La ordinea zilei

“Dacă nu ai ordine în minte nu poți avea ordine în viață.” – Pr. Arsenie Boca

Am multe capete la blog neterminate din anul trecut și vreau să le rezolv anunțând că nu le voi mai termina. Reamintesc că acest blogul nu are un scop anume, altul decât de loc de dat cu capul când nu te poți scărpina. Prin urmare să facem puțină recapitulare la temele principale cu mici punctări din ultimele evenimente care au avut loc.

Inflație

Urăsc să mă repet, dar din nou inflația va fi problema anului 2023 deoarece nu văd în ce condiții aceasta se poate opri, date fiind fundamentele: tipărirea de bani, strângerea controlată a șurubului. Singura dilemă legată de inflație este ce poate fi mai nasol, adică dacă vom intra în război și noi românii.

Teoria conspirației din perioada virusului spunea că vor să reducă populația prin virus. Apoi, prin vaccin. Eu cred că cel mai simplu mod de a reduce populația este prin efectul psihologic al unei crize economice perpetue în care tinerii sunt îngroziți de perspectiva să se căsătorească și să facă copii. Și nu mă refer la tinerii “moderni” din vest, ai vesticilor – deja speriați de “schimbarea climei” – ci la tinerii “refugiaților” care venind în vest și dând de bine (mult mai bine ca la ei) s-au apucat să se înmulțească ca iepurii și astfel produc efecte “nedorite” pe plan demografic, care au ajuns să problematizeze chiar și pe inginerii sociali ai marelui reset care oricum se gândeau că afluxul de sclavi va fi un suport bun pentru “transformarea societății” cel puțin prin prisma impactului cultural, de distrugere a fibrei tradiționale a societății care ar putea opune rezistență și coagula forțele conservatoare ale unei țări și chiar ale unei Europe unite.

Control

Războiul a fost mană cerească – deși autorii creșterii prețurilor, prin politica “verde” sunt liderii europeni (de la centru) și sclavii lor de la București , Sofia și alte țări care le implementează dictatele, Putin s-a nimerit la țanc cu invazia lui pentru a justifica această creștere și pentru a pune umărul și la consolidarea sistemului de control. Fără un sistem de control, politicile globale nu pot da roade deoarece chiar dacă sistemul de conducere este controlat, implementarea în rândul populației a “noii ordini” nu poate fi realizată – iar faptul că nu sunt 100% vaccinați este un exemplu. Acei 10% sunt periculoși nu prin număr ci prin faptul că constituie un bec aprins pentru ceilalți – acum cei 90% vaccinați se întreabă “de ce 100% din spitalizații de Covid din Australia din ultimele două săptămâni sunt vaccinați“? Să zicem că poate Australia nu este un exemplu bun deoarece rata de vaccinare s-a apropiat de 100% … Ideea este însă că salvarea planetei prin eradicarea populației nu se poate face dacă nu există control total deoarece aceasta “misiune” este una atât de complexă încât trebuie anunțată și nu poate fi făcută în secret de o mână de oameni. Trebuie să existe o ideologie, anumite mantre cu care să se controleze o parte dintre sclavi, prin spălarea inginerească pe creier încât să fie folosiți pentru a executa pas cu pas, operațiunile necesare implementării planului întreg. Virusul a fost o operațiune, magia criptomonedelor alta, războiul din Ucraina alta, atacurile cibernetice care vor urma în 2023 alta. Crize multe, oportunități de a schimba lumea sau de a face pași înspre schimbarea lumii, prin urmare este nevoie de creșterea și dezvoltarea infrastructurii de control.

Iar controlul este de două tipuri: ideologic și operațional. Prin controlul ideologic înțeleg spălarea pe creier necesară operării maselor de actori activi (idioți utili) care să implementeze anumite etape și să aibă rol de forțe de presiune socială care să împingă lucrurile într-o anumită direcție (deoarece controlul total este deocamdată imposibil). Ca mijloace și instrumente de implementare a controlului ideologic aș enumera evident mass-media, bursele educaționale și în general orice ține de educație.

