Trăim vremuri interesante. Criza se desfășoară zilnic cu evenimente din ce în ce mai spectaculoase. Nu voi urmări tot ce se întâmplă deoarece nu are sens. Deocamdată este doar zgomotul focului care arde și al zgomotelor făcute de pompieri, apoi vom vedea ce rămâne după ce vedem ruinele.
Putem însă înțelege unele fenomene naturale, anumite legi economice care nu pot fi schimbate, cum ar fi cele din triunghiul morții.
Practic în acest desen vedem consecința inevitabilă a situației actuale economice: CONTRACȚIA ECONOMICĂ. Teoretic contracția economică, coroborată cu dobânzile mari (suficient de mari) vor răci inflația și apoi vor putea produce revenire economică. Pentru asta însă trebuie să înghițim pastila contracției economice. Și dacă tot am început cu desene, să continuăm cu încă unul care să arate cine va intra la apă acum.
Așadar contracția economică va aduce șomaj, reduceri salariale, înăsprirea condițiilor de muncă (mai puține tichete, mai puține bonusuri etc). Inflația mare va crește costul vieții. În piramida de mai sus, vedem cine va avea de suferit – cei care au deja datorii și abia fac față la rate acum. Dar ce vor avea aceștia concret de suferit? Păi se pune problema în primul rând de unde vor mai plăti ratele. Statul va veni probabil cu unele scheme, dar oare vor fi suficiente? Depinde de stat. Posibil ca schemele financiare de ajutorare a celor de la baza piramidei vor fi suficient de solide în Germania pentru a nu provoca un număr mare de homeleși. Dar în România nu știm câți vor mai putea păstra proprietățile. Este posibil ca să se aplice și la noi schema grecească și ca aceasta să fie suficientă – la cei care au mai multe proprietăți și nu mai pot plăti ratele, să li se ia proprietățile cele mai valoroase, să fie executate, și cele mai puțin valoroase, să le fie permis să stea în ele plătind – în loc de rate – chirie la bancă, care devine proprietară în acte doar că nu are dreptul să evacueze foștii proprietarii / actualii chiriași.
Dar dacă statul va cumpăra toate băncile, oare nu va putea să le anuleze datoriile oamenilor. Visul comunist este o utopie. Va putea face asta, așa cum a forțat companiile de RCA să limiteze prețul, va putea forța și băncile să nu execute oamenii, dar orice măsură comunistă de intervenție în piață are repercursiuni mai devreme sau mai târziu. De altfel, criza actuală își are rădăcina în criza din 2008 când dobânzile au fost duse la zero, pe alocuri chiar ajungând negative, pentru a stimula economia și a evita un crash economic – care a avut totuși loc, mai ales în anumite țări.
În funcție de unde ne plasăm pe noi, pe plan personal, în piramida veniturilor, sperăm să nu fim afectați. Cei din categoria “deep in dept” (îngropați în datorie) dorm liniștiți pe ideea, dacă nu am de unde să plătesc, nu mai plătesc – ce o să îmi ia? Dacă nu ai nimic, într-adevăr nu au ce să îți ia. Îți vor lua însă procent din venituri pe viitor, până o să plătești toate datoriile. Falimentul personal în România este o lege care e făcută de și pentru politicieni, doar ei știu cum să o folosească, mai ales când au de plătit prejudicii în cazurile de corupție și furturi.
Marea necunoscută este până unde va intra piramida la apă deoarece nu avem nicio garanție că cei care sunt acum în categoria Meeting Ends (fac față costurilor de zi cu zi) nu vor intra și ei la apă sau că piramida nu se va prăbuși cu totul și efectiv va fi doar clasa birocraților care vor munci pentru stat și clasa muritorilor de foame care vor sta acasă pe ajutor minim de supraviețuire, neavând unde să muncească. Și nu mă refer la cei care oricum nu prea se omoară cu munca și freacă menta, trăind fie pe spinarea statului, fie a rudelor, fie lucrând pe ici pe colo când și când. Mă refer la miile de angajați specializați în mari companii producătoare auto, în marile ferme, în marile companii IT internaționale etc.
Cad băncile în SUA și în Europa. La noi nu cad ca sunt mai solide, că avem un geniul care are grijă de ele. Că la noi cad asigurările e altă discuție (zic ei) deși evident că nu este alta.
Capitalismul este pe cale de dispariție și ca orice moștenire măreață lăsată unor copii tembeli, oricât de mult se străduiesc urmașii să o distrugă, mereu mai rămâne câte ceva de distrus și de vândut.
Cele 4 bănci mari care au căzut în SUA și Credit Swiss care va fi naționalizată (dacă nu se schimbă nimic de azi pe mâine) sunt cumva doar scânteile care aprind paiele. După focul care va arde (pe față sau mocnit) întregul sistem financiar ne vom trezi cu CBDC-uri în cel mai fericit caz sau cu război nuclear mondial (în cel mai nasol caz). La mijloc este o extindere a războiului cu Rusia care extindere va avea loc în … alte țări din proximitate – ca să nu zicem cuvinte prea dure pentru cei bolnavi cu inima.
Iar dacă până acum vi s-au părut cam dure măririle de prețuri, viitorul nu poate aduce decât o continuare a inflației, la un ritm însă mai încet, coroborată însă cu o penurie de produse mai nasoală decât cea din Marea Britanie (cel puțin dacă ne luăm după ProTV).
Vă recomand deocamdată să nu vă lăsați de tentațiile comparației cu 2008. A fost doar o criză a creditului, nimic sistemic. S-a pompat pe ideea că este risc sistemic pentru a se salva băncile. Atunci datoriile au fost pasate de la băncile private la stat – asta a fost “misiunea” crizei. Acum deși în esență problemele sunt similare privit de deasupra se încearcă distrugerea băncilor mici și întărirea celor mari (mai mult decât data trecută când riscul a fost pentru cele mari și lumea a fugit cu banii la cele mici).
