferul avuției la un nivel mult mai accelerat decât în plandemie de la cei săraci la cei bogați și foarte bogați.

1 2 3 68