Prin controlul operațional înțeleg toate pârghiile concrete de control financiar, politic și al resurselor materiale ale unor popoare în vederea alinierii lor la “setul de valori comune” fie sub tutela UE, fie în colaborare cu UE sau NATO, în cazul nealiniatelor. De interes pentru noi este aqius-ul comunitar, deși doar acesta în sine nu ar avea prea mare putere dacă măcar am avea o bancă națională independentă care să lase leul să pice și astfel să stimuleze producția internă în detrimentul importurilor destabilizatoare și a distrugerii balanței de comerț.

Nimeni nu mai vorbește în ziua de astăzi despre balanța de comerț – cel mai clar indicator al independenței unei țări. În momentul în care imporți mult mai mult decât exporți, acesta este semnul cert că ești dator vândut deoarece nimeni nu îți dă pe degeaba. Și chiar dacă pe moment ți se pare că stai bine, este doar chestiune de timp până cineva îți va cere banii sau te va pune să le faci un serviciu pentru acei bani – de exemplu să declari război Rusiei.

Sfârșitul politicii

Nu zic sfârșitul democrației că nu cred că am avut vreodată. Dar unul dintre atașurile cu care vine “criza permanentă” (sper să explic în viitor de ce criza permanentă din neoliberalismul resetului este același lucru cu revoluția permanentă din marxism) este acela că nu vom mai avea politică și dezbateri politice. Deși tehnic vor mai exista partidele, acestea nu vor fi decât un fel de comitete ale aceluiași partid singura diferență fiind de cine stă pe un anume scaun la un anume moment.

Sub stindardul unității – necesare din cauza crizei – partidele vor renunța la propriile viziuni, idei, perspective și se vor alinia la ordinile primite de la centru, de la “specialiștii” care vor rezolva criza. Nu mai este mult și inteligența artificială, roboții de chat gen GPT vor dicta deja politicile și pur și simplu nu vom mai avea decât niște păpuși care să comunice anumite decizii luate de IA, cel puțin până când totul va fi online și prezența fizică a liderilor politici nu va mai fi necesară, aceștia putând fi înlocuiți prin personaje fictive virtuale care vor fi produse de IA și vor face “trecerea” către transhumanță mai fără frecușuri. Acest subiect însă va fi probabil fierbinte și în acest an, deja GPT-ul făcând valuri la prima iterație. Având însă în vedere că învață rapid, este clar că se va mai discuta foarte mult despre GPT și părerea mea este că este un fel de drog gateway care să permită oamenilor familiarizarea și încrederea în IA, după ce Tesla cu al său self-drivind a cam eșuat să convingă. Nu m-ar mira însă ca în câteva luni GPT (sau altul similar) să fie deja prezentat ca actor cu inteligență generală funcțională.

Apocalipsa

Inevitabil, având în vedere minunățiile prin care am trecut, dar mai ales cele prin care vom trece în 2023, mulți își vor pune întrebarea dacă nu cumva trăim apocalipsa. Ca să nu întrăm pe această gaură de iepure, voi zice pe scurt că singura certitudine că trăim Apocalipsa va fi când va învia Ilie și ne va îndemna să nu luăm pecetea lui Antihrist. Alminteri, chestia aceea cu pecetea necesară pentru a cumpăra și vinde este aproape gata să fie finalizată, cam cum e cu procentele de vaccinați din Australia: 97-98%.

Există mereu speranța ca Dumnezeu va întoarce lucrurile și vor fi și semne în acest sens, așa cum a fost Omicron – un semn clar de la Dumnezeu care însă nu a fost receptat cum trebuie din păcate de ortodocși care mulți au rămas cu frica-n glandă de virus și nu s-au pocăit pentru credința tembelă în vaccin și în știrile oficiale, nici după ce toate s-au dat pe față, anume cum că virusul a fost făcut în laborator, cum că miliardarii încearcă să ne reducă și altele asemenea. Deși mulți părinți au atras atenția dinainte că vaccinul este semn de necredință și înainte-mergător al pecetei prin colaboraționismul cu sistemul de control și comandă a infrastructurii dictaturii tehnocratice care îl va propulsa pe Antihrist, au existat creștini care au cedat presiunii diabolice și au avut încredere în sistem.