Rămâne de văzut dacă acum vor împinge deja CDBC-urile deoarece tehnic încă nu există variante. Problema este că tehnic (și legal de fapt, ca acord între state), trebuie să existe un consens și pentru asta, trebuie să existe o criză suficient de nasoală pentru a convinge oile de schimbare. Evident că nu putem știi dacă acesta este începutul crizei care va fi folosită ca pretext pentru aceste CBDC sau doar încă o etapă în traseul către acestea.
Pe cât de periculoase sunt aceste CDBC-uri și indicator al puterii controlului pe care elitele întunecate îl au, personal încă nu sunt convins dacă sunt doar un baubau, o evoluție firească a finanțelor (justificată tehnic și prin prisma progresului) sau sunt doar o perdea de fum în spatele căreia, din criză în criză se va ajunge inevitabil la transferul controlului financiar în totalitate în mâna celor 6 bănci private, conduse în mare parte de evrei, care fomează Fed-ul.
Știrile cu prigoana asupra ortodocșilor din Ucraina apar doar pe site-uri neo-marxiste gen Hotnews deoarece Basilica e preocupată cu vizita ereticilor anglicani la patriarhie și cu concertele de muzică bizantină, probleme grave care au loc în țara vecină cu privire la frați de credință nu au ce să caute printre informațiile de folos sufletesc publicate de acest trust nobil la care sunt chemați să contribuie toți credincioșii BOR.
Urmărirea evenimentelor care au loc în Ucraina, cu privire la prigoana împotriva ortodocșilor, este necesară deoarece patternul acestei epurări va fi replicat (cu unele adaptări, evident) și când se va forța unirea BOR cu papistașii în viitorul apropiat când ortodocșii din România vor fi considerați putiniști și orice front ideologic va fi folosit de agenții Marelui Reset în lupta lor turbată împotriva lui Dumnezeu.
La intersecția dintre războiul văzut (între Marele Reset și măncători nefolositori) și nevăzut (între demoni și oameni) despre care am comentat de nenumărate ori (de ex aici), se află Biserica Ortodoxă, deocamdată din Ucraina. S-a ajuns aici după ce ultimele cioturi de viță prin care mai cugea ceva sevă au fost arse deja în vest – mă refer aici la bisercile catolice și mai ales la puținii catolici care s-au opus aggiornamentelor și nu au acceptat alte depărtări de la învățătura lui Hristos, cel puțin altele decât cele pe care le-au primit ei moștenire. M-aș referi aici la faptul că deja în Germania, Biserica Catolică a declarat că binecuvintează căsătoriile homosexualilor – prin vocea cardinalului neamți și a adunăturii lor de cardinali direct subordonată papei. Care adunătură pretinde că iubește mai mult decât papa și că ostracizarea sodomiților trebuie să înceteze deoarece asta nu este iubire creștină. În ce măsură acest cutremur în catolicism este opera papei sau acesta a fost și el luat prin surprindere nu putem specula. Cert este că Marele Reset a resetat deja catolicismul și îl va folosi din ce în ce mai intens în lupta de propagare a noilor dogme.
În partea de est, acolo unde au pus piciorul deocamdată, se lucrează altfel. Lyudmila Filipovych din Ucraina, o profesoară universitară de filosofie folosită ca noul preot al nou înființatei biserici (așa zis) ortodoxe din Ucraina, a declarat că călugării de la Lavra au 3 variante – legarea de Bartolomeu (colaboraționistul CIA), legarea de noua biserică sau exilul la Moscova. Ca să le înlesneze decizia și să evite un probabil măcel (călugării nu vor ceda și alături de ei vor rămâne probabil câteva zeci de viitori martiri), noua Ana Pauker a Marelui Reset a declarat că Patriaria Ecumenică de la Constantinopol este deja cult înregistrat în Ucraina culmea chiar în districtul administrativ al Lavrei, pentru a fi legal și pentru a înlesni trădarea. Vedem deci că demonii facilitează lepădarea, punându-ne zăhărelul la îndemână.
Amănuntele logistice ale aceste prigoane nu are sens să le comentăm, nu mai contează ce au găsit anchetele ministerului culturii din Ucraina atât de grav la Lavră încât să ordone poliției evacuarea acesteia până la data de 29 Martie. Cei care însă doresc totuși să afle, o pot face aici. Amintim doar că unul dintre capetele de acuzare este că un preot din această mănăstire a declarat că Crimeea nu a fost niciodată a Ucrainei – lucru pe care și mulți politicieni americani îl recunosc și mulți europeni îl declară.
Ziceam deci că Basilica tace iar Daniel nici gând să folosească întâlnirile “diplomatice” cu marile capete “religioase” din Anglia, pentru a încerca să apere în primul rând libertatea religioasă din Ucraina, dacă oricum știm că inima lui e mai mult spre vest decât spre est. Aflăm din Hotnews că Patriarhul Moscovei a făcut apel la papă și la alți lideri religioși (deci cred că și la Daniel) ca să se facă presiuni asupra lui Zelinsky să termine cu oprimarea ortodocșilor. Dacă nu din dragoste pentru frații întru Hristos, măcar din teama că România fiind următoarea carne de tun pe listă, situația se poate repeta într-un viitor oarecare și pe la noi.
Nu există deocamdată informații sigure despre cum a avut locul impactul între dronă și avioanele rusești și de ce aceasta a picat. Rușii zic că nu a fost contact direct și că drona a încercat să facă manevre de evitare și că de aia a căzut. Americanii zic că rușii au vărsat ulei (carburant) peste dronă și că în final au atins mecanismul de propulsie (?) și de aia a căzut drona. Americanii mai zic că era să pice și unul dintre cele două avioane ale rușilor dar a scăpat.
Comunicatul oficial al americanilor (prin departamentul european al armatei) este amuzant în sensul că acuză rușii că au poluat Marea Neagră:
the Su-27s dumped fuel on and flew in front of the MQ-9 in a reckless, environmentally unsound and unprofessional manner
Sursa: US European Command
Locație
Drona se plimba de obicei pe mijlocul Mării Negre, niciodată nu s-a apropiat de ruși. Iată mai jos detalii …
Deseori am prins și eu pe Flight Radar drona care avea denumirea Forte. Era una singură, rareori se apropia de Crimeea, ca acum. Ca comportament, drona era acolo cam 30% din timp, mai făcea pauze. Când era lansată stătea vreo 3-4 zile și traseul ei era relativ monoton, în sensul că făcea cercuri în aceeași zonă.
