Category: Quarci

Vine toamna şi accelerarea inflaţiei va duce la criză după criză. Pe scurt vom avea: În cele din urmă va veni tot un fel de FMI sau ceva de la UE care să ne arunce un os de ros după scandalurile care urmează. Deşi în ziua de azi, nu mai e nevoie de FMI deoarece UE tipăreşte direct euroi şi îi distribuie fără număr peste tot. Problema noastră e deficitul prea mare, dar cumva situaţia este următoare. Evident că guvernanţii au făcut aceste deficite în cunoştinţă de cauză. Dar şmecheria românească a calculat că deoarece suntem “zonă de risc” (sindromul buricului pământului, ne credem putere “regională”, ţară importantă pentru NATO blah, blah) nu mai contează deficitele deoarece banii vor curge oricum. Prin urmare au aruncat în stânga şi în dreapta, nu cu măriri de salarii, deşi au fost şi astea, ci cu “investiţii”, de la panseluţe şi palmieri până la poduri neterminate, granturi pe şleau către camarila de partid şi firmele mufate la “fonduri”. Una peste alta, trebuie totuşi să menţionăm principalul vinovat, adecă Isărescu. Dacă Isărescu nu ar manipula moneda în favoarea celor care folosesc România ca vacă de muls randamente crescute la credite babane, leul ar fi picat de mult şi importurile s-ar fi scumpit, stimulând producţia internă, productivitate şi prosperitate. Căci aşa cum guvernanţii sunt şmecheri şi nu le e frică de deficite, tot aşa şi bancherii sunt şmecheri şi ştiu că deşi guvernele noastre sunt incompetente şi fac deficite pe consum, şansele producerii de euroi pe bune fiind slabe, creditarea continuă câtă vreme semnalele politice sunt că la nevoie, dacă nu mai avem bani, vom plăti cu carne de tun. Oricâte măriri de taxe şi reglări ale politicii fiscale ar face guvernanţii, deficitele nu se pot regla deoarece inevitabil urmează scăderea intrărilor. Pe lângă stimularea optimizării fiscale, noile măriri nu vor ajuta real productivitatea. Nu neg că pot să fie unele intenţii bune, cum ar fi taxarea profiturilor băncilor care sunt principalele beneficiare ale măririlor dobânzilor, deoarece după cum vedem aceste măriri nu stăvilesc deloc inflaţia şi nu ajută la nimic altceva decât la mărirea profiturilor băncilor care având siguranţa că vor fi salvate la nevoie şi având sprijinul necondiţionat al BNR, nu au adoptat deloc criteriile de creditare ci din contră, continuă să dea credite de consum cu miluita, de unde şi profiturile babane. Evident că taxarea profiturilor băncilor este o măsură disperată şi arată incompetenţa şi proasta coordonare a politicii fiscale cu cea monetare. De altfel nu de puţine ori am explciat de ce BNR este stat în stat şi are interese obscure departe de interesele României. Nu poate nimeni să explice ce face bine BNR şi ce succese are şi ce rost are banca naţională. În afara de fluturat un steag bleg al unui leu care este oricum legat cu botniţă deoarece nu poate rage şi are cuşca / “marja” bine delimitată, aşa zisa stabilitate a băncilor nu este deloc un succes mioritic ci un apanaj al apartenenţei la UE unde băncile nu

Tot ce îşi doreşte grăsanul este ca a lui să fie mai mare. La cât de mică e, vrea măcar să ajungă până la Washington. Nu prea sunt cunoscute performanţele maxime ale rachetelor nord coreenilor, dar se ştie că se zbat şi au alocat resurse impresionante spionajului prin care încearcă să fure tehnologie din vest. Nu tehnologie legată de creşterea productivităţii agricole ci legată de rachete care să zboare cât mai departe. Evident că visul lui Kim ar fi nucleara Satan a ruşilor, dar evident că nu o va avea. Nici măcar supersonicele nu le va avea. Va avea însă ceva rachete mai bune ca cele actuale, cu care va speria japonezii şi va obţine mai multe ajutoare de la ONU pentru a putea menţine succesul socialismului pe linia de plutire a … vieţii, adică pentru ca coreanul din nord să nu ajunge să îl mănânce pe liderul suprem în lipsa orezului cel de toate zilele. Presa idioată a râs de Putin că a ajuns “izolat”. Izolarea Rusiei de altfel este o teză tembelă, total lipsită de concreteţe. Izolat de vest, da, dar izolat nu poţi zice când Rusia are relaţii şi colaborare cu cele mai mari două ţări din lume dintre care una este cea mai puternică economie (China) şi alta este cea mai puternică economie mare în creştere spectaculoasă (India). De altfel, pentru a clarifica această falsă iluzie, iată o poză edificatoare: în acest cerc, locuieşte peste jumătate din populaţia lumii. Şi jumătatea muncitoare care produce! Aşadar, în acelaşi timp cu Kim a mai venit la Putin şi prim-ministrul chinez care probabil a dorit să clarifice cu Putin în ce direcţe merge Brics. Este clar că China va domina şi va conduce Brics dar are nevoie şi de Putin şi după mine Putin a fost de fapt frâna cea mai mare până acum deoarece Putin îi urăşte pe chinezi şi îi e scrâbă de ei – ca fapt divers personal, dar ruşii în general au o teamă de chinezi deoarece diferenţialul de viteză între Rusia şi Europa este mult mai mic ca cel decât între Rusia şi China. Adică pe şleau, chinezii cresc ca Făt-Frumos şi impactul nu poate să nu fie observat. Deja, în est înspre graniţă, unele oraşe sunt ocupate de facto de chinezi în sensul că investitorii chinezi au venit, au cumpărat şi dezvoltă acele oraşe. Cum se poate aşa ceva? Ei bine, în ciuda ignoranţei generale, Rusia este o republică federală cu relativă autonomie locală şi dacă guvernatorii din acele republici sunt deschişi către chinezi, colaborarea cu aceştia şi investiţiile au liber, Putin fiind legat la mâini. Evident că ar putea trimite armata, dar politica nu se face doar cu armata. De altfel, pentru a dovedi clar că ruşii se tem de chinezi, trebuie doar să vedem în ce direcţie încearcă ei să se ducă, spre vest sau spre est? Credeţi că înspre est nu existau opţiuni? Dacă dorea, Putin putea face Rusia mare peste tot Kazahstan-ul în ianuarie 2022 când cu protestele, însă

Paranteză despre War on Terror Au trecut ceva ani de la războiul împotriva terorismului care s-a lăsat cu Primăvara Arabă, distrugerea Iracului, distrugerea Libiei, distrugerea Siriei, distrugerea Afganistanului. Astăzi sute de mii şi poate milioane de năvălitor intră în SUA fără probleme după ce pe vremuri, era imposibil să zbori cu avionul şi în SUA dintr-un stat în altul dacă erai considerat suspect şi trecut pe lista “no-fly”. Este cu totul de mirare cum acest război a fost câştigat şi niciun atentat, cât de mic nu mai are loc în SUA între teroriştii care urăsc libertatea şi Imperiu. Iexperţii au opinia că între timp, statele s-au adaptat şi urmăresc teroriştii foarte bine. Unul dintre aceşti iexperţi, automatoni ai sistemului, NPC-uri conforme şi capete plecate narativului oficial al stăpânilor este Chifu, slujitor neobosit al narativului, oricare ar fi ordinea zilei. Aici explică el de ce crede că s-a cam terminat cu teroriştii … Culmea e că reporterul pune întrebarea de bun simţ dacă nu cumva atentatele s-au terminat deoarece presa are acum alte subiecte, dar sugestia discretă de contestare a narativului că toată gogoaşa cu războiul împotriva terorismului a fost opera CIA şi a altor centre ce putere discrete care aveau agenţi trimişi la faţa locului dinainte, este una prea discretă. Ce trebuie să ştim acum la 22 de ani de la atentate este că o clădire din alea care au picat a fost detonată 100%, există nenumărate dovezi tehnice şi analize chiar oficiale care arată că nu avea cum să pice în modul în care a picat. De aceea mai trebuie să reamintim că aripa Pentagonului unde a picat avionul cu care nu există nicio înregistrare când a lovit în Pentagon, conţinea actele contabile ale găurii de 2,23 triolioane de dolari anunţate de Donald Rumsfeld pe 10 septembrie 2001, cu o zi înainte de atentat. Coincidenţă spectaculoasă Aşadar, aşa cum războul împotriva terorismului a fost fabricat şi aşa cum plandemia a fost fabricată, aşa şi războiul din Ucraina este unul fabricat, aşa cum preşedintele Zelensky este un produs al Hollywood-ului. Negocieri Blinken zice că a venit momentul negocierilor, dar Zelensky zice NIET! Este spectaculos cum Zelensky are capacitatea să conteşte şi să joace pe degete chiar guvernul SUA în contră cu anumite centre de putere care doresc escaladarea războiului şi ideal un război nuclear care să realizeze mult dorita reducere a populaţiei la care visează unele elite, cum ar fi Bill Gates. Nu ştim cât e teatru şi cât este realitate. Au mai fost astfel de momente, când aflându-se pe marginea prăpastiei, apăreau ştiri că Ucraina e gata să negocieze. Evident că negocierea este imposibilă deoarece este firesc ca Rusia să ceară neutralitatea Ucrainei şi este firesc că Ucraina nu va recunoaşte asta deoarece dacă se dorea neutră, nu mai cerea intrarea în NATO. De asemenea SUA dacă nu doreau să plaseze nucleare în Ucraina, nu ar fi promis marea cu sarea Ucrainei şi nu le-ar fi dat arme dinainte, nu i-ar fi încurajat să bombardeze Donbasul pentru a provoca

Sursa: MarineVesselTraffic.com După cum putem vedea pe orice hartă live de trafic maritim, blocada ruşilor asupra Odesei chiar funcţionează. Toate vasele ucrainienilor sunt acum în apele maritime ale României. Puţine au de muncă, majoritatea staţionează. Porturile de la Dunăre sunt ultimele care i-au rămas Ucrainei, atât pentru exportul cerealelor cât şi pentru importul armelor. Deşi dacă dăm click pe o navă din această hartă putem vedea că este fie petrolier, fie navă de cereale, noi nu putem ştii ce cară de fapt. Este logic că dacă infrastructura permite, aceste nave să care şi arme. Ruşii se gândesc la asta şi folosirea navelor pentru transportul de arme poate fi unul dintre motivele pentru care au renunţat la grain-deal. Deşi sumele vehiculate pentru ajutorarea Ucrainei sunt astronomice, în realitate eu cred că ajutorul este mult mai slab. Cu siguranţă banii ajung în conturile firmelor implicate, dar nu ştim dacă armele chiar ajung în Ucraina. România are graniţa destul de mare cu Ucraina şi cu siguranţă folosirea trenurilor ar fi o primă variantă. Faptul că România este cea mai apropiată ţară NATO de linia frontului o face din start favorită pentru livrarea armelor. Graniţa Poloniei pare însă mai securizată şi cel puţin aeroporturile sunt mai aproape de vest, deci ar fi mai fesabil ca anumite arme care vin din SUA să fie livrate prin Polonia, după ce sunt descărtate din avioane pe aeroporturile de lângă graniţa cu Ucraina. Dar deoarece nu doar SUA trimit arme ci şi Polonia, Germania şi alte ţări europene, este logic să gândim că probabil distribuţia de la noi se ocupă mai ales de armele americane, pentru a eficientiza livrarea acestora prin cât mai multe locaţii şi astfel a minimiza riscul depistării transporturilor. Se înţelege de toată lumea că canalele de distribuţie arme către Ucraina sunt foarte secrete, foarte bine gândite şi se încearcă fentarea ruşilor pentru ca livrările să nu fie compromise. Să presupunem că ruşii s-ar prinde că armele intră printr-o anumită vamă la polonezi. Tot ce trebuie să facă este să bombardeze infrastructura pentru a face acea vamă impracticabilă. Pentru a fi secrete canalele, trebuie variaţie, trebuie opţiuni multiple, trebuie colaborare maximă din partea partenerilor deoarece ruşii nu pot monitoriza chiar toată graniţa Ucrainei cu ţările NATO ca să bombardeze locurile pe unde intră armele. Dar cu siguranţă ruşii au şi ei servicii de securitate şi află unele chestii. De aceea cred că au aflat că navele care transportau grâne nu transportau doar grâne şi s-au retras şi de aceea focusul este acum pe Ismail şi alte porturi la Dunăre. Navele maritime sunt ideale deoarece au capacităţi mari. Poţi transporta mult ca volum cu un singur transport. Chiar dacă poate nu transportă tancuri din cauza riscurilor crescute, cel puţin arme şi muniţii, rachete şi altele pot fi transportate. Cantitatea de arme livrată Ucrainei, dacă ne luăm după cifrele vehiculate este imensă. Milioane de tone de tancuri, transportoare, rachete, arme, echipament etc sunt transportate prin toate canalele, atât terestru, prin camioane, tiruri şi vehicule mici cât şi

Robotyne Începem cum un scurt rezumat al contraofensivei. Aceasta nu a reuşit, singura pătrundere fiind la Robotyne unde însă Ucraina a spart doar prima linie de apărare construită de ruşi. Ca şi Bahmutul, această luptă a fost o maşină de măcinat ucrainieni, deoarece ruşii plasaţi pe poziţii de apărare mai înalte, au lovit la greu ucrainienii împinşi din spate de guvern şi de NATO. Imagine DeepStateMAP Cu excepţia acestei pătrunderi, în rest avem situaţii inverse, adică ruşii au avansat, deşi pe teritorii mai mici comparat cu această bucată. Ce mai trebuie ştiut este că se pare că ucrainienii au adus aici soldaţi din nord şi au slăbit acolo poziţiile. Am auzit că ruşii ar trimite trupe de recunoaştere prin acele zone pentru a putea vedea unde pot pătrunde. De altfel m-am mirat de ce ruşii nu au mai atacat în nord deoarece evident cu cât frontul este mai larg cu atât pui presiune pe inamic. Explicaţia mea este că ruşii nu sunt interesaţi decât de ce au muşcat deja şi nu vor să muşte mai mult din Ucraina, aşteptând momentul în care ucrainienii sunt gata să înceapă negocierile. Drone Ucrainienii au avut numeroase lovituri în interiorul Rusiei. Cum de reuşesc? Simplu, aruncă multe drone spre ruşi, aceştia dau jos multe, dar nu toate şi cele care rămân mai fac poc-poc, fie peste o maşină, fie peste o clădire în Moscova, fie – mai rar – peste avioane. Dronele sunt mici şi multe şi apărarea antiaeriana nu poate face faţă de nicio parte. Fiind mici, sunt greu de depistat, fiind multe e imposibil de oprit. Practic, dacă putem face o predicţie 100% cu privire la războiul viitorului este că acesta se va duce cu drone, din ce în ce mai multe, din ce înce mai autonome şi din ce în ce mai puternice. Deocamdată dronele nu pot căra prea multe bombe şi nu pot face distrugeri prea mari. Folosirea dronelor este însă semn al sărăciei şi de o parte şi de alta. Evident că ideal pentru ruşi ar fi ca să distrugă silozurile ucrainienilor cu acele rachete supersonice care nu prea pot fi oprite, deşi există zvonuri că Patriot poate opri. Ideal, dacă ruşii ar avea bani şi producţie, ar putea lovi doar cu acele rachete care ştim că sunt precise şi ştim că pot face poc nasol, adică au material explozibil suficient chiar pentru a distruge clădiri mari. Dar deoarece evident că există un Return of Investment (ROI) şi în război, dronele sunt preferate deoarece sunt ieftine. Mulţi râd de ruşi că cumpără drone de la iranieni, sugerând că ei nu sunt în stare să facă. Evident, ruşii preferă ca capacităţile lor de producţie să le consume pe rachete supersonice sau nucleare care vor fi folosite în eventualitatea extinderii conflictului şi preferă să le dea iranienilor ceva la schimb pentru a primi drone de la ei. Este o soluţie evidentă, dar cu toate acestea, veţi vedea în presă de multe ori comentarii ironice şi idioate cu privire la faptul că

În primul rând, trebuie să terminăm defrişarea pădurii pentru a recupera şi alte eventuale resturi de dronă deoarece lăstarii şi buruienile ne împiedică să găsim resturile care se ascund prin lăstăriş şi tehnologia NATO nu le poate detecta. Culmea e că tehnologia NATO nu le-a detectat înainte să pice, deşi nu e chiar culmea. Dincolo de caragialismul reacţiilor, situaţia cu drona îmi aminteşte de căutarea tembelă a pacienului zero cu Covid, când lucrurile erau clare că va fi super-naşpa şi căutarea unui caz este total irelevantă şi inutilă, alte măsuri fiind mult mai importante. Pe atunci, părerea mea a fost că trebuiau închise graniţele şi chemaţi de acasă studenţii la medicină pentru a fi pregătiţi pentru ce urma să vină. Acum evident România ar trebui să declare fie neutralitatea şi să ceară Ucrainei să facă pace cu Rusia, fie să declare mobilizarea de război deoarece este clar că SUA nu vor pace ci vor război cu Rusia, ideal prin intermediul altora, cum ar fi ucrainieni, români şi polonezi. Abia după ce nu va mai fi suficientă carne de tun se vor gândi americanii dacă merită sacrificată şi Europa de Vest. Am explicat de nenumărate ori de ce SUA vrea ca România să intre în război, dar încă nu a găsit modalitatea prin care deşi vom fi aruncaţi, articolul 5 să nu fie activat. Deja vă reamintesc că toţi americanii, atât de stânga cât şi de dreapta doresc extinderea războiului cu Rusia (vezi PENCE CREDE CĂ RUSIA VA ATACA ROMÂNIA). De asemenea am explicat ca guvernanţii vor executa orbeşte ordinele din afară şi deja sunt zvonuri legate de reintroducerea armatei obligatorii. Nu este deci de prezis că oricine are 2 neuroni, a plecat deja, dacă nu vrea să fie carne de tun, fie pe front, fie în fabricile şi uzinele ţării care vor produce în curând doar armament. Pe lângă umorul reacţiilor şi tragicomicul apropierii intrării noastre în război, ar mai fi de menţionat şi penibilitatea cu care ruşii ne tratează. Suntem atât de irelevanţi încât nu ne dau şi nouă măcar o dronă întreagă, ne dau doar resturi. Atât de irelevanţi suntem! Mi-a adus aminte asta de acei refugiaţi africani care când au ajuns la graniţa României din greşală, au început să plângă deoarece ei doreau să ajungă în vest. Prin urmare, prezic că şi participarea noastră la război şi “atenţia” cu care ne vor trata ruşii vor fi de un nivel scăzut, aşa cum s-a întâmplat în Al 2-lea Război Mondial unde am fost folosiţi carne de tun de către nemţi, trimişi să luptăm cu ciomage, fără arme, folosiţi de ruşi ca manevră în marea încercuire a trupelor nemţilor. Una peste alta, această “intrare în răzbel” va fi folosită de guvern ca praf de fum pentru acoperirea inflaţiei record, semn al incompetenţei, prostiei, incapacităţii şi nepăsării coaliţiei. Dacă vă miraţi de ce s-a răzgândit Ciolacu cu privire la mărirea taxelor şi impozitelor acum sper că vă este clar: s-a decis să fim aruncaţi carne de tun în faţa ruşilor,

Cine l-a omorât? Este greu de aflat. Este cert că atât Putin, dar şi armata care evident avea să plătească o datorie lui Prigojin, poate să fie la butonul care a apăsat. Poate fi un simplu pilot care a avut un prieten omorât în tentativa de puci a lui Prigojin. Cred totuşi că dacă Putin dorea să îl omoare, aranja ca să fie judecat şi condamnat, pentru a da un semnal de putere. Moartea cu satârul pe la spate este un act mişelesc şi evident că nu este apreciată nici în Rusia, chiar dacă Prigojin ar fi considerat trădător. Dar putin nu l-a considerat trădător, din contră a felicitat soldaţii Wagner şi a rezolvat “criza” oarecum salvând atât pielea lui Prigojin cât şi pielea altor wagnerişti. Pe de altă parte, confuzia îl avantajează pe Putin în sensul că poate dacă ar fi aranjat o judecare şi condamnare prin organele legii a lui Prigojin ar fi riscat să stârnească tensiuni, atât din cauza simpatiei pe care mulţi ruşi o au faţă de Wagner în general şi faţă de Prigojin în particular, dar mai ales ar fi riscat să îşi pună în cap aghiotanţii fideli ai lui Prigojin care cu siguranţă că există şi că sunt capabili de fapte. De altfel, tensiunile nu sunt încă excluse, abia începe distracţia însă cel puţin strategic, Putin s-a poziţionat optim pentru a rezolva chestiunea Wagner şi pentru a-şi consolida poziţia. Tot la acest capitol, dacă am specula că doborârea avionului este un act individual sau marginal, care nu are aprobarea lui Putin, cu siguranţă asta înseamnă că Putin nu controlează armata cum trebuie şi are riscuri foarte mari. Prin urmare, de asemenea vom vedea mişcări şi este posibil ca şi alte avioane să pice în curând, caz în care s-ar confirma această teorie. Ce urmează? Mereu suntem tentaţi să vedem viitorul prin prisma evenimentelor actuale. Fog of war! Ca să înţelegem ce urmează, trebuie să ne întoarcem la fundamente: cine ce resurse mai are, cine ce avantaje mai are, cine ce riscuri are. Am scris pe larg în articolul despre balanţa de putere de acum mai mult de un an. Şi acolo subliniam că Rusia şi-a rezolvat problema pierderilor aiurea şi armata este mult mai închegată. Tot acolo menţionam şi faptul că sancţiunile nu au avut efect. Iarna aceasta va fi probabil o primă perioadă în care vestul va avea mai mult de suferit din cauza sancţiunilor decât Rusia. Iată o scurtă trecere în revistă a opţiunilor de continuare a conflictului, care a rămas oarecum valabilă (trecerea în revistă) chiar şi peste un an. Ar fi mai multe de zis, dar nu o lungesc. Pe ambele planuri (militar și economic) Rusia are ce greutate să pună în balanță. Dar Ucraina (și vestul) ce pun? Alte arme decât cele care sunt acum trimise Ucrainei, nu există! Cu cât trece timpul, cu atât entuziasmul de a ajuta Ucraina scade și de asemenea Ucraina pierde oameni capabili să opereze acele arme. Militar, nu prea există alte soluții pentru