Această nefericită dare pe față – cernere i-am zis eu de mai multe ori – se va repeta la o scară incrementală chiar până acolo unde vom avea semne certe și indubitabile de la Dumnezeu, pe care Sf. Paisie Aghioritul le numea “o intervenție a lui Dumnezeu în istorie”. Ca să explicăm ce vor fi aceste semne, nu e nevoie, trebuie doar să spunem că minuni se întâmplă mereu, dar așa cum iudeii, când Hristos le vindeca orbii îl certau că îi vindecă sâmbăta, tot așa oamenii de astăzi vor zice “să-și păstreze Dumnezeul creștinilor minunile pentru creștini, de ce ofensează pe iudei și pe transsexuali?”. Altfel spus, deși poate pe moment minunile lui Dumnezeu vor avea un impact prin terminarea războiului, nu va trece mult și lumea va uita.

Închei deci prin a vă anunța că 2023 nu va fi probabil ultimul an de pe pământ (decât pentru cei care vor muri de infarct) și deși vom avea inflație foarte mare, nu vom muri de foame. Cu toate greutățile, există oportunități majore pentru o bună felie a celor care nu sunt total pierduți în blenderul îndoctrinării, în sensul pe care l-am tratat în articolul PREPPING – IERARHIA OBIECTIVELOR ȘI SFATURI PRACTICE.

Teambuilding – un vaccin anti-woke

Este probabil printre ultimele filme care trec prin filtrul cenzurii Netflix. Nu cred că va mai rezista mult nici pe Netflix.

Nu e greu să vezi că Teambuilding este un manifest împotriva Marelui Reset. Abundă de stereotipuri conturate brutal tocmai pentru ca să fie văzute de la o poștă de toți proștii. Evident că cei întunecați nu vor putea vedea nimic, ci vor contesta vehement filmul. O mare parte se vor răzgândi pe măsură ce vor cunoaște mai mult meandrele noului om care se încearcă construit prin actualul reset.

Este nevoie totuși de o minimă cultură corporatistă pentru a putea aprecia valoarea filmului și pentru a înțelege de ce este o capodoperă. De aici și prăpastia dintre critici și fani.

Este greu de explicat și de povestit experiența coroporatistă dacă nu ai fost în ea și de aceea mulți nu pot înțelege filmul deși teoretic știu ce se întâmplă sau au auzit de la prieteni, rude, știri oficiale etc.

Nu știu ce să mai zic în continuare, deoarece ar fi atât de mult de spus dar totodată ce am de spus, trebuie spus în parte, pentru fiecare, pentru cei care au fost și pentru cei care nu au fost în sistem. De asemenea, mai e și riscul de spoilere pentru cei care nu l-au văzut, ceea ce urăsc să fac. În ciuda vâlvei, eu nu am văzut filmul decât recent pe Netflix deoarece a apărut în top, căci la cât de mult urmăresc eu presa, nu prea aveam habar și oricum nu am dat atenție gâlcevei.

Doresc însă să explic puțin de ce am folosit titlul pe care l-am folosit și de ce cred ca filmul este un vaccin dar care din păcate nu știm cât menține imunitatea.

În primul rând, filmul pune puncul pe i și arată câtă minciună și câtă ipocrizie există în corporații. Nu doar chestiunea minciunii ci și celelalte feature-uri ale mediului corporatist au fost abordate de nenumărate filme din afară și poate a venit momentul să facem o listă de recomandări: Sillicon Valley (recomandat, serial despre domeniul IT, mai exact despre perioada de boom a web-ului) , Office Space (comedie bestială a lui Mike Judge, creatorul Beavis and Butthead și de asemenea al Idiocracy) și clasicul The Office (recomand varianta americană) care însă deși pare a avea ca focus principal mediul corporatist, în realitate personajele și mixul acestora domină de departe pseudo-tema. Alte recomandări nu am în cap și v-aș ruga să comentați dacă mai cunoașteți. Cred însă ferm că Teambuilding va ajunge fără probleme alături de aceste recomandări deși are barajul limbii.

Ce are însă Teambuilding și nu pot avea alte filme contemporane din afară este libertatea de exprimare și libertatea de gândire. Nu poți să-ți bați joc de corectitudinea politică în afară așa cum se întâmplă în Teambuilding. Nu poți să apelezi la stereotipuri legate de anumite provincii sau de sex, așa cum face Teambuilding. Nu mai poți nici măcar să folosești drogurile și băutura ca elemente pozitive, care stimulează petrecerea și produc o stare de bine. Dar mai ales, nu poți să arăți că împăratul nu are haine, adică că corporațiile nu urmăresc “să facă lumea un pic mai bine”. Chiar numele corporației din film spune exact și pe scurt ce dorește corporația și filmele de azi nu au voie să dea pe față status-quo-ul contemporan. Maxim ce este permis astăzi în filme, să fie prezentate negativ corporațiile care poluează și contribuie la “distrugerea mediului”. În rest, nu!