Ce ascultă americanii?
Cu privire la monitorizarea războiului, americanii au tot avut astfel de avioane survolând permanent, dar vă dați seama ce costuri sunt să zbori ditamai uzina de ascultare non-stop. Drona este probabil soluția cea mai ieftină, chiar decât sateliții. Dar ce anume poate vedea drona mai bine ca sateliții și de ce era ea folosită?
Evident că astea sunt speculații, eu nu am niciun insight special … Dar îmi imaginez că deși performanța sateliților este una foarte bună, capacitatea este mică, adică nu cred că americanii au sateliți să poată monitoriza toată Marea Neagră non stop ca să vadă ce nave trec, pe unde trec etc. De asemenea, mai este și chestiunea monitorizării transmisiunilor, care nu cred că poate fi rezolvată doar cu sateliții, drona fiind mult mai aproape, are capacități mult mai bune. De asemenea, ca să lansezi un echipament dedicat, special făcut ca să asculte pe ruși, în spațiu, e mai greu, mai ales dacă te intereseaza ceva anume (este imposibil să poți asculta chiar totul). Prin urmare, pe dronă pot face modificări în sensul optimizării dispozitivelor de monitorizare pentru un target specific, la un anume moment.
Ping the bear
Mi se pare evident că drona s-a apropiat prea mult de ruși și că americanii au testat reacția acestora. Nu neg că poate drona încă era în apele internaționale, dar proximitatea față de Crimeea chiar a fost ceva nou și evident inacceptabil pentru ruși, prin urmare … De ce au trimis rușii două avioane? Pentru că așa cred că este protocolul. De ce nu au dat-o jos cu o rachetă? Ca să evite complicațiile și eventuala stârnire a patimilor în rândul boporului american. Astfel, mai există cumva semne de întrebare, contre pe acuzații, dar în final SUA și-a asumat un risc și a văzut răspunsul.
Reamintesc și de incidentul cu bombardierul strategic care a simulat un atac asupra Sankt Petersburg, zilele trecute. Atunci, deoarece avionul era cu pilot, distanța a fost mult mai mare până la graniță și oricum se afla în altă poziție, cu alte implicații decât cea actuală, adică măcar era la granița dintre Finlanda și Estonia, în proximitatea Helsinki-ului. Din ce am văzut, ca distanță a ajuns până la 200 km de ținta simulată, pe când aici drona, deși distanța poate fi similară, chiar nu avea ce să caute altceva decât evident să spioneze, adică americanii nu pot pretinde “libertatea de survolare”.
Faptul că drona vine după bombardier, la nici o lună poate, spune multe. SUA se pare că vor continua să îi frece pe ruși, așa cum au făcut cu chinezii în Marea Chinei de Sud unde nu mai auzim nimic deoarece au devenit permanente.
Riscul escaladării
Riscul escaladării este mare. Rusia a declarat că nu vrea să lupte cu NATO sau SUA. Evident. Dar poate escalada în diverse moduri, inclusiv în Marea Neagră sau crescând frecvența zborurilor deasupra Ucrainei, demonstrând controlul spațiului aerian în ciuda riscurilor.
Consensul actual cu privire la reținerea rușilor de a face zboruri asupra Ucrainei e legat de teama acestora de anti-aeriane și de armele din vest. Nimeni nu se gândește însă că poate Rusia nu are nevoie să survoleze Ucraina deoarece Ucraina este foarte mare și deoarece bombele zboară oricum singure, lansate din Rusia înspre Ucraina, avioanele nu ar aduce niciun plus semnificativ. Cu elicopterele este altă discuție și nu vreau să deraiez de la topic. Ideea este că Rusia își conservă capacitățile aeriene în perspectiva unui război nuclear cu vestul în care va avea nevoie să zboare mult și des cât mai aproape de granița NATO pentru a lansa bombele nucleare și nu numai.
Despre războiul asimetric între americani și ruși am mai tratat aici ultima dată. Există o creștere a accidentelor și în Rusia și în SUA care nu poate fi explicată pur și simplu. Așa cum explozia morților subite trebuie să fie legată de vaccinuri deoarece alte explicații nu avem, tot așa creșterea incendiilor în Rusia și în SUA la fabrici, uzine, ferme, accidentele majore feroviare și poate chiar căderea unor bănci trebuie să fie rezultatul războiului hibrid.
Ce urmează la noi?
România așteaptă acum ordine de la americani deoarece trebuie cumva și noi să participăm la escaladare (la presiune zic ei). În cazul incidentului, câteva elicoptere românești au luat-o înspre locul prăbușirii navei dar s-au întors după vreo 100 de km. Evident că nu au range-ul necesar și că nu aveau ce să caute în zbor acolo, poate doar ca să arate că suntem gata să ne apărăm (cu elicoptere?!?) dacă rușii trimit Suhoaie. Un gest irelevant militar și care probabil a fost luat în pripă. Tot imediat după dronă (dacă nu chiar în timpul doborârii) un avion american (Poseidon) tot de monitorizare comunicații a dat târcoale în dreptul litoralului nostru, deci nu în ape internaționale.
Activitatea post doborâre a fost puțin intensă, nu intru în toate detaliile. Dar nu am văzut deocamdată o altă dronă. Nu știm dacă americanii vor continua cu dronele sau vor încerca să lanseze avioane de acelea mari, apărate de fighere și de tankere. Asta ar însemna costuri imense de combustibil, consumabile, personal etc. Pentru ce? Să vadă ce?
Care ar fi obiectivele interesante din Crimeea?
Crimeea este o fortăreață. Ucrainienii speră să lovească acel pod, dar știm data trecută că atacarea podului a însemnat începerea distrugerii rețelei energetice a ucrainienilor și le-a produs daune imense. Inițial au fost critici și de la analiștii ruși că se consumă bombele aiurea pe infrastructură în loc să lovească în obiective militare, în soldați, în armament, în baze etc. Dar rușii au știut foarte bine ce au făcut. Au făcut ceea ce zic conspiraționiștii că încearcă să facă forumul: BLACKOUT!
M-am luat cu altele (mai ales cu războiul) și am consumat timpul pe blog fără a continua o serie pe care mi-am propus-o legată de încropirea unei rezistențe anti-ecumeniste. Mă cam mustră conștiința deoarece războiul este consecința unor păcate grave și după părerea mea există evident o legătură între războiul din Ucraina și schisma din interiorul Bisericii Ortodoxe între Bartolomeu și restul lumii, pe pricina bisericii ucraineene și a deschiderii către catolici pe care Bartolomeu o propune. De altfel, acest lup în piele de oaie a declarat că el deja lucrează la această unire și că va avea loc în curând. Nu știu ce are în cap, diavolul evident că încearcă sfâșierea Bisericii mereu și iată că în Ucraina a reușit.
În România încă mai există timp, mai există speranța că atunci când va fi momentul, vor mai rezista pe baricadă 2-3 episcopi care să rămână ca drojdia pentru pâine, din care să renască viitoarea Biserică Ortodoxă Română după ce focul va curăți și pe meleaguri mioritice uscăturile care s-au cam adunat prea multe și au ajuns să frâneze toți lăstarii care încearcă să scoată capul la Soare. Deși numărul episcopilor nu contează cât numărul credincioșilor – care vedem că în Ucraina este mic, prin urmare …
Aceste chestiuni sunt rar dezbătute în rândul drept-măritorilor creștini, dar nu în rândul experților în propagandă și inginerii sociale care lucrează în Ucraina. Ca să dau un singur exemplu, iată câtă osteneală depun slujiutorii diavolului ca să atace Biserica Ortodoxă și să promoveze în locul ei pe lupii care au fost puși păstori la oile blege din Ucraina care s-au lăsat duse la pierzare. RISU este un site ucrainean creat și administrat de catolici dar care pompează în pseudo-biserica orotdoxă nou creată de Bartolomeu în timp ce lovește fără fațadă direct în Biserica Ortodoxă adevărată care a rămas în Ucraina și în credincioșii acesteia, acuzându-i de pact cu Putin.
Prin urmare, diluarea identității ortodoxe este o acțiune directă și conștientă a centrelor de putere politică care acționează prin intermediul Vaticanului pentru crearea unei noi biserici ortodoxe artificiale care să fie subortdonată total politicului și planurilor globaliste de unificare a tuturor religiilor, renunțare la poruncile creștine împotriva ereziilor și denaturărilor contemporane, dar mai ales spălarea pe creier a gloatelor în sensul acceptării mai facile a măsurilor de “luptă cu virusul” care au ca scop realizarea Marelui Reset.
În Ucraina se încearcă în prezent crearea unui nou stat model, așa cum în China, în perioada inițială a plandemiei (dar și ulterior) s-au făcut pași importanți cu privire la controlul populației. Ei bine în Ucraina, se testează mai multe modele pentru viitor, de la blackout-ul actual, la jertfa pentru “valorile europene” până la “reconstrucția verde” (un termen care va începe să fie folosit imediat după eventualele negocieri) și în final la “pacea între confesiuni” – după ce adevărata ortodoxie va fi persecutată și oile îndemnate să intre în țarcul lupilor. Și chiar dacă modelul chinezesc nu a putut fi extins în toată lumea, decât prin vest, în Australia, Noua Zeelandă și pe ici pe colo, asta nu înseamnă că operațiunea a eșuat – lecțiile învățate sunt însă foarte importante, tehnicile de propagandă, control și spălare pe creier sunt experimentate, cercetări avansate sunt efectuate de ingineri sociali care testează și văd răspunsul apoi rafinează tehnicile și mijloacele pentru ca data viitoare succesul să fie și mai puternic și marele reset să avanseze și mai mult.
Să ne întoarcem însă la oile noastre și mai bine zis la lupii care încearcă să le învețe pe oi să nu mai asculte de păstorul cel bun – Iisus Hristos – ci de glasul mierlos al diavolului care încearcă să convingă oile că pot să pască liniștite și pe marginea prăpastiei, alături de capre și alte bestii ale pădurii deoarece unitatea animalelor este un lucru bun și extremismul religios este rău.
Aberațiile din acest comentariu le-a analizat pe larg Pr. Vulcănescu. Personal, nu cred că merită 2 bani să pierdem timpul în a încerca să îl convingem pe Bălănel că se înșală amarnic. Vă atrag atenția de momentul în care s-a făcut comentariul: după Duminica Ortodoxiei când s-au citit anatemele sau teoretic trebuiau să se citească. Prin urmare, diavolii au ars și dau din colțuri, strigând și ei pe unde pot și prin gurile celor care pot.
Putem însă mai deduce câteva lucruri din acest mesaj (ca și din altele de fapt, pe contul lui Bălănel). În primul rând, așa cum am mai spus, Bălănel nu măcăne de capul lui. Omul ăsta (dacă este om totuși pentru că nu suntem 100% siguri că nu este un NPC al Marelui Reset) este purtătorul de vorbă al lui Daniel, prin urmare nu doar că tot ce zice el are binecuvântarea PF-ului, dar foarte posibil ca Daniel să îi dea mesajele pe Whatsup pentru ca Bălănel să le posteze.
Faptul că Daniel nu prea are (deocamdată) curajul să își dea goliciuinea pe față (în sensul de cădere în erezia ecumenistă) în mod deplin este evident. Există evident o rezistență în rândul drept măritorilor creștini de pe meleaguri mioritice la ecumenism și desele frustrări ale lui Bălănel pe această temă nu au altă explicație decât faptul că rezistența îi împiedică să își facă treaba cum le-o cer cei care i-au pus acolo (și pe Daniel, și pe Bălănel). Nu teama de extremism, dorința aprigă de moderație și sfințenie adevărată, nu din dragoste arzătoare față de îndeplinirea poruncilor hristice se zbate Bălănel – ci deoarece șefii îi cer socoteala dacă oile sunt gata pentru unitate.
În al doilea rând vă atac atenția asupra etosului discursului acestui înșelat. Confuzie, pathos, emoție, neclaritate, lipsă de articulare etc. Sloganuri am putea spune, dar eu cred că pot exista și unele explicații patologice care reies din analiza literară a mai multor postări ale lui Bălănel. Și prin patologic nu mă refer doar la întunericul care vine din înșelarea în care zace ci efectiv de efectele fiziologice ale aceste stări căzute. Dar poate oare cineva să rămână totuși întreg la minte dacă se află căzut în mrejele satanei? Într-adevăr publicul lui Bălănel e posibil să aibă un profil specific (pseudo-intelectuali cu pretenția de tangențe religioase sau înclinări spirituale, preoți fără o cultură veritabilă a istoriei dar cu mici aderențe și înclinări către un livrism emotiv). Dar tehnic, mesajele lui se pot încadra într-un fundamentalism ideologic puternic anti-ortodox prin lovirea consistentă și fără mânuși în tradiție, dogmă, canoane și în istorie.
Am putea ușor trece peste acest caz și să îl catalogăm ca un simplu înșelat, dar așa cum înșelarea lui Bălănel care a promovat vaccinurile i-a dus pe mulți (inclusiv episcopi, preoți și rude de preoți, dacă nu cumva și simpli credincioși) în capcana morților subite, tot așa misiunea lui ideologică va influența și va duce pe mulți în partea dea stânga la viitoarea cernere care ni se pregătește și care vedem că este accelerată. Iar dacă în plandemie, cei căzuți în vraja profetului mincinos Bălănel au pierdut doar viața fizică, efectul celor înșelați de el în privința ecumenismului va fi pierderea sufletelor. Semnele sunt multiple și timpul este scurt – vă reamintesc doar că anul trecut un episcop român a fost primit în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor, semn că România este la rând după Ucraina în misiunea de eliminare a piedicilor ideologice la adresa Marelui Reset și semn că lupii dau târcoale, încercând să găsească o gaură în gard prin care să intre și să facă praf oile.
Dar de ce am fi noi buricul ortodoxiei și s-ar încerca subjugarea totală a Bisericii Ortodoxe prin atragerea acesteia în ecosistemul ecumenist și sub ubmrela tutelară a Constantinopolelui și a grecilor din vest care s-au subordonat total serviciilor secrete și participă fără rezistență la planurile de “unitate” religioasă între creștinii de toate “confesiunile”? După ostracizarea totală a Rusiei, Biserica Ortodoxă Română este singura care mai rezistă pe baricadă, dacă nu prin reprezentanții săi (relativ controlați), cât prin simplii credincioși de rând și prin puținii preoți care au mai rămas slujitori râvnitori ai lui Hristos și lămpi care luminează în întuneric. Cel mai clar indiciu al acestei rezistențe este ce s-a întâmplat la noi în etapa plandemiei. Nu doar că tentativele de închidere a bisericilor, de lovire în taina Euharistiei, cea mai importantă taină și rostul pentru care ne întâlnim la Biserică, prin propunerea acelei spurcate lingurițe de plastic, dar chiar și dezastrul vaccinării arată că mecanismele marelui reset sunt total ineficiente în România și riscurile (pentru acesta) sunt majore, deoarece exemplul poate fi luat și de alții. Toate acestea sunt în contrast puternic cu decăderea jalnică a rezistenței anti-sistem în Grecia unde poporul a plecat capul fără nicio luptă și unde clerul biserici și episcopii au făcut front comun cu sistemul arătând o înfricoșătoare lispa de trezvie și de prezență care denotă nimic altceva decât ruperea de harul divin care luminează mintea și dă putere în orice ispită, ferind pe cei care se lasă în mâna lui Dumnezeu de orice cădere, oricât de iscusite ar fi uneltele vrăjmașului.
De altfel, această rezistență anti-sistem și starea amăgitoare de pace din rândul Bisericii, îi face pe mulți drept-măritori să doarmă prea liniștiți pe o ureche, lăsând chestiunile vitale cum ar fi ieșirea BOR din Consiliul Mondial al Bisericilor sau opoziția față de spurcatele manifestări derulate sub denumirea “Săptămâna de rugăciune ecumenistă”, să fie rezolvate de … Dumnezeu, ca și cum totul s-ar întâmpla magic, prin minune, fără ca oamenii să lucreze, fără ca creștinii să își apere – ca pe vremuri icoanele – de data asta moștenirea milenară și totodată identitatea noastră care nu poate fi despărțită de mărturisirea că Biserica Ortodoxă este singura Biserică adevărată.
De fapt, lipsa de mărturisire, denotă cumva și desconsiderarea sfinților care sunt mărturisitori și dintre care mulți au primit cununa pentru mărturisirea chiar a acestui simplu fapt – că ortodoxia este singura credință adevărată – în ciuda tuturor îndemnurilor și sfaturilor înselătoare ale lupilor în blăni de oi. Faptul că deocamdată nu ne împiedică nimeni să ne exercităm credința așa cum dorim și așa cum știm că trebuie să o exercităm este doar pentru puțin timp și lecția Ucrainei ar trebui să ne fie foarte clară.
Ignoranța și nepăsarea au dus ca mulți să se lase influențați de propaganda TV și să considere conflictul din Ucraina și lupta împotriva Bisericii Ortodoxe ca ceva care nu ne privește, ca pe o chestiune internă a Ucrainei, cu prea multe necunoscute pentru noi. Se întâmplă asta chiar în epoca Internetului și a boților de inteligență artificială care îți pot da mură în gură și îți pot povesti ca la un copil de 5 ani, cum Bartlomeu s-a dus să numească patriarh la Kiev pe un schismatic care nu a fost recunoscut înainte de nicio biserica ortodoxă națională (inclusiv de el) după ce CIA l-a presat și după ce Poroshenko a făcut o vizită “de lucru” la Patriarhia de Constantinopol ca să îi propună varianta aceea cu “ridicarea” delegării către Moscova a numirii episcopului de Kiev.
Schisma din sânul ortodoxiei este o însă o problemă complexă și greu de înțeles de cei care nu au timp și nici interesul să știe ce se întâmplă cu frații de pe alte meleaguri. Mulți pe la noi se culcă pe o ureche și se gândesc că dacă o să le ceară vreodată să pomenim pe papa, abia atunci protestează și văd ce va fi de făcut. Asta fără să realizeze că poate Dumnezeu nu va îngădui totuși ca numele satanei să fie pomenit în sfintele biserici și mănăstiri în care s-a slujit sute de ani și poate bombele le vor distruge înainte să se întâmple asta. Credința că Dumnezeu va avea cumva grijă și va păzi ortodoxia și că noi nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să facem rugăciuni multe și să ne curățim de păcate, că în rest problemele se rezolvă este una falsă. De aceea am pornit acest serial și de aceea voi continua să vin și cu propuneri concrete și planuri de realizare a unei rezistente antiecumeniste concrete și realiste. Simt însa că încă este nevoie să fundamentez necesitatea acestei rezistențe deoarece haosul, tulburarea și întunericul care domnesc produc o teamă și o spaimă de viitor care domină și frânează o stare de trezvie și lucrare care ar trebui să fie firească. În esență, ecumenismul este erezie și credința ortodoxă chiar prin ceea ce este ea presupune opunerea cu fermitate la erezie și depărtarea de eretici.
În articolul următor voi explica de ce anatemizarea înseamnă nu condamnare la iadul veșnic ci este în fapt un act de iubire deoarece reprezintă ultimul act pe care îl putem face pentru cei pe care îi anatemizăm, pentru a-i ajuta să se trezeasă și să revină în sânul Bisericii, evitând astfel căderea în întuneric și sfârșitul tragic pe care îl au ereticii. Anatemizarea este o invitație la reflexie, o clarificare și are rolul să îi provoace pe cei anatemizați să se trezească în ultimul moment. Dar principala preocupare a anatemizării nu sunt cei anatemizați (care au totuși puține șanse să își revină) cât cei vizați de învătățurile eretice care riscă să îi rupă de Biserică. Anatemele au fost și sunt bisturiile chirurgicale care taie cancerul din mințile celor care se află în ceață și au un rol mult mai important decât denigrarea și acuzele tembele și total în afara spiritului ortodox pe care le insinuează Bălănel în mieunelile lui ilogice și fără niciun fundament.
Ziceam că am observat incoerența postărilor sale, din păcate nu am răbdarea să îl urmăresc la televiziunea de partid și nici pe alte canale, contactul de astăzi cu această postare a fost întâmplător și am scris articol deoarece oricum aveam de gând să continui seria. Vă invit însă pe cei care credeți că sunt exagerat în acuzele mele, să încercați să identificați la ce ideologie se aliniează Bălănel și eventual să vă puneți întrebarea care sfinți sau teologi din istoria Bisericii Ortodoxe ar face astfel de comentarii dacă ar trăi în ziua de astăzi.
În concluzie, o componentă importantă a infrastructurii antiecumeniste este depistarea lupilor în blană de oaie și atragerea atenției și altor oi să se fereasă de glasul lor mierlos. Răgușala și disonanța acestui glas ar trebuie să fie suficiente pentru a speria oile dar din păcate unele sunt surde și trebuie să le arătăm prin semne de ce trebuie să fugă de ei. Prin urmare cel mai clar semn că ceea ce spun este adevărat, va fi puseul ecumenist pe care îl vom vedea în curând în rândul conducerii BOR și tentativele de strângere a lanțului asupra celor nealiniați.
Am discutat cu Chat GPT despre postul în anii 300 d.Hr. în Europa de Est și mi-a răspuns că variantele disponibile pe atunci ar fi fost varză, ceapă, usturoi, mazăre, fasole, linte, hrișcă, orez și grâu. Ca mâncăruri probabil puteau face ciorbe și supe de legume iar ca pâine posibil de hrișcă și secară. Evident la noi probabil mămăliga cu ceapă era baza deoarece atât porumbul cât și ceapa se conservă cel mai simplu, fără complicații prea mari.
Că veni vorba de conservare, pe lângă murături, fasolea și mazărea știm că se păstrează și morcovii și ceapa de asemenea oferă suficiente vitamine pentru a fi fost suficiente. Deși greu, nu era imposibil de păstrat gogoșari și ardei.
Cartofii au ajuns după secolul 18, orezul a venit prin Spania la începutul secolului 16. Cu surprindere am alfat că înclusiv în Dolj se produce orez, deși eu nu prea am văzut.
Evident pe lângă mâncare, creștinii de atunci de pe meleaguri mirifice mioritice aveau de-a face cu războaiele și probabil asta era problemă mult mai nasoală deoarece erau nevoiți să fugă în codru (codru-i frate cu românul) din fața năvălitorilor care le furau mâncarea și animalele. Prin urmare, creștinii pe vremuri erau probabil mult mai încercați decât cei de astăzi care trebuie să sufere de lipsa untului și să îl înlocuiască cu margarina sau mai nou cu untul vegetal care efetiv are același gust. Și mai greu este pentru carnivorii care în această perioadă trebuie să caute tot felul de rețete din soia sau din cârnați vegetali.
Își bate diavolul joc de noi prin super-ofertele pentru postaci. Într-adevăr putem să mâncăm doar ceapă și să avem alte păcate dar am putea și să ne ferim și de alimentele cu gust și miros 100% ca cele pe care încearcă să le înlocuiască și putem să ne ferim și de alte păcate sau chiar de toate păcatele. Diavolii ies doar cu post și rugăciune și știm asta chiar din gura Mântuitorului.
Mai nou, este deja o modă cu postul intermitent (cam ceea ce fac oricum creștinii) și rezultatele acestuia conving din ce în ce mai mulți dintre tembelii obsedați de diete ca să aibă un fizic frumos (zic ei) deși au creierul spălat și sufletul rece.
Cu toate acestea am observat că încă există creștini care caută înlocuitori, chiar în epoca abundenței în care o conservă de fasole costă 5 lei și pâniea pur și simplu o cumperi de la magazin, nu mai trebuie să o produci cap coadă cu mâinile tale.
În vreme ce vecinii noștri sunt bombardați, stau în întuneric și în foame, nu mai au școli și spitale și oricând pot să moară, majoritatea românilor se cred feriți. Cei necredincioși își pun nădejdea în NATO și UE, cei necredincioși și sceptici în slăbiciunea rușilor și cei mai sceptici necredincioși doar în America. “Avem rachete americane pe teritoriul nostru – nu vor ceda americanii așa ușor. Suntem țară NATO. Suntem membră UE. Băncile vestului au investit la noi” etc. etc. Acestora le spunem că la fel gândeau ucrainienii înainte de război. Deși poate cu un entuziasm și mai tembel ca noi, bazat pe și mai puțin zăhărel oferit de Imperiu. Ba mai mult ca noi, ei gândeau și că frații lor nu vor merge până acolo încât să îi invadeze și să îi măcelărească.
Similar, și unii drept-măritori români se culcă pe o ureche și cred că frații noștri de credință de la răsărit nu vor face măcel pe meleaguri mioritice, deoarece suntem de aceeași credință și pe ucrainieni au năvălit doar ca să îi elibereze de papistași. Acești naivi nu știu că doar un mic procent dintre ruși este ortodox, majoritatea sunt atei, musulmanii sunt dominanți în armată (peste 50%) iar Putin folosește religia doar pentru a motiva și manipula Rusia rurală (“semănătoristă”) care să ofere carne de tun pentru războiul împotriva vestului.
Să ne întoarcem însă la chestiunea din titlu, care în esență de fapt este legată de întrebarea dacă răul este o pedeapsă. Cazania ne învață că Dumnezeu nu pedepsește. Dacă ar pedepsi Dumnezeu, credința s-ar baza pe frică și nu ar mai fi iubirea și alegerea proprie. Se știe clar din tradiția noastră că pedeapsa, necazul deși poate fi rodul păcatului, nu este întotdeauna așa. Afirmația că păcatul aduce pedeapsă este adevărată dar trebuie făcută o importantă nuanțare.
În primul rând noi nu știm tainele lui Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă zicem că roada păcatului este moartea, deorece așa ne învață Sf. Pavel, este evident în același timp că Dumnezeu are pregătită judecata pentru la urmă, nu pedepsește în această lume toate păcatele. Când pedepsește și când nu pedepsește, nu putem spune deoarece doar El poate știi. Rostul pedepsei în lume este multiplu: în primul rând, trezirea celui păcătos, în al doilea rând, trezirea altora care văzând că păcatul aduce pedeapsa, poate se trezesc ei dacă cel în cauză nu se îndreaptă. Mai apoi este și ca plată în această viață pentru unele păcate, pentru ca acestea să nu atârne prea greu la judecată și în final pot să mai fie nenumărate motive pe care taina lui Dumnezeu le știe.
Că veni vorba de taină, aș face o mică (mare) paranteză deoarece l-am auzit pe Pleșu comentând despre problema răului și tratând cu zeflemea “pasarea” problemei răului în categoria “taine ale lui Dumnezeu” ca pe o măsură simplistă, în lipsă de alte idei, în lipsa problematizării, altfel zis, dacă zicem asta nu mai comentăm nimic și lăsăm problema nerezolvată. Cam în sensul ăsta a comentat Pleșu – înregistrarea este pe Youtube, dar nu o recomand deoarece ține o jumătate de oră și face doar câteva comentarii simpliste din punct de vedere filosofic la problema răului dar prezentarea nu este deloc foarte clară și nu menționează importanța unei epistemiologii, altfel zis, se referă la rău ca ceva general dar nu subliniază cât de important este să definim termenii înainte de a-i folosi și să explicităm în ce epistemiologie (și eventual metafizică sau sistem de valori) ne încadrăm sau când expunem, în ce sistem se încadrează o anumită explicație.
Așadar, taina lui Dumnezeu nu este deloc o metodă de a evita abordarea unor probleme complicate. Mai degrabă, acele probleme chiar sunt complicate și depășesc capaccitatea noastră de înțelegere, aparținând metafizicului. În creștinism, concepem că există un Dumnezeu, există o lume nevăzută și adevăruri care depășesc lumea noastră. Ba chiar, concepem că și noi când vom merge în lumea cealaltă, vom avea o cu totul altă capacitate de a înțelege aceste adevăruri și prin urmare, alegem ca unele probleme să le evităm, mai ales dacă sunt complicate și mulți sfinți și scriitori mult mai deștepți ca noi le-au abordat deja și nu au găsit un răspuns. În plus, taina lui Dumnezeu nu este deloc o renunțare la aflarea unui răspuns ci mai degrabă o metodă. A face recurs la taina lui Dumnezeu presupune că îți propui să te rogi, recunoști că nu poți să dezlegi această problemă cu mintea ta (deci te smerești) și nădăjduiești că Dumnezeu te va lumina. Deci recursul la taină este mai degrabă un nou început de dezlegare a unei probleme, recunoscută ca complicată sau peste puterea noastră din acest moment, nu este deloc o abandonare. Nu mai zicem că unele probleme pot fi greșit puse și neavând toate elementele de definire și clasificare ne pierdem timpul cu ele aiurea, încercând să răspundem de exemplu ce este răul, fără a ne încadra într-o anume metafizică, folosind o anume epistemiologie, anumite criterii ale catalogării unor evenimente și fapte ca fiind rele. În creștinism, răul este depărtarea de Dumnezeu, originea răului este pentru noi oamenii căderea lui Adam și cam asta este tot ce ne interesează. A sonda cu mintea dincolo de aceste granițe este greșit în primul rând deoarece ieșind din cadrul universului uman, termenii își cam pierd din sens și nici măcar nu avem garanția că în lumea nevăzută logica și rațiunea așa cum le folosim noi există la fel.
Întorcându-ne la pedeapsă, dacă privim o pedeapsă concretă, un necaz, o întâmplare sau o stare a lucrurilor rea (fără echivoc), nu putem spune dacă este rezultatul pedepsei lui Dumnezeu și cu atât mai mult are sens să zicem că Dumnezeu a dat cutare pedeapsă pentru cutare om, sau neam, deoarece acel om sau acel neam a greșit. De ce? Din cauza tainelor lui Dumnezeu și pilda din Biblie ar trebui să fie suficientă pentru a dumirii pe toți drept-măritorii creștini. Mă refer la acel orb din naștere (Ioan 9,2) despre care fiind întrebat Iisus de către ucenici cine a păcătuit el sau părinții lui, a răspuns că niciunul ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Avem deci în primul rând un om sfânt care fiul unor sfinți și totuși este orb. Dacă Iisus zice că acesta nu a păcătuit și nici părinți lui, ce deducem din asta? Că erau sfinți! Ne amintim de acel tânăr care a venit la Iisus și a zis că a păzit poruncile de mic copil și a întrebat ce îi mai lipsește. Aceluia Iisus i-a zis că îi lipsește să dea averile săracilor. Deci acela deși păzise poruncile de mic, iată că totuși avea o lipsă … (nu îi zice păcat, dar avea ceva care mai trebuia să facă, deoarece averile îl țineau lipit de pământ și Legea cea Nouă învăța sărăcia)
Deci dacă orbul și părinții lui nu păcătuiseră (deci erau sfinți), iată că și pe cei buni Dumnezeu îi poate pedepsi. Prin explicația “ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu” evident că se referea că acela s-a născut orb din naștere pentru ca acum Iisus să îi dea vedere, să facă minune și toți să vadă lucrarea lui Dumnezeu. Dar oare nu putea Dumnezeu să dea vedere la un orb care era orb deoarece fie el fie părinții lui păcătuiseră? Ba da, și a făcut-o de mai multe ori (“de acum să nu mai păcătuiești …”). Dar Dumnezeu din motive ce țin de “taină”, așa a vrut, ca să lucreze și printr-unul care nu păcătuise.
Iată deci de ce eu cred că nu putem să zicem că ucrainienii au parte de pedeapsa lui Dumnezeu deoarece au păcătuit. “Sunt un popor rău” – am auzit cu șoc și groază din gura unui drept-măritor. “Poporul român este altfel”, adică e credincios … Câtă naivitate! Dacă ne uităm numai pe topul țărilor la numărul de avorturi la mia de populație și vom vedea că România se află în top alături de Rusia, Ucraina și Grecia! Poate metricele astea nu spun mare lucru, poate chestiunea e mai complicată, dar ne putem uita la altele, cum ar fi rata divorțurilor, cum ar fi numărul de morți pe stradă deoarece fiecare se crede deasupra celorlalți și nu are răbdare să circule normal. Dar chiar dacă nu ar fi să ne uităm la nimic, a cataloga un popor păcătos și altul credincios este nebunie deoarece nu avem criterii și nu cred că exagerez nici dacă spun că Dumnezeu nu judecă astfel.
Știm întră-adevăr că Dumnezeu va judeca neamurile, știm că aztecii au dispărut din istorie deoarece omorau copii și ofereau jertfe sângeroase demonilor. Dar care mai sunt neamurile în ziua de astăzi când oricare dacă ne facem fondul genetic avem 15 nații în ADN? Nu prea mai există neamuri omogene în ziua de astăzi și nici nu putem măcar discuta despre poporul ucrainean, neavând o istorie prea mare (cam 40 de ani?). Poate ne putem referi la teritorii, sau la populația dintr-o anumită zonă că a păcătuit, dar știm noi cu adevărat dacă a păcătuit sau suntem noi atât de siguri că pentru asta Dumnezeu le-a dat război și deoarece noi suntem mai buni, vom fi feriți? Evident că astfel de argumente sunt hilare și tembele.
Singurul lucru pe care l-am zis eu și îl mențin este că Dumnezeu poate pedepsi pe cei care își bat joc de Biserică și poate pentru că ucrainienii s-au lăsat călcați în picioare de americani și s-au supus jocurilor geopolitice băgând inclusiv Biserica în asta, din acest motiv este posibil ca Dumnezeu pur și simplu să-și fi luat mâna de peste ei și de aceea să aibă parte de război. Poate că dacă nu se întâmpla acest război, Biserica Ortodoxă din Ucraina, ajungea ca catolicii, să accepte căsătoriile ghei.
Doi cai frumoși …
Dar totodată am repetat de fiecare dată că nu putem pune războiul pe seama pedepsei lui Dumnezeu deși vrednici suntem.
În recapitulare, necazul ca pedeapsă a lui Dumnezeu poate fi privit doar dinainte, adică ne putem lupta cu păcatul de frica pedepsei lui Dumnezeu. Dar chiar dacă suntem pedepsiți și la necaz, putem primi certarea ca fiind pentru păcatele noastre. Ce nu putem însă, este să judecăm pe alții și să zicem că pentru păcatul lor au primit acea pedeapsă. Am explicat motivele mai sus.
Nici măcar noi nu știm dacă războiul este o pedeapsă. Am repetat mereu și o să o mai fac – războiul fizic nu este decât instanțierea în realitate a războiului nevăzut. Asta ne poate fi util dacă suntem orbi. Mai multe decât a ne ajuta să vedem lucrurile așa cum sunt, Dumnezeu nu prea are ce să ne facă. Dacă nici văzând războiul la poarta nostră nu ne trezim și nu îndreptăm mâinile către Dumnezeu pentru a cere iertare și răspuns de îndreptare, ce mai putem face altceva? Și zic chiar mai departe – poate războiul este o binecuvântare! Poate ucrainienii care mor sunt luați înaintea venirii lui antihrist, poate bezna și sărăcia în care sunt aruncați îi pregătește pentru prigoana care va veni.
Culmea este că în ciuda faptului că se arată atât de multe semne, prin progresele care se fac către un stat global tehnocratic, prin declarațiile pe față ale miliardarilor că doresc să controleze populația și că drepturile individuale nu mai sunt relevante, mulți drept-măritori creștini încă fac investiții imobiliare și cred că vor trăi în pace și prosperitate până la adânci bătrâneți.
You must be logged in to post a comment.