PIB-ul României în ultimii 10 ani

Vorbeam în articolul anterior despre importanța unui proiect de țară care să ne scoată din rahatul în care ne-am nimerit în UE – blocul economic global cu cea mai proastă creștere pe ultimii 30 de ani, sub SUA, Asia, Africa etc.

Iată pe scurt cu stă PIB-ul nostru, ca să ne facem o idee cât-de-cât. Datele sunt de la tradingeconomics.com.

AGRICULTURA

PIB România Agricultură – ultimii 10 ani

Agricultura, lancea de vârf a propagandei minim-patriotarde măcănite de ocupanții temporari ai scaunelor de la guvern, stagnează! Unde sunt banii pompați în tot felul de proiecte, de la livezile de nuci, la viile de zeci de hectare. Dar mai ales unde sunt creșterile din producția la hectar, care din ce am auzit chiar sunt reale, adică de la 2-3000 KG/Ha la grâu și porumb, cât aveam acum 10 ani, am ajuns și noi la 5-6000 deoarece s-au adus soiuri noi, s-au făcut irigații, s-au cumpărat mașini moderne și puternice. Dar unde sunt banii?!??! Să vă zic eu? În offshore!

CONSTRUCȚII

Dacă a crescut ceva în România în ultimii 10 ani, construcțiile sunt clar un sector unde a fost înregistrat un boom. Care boom nu se vede însă pe date. De ce oare?!? Chartul de mai sus, deși arată o oarecare creștere, datele pe segmente nu cred ca sunt ajustate la inflație. De asemenea, nu vreau să vă amărăsc prea mult ca să vă arăt de unde au căzut construcțiile și unde erau în 2008! Ieșim mult din scala chartului de mai sus dacă ne ducem pe 25 de ani în urmă. Cine e curios, să meargă la sursa. Cum de totuși PIB-ul din construcții este atât de mic și deși vedem blocuri în jurul nostru și observam o dezvoltare, cifrele nu se regăsesc. Să fie tot offshore? Aici e mai complicat, nu cred. Faptul că apar blocuri ca ciupercile în orașele mari (București de exemplu) dă o percepție falsă deoarece în multe alte zone nu se mai mișcă aproape nimic. Ce mă miră este că deși teoretic noi acum construim infrastructura rutieră a țării (se construiesc mii de km de drumuri și autostrăzi), în date tot nu se vede această creștere. Să fie oare la segmentul PUBILC ADMINISTRATION? Nu știu! Cert este că România nu este un magnet pentru construcții dacă ne uităm pe PIB.

PRODUCȚIE INDUSTRIALĂ (MANUFACTURING)

Sectorul acesta include și producția auto cu care ne lăudăm atât de mult. În plandemie însă a fost dezastru. Chartul arată clar lipsa de diversitate și omogenitatea producției industriale de la noi care este într-un bun procent constituită doar din sectorul auto (asamblare componente și mai rar mașini). Nu are cum să crească acest sector deoarece cei care muncesc manual s-au cărat afară. Local, este imposibil să se dezvolte ceva, cel mai mic atelier sau făbricuță se confruntă cu probleme majore de la forța de munca, la finanțare, la birocrație și evident la desfacere.

SERVICII

PIB-ul din servicii este singurul care a crescut spectaculos. Bănuiala mea este ca din cauza IT-ului. Văd însă în titlu că comerțul este de asemenea inclus, ori aici evident că excelăm pe orice chart, trebuie să vină ditamai criză peste români ca să nu mai cumpere prostii și să dubleze deficitul comercial de la an la an.

CONCLUZIE

Sunt unii deștepți care vor să scoată deducerea impozitului pe salariile din domeniul IT. Culmea e că este singurul lucru bun care s-a întâmplat în România din punct de vedere al unei gândiri cât de cât strategice. Adică văzând potențialul, cei care au tăiat aceste impozite au gândit că astfel sectorul va crește. Chiar a dat rezultat ideea (deși probabil creștea și fără) și banii s-au păstrat în țară, s-a evitat munca la negru mai ales că acum exista criptomonede și posibilități de transfer bani mult mai greu de urmărit de fisc. Culmea este că deși în construcții s-a luat și acolo o măsură similară de stimulare (cumva statul finanțează salariile, deci nu deducere, dar oferă diferența de la salariul minim la acel minim pe sector), rezultatele nu se văd. Poate a trecut prea puțin timp, poate nu mă uit eu unde trebuie …

Cert este că PIB-ul arată o letargie cruntă care va fi mult mai nasoală în perioada acestei crize. De aceea avem nevoie să ne trezim și să realizăm că UE ne îngroapă dacă nu gândim creativ cum să ieșim din acest rahat.

UE se opune unirii României cu Moldova mai mult decât Rusia

Aș dori să încep mai întâi cu clarificarea că sunt sigur că unirea cu Moldova nu se va întâmpla decât din accident. Uitându-ne la conducerea politică actuală dar și la intelighenția (sau mai bine zis lipsa acesteia) mioritică, coroborând cu nivelul de adormire al populației nu este greu să deducem că singurul scenariu în care această unire va avea loc, va fi – ca și înainte – din accident istoric, sau mai bine zis din învârteala zarurilor pe care le aruncă Dumnezeu.

Dar ar fi bine măcar așa, am zice. Nu știu cât de bine, deoarece Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă și în traistă. Bunăoară, după ce am abordat în articolele anterioare oportunitatea istorică a acestei uniri, a venit rândul să argumentăm acum care ar fi motivele și ce am avea de câștigat, atât unii, cât și alții din această unire. După parcurgerea întregului articol veți înțelege și aparenta discrepanță între titlu și subiectul pe care îl anunț al acestui articol.

În primul rând, status quo-ul actual, conform declarațiilor atât de la lunganul plăvan cât și de la Maia mioara, ar fi că Moldova și România se vor uni în cadrul UE, adică mai bine zis se vor dilua în UE, adică vor deveni ca două județe, sau mai bine zis ca două colonii. Adică se va statua și prin tratatul de aderare realitatea fizică conform căreia atât România cât și Moldova sunt folosite ca ferme de sclavi pentru planațiile vestului. Ba mai mult, colac peste pupăză, noul val de aderare va aduce la pachet și eliminarea dreptului de vot, adică noile țări vor participa la hora europeană, dar mai la margine, mai cu slujitorii, decât cu nuntașii.

Alternativa propusă de mine – dar cu zero șanse de realizare – ar fi aderarea ACUM, indiferent de poziția / acordul UE sau NATO sau Rusia, deși ideal cu acordul tuturor. Se înțelege că în cadrul UE nu poate exista nicio unitate deoarece UE încearcă distrugerea identității și prin urmare unitatea este un termen total greșit, este folosit doar pentru a produce confuzie și a manipula anumite stări psihologice ale oamenilor, știut fiind că mai ales la noi românii, sentimentul patriotic încă nu a fost nivelat complet. Este total aberant să zici că România și Moldova se vor uni în UE – nu se vor uni ci se vor pierde și mai mult!