Eu doar am enumerat câteva aspecte ale filmului pentru care ar fi fost imposibilă filmarea acestuia în afară deși transplantarea ipotetică nu ar avea decât să schimbe Oltenia, Moldova, Ardealul și Muntenia cu Texas, New York, Montana și poate Canada. Dar principala cauza pentru care Teambuilding nu ar putea fi filmat afară este aceea că ieșirea din Matrix este interzisă și orice film care dă pe față arhitectura Matrixului nu ar avea voie să ajungă pe ecrane.

În final, iată pe scurt câteva stereotipuri prezetate (și implicit criticate) de acest film:

  • familie vs carieră – este evident in your face, nu avem ce să zicem;
  • pușcăria creditelor – eu pe acest blog am tratat de zeci de ori subiectul ieșirii din sistem și cât de imposibilă este ieșirea pentru cei care sunt ancorați în acest dans nebun al ratelor mari pentru mașini scumpe;
  • iluzia împlinirii prin muncă – reiese clar când Emil e trimis la “departamentul special” deoarece a pus prea mult suflet în muncă și i-a stresat pe colegi, alterând zen-ul mediului;
  • corupția la toate nivelurile – chiar și directorul (Oprea) este tratat de sus de către auditorii olteni deoarece are cadavre în dulap;
  • să moară capra colegului – săparea celui care îți este deasupra sau pur și simplu nu-l înghiți, prin tot felul de metode ascunse penibile, infantile și fără nicio umbră de remușcare.
  • lipsa de caracter ca nevoie esențială pentru supraviețuirea în corporație și creșterea pe scara ierarhică;

Evident lista este mai lungă, mă gândesc că astea sunt suficiente pentru a descrie filmul. Una peste alta, pe scurt, filmul distruge orice proiecție de “fată virgină” pe care mediul corporatist ar încerca să o proiecteze, prin diverse mecanisme sincrone, abstracte și diafane, prin percepția artificială creată de surse nedetectabile sau greu observabile.

În fapt, o corporație este o construcție modernă diabolică, fără suflet, fără morală, care are ca scop doar banul, profitul și interese oculte, angajatul fiind doar o rotiță din sistem, chemată să se învârte sincron cu celelalte rotițe pe același ritm, urmând aceeași mișcare, aceleași protocoale de comportament. Dar dacă s-ar opri la comportament nu ar fi rău, problema este că corporația ne impune nu doar schimbarea comportamentului ci și schimbarea totală, renunțarea la tradiții, renunțarea la personalitatea proprie, dar mai ales renunțarea la propria identitate, a familiei în care ne-am născut și chiar a spiritului critic, alinierea la protocoalele scrise și nescrise ale mediului corporatist fiind singura virtute permisă.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Articole pe subiecte similare:

Terminologia marxistă: poporul

NB: articol inspirat din Podcastul New Discourses – episodul “The People“, 5 ian 2023. Autorul podcastului este un analist expert in studiul marxismului si neomarxismului avand la baza lectura si decodificarea unui numar mare de carti ale marxistilor, atat din marxismul fundamental clasic cat si din neomarxismul contemporan. Numele lui este interzis pe marile retele sociale si de aceea lasam pe cei interesati sa il descopere pe cont propriu, referintele mentionate in acest articol fiind suficiente.

NB2: romanilor trecuti prin comunism, o traducere mai aproximativa a termenului “the people” ar fi “poporul”. In prezent termenul actualizat pe meleaguri mioritice este “societatea civila”.

Cine este poporul (the people)?

Intr-un studiu despre spalarea pe creier in China al lui Robert Jay Lifton, conform partidului comunist al lui Mao, scopul spalarii pe creier (termen folosit mot-a-mot de comunistii din China) in inchisori si scoli era ca subiectul reeducarii sa fie adus intr-o stare mentala in care sa vada lucrurile din punctul de vedere al “poporului”.

Sovieticii de asemenea doreau ca ei sa fie vazuti ca fiind partidul poporului. Comunismul s-a vazut tot timpul ca fiiind un partid al “poporului”, al clasei mucitoare prezentata ca majoritate, care era in opozitie cu “fortele exploatatoare”, care ar fi in prezent “the 1 percent”. Ceea ce este de notat este ca comunistii aflati la putere mereu s-au delimitat de “popor”, ei fiind “clasa conducatoare” menita sa lumineze poporul si sa il duca la eliberare de fortele asupritoare si de reminiscentele acestora dupa ce revolutia comunista a avut succes si nevoia de a avea un dusman si un pericol permanent se realiza prin proiectarea temerilor de revenire a “oranduielii burgheziste” prin actiunea “elementelor anti-sociale” care nu au putut fi “
“re-educate”. Aceste elemente erau denumite “dusmani ai poporului” desi erau doar dusmani ai nomenclaturii comuniste sau pur si simplu aveau alte opinii decat partidul.

Termeni ca “democratia populara”, “revolta populara” sau chiar “republica populara” erau frecventi in comunism. Ceausescu, raspunzand acuzelor lui Parvulescu (un alt membru al CC al PCR) cum ca alegerile nu sunt libere si ca mai trebuie sa vina si altcineva la conducere, l-a acuzat pe acesta ca in timpul prigoanei asupra comunistilor, Parvulescu nu era membru de partid, deci era “rupt de popor” – desi inainte de venirea rusilor, PCR nu avea nici macar 1% din voturi, fiind un partid extremist irelevant, cu idei tembele si fara tractiune la popor. Cu toate acestea, in doctrina comunista, a fi impotriva partidului era egal cu a fi impotriva poporului.


Episodul “Parvulescul” din istoria PCR ar trebui sa fie edificator asupra temei principale pe care incerc sa o conturez in acest articol: Parvulesc nu avea nicio vina, nu era anti-comunist, nu avea alte idei decat cele comuniste, tot ce a facut el este sa conteste persoana lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta opozitie insa a fost catalogat ca fiind “afara din popor” deoarece marxismul nici macar nu concepe competitia in randul clasei conducatoare, aceasta este in mod miraculos aleasa din popor si conduce fara nicio pata, in deplina ordine si disciplina soarta poporului. Daca Parvulescu, ca membru deplin al conducerii comuniste a fost tratat ca ultimul om, desi opozitia lui nici macar nu a fost fata de partid, va imaginati de cat de exclusi din popor au fost cei care lansau chiar idei total straine de ideologia de partid promovata de conducerea actuala a partidului?

Diferentierea intre popor si clasa conducatoare este nu doar acceptata si recunoscuta ca necesara, ci este chiar obligatorie pentru oranduirea bolsevica care dupa revolutia care distruge vechea oranduiala, are nevoie de o clasa conducatoare care sa mentina ordinea si sa stabilizeze noua ordine sociala. Aceasta diferentiere o face explicit Lenin in “Statul si revolutia“: cad vorbeste despre “proletariatul organizat ca clasă dominantă” sau “mase muncitoresti inarmate”

democraţia uneşte împotriva capitalismului în primul rînd proletariatul, clasa revoluţionară, dîndu-i acesteia posibilitatea să sfărîme, să facă ţăndări, să şteargă de pe faţa pămîntului maşina de stat burgheză, fie ea şi burghezo-republicană – armata permanentă, poliţia şi birocraţia -, să le înlocuiască printr-o maşină de stat mai democratică, dar totuşi încă maşină de stat, întruchipată în masele muncitoreşti înarmate, înlocuită apoi cu participarea totală a poporului la miliţie.

Lenin – Statul si revolutia

Deci in comunism aveam clar diferentierea intre popor si clasa conducatoare – pe de o parte – si “dusmanii poporului” in cei care se opun poporului, adica ideologiei partidului si conducatorilor partidului. Clasa conducatoare era insa necesara doar in prima faza a transformarii comuniste, cand era preluata puterea de la capitalisti si cand urma transformarea revolutionara prin eliminarea tuturor “dusmanilor poporului” si instaurarea noii ideologii care sa dea “roade” si sa aduca raiul promis pe pamant. Atunci, in eshatologia utopica bolsevica, necesitatea unei clase conducatoare disparea si poporul pur si simplu traia de capul lui, intr-o ordina deplina deoarece mecanismele de autoreglare interna urmau sa functioneze perfect.

Schimbarea definitiei femeii si barbatului

Dictionarul Cambridge (ca si altele) au schimbat recent definitia la cuvantul femeie si barbat pentru a se alinia noilor ideologii woke de inspiratie si natura marxista. La femeie, gasim, pe langa schimbarea aberanta, urmatoarea nota (care face legatura cu ce intelegeau marxistii prin “popor”): “cu exceptia studiilor stiintifice, majoritatea oamenilor (“most of the people” in engleza) considera folosirea termenului femeie ca ofensatoare”.

Evident ca majoritatea oamenilor nu considera folosirea termenului femei ca ofensatoare, deci avem in acest caz un exemplu edificator de manipulare marxista si delimitare a “dusmanilor poporului”. De ce atunci oare au folosit delimitatorul “majoritatea” si nu au formulat sincer “o parte dintre oameni”? Deoarece neomarxistii considera ca popor doar pe cei care accepta ideologia lor. Prin urmare, cei care nu sunt de acord cu ei, nu sunt parte din popor, prin urmare pot sa fie considerati “dusmani ai poporului” cu toate consecintele care rezulta din asta (dupa posibilitatile de pedepsire ale sistemului din diverse tari, intr-un anume moment). Prin termenul “majoritatea” ei fac deja o delimitare, proiectand un vis utopic in care tot poporul va considera folosirea termenului femeie ca ofensator si restul care inca nu sunt inclusi in majoritate vor fi fost pana atunci “informati oficial” si “educati in spirit modern”, “eliberati de rasism si homofobie”.

Vedem asta deseori si la televiziunile oficiale din Romania cand lanseaza enunturi generale de genul “societatea civila considera drepturile minoritatilor ca fiind importante”, prin urmare, din start daca ai alte opinii esti exlus din societatea civila, adica din popor, adica esti dusman al poporului. De peste 100 de ani, in regimurile unde marxistii au dobandit puterea, milioane de oameni au fost exterminati deoarece au fost etichetati ca “dusmani ai poporului”.

Daca in ziua de astazi nu consideri folosirea termenului “femeie” ca ofensator, esti dusman al poporului si cand actuala revolutie neo-marxista va trece la etapa urmatoare de eliminare a dusmanilor poporului, vei putea fi exterminat (probabil dupa o operatiune de spalare pe creier in care ti se mai da o sansa).

Delimitarea intre popor si “in afara poporului” este o componenta esentiala a organizarii marxiste deoarece fara alinierea totala la ideologia promovata de “liderii poporului”, de “clasa conducatoare”, revolutia nu poate sa mearga mai departe si piedicile in fata progresului marxist trebuie eliminate deoarece nu doar ca nu sunt utile dar pericliteaza succesul revolutiei.

Faptul ca in cazul de fata, al termenului “femeie” stiinta nu poate fi masluita si oricat au incercat sa incropeasca tot felul de explicatii de ce exista diferentierea intre genuri in biologie, nu au reusit, este “rezolvat” prin ghetoizarea stiintei, pur si simplu punerea in paranteza a adevarului stiintific. Altfel spus, ei zic: “chiar daca stiinta foloseste termenul de femeie si face diferentierea intre masculin si feminin, noua nu ne pasa; noua ne pasa ce crede poporul, si majoritatea poporului asa crede, ca termenul femeie este ofensator”.

In concluzie, cand mai auzim in presa oficiala folosirea termenului “popor” sau “majoritatea oamenilor” sau “societatea civila” trebuie sa intelegem clar ca prin asta ei inteleg pe aceia care adera la ideologiile promovate de ei. Cei care nu se aliniaza, sunt paria si in cel mai fericit caz vor fi doar marginalizati si pedepsiti iar acolo unde este posibil, vor fi neutralizati.

Ideologia marxista nu are neaparat un set fix si coerent de idei, nu are altfel zis o epistemiologie coerenta ci pur si simplu narativul util clasei conducatoare ca sa poata tine sub control masele si ca sa poata exercita asupra acestora puterea, este singura ideologie, existand un aparatus complex de formulare, promovare si control al narativului asa cum am tratat aici seria de articole despre Fabrica de Consens. