Atacul asupra conductei Nord Stream pentru tonți

În continuarea articolului anterior, vin cu o completare legată de Nord Stream, deoarece mă gândesc că nu toți înțeleg niște lucruri care mie mi se par simple deoarece nu mă uit la TV (și nu prea citesc știri online oficiale) și cred că sunt puțin ferit de propaganda oficială din acest motiv.

Cam toți înțelegem că atacul a fost întreprins de americani. Există avertismentul acela al lui Biden. Există interesul – qui bono. Există capacitatea. Nu există alt “candidat”. De ce însă nu au atacat americanii pe față această conductă? Deoarece ar fi provocat anumite reacții oficiale nedorite. Adică, dacă SUA distrugeau gazoductul și recunoșteau, Germania putea să ceară anumite daune sau guvernul german era obligat să retalieze cumva pentru a salva onoarea (haha) germană. Astfel, prin acest atac ascuns dar evident, s-a rezolvat o problemă cauzată de tembelismul german din trecut care nu a înțeles de la Trump că trebuie să termine cu rușii.

Și aici e vremea de o speculație. Este evident că o astfel mișcare, relativ complexă, nu putea să se nască din creierul senil al lui Biden. De asemenea, nu cred că este nouă. Personal sunt convins că Trump, analizând cu șefii de stat ce pot face ca să îi convingă pe nemți, ajunsese la varianta distrugerii conductei. Pe vremea aceea, Trump amenința cu retragerea bazei de la Ramstein. Dar acolo sunt bombardiere americane strategice (cu nucleare) și SUA nu putea renunța la un asset doar pentru cerbicia nemților. Mutarea în Polonia se putea face fără probleme, mai puțin nuclearele la care rușii ar fi turbat dacă s-ar muta lângă ei. Deci era clar pentru nemți că Trump nu prea poate să “mute bazele”. Pe plan fianciar, de asemenea, americanii au tot amenințat că dau jos cu Deutsche Bank, dar și aici era complicat, deoarece interesele sunt îmbârligate și riscurile mari, adică nu puteau lovi doar în nemți fără să își facă și lor rău. Și așa cum e firesc, când mărul discordiei este singurul pe care îl poți elimina pentru a dispărea discordia, Trump cred că propusese “ce ar fi dacă le distrugem conducta”? Probabil nu aceasta a fost prima propunere, ci Trump o fi venit cu propunerea “de ce nu putem să bombardăm conducta”? Apoi, capetele gânditoare, strategii, au găsit varianta unui atac neasumat. Un submarin american, ar putea plasa acolo niște explozive care să fie detonate și apoi să plece tiptil neobservat. Misiune top secretă desecretizată peste 300 de ani. Deci, teoria mea este că varianta bombardării conductei a fost pusă la cale pe vremea lui Trump și acum scoasă la naftalină de acoliții incompetenți ai lui Bidon.

Dar oare nu s-au temut americanii de furia nemților care deși neasumată lovitura i-ar bănui pe americani? Nu, deoarece acum nemții sunt cu coada între picioare după greșelile strategice din ultimii 20 de ani și după dezastrul în care au băgat Europa, UE fiind blocul economic cu cea mai proastă creștere economică pe ultimii 20 de ani. Nu am urmărit reacțiile, dar lovitura le convine chiar și politicienilor nemți care astfel au parte de slăbirea presiunii populare. Neamțul de rând, după cum știm, este un impocrit fără principii morale, interesat doar de binele personal și fără verticalitate. Căci altfel, nu s-ar fi putut îmtâmpla ce s-a întâmplat în istorie … Nu le pasă nemților de Ucraina, deși doresc să fie văzuți că le pasă, că sunt și ei împotriva expansiunii rusești alături de întreaga Europă. În realitate, nemții ar prefera o Ucraină docilă a cărui singură treabă să fie îngrijirea conductelor de unde le vine lor gaz ieftin și producția de ulei care a fost externalizată în Ucraina pentru ca neamțul de rând să fie ferit de poluarea inevitabilă rezultată din producția de ulei rafinat necesar prăjirii cârnaților nemțești.

În fapt, ca nemții sunt mare parte dintre europeni, mai puțin polonezii și alte neamuri care au avut de-a face cu bocancul rusnac de-a lungul timpurilor.

Să vedem acum dacă nu cumva rușii ar avea motive să distrugă conducta. În primul rând, scenariul ideal pentru ruși este o pace în care ei să rămână cu provinciile anexate recent (măcar ciopârțite) și cu reluarea relațiilor comerciale, ridicarea sancțiunilor și eliberarea rezervei băncii naționale care are sute de miliarde de dolari blocați în sistemul financiar al Imperiului Anglo-American. Câștigul Rusiei ar fi imens în acest scenariu, chiar fără câștigarea condiției ca Ucraina să nu intre în NATO/UE. Ei nu ar avea deci de ce să distrugă conducta deoarece ei sunt principalii finanțatori și alături de nemți ar câștiga imens din creșterea fluxului de gaze. Banii sunt necesari, armata are nevoie de bani, Putin are nevoie de bani să mituiască populația și să depășească etapa războiului. Pentru Putin, a rămâne în istorie ca cel care a încercat să refacă URSS dar a reușit doar parțial este cu mult mai interesant decât să rămână ca un țar turbat care i-a provocat pe europeni până au umilit total Rusia și au dus omenirea în pragul auto-anihilării. Dincolo de acestea, funcțional rușii puteau controla dacă gaz curge sau nu pe acea conductă de la sursă! Nu aveau nevoie să o bombardeze pentru a o face neutilizabilă.

Singurul scenariu în care lovitura a fost a rușilor, ar fi acela în care pentru a tempera presiunea celor care doresc pacea, o facțiune care dorește războiul (cel puțin rece) cu Europa, să distrugă conducta pentru a face această pace și mai grea. Amintesc însă că noua conductă afectează în primul rând pe nemți – există nenumărate alternative de transfer și rușii nu stăteau în această conductă. Poate stăteau nemții și rușii au făcut-o doar pentru a le face hatârul. Nu este deloc exagerat să gândim că intenția acestei conducte a fost poate să deturneze traficul de pe Ucraina pentru ca rușii să poată transporta gaze normal către Germania și să poată ataca fără probleme Ucraina. Rușii au luat în calcul și posibilitatea ca Ucraina să lovească conductele și să pună probleme transportului rusesc către Europa și în visele lor, ei credeau că termină NS2, bagă gaze la nemți, scumpe, după ce ucrainienii distrug rețeaua sau taie macaroana la ce trece pe la ei. În acest caz, prețul exploda, dar puținele gaze transferate către nemți compensau volumul. Nemții erau totuși satisfăcuți deoarece aveau avantaj imens față de ceilalți europeni și nu se opuneau războiului (sancțiunilor) deoarece erau mituiți astfel de ruși, prin gazele care curgeau pe NS 1 și 2. Deci este clar că aceste conducte erau un asset rusesc, un accesoriu util în planificarea strategică a unui război cu Ucraina și menținerea relațiilor cu Germania.

De alfel, încă din stadilu de proiect aceste conducte au avut clar ca rol evitarea Ucrainei. Deși conductele submarine sunt infinit mai costisitoare decât cele terestre (mă gâdesc eu, poate nu e așa), și deși firesc era calea cea mai scurtă (care trece prin Ucraina) de la sursă la destinație, rușii și nemții au gândit aceste conducte pentru avea un flux sigur și pe care să se poată baza indiferent de “toanele” ucrainienilor, care le-au mai tăiat în trecut țeava nemților, sugând și ei câte ceva din conducte când rușii nu le mai dădeau lor suficiente gaze deoarece nu aveau bani să plătească.

Am văzut deci interestul americanilor, lipsa de motivație a rușilor (cu excepția unor scenarii extreme improbabile). Cine ar mai putea da o asemenea lovitură? România care nu are submarine? Franța care nu are motorină pentru submarine și oricum este aghiotantul nemților?

Ce urmează? Pe lângă câteva măcănituri care acuză Rusia (deoarece blame Putin pentru orice …), nu poate să urmeze decât creșterea masivă a exportului de gaze al americanilor în Europa. Practic acum americanii au o nouă afacere … Și chinezii, deorece navele care transportau mărfuri, cum acum șomează din cauza crizei, pot fi remodelate pentru a transporta LPG – asta însă dacă americanii le vor permite și chinezilor să facă un ban.

Și în final, nu că vreau să fiu gură spartă, dar nu m-ar mira dacă rușii încep să mineze navele americanilor care transportă gaz lichefiat în Europa. Tot așa discret …

Război asimetric generalizat

Deși în Ucraina este război pe bune, înainte să fie pe bune, era asimetric. Acum e asimetric în locurile unde va fi pe bune în curând.

Trebuie să ne reamintim periodic că răul nu ține la branding. Scopul întunericului este să se răspândească, de aceea unele lovituri ale întunericului au loc în întuneric. Energia este economie și economia este viață. Dar cum se dorește reducerea populației, se lovește în economie, se lovește în energie și se încearcă tot ce se poate pentru reducerea numărului oamenilor.

Din păcate cei mai mulți nu realizează, încă cred că astea sunt conspirații. Cei care s-au trezit și înțeleg ce se întâmplă, deoarece nu au credință, sunt deznădăjduiți și cred că nu mai putem face nimic, că viața noastră este nimic în fața vremurilor și a puterilor întunericului. Evident că putem face imens. Un om poate schimba planul lui Dumnezeu, sau mai bine zis un om poate să ceară milă de la Dumnezeu care și-a întors fața de la noi pentru păcatele noastre. Cu atât mai mult, dacă toți ne vom întinde mâinile?

Deci iată în sfârșit războiul asimetric despre care comentam cu ceva scepticism pe când măcănitoarele automate de la televiziuni vedeau peste tot război asimetric al rușilor. Ei bine, iată că și americanii se pricep la chestii asimetrice.

Dar să vă zic una asimetrică de-a rușilor pe care pun pariu că nu au văzut-o prea mulți. Putin a zis că mobilizează “parțial”, doar 300.000 de oameni. Dar credeți că îi numără cineva? Să nu ne amăgim – mobilizarea e totală, așa cum va fi și războiul.

Și încă ceva. Zic deci că răul nu e interesat de branding, ci de rezultat – vrea să fie rău, să omoare umanitatea, să fie război, să fie bombe și moarte. Nu m-ar mira dacă primele nucleare aruncate nu vor fi asumate de nicio putere ci va fi haos.

Sistemele de modelare a războiului din ziua de astăzi au ajuns atât de avansate încât își permit să folosească acțiuni neasumate. În WW2 Japonia ataca SUA și a dorit la Perl Harbur să dea o lovitură fatală. Nu s-au ferit să își asume lovitura. Idem americanii au dat cu nucleara ca să arate ce pot. În vremea de azi vom vedea lucruri grozave și nu vom știi cine este autorul și ce scop urmărește. Discreția și întunericul care acoperă aceste acțiuni pare a fi doar o componentă a războiului modern, așa cum “oamenii cumsecade” cu care Putin a anexat Crimeea nu erau inițial soldați ruși ci … “oameni cumsecade”.

Planul pentru nucleare

SUA lucrează la un plan de reacție în caz că Rusia folosește nuclearele. Biden a fost întrebat dar a avut strălucirea genială să răspundă: “credeți că o să vă spun planurile noastre”? Dar Biden a uitat că nu trebuie să spună lucruri trăznite când a fost întrebat dacă soldați americani vor lupta pentru apărarea Taiwan-ului, când a răspuns DA. Au încercat ulterior să corecteze vorbele babacului, dar nici nu mai știm ce să credem, dacă nu cumva Bidonul – care oricum este ținut pe propteli – a fost pus să zică asta, tocmai ca să îi sperie americanii pe chinezi, fără însă a-și asuma o poziție prea clară, deoarece, după cum se știe, SUA nu își exprimă poziția dinainte (ce va face dacă …) deoarece – cred ei – e mai bine să nu știe dușmanul planurile tale. Mesajul lansat de președinte, teoretic i-ar aprinde jar pe chinezii, dar deoarece Biden e … bătrân, cei din spate pot justifica la chinezi această scăpare cu motivația degradării rațiunii datorate vârstei – “nu știe ce vorbește”.

Putin a amânat aseară un discurs în care urma să anunțe ceva important (mobilizare?) ca să anunțe azi … mobilizare parțială. Posibil ca unele tentative diplomatice să îl fi determinat “parțializarea”, dar este clar o escaladare. Iată pe scurt alte câteva escaladări destul de nasoale care au avut loc în Rusia:

  1. ieri bursa le-a căzut cu 10%
  2. parlamentul a pregătit legea pentru mobilizare și lege marțială
  3. republicile rebele din Ucraina anunță referendum
  4. Putin cere industriei să accelereze producția de armament
  5. o artistă faimoasă rusoaică care s-a pronunțat recent împotriva războiului va fi investigată pentru “discreditarea armatei”
  6. proteste, areste …

Pe de altă parte, Erdogan se tot laudă că a vorbit el cu Putin și că Putin îi dă semne că ar cam vrea și el să termine războiul. Evident că spune prostii Erdogan și nu e prima dată. Putin vrea să termine războiul păstrând teritoriile actuale și cu Ucraina să recunoască că nu mai vrea în NATO în vecii vecilor. Ori așa ceva nu se va întâmpla deoarece Ucraina e prinsă la mijloc: dacă acceptă oferta lui Putin de pace (teritoriile/granița actuale/actuală + fără NATO), nu mai primeșe ajutor de la americani, nu au ok-ul lor și prin urmare, Ucraina chiar cu o pace actuală reală, are în față un viitor sumbru de faliment național și degradare economică și socială. Americanii vor zice – nu vă mai dăm arme deoarece este pace, la ce vă trebuie? Bani le vor da ca și până acum – cu țârâita și cu condiția să plătească comisioane babane (atât VIP-urilor – cum a mai fost fiul lui Biden în perioada lui Obama cât și să vândă asseturi pe preț de mizilic la companii americane). Ba mai mult, e posibil ca pentru “donațiile” deja primite să fie nevoie ca Ucraina să “externalizeze” și administrarea conductelor de gaz prin care va dugui gazul rusesc după “pace”. Pe acest scenariu, este doar chestiune de timp până Rusia va reintegra Ucraina, fie economic, fie cu o nouă “operațiune” în câțiva ani.

Așadar ce câștigă ucrainienii dacă cedează acum? Cine le garantează reconstrucția țării? Se vor grămădii băncile și investitorii străini să reconstruiască Ucraina, dacă există premiza că oricând Rusia va ataca din nou deoarece Ucraina nu este în NATO și dacă nu există stabilitate și certitudinea unui viitor?

Aici aș face o mică paranteză – orice lucru bun se fac cu mult efort. Așa cum era înainte de război, economia ucraineană funcționa cât de cât, producea, exporta. Rușii au ras cam tot ce se putea, vedem că ucrainienii abia mai reușesc să facă față cu reparațiile la rețelele electrice. Cred că de încălzire nici nu se pune problema. Dar rețeaua feroviară? Vă imaginați ce infrastructură poți să mai ai după un război? Tot ce s-a construit într-o sută de ani trebuie refăcut pentru a ajunge la momentul zero. Între timp, poate după 20 de ani, lumea a avansat și face zgârie-nori suspendați când poate tu abia ai terminat să reconstruiești casele țăranilor ucrainieni care au fost distruse în război.

Scenariul ideal pentru Ucraina este următorul: îi bat pe ruși din toate teritoriile inclusiv Crimeea (fie îi bat fie aceștia se retrag), Putin este dat jos, vine un nou președinte deschis spre vest care vrea să “vindece rănile”, Ucraina e primită în NATO, Rusia se calmează, Ucraina e primită și în UE și reconstrucția pornește cu putere. Dar dacă s-ar fi dorit asta, se putea merge pe finlandizarea Ucrainei înainte de război, deci nu s-a dorit asta de către Imperiul, prin urmare acest scenariu nu are de ce să se împlinească acum de vreme ce nu s-a împlinit prima dată. Mă refer la integrarea Ucrainei în UE în același moment cu eliminarea riscului de asimilare din partea Rusiei.

Deci Ucraina este strânsă cu ușa de “prieteni” mai pe față, mai pi-n dos ca să împingă la ruși cât se poate, ideal până la capăt. Este deci de mirare că americanii fac planuri de “răspuns” în caz că Rusia va folosi armele nucleare împotriva ucrainienilor, nemaiavând de ales? Nu este de mirare decât pentru cei care nu citesc frecvent acest blog. Eu din 12 martie (dacă nu mai înainte) am zis că SUA vrea război nuclear Rusia-Europa. SUA este obligată să rezolve Rusia cât mai repede, să arate Chinei ce poate păți, să lovească în blocul (șubred, cum e el) euro-asiatic (Rusia-China) și de aceea ucrainienii nu au de ales decât să lupte până la capăt.

Planul de retaliere la nuclearele rușilor este unul clar: SUA nu va trage un foc împotriva rușilor până nu vor fi atacați. Să ne amintim de Al 2-lea Război Mondial? Au așteptat maxim cât s-a putut, până când nemții, dintr-o prostie pe care eu nu am înțeles-o, s-au decis să îi atace pe americani doar pentru că ajutau britanicii, așa cum azi SUA ajuta Ucraina. Nemții atacau vapoarele care aprovizionau Marea Britanie în timp ce rușii vor bombarda trenurile …

Cum rușii vor fi strânși cu ușa, probabil vor fi nevoiți să folosească toate asset-urile disponibile. Printre care și nuclearele. Se va începe cu cele mai mici – există o necesitate ca în război escaladările să nu fie prea bruște deoarece toți încearcă să protejeze propria populație (atât SUA cât și Rusia) dar doresc să producă damage cât mai mare dușmanilor. Dar escaladările bruște nici nu prea au unde să se întâmple deoarece cam ambele părți sunt deja stresate la maxim.

În concluzie, aveți bunker?

Când vor înceta ierarhii români desfrânarea?

Răspunsul este simplu. Când și noi ceilalți … Dar la ce mă refer? Zilele trecute am dat pe feed-urile de pe rețelele sociale de o știre cum că PS Calinic al nostru are nu știu ce funcție în Consiliul Mondial al Bisericilor – o organizație antihristică care încearcă nivelarea identităților religioase pentru realizarea dezideratului masonic de unitate globală.

În loc să facă o minimă mărturisire de credință și să declare ieșirea BOR din această adunătură antihristică, iată că ai noștri ierarhi se desfrânează cu ereticii pe-acolo participând la discuții, pupături și alte de-astea, că lucrarea în slujba Domnului au terminat-o pe acasă și acum salvează planeta, aducând ortodoxia la barbari care nu au auzit de ea.

Una peste alta, implicarea ierarhilor în acțiuni și organizații de diluare a identității ortodoxe pare deznădăjduitor pentru creștinul de rând, dar eu doresc să aduc o altă perspectivă. Dacă vedem ierarhii căzând, eu cred că trăim deja Apocalipsa unde se spună că a treia parte a stelelor cerului vor cădea. Ce sunt stelele dacă nu cei care răspândesc lumina venită de la Soarele Hristos? Ierarhia bisericească! Prin ei nevine harul și luminarea! Așa a lăsat Dumnezeu și așa va fi până la sfârșit.

A 3-a parte este însă doar o măsură descriptivă care arată că nu mulți, dar nici puțini, arată că cei mai mulți nu vor cădea dar o bună parte vor cădea, căci o treime nu este deloc de neglijat. Și care este atunci vestea bună din această interpretare a mea în fața dezastrului care ni se pune în fața prin acțiunea inconștientă a unor asemenea ierarhi iresponsabili? Vestea bună este că nu toți vor înceta să fie stele! De unde înseamnă că noi vom avea în continuare stele la care să ne uităm ca să mergem pe drum către Soarele Hristos.

În continuare aș dori să atac pe scurt o perspectivă de laxitate pe care o observ în rândul creștinilor “simpli”, credincioși ordinari care nu au un rol anume în Biserică și duc o viață relativ fără probleme, altfel spus, doar încearcă să se înfrupte de la roadele ortodoxiei fără a-și murdări coatele în a apăra ortodoxia. Este predominantă oarecum o anumită perspectivă că pe noi nu trebuie să ne intereseze viața personală a ierarhilor și că nu avem niciun drept să îi tragem de mână, că “cine suntem noi?”, “vezi mai întâi bârna din ochiul tău” sau alte prostii de astea.

În primul rând, aș face acum referire la legea identității, una dintre cele 3 legi fundamentale ale gândirii. Această lege logică spună că fiecare lucru este identic cu sine însuși. În cazul nostru, am putea spune că o variantă de adaptare a acestei legi la ortodoxie ar fi că doar ortodoxia este ortodoxă, adică nu există altă credință dreaptă în afara ortodoxiei. Această declarație corespunde și mărturiei milenare a sfinților și părinților din ortodoxie dar este cumva firească oricărei religii, filosofii sau chiar la sisteme mai sumare cum ar fi o simplă viziune asupra vieții care poate pur și simplu afirma unele presupuneri (sau axiome).

Dar dacă mărturia sfinților și a înaintașilor noștri ortodocși este una de credință, noi chiar dacă suntem păcătoși, prin simpla aderare la ortodoxie și asumare a acestei identități, trebuie să o apărăm de diluarea și atacul din partea altor viziuni asupra vieții care încearcă să o înglobeze și să o facă un banal ingredient într-o ciorbă universală, care va fi oricum mixat la blender când momentul va fi oportun.

Ce vreau eu să spun? Vreau să spun că oricare membru al BOR trebuie să ceară ierarhilor BOR să înceteze odată această desfrânare cu ereticii și să se ducă la ei dacă îi iubesc atât de mult, să devină ierarhii lor. Noi suntem ortodocși și vrem doar ierarhi care afirmă că ortodoxia este credința adevărată, este credința de care ne pasă nouă și nu ne intereseaza nici dialog și nici dansuri, pupături sau alte acte nebinecuvântate alături de alți eretici, pâgâni sau eventual extratereștrii în curând.

Dar s-ar putea apăra PS-ul că el este acolo ca să afirme identitatea ortodoxă. Aiurea! Singura modalitate de afirmare a unei identități este legea identității de care am amintit – doar noi sutem ortodocși, doar noi suntem creștini, doar noi avem adevărul. Iar asta o poate afirma când este întrebat de agenții de mixare trimiși de alte identități care vor să ne înglobeze, ce avem noi de spus. Afirmarea identității nu se face când tu te duci singur, de capul tău, la adunătură care are explicit și singur scop, ca manifesto al actului de formare și al constituției pe baza căreia funcționează diluarea identităților membrilor. Într-adevăr termenele sunt formulate cu iscusință, scopul fiind poate mai puțin explicit (nu știu, deoarece nu mă interesează drăcovenii de astea) dar prin simpla denumire, acest consiliu mărturisește că exsită mai multe Biserici, deci ortodoxia nu este singura Biserică. Iar prin termenul “consiliu” se declară încă din nume scopul acestei adunături – de a conduce (doar un consiliu conduce, nu există consiliu care să nu conducă, conform definiției). Prin cuvândul “mondial” se arată aria acestei organizații, scopul măreț de conducere a tuturor identităților care se consideră “biserică”, prin urmare și a Bisericii Ortodoxe Române.

Dar nu cred că mai este nevoie de a argumenta penibilitatea prezenței și justificării oricărei prezențe a BOR în CMB. Este la mintea cocoșului. Mai este însă nevoie de spus câteva cuvinte pentru creștinii deznădăjduți care se tem de aceste acte necugetate ale unor ierarhi. Aici sunt câteva chestiuni – cei care sunt direct vizați (argeșenii în cazul de față) au datoria să facă o acțiune comună (eventual o scrisoare deschisă) prin care să ceară ierarhului să se lepede de satana. Altfel, sunt cumva datori să îl ignore și să evite slujbele la care participă acesta iar dacă au ocazia să îl întâlnească, trebuie să îl atenționeze că este în pericol să meargă la iad. În rest, mare lucru nu pot face.

Nu este ceva nou pentru ortodocși să aibă ierarhi care pun probleme. Întreaga istorie a ortodoxiei este o luptă continuă cu diavolul în care sunt implicați și credincioșii și ierarhii. Uneorii pică unii, alteori alții, uneori biruiesc unii, alteori biruiesc alții.

Dar tăcerea și nepăsarea sunt păcate legate de identitatea proprie și nu sunt doar păcate împotriva lui Dumnezeu ci chiar împotriva logicii. Confuzia, disoluția identității, distrugerea ierarhiilor de valori sunt probleme generale globale care afectează pe multe planuri omul în ziua de astăzi – de la individul care este transformat în automaton care trebuie să reacționeze conform programării prin știrile oficiale, la națiunile, religiile și comunitățile care sunt nivelate și împinse la amestecul în ciorba globalistă. De aceea eu cred că indiferent de starea în care ne aflăm, afirmarea identității ortodoxe este obligatorie și este în esență un prin lucru pe care îl putem face, nu o lucrare lăsată cumva celor “avansați” care au o oarecare experiență duhovnicească, putere de rugăciune, putere în cuvânt etc. Este primul lucru deoarece este strict legat de adeziunea noastră la ortodoxie. Dacă vrem să fim ortodocși, ne pasă de ortodoxie și o afirmăm, dacă ne ascundem în spatele neputinței și slăbiciunilor noastre (deși în fapt mai degrabă ne justificăm frica și lașitatea), astea nu sunt altceva decât semne ale slabei noastre adeziuni măcar la nivelul de declarație – mărturisire care este punctul de pornire în lupta dunovnicească.

Spun lucruri care în mod firesc ar trebui să fie înțelese de la sine, deoarece orice creștin ortodox spune crezul, la botez spunem crezul ca act de adeziune la ortodoxie. Cu toate acestea, deși este foarte clar, mulți creștini se tem să afirme crezul în fața ierarhilor atunci când e cazul și au o timiditate și o sfială ciudată, specifică moluștelor nevertebrate fără coloană vertebrală care nu prea au nici sistem cognitiv și cu atât mai puțin conștiința identității. Acești creștini care doar aplaudă ierarhii și le pupă mâinile, netrâgându-i de barbă când ei greșesc evident, sunt precum oile care se lasă duse la abator pe muzica amăgitoare și îmbătătoare a fluierului păstorului, care este plătit și nu iubește oile.

Extinderea focului

Războiul proxy Rusia-NATO continuă pe frontul din Caucaz. După o scurtă pauză și probabil încurajați de succesul recent al ofensivei ucrainienilor, Azerbaidjan-ul a repornit loviturile asupra Armeniei. Azerbaidjan este susținută de Turcia, membră NATO care deși are unele relații comerciale cu Rusia, este greșit să folosim termenul prietenie. Reamintim de asemenea, că Turcia se află în conflict – prin proxy – cu Rusia și în nordul Siriei unde turcii visează să refacă Imperiul Otoman prin atașarea nord-vestului Siriei care este locuit de turcmeni (turci sirieni) și de asemenea prin distrugerea Kurdistanului care părăsit de americani s-a împrietenit recent cu Assad și nu mai durează mult până când rușii îi vor lua și pe kurzi sub aripa protectoare.

Întorcându-ne la Caucaz, Armenia este evident inferioară și are nevoie de ajutorul Rusiei. Dar Azerbaijan-ul văzând Rusia rănită crede că numai de armeni nu are chef acum Putin, prin urmare presează din nou și – sprijiniți de turci – bombardează Armenia încercând să îi împingă afară din Nagorno-Karabah (un fel de Transnistrie de munte).

Vedem deci că focul se extinde și ne așteptăm în curând să auzim și de Transnistria și de alte provincii din fosta URSS. În Kazahstan de exemplu, recent este un curent anti-rusesc – cazarii se ridică public împotriva rușilor și îi acuză să nu susțin interesul național ci pun bețe în roate țării. Detaliile nu contează, ce vedem pare încropirea unui război civil, deși mai debrabă rușii vor fi hăituți căci ca număr au mai rămas puțini după destrămarea URSS și mai ales după sărăcia ce a urmat.

Armenia a cerut deja ajutorul Rusiei, președintele Armeniei a vorbit cu Putin. O bază rusească se află deja acolo, dar Rusia dacă vrea să facă ceva trebuie să trimită trupe și personal, pe care trebuie să le scoate din Ucraina … Problema este însă că Rusia nu a declarat război Azerbaidjan-ului, doar a făcut pe mediatorul în zonă, așa cum face și în Transnistria.

Nu este greu de prevăzut că dacă azerii au început acum aceste lovituri, este clar că nu le mai este frică de ruși. În pauza care a trecut și-au făcut ceva stocuri de Bayraktar-uri pe care acum le folosesc. Vor profita de ocazie ca să rezolve acest război de peste 30 de ani, dar întrebarea evidentă este dacă se vor mulțumi doar cu Nagorno-Karabah, deoarece legea balanței de putere se aplică în orice conflict.

În curând Putin se va întâlni cu Xi care vine el de data asta. Rusia va apela la ajutorul chinezilor pentru echipament militar. Și totodată vor discuta și chestiunea nuclearelor în Ucraina. Sau nu, deocamdată. Putin așteaptă generalul Iarnă.

Prieten al ortodoxiei și al Forumului Economic Mondial

Nu mai încetează lingușirile la adresa noului rege. “Prieten al ortodoxiei” se tot repetă mantra. Păi dacă este prieten înseamnă că nu e ortodox, că nu putem spune de un ortodox că este “prieten” al ortodoxiei. Dar ce a făcut cineva (nu doar regele, ci oricine) ca să merite titulatura de prieten al ortodoxiei?

Cum de se nasc și se propagă asemenea sintagme tembele care nu au niciun sens? Deci dacă cineva este prieten al ortodoxiei înseamnă că nu este ortodox, pentru că dacă ar fi ortodox este frate cu ceilalți ortodocși nu doar prieten. Dacă nu este ortodoxe, care ar fi traseul lui ca să ajungă prieten? Și cu cine este prieten cu ortodocși sau cu “credința ortodoxă”?

În cazul regelui, i s-a făcut un portret spălăcit de “prieten al ortodoxiei” deoarece a vizitat muntele Athos. Dar și Putin a vizitat Muntele Athos și cum el chiar este ortodox, înseamnă asta ceva? Faptul că a vizitat toate locurile din lume vine din aceea că actualul rege nu prea are nimic de muncă ci are timp și bani ca să se plimbe peste tot prin lume, pe unde îi place. La noi i-a plăcut verdeața și peisajele rămase în urmă deoarece evident el e obișnuit cu Marea Britanie unde nu mai prea există rural. La noi încă sunt zone unde casele și străzile arată ca acum 100 de ani și e firesc ca oricui – nu doar regelui – să i se pare ceva inedit o asemenea vechime. Îmi amintesc cum și eu când am fost prima dată la Athos, admiram fiecare balcon al căsuțelor din Kareya și eram uimit de frumusețea și vechimea lor. Apoi mi s-a părut ceva obișnuit, deși evident că arhitectura veche, caldă, inedită, pune o oarecare amprentă pe memoria noastră.

Deci este corect să îl numim pe rege prieten al ortodoxiei doar pentru că a vizitat Athosul și “Gradina Maicii Domnului”, adică România rămasă în urmă și a fost atât de impresionat încât pe lângă cele 500 de casteluri și 1000 de ferme din întreaga lume, a cumpărat și 2-3 case vechi de pe la noi? Eu zic că nu.

Nu știu cât de rară este această titluatură de prieten al ortodoxiei, personal am mai auzit-o la mitropolitul de Germania, un ecumenist incurabil care zicea că are la biserică un paracliser care e catolic și care deși e căsătorit cu o ortodoxă (probabil cu “iconomie” chiar de la IPS) și vine la slujbele ortodoxe și citește cărți ortodoxe, nu poate să treacă la ortodoxie deoarece îi e milă de părinții lui care l-au crescut catolic, să nu cumva să le rănească sentimentele, deoarece Hristos a zis că cine nu își iubește părinții mai mult ca pe El … Evident că a zis invers, dar poate mitropolitul nu cunoaște bine Biblia de a dat tocmai acest exemplu ca să justifice de ce el este ecumenist și discută și se roagă împreună cu catolicii, pentru că nu toți pot să se convertească. Și despre acest paracliser catolic care venea la slujbele ortodoxie a folosit ierarhul terminologia “prieten al ortodoxiei”, dar eu, din cele spuse de el, l-aș fi catalogat mai degrabă ca trădător la ortodoxiei, dacă el vine la slujbe la noi, se bucură de frumusețea acestora, are parte de harul și lumina acestora, are parte de chemarea perpetuă a lui Dumnezeu și luminarea minții – fără de care nu ar avea nici măcar răbdare să stea la slujbele ortodoxe (care comparat cu cele catolice …) și el totuși nu se convertește deoarece îi e rușine de părinți. Păi cum putem numi un asemenea om prieten al ortodoxiei?

Așa și regelui, i s-a făcut o imagine poleiată de plimbător la Athos și cercetător de mari duhovnici, dar nimeni nu își pune întrebarea: dacă a călătorit atât de mult și cercetează atât de mulți părinți atoniți și are atâta evlavie, de ce nu se convertește? Sau de ce măcar nu zice un cuvânt (irelevant oricum) împotriva propagandei gay și perversiunilor sexuale introduse în școlile din Marea Britaniei? Ca prinț ar fi putut să zică și el măcar un cuvânt chiar dacă nu are nicio putere. Nu, în schimb ține discursuri de promovare a maltuseismului (reducerea numărului populației) la Forumul Economic Mondial. Nu mai mult de 1-2 ani în urmă, prințul cerea tăierea drastică a producției de energie din mijloace “poluante” și introducerea de politici de “responsabilitate asupra mediului” în întreaga economie. La fel ca toți descreierații care vor reducerea populației deoarece nu mai au ei aer să respire. Și vedem că iscodesc chiar și războaie între popoare dacă planul de eradicare a populației prin vaccin a eșuat.

Dar țandăra nu sare departe de trunchi – tătâne-său a declarat că ar dori ca după moarte să se reîncarneze într-un virus mortal ca să rezolve “problema” suprapopulării. Oare în ce plagă își dorește Charles să se reîncarneze ca să rezolve și el problema încălzirii globale?

Am putea scuza naivii care rumegă aceste trivialități, dar mai ales neadevăruri ca fiind necunoscători sau dacă sunt oameni cu rang (cum e patriarhul) ca niște politruchi care trebuie să spună minciuni că așa se obișnuiește și dacă nu faci ceva apariții în mass-media cu declarații laudative la noul rege, poate observă vreun ziarist și te trage la răspundere și astfel strici … “imaginea” Bisericii. Ca și cum imaginea Bisericii este patriarhul – Doamne-ferește! Despre Daniel nu avem ce să zicem, Dumnezeu cu mila, se leagă și el din lipsa de demnitate de orice ocazie ca să “promoveze” (în viziunea lui) ortodoxia. Îl face pe Charles prieten ca să le fie frică alăra de la Hotnews să își mai bată joc de el, că uite Charles e prieten cu ortodoxia … Despre naivi – e cazul să se trezească, ce spun eu aici sunt informații de suprafață, cunoscute de toată lumea, nu lucruri ascunse, conspirații, presupuneri – în care nici măcar nu vreau să intru deoarece produc deznădejde când desfoliem foliile cepei.

Să nu ne facem iluzii – Charles nu este prieten nici al ortodoxiei și nici al României. Nu ne-a ajutat cu nimic și nu ne va ajuta cu nimic. Ca orice rege, este în primul rând un incompetent și un neica-nimeni care are o grămadă de bani și o grămadă de sclavi care îl pupă în fund. Teoretic, ca rege, ar fi măcar simbolul unei nații. unei civilizații. Dar la cât de mult s-a distrus civilizația creștină în vest, fiind programatic distrusă și reformatată din rădăcini, singurul lucru pe care îl simbolizează Charles este o mumie care nu știe pe ce lume trăiește și nu are nimic de zis. Ca și mă-sa.

Războiul din Ucraina – Balanța de putere [2]

În continuare la cele zise aici, actualizat la ce se întâmplă acum.

În primul rând, deși ucrainienii au reușit (și continuă chiar acum) un blitzkrieg spectaculos și deși mi-aș dori ca Ucraina să câștige pur și simplu și amenințarea rusească să dispară, nu mă pot bucura deoarece văd dincolo de perdeaua de praf a entuziasmului nefundamentat care învăluie aceste succesuri. Nu mă uit la TV, dar cel puțin pe Twitter este foarte clară această reacție, iată doar o memă care spune totul.

Pentru cei care nu au citit articolul anterior, încercam acolo să explic că finalitatea oricărui război depinde de unde se înclină balanța de putere mai mult, atât ca rezultat, cât și ca moment. Cât timp balanța este incertă, orice se poate schimba.

În particular în Ucraina, resursele Rusiei sunt cu mult peste ale Ucrainei. Instabilitatea politică internă a Rusiei este doar una aparentă, nu o putem nici nega nici afirma. Putem însă afirma motivația acestui război – rușilor le lipsea de mult un război (ca neam barbar ce sunt) și au tot mocnit în tăcere încă de la căderea URSS-ului așteptând un moment de reafirmare a superiorității lor asupra restului globului. Complexul de superioritate este evident la toate popoarele unor țări mari, unor imperii și numărăm aici evident și SUA și China, și Germania etc. Ba chiar vedem că și ciobanii mioritici au uneori complex de superioritate față de bulgarii cu ceafa lată. În Rusia este însă cu totul altceva, acest complex și această autovictimizare tembelă, cum că toată nefericirea care a dat peste ei este vina occidentului, că europenii au încercat să îi distrugă, nu vodka, se răsfrânge acum în acest război. Și personal, nu cred că Putin va avea probleme când va declara starea de război (despre care se zice că o va face zilele acestea).

Factorii care împing de o parte și de alta pe balața puterii sunt multiplii și nu are rost să îi analizăm acum pe toți deoarece asta e treaba analiștilor militari care doresc să prevadă rezultatul și să aibă un rol activ în acest război. Nu e cazul la noi, unde în afara de acest blog nu auziți un cuvânt despre oportunitatea unirii cu Moldova DE URGENȚĂ, mai ales acum după ce se pare că armata transnistreană pur și simplu s-a dezintegrat, soldații au dezertat, practic problema transnistreană pare rezolvată de la sine.

Întorcându-ne la Ucraina, părerea mea este că principala provocare a Rusiei nu este menținerea teritoriilor ocupate, ci menținerea unei stabilități până vine iarna și începe show-ul cu gazele. Nu putem însă să nu menționăm că în ciuda avansului ucrainienilor, situația pe front este încă volatilă, nu excludem posibilitatea unor capcane. Rusia mai are multe cărți de jucat – Ucraina de asemenea. Avansul ucrainienilor este însă suspect de rapid și de facil, practic au avansat pe niște teritorii părăsite în grabă de unități de pază și gardă. Nu prea au fost lupte, cu excepția sudului. Este posibil ca ucrainienii să fii reușit anumite manevre militare, să fii fentat cumva rușii că urmează un mare atac în sud, când de fapt ei vizau nord-estul. Le-a ieșit acum, dar au recuperat doar o mică parte din totalul teritoriului ucrainean ocupat de ruși și problemele rămân aceleași.

Evoluția evenimentelor recente, ne dau speranțe că poate războiul ăsta nu va dura chiar atât de mult cum ne amenințau unii, că se va ajunge la o stare de echilibru pe o linie de front fixă în care nicio parte nu mai poate avansa. Este foarte posibil ca acest avans să aibă un rol decisiv în ecuația finală, forțând Rusia să declare stare de război, să mobilizeze armata și să ocupe Kievul sau dacă nu să-l bombardeze cu nucleara, caz în care toate aceste teritorii recuperate acum nu au mare valoare. Evident ucrainienii nu au de ales, trebuie să lupte – asta e alegerea lor și asta doresc să facă.

Vă reamintesc declarațiile acelui general ucrainean de acum 3-4 zile, dinainte de succesele recente care amenința că Rusia ar putea folosi nuclearele. Știa el ceva? Există cumva un plan? Mesajele transmise par prea programate cumva. Strânsă cu ușa, Rusia poate folosi nuclearele, în răspuns vestul poate da arme și mai puternice ucrainienilor, poate chiar le-au dat deja, pote chiar nucleare. Poate ucrainienii vor lovi cu ele Rusia și astfel Rusia va fi obligată cumva să atace vestul.

Nu am scăpat deci de război, Rusia nu este terminată. Putin este încă la putere, nu văd șansele unei păci. Nu m-aș bucura de debarcarea lui Putin deoarece cred că în locul lui va veni unul și mai belicos care va escalada și mai mult războiul. Uitați-vă la Medvedev! Nu mai zic ce se poate întâmpla dacă la putere ajunge un general, căci sunt zvonuri acum lansate din vest că ar fi unele riscuri de detronare a lui Putin și instaurarea la conducere a unor generali, a unei conduceri militare, nu a unei singure persoane. Genearlii ruși sunt babaci care au trăit Războiul Rece și sunt “pe final”. Visează la restaurarea URSS și la vremurile bune și sunt frustrați că nu au avut ocazia să lupte atunci, când “puteau”, de aceea probabil îl consideră pe Putin prea blând, prea rezervat, care Putin încearcă să fie strateg, să conserve resurse, să nu escaladeze dincolo de necesar etc.

A cere rușilor să se predea – cum face Macaroana – este penibil, denotă amatorism și iluzii care nu țin cont deloc de balanța de putere reală ci se bazează pe emoțiile și forfota din propria bulă în care sunt captivi cei cu IQ redus care nu țin cont de întregul tablou.

În final subliniez doar că războiul e nasol de tot. Pe lângă morți și răniți, cei care sunt încă pe picioare au parte numai de nasoale. Acum de exemplu rușii au retaliat la contra-ofensivă bombardând masiv centralele și nodurile electrice din Ucraina. Nu văd cum pot să repare ucrainienii rețeaua electrică și cum să o mențină, de vreme ce este oricum o misiune dificilă în timp de pace. Un generator nu e de ici de colo, un șurub pe care să îl pui în locul altuia. Nu este doar chestiune de timp și bani, e pur și simplu chestiune de disponibilitatea echipamentelor (comenzile se dau cu mult înainte când este necesar), integritatea unei rețele electrice se menține foarte dificil. Vedem că sunt apeluri la economie în țări dezvoltate, cum ar fi SUA – California. Vedem că tot vestul se pregătește pentru blackout din cauza tăierii gazelor. Ucrainienii de unde au gaze? Dar nu doar ucrainienii, și rușii în partea de nord a Ucrainei au început să aibă probleme cu rețeaua electrică de la sabotajele și atacurile periodice cu drone asupra echipamentelor și asupra rețelei electrice.

Distrugerea infrastructurii care bună-rea s-a construit în zeci de ani de zile este doar începutul unui nou ev mediu. Vedem că în prea puține țări distruse de război, civilizația s-a reconstruit. Exemplu ar fi Siria, Libanul, Irakul, Libia. De unde aceste țări erau dezvoltate, aveau un nivel de trai normal, ca în vest aproape, cu servicii medicale, cu economie, cu stat în general, acum au ajuns teritorii conduse de găști de mafioți, zone de haos, unde sunt periodic lupte, confruntări, unde nu se mai construiește nimic, de unde oamenii care pot în general pleacă, mai ales cei calificați și rămân cei care nu au de ales care sunt folosiți ca carne de tun de grupările care se luptă între ele. Restaurearea unui stat cum a fost acum 30 de ani este practic un vis imposibil atât în Irak cât și în Siria. Ucraina probabil va fi la fel și dacă Rusia se va prăbuși, și ea va avea aceiași soartă – la pachet însă cu Europa care va fi devastată de nucleară împreună cu întreaga emisferă nordică.

1 2 3 72