Nu doresc să mă refer în acest articol la riscurile și pericolele care s-ar pune în cazul unui act – nesperat – de curaj din partea României prin care am realiza unirea cu Moldova acum, dată fiind oportunitatea istorică, așa cum am detaliat în articolele anterioare. Să presupunem că unitatea se va realiza. Ce avantaj am avea, și unii și alții?

Pentru moldoveni, cred că este evident că unirea cu România ar garanta în primul rând unele avantaje economice și geopolitice majore, existând perspectiva unor investiții, a unei desfaceri a mărfurilor mai bună decât acum când în ciuda tratatelor și a așa zis-ului parteneriat există nenumărate probleme. Dar în primul rând, revenirea la țara mamă ar garanta o securitate mult mai puternică decât actuala stare de limbo și perspectivele care se arată Moldovei, mai ales în prezent.

Aș face acum o mică paranteză. Zilele acestea, Lavrov a atacat nițel Moldova și Maia mioara i-a răspuns “dur” conform presei oficiale. Reamintesc însă că această nouă împunsătură (total irelevantă, legată de drepturile minorității ruse) recentă vine după câteva referiri la unirea Moldovei cu România făcută de nenumărați agenți ruși care nu sunt deloc irelevanți. Nu voi face o revistă a declarațiilor, dar a reapărut în presă, imediat după moartea fetei lui Dughin niște declarații mai vechi ale acestuia cum că Moldova ar trebui să se unească cu România și Transnistria de asemenea să rămână României. Pe lângă Dughin, au mai fost cu ceva timp înainte unele declarații ale nu știu cărui consilier sau angajat de la guvernul rus. Țin să subliniez că în Rusia diversitatea de opinie nu este ceva firesc ca pe meleguri mioritice, mai ales cu privire la chestiuni de interes pentru Rusia. Singura diversitate acolo este de genul: este bine să bombardăm doar cu 100 de rachete pe zi pe ucrainieni sau ar fi bine să îi bombardăm cu 200. Nu este cred exagerat dacă deducem că dintr-un motiv greu de evaluat (și oricum total neinteresant pentru noi), Rusia pare nu doar să dea acordul acestei uniri ci chiar o sugerează și ne invită să o facem!

Vedem deci în atitudinea Rusiei față de Moldova că există o alternanță între acuzații și împunsături pe de o parte și invitații la unirea cu România pe de altă parte. Nu are rost să intrăm prea mult în analize complexe legate de această atitudine. Personal, atrag doar atenția că eu am bănuiala că pentru ruși Transnistria este o povară. Pe de o parte, nu au folosit-o deloc în acest război, pe de alta, nu prea au ce să folosească (la fel ca Belarusul). În schimb nu pot nici să o doneze degeaba, dar pentru a menține ideea unei puteri mamă care are grijă de copiii ei, sunt obligați să arăte față de bopor că pun presiuni pe Moldova ca să garanteze drepturile minoritarilor ruși. Nu cred că exagerez dacă declar Transnistria ca un os în gât pentru puterea de la Kremlin – ar vrea să-l scuipe dar trebuie să o facă fără să se zgârie și fără să dea impresia unei înfrângeri.

Rusia nu poate pur și simplu să renunțe la Transnistria, să retragă armata și să zică “gata!”. Moldova (sau România în cazul unirii) trebuie să declare clar și ferm drepturile rușilor și poate chiar să le ofere o anumită autonomie. Cel puțin recunoașterea limbii ruse ca oficiala în acea zonă trebuie făcută, cel puțin oferirea unui statut aparte care să garanteze scaunele actualilor politicieni, formule pot fi găsite. Faptul că de atâta timp, rușii nu au folosit în niciun fel Transnistria arată zic eu că pur și simplu nu mai au niciun interes și nu au pentru ce să o folosească. Scopul inițial al Transnistriei a fost evident tentativa de control a Moldovei – acum această opțiune a expirat pentru ruși, dar ieșirea este dificilă deoarece rușii au de protejat o anume demnitate și imagine.

In ciuda tonului optimist cu care discutăm despre perspectiva unirii, trebuie totuși subliniat că Moldova, deocamdată încă este un prim candidat la extinderea războiului din Ucraina, cu mențiunea că Moldova nu prea are armată și România nu e sigur că o va apăra. Complexitatea situației, în care România nu poate apăra Moldova deoarece tehnic ar pierde protecția NATO, dar totodată oferirea unei perspective de a testa reacția NATO, fac din Moldova, acum, în starea actuală de tembelizare geopolitică o candidată la extinderea războiuliu în sensul că este foarte posibil ca dacă rușii vor trece de Odesa, de departe următorul obiectiv să fie Moldova. Când zicem testarea reacției NATO, ne referim la faptul că rușii pot pur și simplu ataca (pe motive gen nerespectarea drepturilor rușilor) Chișinăul cu câteva rachete, așa demonstrativ, doar ca să arate că pot și să vadă ce face România, ce zice NATO. Cam cum fac acele zboruri cu avioanele peste granița sau chiar intrând în teritoriul aerian al țărilor nordice (Finlanda, Suedia, Norvegia) dar să vadă care avion și în cât timp pot să trimită acele țări în cazul unui viitor atac.

Din acest motiv, unirea Moldovei cu România ar fi o garanție clară de securitate pentru moldoveni.

Cu privire la România, principalul avantaj al acestei uniri ar fi întârirea suveranității și afirmarea identității naționale, în contrast cu alunecările tembele spre direcția diluării identitare în cadrul ciorbei europeniste. Evident că provocările vor fi multiple, de la economie până la toate sectoarele la care noi oricum avem probleme. Dar și oportunitățile de asemenea vor fi, atât pe plan economic cât mai ales pe planul revitalizării proiectului de țară. Ca fapt divers, această sintagmă s-a tot fâlfâit prin eterul pseudo-strategic al pseudo-intelighenței mioritice, rămânând însă la nivelul de vorbă în vânt, nimeni venind nici cu o propunere, nici cu cea mai simplă idee sau în cel mai rău caz, cu idei slabe și penibile, gen “industrualizarea țării” – ca și cum asta s-ar putea face doar proiectând.

Ideea unui proiect de țară poate avea într-adevăr un rol de fermentare a unor energii, de aprindere a unui potențial. Este însă aberant să găsești nod în papură acestei uniri pe criteri economice doar dacă repet, ești un automaton al leviatanului european birocratic care are propriul program și propriile interese în care Moldova nu este decât încă o gubernie care trebuie asimilată pentru a putea fi exploatată mai eficient decât este deja, acum când se ivește această ocazie, a unui consens cu privire la extindere și poate chiar a unei transformări radicale a UE chiar împotriva mantrelor deja consolidate considerate ca fundamentale până nu mai ieri, cum ar fi democrație, egalitate în drepturi, comuniune etc. Căci ce altceva denotă propunerea nemților ca noile aderări să se facă fără drept de vot? Dacă țările nu sunt pregătite, de ce nu poate fi amânată aderarea până când vor fi pregătite cum trebuie și până când UE le va pregăti prin programele actuale pe care deja le are de colaborare și … așa-zisă pre-adeziune (de facto consultanță pentru refacerea structurilor interne în vederea alinierii la aquis-ul comunitar – cofragul pe care trebuie turnat rahatul ideologiilor neo-marxiste ale factorilor de decizie care conduc uniunea)?

Părerea mea este că haosul actual și teama războiului vor fi folosite pentru restructurarea totală a uniunii și ceea ce nu s-a reușit prin criza financiară din 2008 când s-a încercat uniunea fiscală dar nu s-a realizat decât cea bancară, ceea ce nu s-a realizat nici în plandemie când s-a consolidat controlul autoritarist și s-a cimentat un sistem de propagandă solid, rapid, coordonat și eficient, se va extinde acum prin controlul total politic zicând: deoarece trebuie să apărăm “valorile” europene, trebuie să primim Ucraina rapid în UE și odată cu ea și Moldova și alte colonii. Dar deoarece acestea nu sunt pregătite, le primim fără drept de vot … ca nu cumva corupția din fosta URSS să afecteze sistemul “democratic” din cadrul UE. Apoi, după ce cadrul coloniilor va fi stabilit, probabil oile negre actuale din Europa Centrală vor fi degradate la acest nou statut, creat pentru Ucraina, fiind private de drept de vot și fiind cumva puse la punct până se învață minte. Mă refer aici la Polonia, Ungaria și dacă nu mă înșel și Cehia și Slovacia.

Întorcându-ne la avantajele pentru România ale unirii cu Moldova, avem așadar din start ideea de consolidare a suveranității și eventual de lansare a unui nou proiect de țară veritabil care să realizeze o reformă administrativă eficientă și poate chiar una a sistemului bugetar care a ajuns ca o cangrenă pentru întreaga economie. De asemenea, poate cu ocazia unirii, s-ar reuși și schimbarea Constituției și rezolvarea problemelor binecunoscute. Iar dacă în noua Constituție vom afirma și mai puternic identitatea creștină și Biserica Ortodoxă ca principala biserică a românilor cu drepturi excepționale și cu drept de prezență și misiune în toate instituțiile statului, vom avea cu adevărat garanția unui viitor altul decât mlaștina în care se va afla UE în urma acestui frecuș secular care a început cu Rusia.

Ca un corolar al celor zise mai sus cu privire la Rusia, nu bag mâna în foc, dar unirea ar putea însemna și o refacere a relațiilor cu Rusia care poate aduce avantaje economice evidente în situația actuală. De altfel, Israelul, principalul aliat al SUA din lume (mulți chiar ar zice că SUA este o colonie a Israelului) face afaceri cu Rusia și prosperă în aceste vremuri în care europeni dintr-un motiv tembel își taie singuri creaca. Ca fapt divers amintesc că Ungaria a bătut palma cu Rusia recent pentru construirea unui reactor nuclear iar Turcia de asemenea continuă să distribuie resursele rușilor în întreaga Europă și de asemenea ia comision pentru grânele ucrainienilor care trec prin ei – ambele sunt țări NATO, ambele cu drepturi și obligații similare ca ale noastre. Gogoașa care ni se bagă nouă pe gât, cum că trebuie să fim copii cuminți și să pedepsim Rusia este doar un semnal al incompetenței și lipsei de idei a coaliției morții care ne conduce și care vor băga România în beznă totală în această iarnă, dacă mămăliga nu va fierbe cumva între timp.

Telescopul JWST bagă Big Bangul în beznă

Total independent de lansarea James Web Space Telescop-ului, am scris acum ceva timp un articol în care explicam de ce cred eu că Big Bangul este doar o poveste – deoarece nu sunt dovezi!

Nou lansatul telescop, cu o putere mult mai mare ca a Hubble-ului, cu noi spectre și cu o poziție ideală, deja încep să zguduie teoria principală actuală care a dominat știința de aproape 100 de ani. Evident că în locul Big Bangului vor fi puse în loc noi și noi povești poate chiar ma fantasmagorice ca aceasta, cum ar fi Teoria Simulării.

Să vedem însă mai concret ce noutăți a adus JSWT legat de validarea sau invalidarea teoriei Big Bang. JSWT a făcut fotografii la unele galaxii îndepărtate,

Începem însă cu o scurtă teoretizare a ce înseamnă știință, științific. Spunem că o afirmație este validată de știință dacă avem o teorie care a fost validată de experimente repetate făcute serios. Prin făcute serios înțelegem că toate variabilele implicate în rezultatul final sunt modifcate pentru a valida teoria. Evident că în cazul Big Bangului (ca și a Teoriei Evoluției – o gogoașă și mai mare) nu putem face niciun experiment. Avem în schimb unele observații. Dar observațiile pot fi interpretate subiectiv. În particular, teoria Big Bang-ului a apărut într-o perioadă în care știința încerca să lupte cu religia și să distrugă mai ales creștinismul. Cauzele sunt complexe și țin de politică și influeța unor organizații gnostice discrete prin care au încercat să lovească în tradiția creștină și cultura europeană prin promovarea unei noi religii, sub umbrela științei. Și noua religie este ateismul care are o singură poruncă: să nu crezi în Dumnezeu. Prin urmare, orice efort al scientismului s-a făcut în direcția dezvoltării de explicații alternative (la creștinism) cu privire la natura universului și la alte întrebări fundamentale. Așa s-a născut Big Bangul!

Și una dintre ideile importante ale Big Bangului este că universul s-a creat din nimic, acum aproximativ 14 miliarde de ani. Tot Big Bangul avea o teorie basm care ecplica “umflarea” spațiului prin teoria inflaționistă (confundată uneori cu Teoria Big Bangului). Pe baza teoriei campului inflaționist (un câmp imaginar – spre deosebire de exemplu de câmpul magnetic care poate fi măsurat), s-a dezvoltat o întreagă poveste despre “stadiile” expansiunii universului. Totul e bazat pe “modele”. Întreaga astrofizică din ultimii ani a însemnat observarea galaxiilor, a stelelor și mufarea acestor observații la diverse modele.

Modelele au rostul de a da spoiala de știință acestei teorii, deoarece sunt “matematice” și cum matematica este o știință … s-a propaga idea că dacă lucrezi cu modele faci știință. Dar în afară de modele, prea mult oricum nu se poate face în legătură cu studiul Big Bangului. Și chiar dacă modelele s-ar pupa 100%, din motivele explicate în articolul anterior pe această temă, științific nu există garanția că o teorie este corectă. Există mereu posibilitatea ca un amănunt important din observație să fie neobservat, caz în care între eșafodajul va pica când “știința va face progrese”, mai precis când noi observații vor face absurde vechile teorii.

EI bine, unul dintre modelele folosite în Big Bang descria evoluția galaxiilor și faptul că galaxiile vechi trebuie să fie observate într-un anume fel deoarece fiind tinere, dimensinea maximă era constrâns, lumina arăta într-un fel și pe baza modelelor s-au dedus unele caracteristici care ar caracteriza primele galaxii, anume cum arată ele, atunci când vom avea tehnologia să putem observa cât mai aproape de începutul universului. Încă nu avem această tehnologie, dar JSWT are capacități de a observa cu câteva sute mai departe decât Hubble și de asemenea, adaugă la spectrul vizibil, spectrul infraroșu. Și observațiile recente făcute de JWST INFIRMĂ aceste modele, în sensul că galaxiile observate, deși sunt depărtate, deci aproape de începutul universului, sunt mai luminoase decât ar trebui să fie, chiar suspect de luminoase, adic arată ca niște galaxi din aceiași perioadă în care s-ar fi format galaxia noastră.

Știrea a făcut ceva vâlvâ deși evident preoții Big Banguli au sărit repede să apere dogma, promițând noi “tâlcuiri”, adică noi modele de formare a galaxiilor care să explice observațiile actuale.

Fiind chestiuni prea tehnice, nu ne putem pronunța prea puternic în a afirma că Big Bangul a fost pur și simplu distrus de aceste observații recente. Zicem asta deoarece folosind computerele actuale se pot crea noi și noi modele foarte rapid care să se potrivească observațiilor pe care le avem. Problema e că oricât de potrivite vor fi aceste modele, pe măsură ce calitatea și cantitatea observațiilor va crește, ele vor deveni iar și iar învechite și greșite și vor trebui înlocuite cu altele.

În concluzie, cei smintiți se vor sminti în continuare și vor rămâne fanatici scientismuliu irațional care folosește instrmente științifice când îi convine, sumar și subiectiv pentru a susține o viziune filosofică asupra lumii conform căreia nu există Dumnezeu. Orice vor face, va fi doar ca să dovedească o lume fără Dumnezeu. Chiar dacă indiciile toate arată că Universul este creat de Dumnezeu, că are unele caracteristici spectaculoase (așa zisele parametre fine-tuning) fără de care nu ar exista nimic, chiar dacă observăm că Universul este atât de mare, atât de complex și viața atât de unică încât este un miracol, fanaticii scientismului vor continua cu noi și noi abureli să spele creierele celor care neavând un minim simț critic și nici capacitatea intelectual să observe cât de amuzant și lipsită de coeziune este această teorie, nu realizează paradigma în care sunt ținuți captivi ci primesc fără discernământ falsele dogme, șubredele canoane și mantrele ideologice ale falșilor oameni de știință care au declarat pandemie o boală cu rata de mortalitate mai mică ca pneumonia.

[P] Carte recomandată: Serafim Rose – Nihilismul. Radacina Revolutiei in epoca moderna

Ucraina – Eșecul “contraofensivei”

Zelensky nu încetează să umple mormintele de ucrainieni. După ce că rușii l-au iertat și i-au lăsat Kievul (că toată scofala în nord avea ca scop capturarea sau neutralizarea lui Zelensky) …

Avem așadar marea ofensivă anunțată de ceva timp. Ucrainienii s-au aruncat înainte deoarece vine iarna și se zice că rușii au un general nasol, generalul Iarna. Presiunea nu e atât de pe front, cât de pe frontul din vest unde frigul poate schimba politica de sprijin a Ucrainei. Dar vestul european este o treabă, pe când america e altă treabă, acolo nu e niciun risc. De ce atunci, americanii îi împing pe ucrainieni la acte sinucigașe? Căci nu cred că contraofensiva de ieri a avut loc fără acordul americanilor.

Am amintit într-un articol anterior că am auzit că americanii au drept de veto pentru țintele Himarsului și e firesc cumva să aibă un control strâns al felului cum le sunt folosite armele donate de ei.

Nu știm prea mult despre contraofensivă, altceva decât că a eșuat și Ucraina are mari pierderi. Rușii se laudă că ar fi vreo 500 de morți. Pe rețele sociale vedem salvările cum transportă continuu soldați la spitalele din Odessa. Autoritățile locale au făcut apel la recoltarea de sânge … Este nasol de tot și asta e pe spinarea președintelui.

Nu știu dacă înainte de contraofensivă sau după, dar sigur zilele astea (ieri sau alaltă-ieri), primarul Odesei a făcut apel la negocieri, la terminarea războiului. Direct sau indirect, vocea lui este înspre Kiev, semn că local, nu chiar toți ucrainienii ar cam vrea să moară până la ultimul – ceea ce este firesc în război. E firesc în război ca unii să fie gata să își dea viața și alții să stea la cafele în centrul vechi din Kiev și să “lupte” online.

Contraofensiva a fost anunțată de ceva timp și ucrainienii au încercat niște chestii smart, dar nu le-a ieșit. Mai precis au încercat în zilele premergătoare să lovească multe depozite de muniție în speranța că trupele din față vor rămâne fără și contraofensiva îi va împinge în cele din urmă din cauza lipsei de muniție. Cred că nu e prima dată când lovesc mai ales depozite, au mai încercat dar atunci a transpirat în presă ideea – e vorba de acum 2-3 săptămâni când Zelinsky a făcut apel ca să nu mai transpire chestii operaționale în presă.

De la fața locului situația este cu totul alta, adică mult mai nasoală. Am văzut un interviu al lui Willy cu un australian voluntar care povestea pe larg prin ce experiențe a trecut el în luptă alături de ucrainieni. Proasta organizare a ucrainienilor este principala concluzie. Soldații sunt trimiși la misiuni fără să fie informați nici de care sunt dușmanii, care sunt ai noștri, ce obiective avem, cât timp avem pentru misiune, etc. Corupția ar fi pe locul 2. Ce e mai nasol, este că tipul ăsta zicea de unele fapte de corupție care chiar au avut consecințe pierderi de vieți. Știam că corupția e generalizată în Ucraina că doar suntem din aceeași parte a globului. Probabil războiul mai schimbă oamenii și unii se mai trezesc. Sunt însă unii oameni care s-ar fura și pe ei, fură din instinct, indiferent de context, nu realizează că vor ajunge în momânt în curând și ce au furat ei probabil a contribuit la asta.

Perspectivele sunt sumbre. Este clar că această contraofensivă a arătat tot ce pot ucrainienii acum și a arătat că nu prea mai pot. Rușii deși păr că nu mai pot, asta nu e deloc încurajator, dacă coroborăm unele informații. Eu zic că rușii au pierdut cam prea mulți oameni și au devenit extrem de prudenți. Orice pierderi de oameni sunt mai nasoale pentru ei decât orice altceva. Nu doar că timpul trece pentru ei (în așteptarea iernii), dar dronele iranienilor sunt pe drum. Din nou, vedem că rușii învață din greșeli și se adaptează la context. Dronele erau ceva nou și rușii nu prea le foloseau, aveau numai vechituri. Ucrainienii au făcut multe victime cu dronele și cumva prin numărul de victime i-au făcut pe ruși să se retragă.

Eu inițial credeam că rușii au o toleranță mare la pierderi, că ei tradițional merg pe număr mare și fiind patrioți sunt dispuși să nu fie afectați de pierderile soldaților. Dar nu e chiar așa, există limite. Putin merge pe o frânghie foarte strâmtă, face balans la înălțime. De aceea nici nu a declarat operațiunea război, ca să nu facă mobilizare, ca să nu crească temperatura mămăligii până la fierbere. De aceea a și adus retardați de prin Cecenia sau teritoriile din est care sunt predispuși la a se arunca în fața morții ca tembelii pentru câți va dolari. Vedem că mobilizarea abia dacă se face în teritoriile “eliberate” unde probabil sunt mulți dispuși să lupte pentru a rămâne în Rusia, deși chestiunea nu e încă reglată. Dacă afinitatea către Rusia era mai mult de ordin cultural, realitatea economică a Rusiei cu sigranță că a tăiat din elanul rusofililor din Lugansk și Donețtk, care din păcate acum nu mai au de ales ci trebuie să ia arma în mână. Dar ăștia nici nu prea știu să lupte și nici nu prea vor, deci Rusia e cam blocată, de aceea nu au mai avansat. Blocajul ține însă de percepție, deoarece obiectivele Rusiei par îndeplinite, mai precis balanța de putere este deocamdată echilibrată pentru ei în contextul actual. Ce vreau să zic? Vreau să zic că deși și-ar dori să ocupe toată Ucraina, nu sunt dispuși să plătească în oameni și ar fi interesați să păstreze ce au ocupat acum, cel puțin deocamdată. E posibil, ca atunci când vor avea alte resurse, când poate fi fi dispuși să declare război și să facă mobilizarea, totul să se schimbe. Deocamdată însă este clar că rușii nu sunt gata să riște ofensive în care să piardă vieți doar ca să mai avanseze.

Dronele iraniene cred că vor schimba mult pe front, mai ales la iarnă. Singura certitudine deocamdată este că Ucraina nu poate face mai mult cu ce are acum. Ah, și încă ceva. Zicea acel luptător australian intervievat de Willy (beating Cancer) că este surprins că voluntarii care s-au înscris la ucrainieni nu sunt folosiți. Zicea că mult echipament donat de vest nu e folosit deoarece nu sunt oameni, nu are cine. De aceea am tot auzit știri legate de trainingurile pe care unele țări din vest le încep să le ofere pentru viitorii soldații ucrainieni, dar eu cred că mare parte din aceste tabere vor avea mai mult rol de distracție pentru tineri, nu cred că în ecuația războiului, niște recruți pregătiți în 2-3 luni maxim pot să schimbe ceva.

Este prepping-ul o soluție în actuala criză?

Înțeleg prin prepping, pregătirea – care cum poate – cu chestii pentru vremurile care vor veni. Înțeleg prin chestii orice este util omului pentru nevoile primare și care poate fi stocat. Iată o listă care îmi vine în cap acum care este evident incompletă și care poate depinde de la om la om.

Locație

Cu privire la locație, în criză locația contează ca și în boom imobiliar. Location, location, location … De ce contează locația? Din nenumărate motive. În primul rând, evident că la apartament nu prea ai cum să faci prepping, nu ai unde. Și chiar dacă ai, sunt alte probleme, cum ar fi lipsa apei. Ce te faci dacă se ia apa și nu ai cu ce să te speli pe mâini? O să mori de dizenterie sau când pleci aiurea să cauți apă pe la fântâni care se află la km distanță, până te întorci apartamentul îți este spart și rezervele furate.

Avantajul principal al casei este că ai o curte, în care poți crește o găină în care poți avea un câine care să te păzească de hoți, în care curte poți avea o fântână și poți pune 2-3 cartofi.

Paranteză

Se înțelege că această criză dacă va confirma temerile fundamentale despre care ne-am tocit butoanele tastaturii de ani de zile pe-aici (exemplu) cum că Imperiul se prăbușește sub propria greutate prin implozie și trage după el întreaga lume într-un război nuclear sinucigaș, nu va fi de 1-2-3 ani ci va fi de 20-30 de ani. Credeți că nu este posibil? Ați auzit de Turnul lui Babel? Factorii endogeni care provoacă implozia Imperiului sunt multiplii și împing toți în aceiași direcție, problema fiind lipsa conștientizării problemelor fundamentale dar mai ales lipsa unei populații care să aibă idee cum de s-a trezit pe lumea asta în mijlocul abundenței și de ce aceasta va dispare instant din peisaj, urmând o perioadă de criză, război, foamete și haos.

Prin prisma unei crize de mai mulți ani, preppingul este clar insuficient și nu oferă decât poate un mic ajutor la începutul problemelor, oferind șansa celor care s-au ocupat să se adapteze mai bine noilor condiții. Însă cine poate stoca motorină ca să aibă 20 de ani de zile și chiar dacă ar putea, cine poate să stocheze piese care i-ar trebui pentru mașina care se va strica și va rămâne pe bară deoarece piața auto va intra în implozie și vor mai exista piese nici pentru modelel de mașini cele mai populare.

Și chiar dacă va stoca cineva sute și mii de conserve, ce va face în legătură cu apa când energia electrică va fi oprită și panourile solare vor fi distruse de furtună sau de piatră?

Alternativ la scenariul apocaliptic, dacă criza va fi de scurta durată și Dumnezeu nu ne va da să purtăm mai mult decât putem, preppingul va fi salvator și cei care vor fi pregătiți practic nu vor simți că trec prin criză. Sfârșit paranteză.

Locație

Doresc să continui cu câteva comentarii legate de locație deoarece este o realitate faptul că majoritatea oamenilor pur și simplu nu își permit o casă cu teren care să le ofere o oarecare speranță de supraviețuire. Asta este însă din prostie deoarece nu își permit o casă aproape de orașe, că ei se gândesc că trebuie să fie aproape … Departe însă casele sunt aproape cât o mașină second și evident, oricine și-ar piermite dacă ar lua în serios vremurile care se întrevăd.

Alte plusuri la locație ar fi comunitatea. Se înțelege că cei care au case la țară și mai cunosc din vecini, e bine să mai dea pe acolo din când în când și să-și întârească relațiile cu ei. De asemenea, dacă pot, să mai cumpere teren, ideal adiacent cu ce au acum. Limite nu există decât financiare, oricât de mult teren este bun deoarece orice se va întâmpla va putea fi fructificat.

Un alt amănunt important la locație ar fi să nu fie în proximitatea unor artere rutiere importante – în caz de război pe-acolo vor trece tancuri și primele case distruse vor fi cele în proximitatea infrastructurii rutiere. Se înțelege de aici că pe coclauri departe, unde nu ajunge autobuzul e cel mai bine. Practic, dacă acum ajunge autobuzul în acel sat, este un semn că pot trece tancurile pe acolo, daca nu trece autobuzul e mai bine, iar daca ai nevoie de 4×4 ca să ajungi la casa ta de la țară, este ideal.

Alte plusuri la locație ar fi: existența unei păduri în proximitate sau chiar pe proprietatea ta, existența unui izvors au pârâu pe proprietatea ta, densitatea foarte mică în zonă, depărtarea de centre urbane mari dar ușurința în ajungerea la o stradă bine asfaltată de unde să poți ajunge în diverse locuri. Asta se bate puțin cap în cap cu ce am zis legat de tancuri, dar este un calcul min-max între risc și oportunitate.

Căldură

Pe locul 2 după locație aș pune căldura. Cine nu face nimic legat de pregătirea pentru căldură în această iarnă este un extraterestru. Dacă au ajuns nemții să stea la coadă ca să cumpere cărbuni și lemne pentru la iarnă iar tu stai cu mâinile în sân, vei fi lovit din plin. Chiar dacă ai bani, cum facturile vor fi cu mult peste cât crezi tu acum, vei pierde imens dacă nu ai niciun plan. Aici prea multe nu am de zis, decât că e la mintea cocoșului că soba pe lemne este #1 și eventual dacă poate duce cărbuni și mai bine. Cine o are deja, să cumpere lemne, cărbuni, să repare ce se poate, să vadă ce mai poate adăuga la izolație etc. Orice ban cheltuit acum în izolarea casei va fi recuperat din cheltuielile de încălzire de la iarnă.

Personal sunt încă nedumerit de panourile solare, am o opinie neutră. Pe de o parte, par bune, par minunate, par fantastice, dar parcă prea par prea fantastice. Semnele mele de întrebare sunt legate de fiabilitatea în timp și disponibilitatea pieselor de schimb când vor apare probleme. Pe lângă fragilitatea acestora și riscul ca o ploaie cu pietre să ți le facă muci, trebuie să te pricepi să le configurezi și să le manipulezi, trebuie să te pricepi să verifici că funcționează cum trebuie. Să zicem că de piese poți face backup la ce se strică, dar asta înseamnă învestiții bani. Sunt ceva nou, ceva riscant, ceva hightech pe când soba și-a dovedit fiabilitatea din timpuri imemorabile.

Pentru cine are aspirații moderniste, există și varianta unor șeminee care arată superb, au randamente fantastice și sunt altceva decât soba țărănească care poate crea repulsie. Dar și la aceste șeminee rămâne valabil semnul de întrebare cu privire la fiabilitate în timp și este nevoie de ceva know-how, pe când o sobă … nu are ce să se strice la ea. Tot ce îți trebuie este o sârmă de desfundat coșul.

În final, se înțelege că cine are bani e bine să aibă și panouri și șemineu, și sobe, și lemne stocate etc. Orice bani băgat acum în chestii care se mai găsesc va fi recuperat chiar dacă nu vom folosi acele resurse în criza care a venit.

Dar ce să facă cine nu are bani? Unii se gândesc de exemplu la plăpumi. Este ceva și asta, dar sunt mult mai multe până la plăpumi. Aș începe cu garniturile de la geamuri șu cu verificarea feroneriei. Cam toată lumea are termopane în ziua de astăzi, dar am cunoscut chiar un tip care monta termopane și habar nu avea că acestea pot fi reglate de vară și de iarnă. Un mic tutorial despre reglarea termopanelor este obligatoriu deoarece iarna e bine să fie strânse bine, să calce bine pe garnitură pentru a nu pierde căldură. Apoi, înainte de a cumpăra plapuma, investiți într-un tool de scanat temperatura – important este să depistăm acele locuri pe unde avem pierderi pentru a putea să știm ce anume să reparăm. Cum nu avem bani, nu putem izola toata casa (sau tot apartamentul) dar cu un scaner de temperatură vedem pe unde avem pierderi și rezolvăm problema loco.

În final, în loc de plapumă, eu recomand sacii de dormit. Există saci de dormit începând de la 30 de lei și sunt super-eficienți. Evident, plapuma este un lux și merită investit dar intervine problema spațiului. O plapumă pentru 2 oameni ocupă spațiu cât 6 saci de dormit. Dacă spațiul nu este problemă luați și plapuma și saci de dorimt, dar eu zic că sacii de dormit sunt supersuficienți. Ca măsură extremă pentru cine chiar nu vrea să consume bani pe încălzire ar fi cortul. Dormitul într-un cort cu un calorifer pe ulei cu cei mai puțini elemenți dar la cea mai mică rezistență cred că va fi scăparea multor oameni. Cine însă ia în calcul asemenea soluții extreme când doar nevoia te învață și cele mai simple soluții ți se par tragice și își vine să îți plângi de milă înainte să te apuci de prepping?

Varianta cu cortul este însă problematică în cazul în care se ia curentul. Caz în care trebuie să găsim variante. Nu cu lumânarea! Și așa ajungem din nou la sobă …

Mâncarea

Mâncarea prezintă un capitol imens și cred că am mai discutat. Sunt atât de multe resurse încât nu vreau să mă bag aici. Ce ar fi nou pentru mine, ar fi următoarea chestie. Am tot văzut că au apărut și pe la noi aparate de vidat. Cred că varianta achiziției unui aparat de deshidratat și a unuia de vidat este mai de recomandat decât varianta conservelor. Evident, câteva conserve trebuie păstrate, dar doar calitate maximă – acelea care au cea mai groasă tablă și conținutul cel mai puțin problematic. Mă gândesc de exemplu că niște porumb fiert cu greu se poate strica în conservă. Sau o fasole bătută. Însă o ciorbă de perișoare …

Mâncarea deshidratată și vidată are avantajul că ne-o facem cu mâna noastră, știm ce punem acolo, ne costă mai puțin decât conservele și ne va permite funcționarea pe termen lung în eventualitatea unor fluctuații. Pe vremea epocii de aur, cum nu exista mâncare în general, în puținele momente în care îți punea Dumnezeu mâna în cap, te puteai pricopsi cu gramada din ceva dar pe care nu le puteai consuma instant. De exemplu tăiatul unui porc – trebuia musai să ai ladă ca să poți stoca carnea. Ce poți păstra într-un congelator? Evident, unii făceau la găleată. Dar cât poți face la găleată? Nu știu dacă carnea se pretează pentru deshidratare și vidare, dar am dat exemplul acesta ca să înțelegeți de ce sistemul de deshidratare și vidare va permite ca atunci când punem mâna pe ceva bun, să ne facem propriile conserve.

De asemenea, un stoc de substanțe chimice care ne-ar fi utile în conservare nu ar strica. Nu mă pricep însă să detaliez.

Medicamentele

Aici este o problemă delicată deoarece oricâte medicamente ai stoca, nu poți stoca tot ce ai avea nevoie. Ne știm bolile și poate putem stoca ce avem nevoie acum. E de bun simț. Dar apoi? Sunt multe de care am avea nevoie: antibiotice, antiinflamatoare, siropuri, betadină, plasturi etc,etc. Toate astea sunt o grămadă de bani dacă ar fi să facem stocuri. Ce am de zis la medicamente, este că din ce am auzit eu de la prepperi, sunt foarte puține medicamentele care se strică după perioada expirării. Se înțelege că dacă luăm medicamente, este important să facem rotația acestora – de altfel rotația e recomandată la toate produsele. Dar una e să păstrezi 10 ani o aspirină proastă și alta e să păstrezi una bună.

Abilitățile

Îngrășarea porcului în ajun pare grea, dar aici am de zis doar un singur sfat – învață un singur lucru și învață-l bine. Fă-ți o bibliotecă cu restul. Nu digitală! Cum învățatul este dificil și avem timp și energie puține, ar fi ideal dacă adoptăm un skill care ne și place, pe care deocamdată l-am putea lua ca un hobby, dar un hobby serios. De exemplu, construirea manuală a fântânilor. Pare greu dar pun pariu că într-o lună, cine studiază poate asimila 80% din “secrete” și peste o lună poate deja începe să experimenteze. Sau: creșterea măgarilor. Sau: construirea de beciuri în pâmânt.

Indiferență, delăsare, abandon

În fața unei crize, după ce una abia a trecut, după ce pentru noi românii altele au tot trecut, este firesc sentimentul de nepăsare și delăsarea. Gândul că ne speriem de drobul de sare de asemenea îi face pe mulți să dormiteze. Viața este însă grea și doar cei care luptă vor supraviețui. Restul nici nu merită și poate de aceea și trimite Dumnezeu astfel de vremuri ca să facă cernerile și să împrospăteze omenirea. Zic asta și pentru planul material și pentru planul spiritual.

Cât de nasol va fi la iarnă?

Orice predicție este dificilă de făcut, mai ales predicțiile legate de viitor.

Dar așa cum în plandemie, norii negrii care s-au arătat încă de la început (celor care nu trăiesc la subsol) nu s-au comparat cu dezastrul care a venit ulteior, la fel va fi și acum. Adecă, va fi rău și foarte rău dar nu pentru toată lumea.

Așa cum în plancemie, bugetarii, oamenii de afaceri și chiar angajații din unele sectoare nu au avut probleme prea mari (dacă nu se uitau la tembelizor să se lase bombardață cu bombe psihologice) în schimb restaurante, baruri, turism și pensionari au fost cam distruși, tot așa și acum – pentru unii va fi bine, pentru alți va fi nasol de tot.

Recunosc cu o oarecare vină că perioada plandemică are pentru mine amintiri plăcute. Deoarece nu am respectat nicio restricție și m-am decis să mă comport ca și cum nu am restricții. Evident că nu m-am aruncat ca prostu în mâna lupului. Adică, pe unde plecam aveam hârtie la mine, dar de exemplu evident că plecam când vroiam și unde vroiam doar pierzând un minut ca să completez hârtia. Asta până m-am prins că pot doar să las data necompletată și să completez doar dacă mă opresc gaborii.

Apoi, deși era restricție nu am renunțat la plimbările prin parc cu bicicleta. Evident că atunci când parcurile au fost închise, m-am plimbat prin oraș. De asemenea, la biserică am lipsit doar o perioadă până să studiez terenul. Altfel, m-am bucurat de drumurile goale, de liniștea venită din lipsa nunților și a chefurilor, de numărul mic de oameni din magazine și de pe stradă și evident de traficul mult redus mai ales din cauza școlilor închise.

Acum va fi altfel. Deoarece gradul de stres se va ridica și se va încerca ridicarea nivelului apei pentru ca mult mai mulți să intre la apă de data asta. Dacă în perioada plandemică damnați au fost babacii deoarece pe de o parte au fost atacați psihologic, pe de alta închiși în casă, goniți din magazine și ocoliți de copii și nepoți, acum vârsta de eliminare va fi nițel mai joasă. Bunăoară, va fi o mamă de criză economică cu ditamai șomaj în care doar cei care muncesc din greu, au putere, au skiil vor supraviețui. Dintre aceștia, foarte mulți însă se vor îndrepta spre prepping și mutat la țară. Deja în perioada plandemică toți dădeau din colț în colț că ce bine e la țară, că acolo lumea e altfel, poliția lipsă, reguli canci – nu stai închis zi și noapte între 4 ziduri ca pușcăriașii să termini toate serialele de pe Netflix. Și boom-ul care a urmat pe vânzările de case după plandemie acestei presiuni s-a datorat. Nu ma intru în sperietura cu vaccinurile și sperieturile apocaliptice deoarece doar o mică categorie erau gata să se rupă de arafați și să trăiască aiurea în pustie pe cont propriu.

Ei bine acum, presiunea va fi mult mai puternică deoarece chiar nevoia în sine te va împinge. Dacă pe vremea plandemiei protestul și nesupunerea au fost facile – că maxim ce ți se putea îmtâmpla era o hârtie de aceea care ulterior nu s-au plătit, acum va fi ceva de genul – primești factura, faci un mini-infarct, te decizi să tai totul și se te muți la țară deoarece cu banii pe o luă poți trăi la țară toată iarna. Evident primele probleme sunt legate de încălzire, dar toate se vor lega una după alta, deoarece electricitatea va sălta prețurile în continuare și la alimente și pe lângă asta vor începe lipsurile în ciuda garanțiilor date de alte Deaia care luptă cu gând-dacii.

Deci dacă în fața pândarior din plandemie, mai puteai opune ceva rezistență, cu facturile e altceva. Nu plătești, te taie – ce poți face? Să ieși la proteste?! Aiurea, mămăliga e înghețată tun!

În ordine vor veni – măriri la utilități, șomaj & falimente, măriri la mâncare, măriri de impozite, raționalizare utilități în masă, generalizare tichete sociale. Și tot va fi bine dacă nu vom avea război, caz în care va fi fiecare pentru el, cum este acum în Ucraina. Lucruri despre care nu se spune, dar sunt îngrozitoare: canci utilități, prețuri în dolari, hoți și furturi.

Unirea cu Moldova – obligatorie în cazul păcii în Ucraina

Dacă în articolele trecute am elaborat câteva posibilități geopolitice extraordinare pentru România, în perspectiva războiului cu Rusia și am recomandat o atitudine proactivă a politicienilor noștri în sensul declarării rapide a acestei unirii, deoarece consecințele vor fi aceleași, în acest articol doresc să detaliez un alt posibil viitor și ce poate face România.

Bunăoară, de departe principalul scenariu “cuminte”, care nu face apel la exagerări, la conspirații, la evoluții prea atipice (deși războiul a dovedit totdeauna că nu poate fi prezis, nici începutul, nici mijlocul, nici sfârșitul), ar fi acela al unei păci în Ucraina în care Rusia să rămână în Crimeea, Donbas și Lugansk.

Acest scenariu pare unul probabil din următoarele două motive: 1) Rusia s-a retras de lângă Kiev și avansează prea încet în est și sud-est și 2) Ucraina nu face față ci riscă să piardă totul. Este deci cuminte să prezicem că prea mult linia frontului nu se va mișca.

Cu privire la retragerea Rusiei din nord, sunt total împotriva teoriei tembele că rușii s-au retras deoarece nu mai făceau față. Cine a urmărit războiul îndeaproape, știe despre ce vorbesc. Rușii puteau să rămână acolo foarte bine și continuau să facă praf Kievul cu artilerie, așa cum fac praf acum cu artilerie în est. Nicio armată nu cedează aiurea teritoriul fără sens și doar niște dezinformați pot spune că armata ucraineană i-a respins pe ruși și i-a pus pe fugă. În ce fel i-a respins dacă rușii deja ajunseseră cu tancurile la periferia Kievului și puteau să aducă artilerie să măture Kievul efectiv? Să zicem totuși că ucrainienii au fost super-eroi și într-o trezire a conștiinței și a puterilor, s-au încordat și i-au gonit pe ruși. Dar de ce nu se încordează și acum în est și sunt pur și simplu măturați de ruși? De ce nu arată și acum aceleași abilități mai ales că în teoria oficială deja i-au terminat pe ruși, aceștia sunt demoralizați total în timp ce ucrainienii primesc arme din ce în ce mai puternice de la vest. Iată o memă care explică …

Javelinul sunt acele rachete portabile anti-tanc, folosite uneori si anti-avioane. Mai nou, ucrainienii au primit din vest artilerile grea cu raza de actiune mare, care nu se compara cu javelinurile …

Deci dacă ucrainienii au fost super-eroi și i-au bătut lângă Kiev pe ruși pe când nu aveau decât Javelinuri, cum de acum în est unde rușii sunt deja bătuți, obosiți, demoralizați, unde granița este foarte lungă (deci unitățile rapide și eficiente ale ucrainienilor ar putea acționa, care uniți sunt foarte eficace și cum ni se spune teoretic un ucrainean omoară 10 ruși), unde ucrainienii au arme mult mai puternice ca atunci când i-au gonit pe ruși de lângă Kiev, deci de ce nu au ucrainienii același succes acum? Deoarece, eu cred că retragerea a fost intenționată, ca un indicator al haosului și incompetenței din armata rusă. Nu vom știi cauza prea curând, dar evident a fost o prostie – nicio armată nu dă teritoriul ocupat de bunăvoie înapoi inamicului. Bănuiala mea, ca o idee așa trăznită și fără nicio bază este că la mijloc sunt ceva negocieri ascunse între marile puteri. Adică ceva de genul, americanii le-au zis rușilor – lăsați Kievul și acceptăm să luați estul, dar trebuie să îi convingeți pe ucrainieni că nu au de ales. Avem nevoie de un buffer între noi și bufferul va fi o mini-Ucraină cu capitala la Kiev. Altfel, le vom da la ucrainieni ceva artilerie nasoală cu care să lovească în Rusia. Pe canale subterane, aceste discuții se puteau purta și ar fi o explicație a retragerii …

Să mergem deci mai departe – estul este deja ocupat de ruși, ucrainienii pierd bucată cu bucată. Dau ceva lovituri la depozite de muniție (așa ni se spune cel puțin) dar loviturile par să nu aibă efect real pe front, în sensul că rușii continuă bombardamentele și atacurile.

Nu este deci de prezis că fie acest an, fie anii următori, rușii vor mânca atât de mult din teritoriu și sprijinul vestului se va fi consumat, încât să se creeze condițiile pentru o pace prin care vestul să recunoască “voința democratică a locuiutorilor din Donbas și Lugansk de a se uni cu Rusia” la pachet cu promisiunea Rusiei că nu mai are pretenția asupra altor teritorii ucrainiene.

Când o astfel de pace va fi semnată, întrebarea logică care se pune este: va fi România pe fază? Imediat după acest tratat, sau poate chiar dinainte, trebuie organizat un referendum pentru unire atât în Moldova cât și în România care să aibă deja pregătie condițiile pentru declararea unirii. Când vestul va recunoaște așa deva, nu va putea să se opună cu nimic unui referendum mult mai real organizat în Republica Moldova. Rușii care teoretic ar zice niet, nu vor mai fi în posibilitatea să facă ceva, deoarece altfel nu ar fi ajuns în punctul să semneze un tratat de pace. Evident această unire se va face cu oferirea de garanții Rusiei cu privire la drepturile rușilor și găgăuzilor din Moldova, unde eu prin Moldova înțeleg și Transnistria. Mare minune dacă până la finalul acestui război, ucrainienii nu vor face nimic cu Transnistria. Nu de alta, dar nu s-au jenat să bombardeze teritorii din afara Ucrainei, iar americanii au declarat recent că Ucraina are dreptul să facă tot ce consideră pentru a determina ocupanții să se retragă, fiind indirect recunoscut măcar la nivel declarativ că SUA nu se opune bombardării teritoriilor rusești cu armele oferite.

Neoficial, americanii primesc în avans orice țintă a Himars-urilor și au drept de veto, în sensul că dacă li se pare prea problematică ținta, cer ucrainienilor să treacă la alta. Oficial, ucrainienii vor primi de la saudiți niște sisteme de rachetă exportate de ucrainieni acum ceva timp, care au ca rază de acțiune 700km, deci pot lovi Moscova. Sunt deci vremuri periculoase și pentru ruși, de aceea cred ca sunt prea exagerate temerile legate de Transnistria, adică rușii nu au ce pretenții să mai aibă asupra Transnistriei.

O variantă a unirii și mai benefică ar fi aceea în care noi am avea suficientă influență încât în tratatul de pace Rusia-Ucraina să fie rezolvată și Transnistria în sensul retragerii rușilor și recunoașterea suveranității Moldovei. Doar acest punt ar justifica o eventuală amânare a unirii, altfel dacă nu se rezolvă nici Transnistria și nici unirea, trecem prin istorie aiurea.

Evident că daca SUA și-ar da acordul pentru unire, ar schimba total ecuația în sensul că ne-ar permite să facem asta chiar acum, chiar cu plusul de riscuri care s-ar putea adăuga – cred ca maxim ce ar putea rușii este să accepte cererea transnistrenilor de unire cu Rusia care acum e la naftalină.

Dar SUA nici nu cred că știu de doleanțele noastre – cine să le spună?!? De asemenea, SUA par să îmbrățișeze escaladarea și prin urmare, subliniez din nou aceste oportunități. Evident că din păcate avem la putere un guvern incompetent, un soldat transpirator care habar nu are de geopolitică iar de curaj și patriotism, ce să mai zicem. Dar nici măcar nu este nevoie de curaj. Un referendum privitor la unire este un prim lucru pe care trebuie să îl cerem moldovenilor să îl facă, pentru a fi pregătiți pentru orice.

1 2 3 4 71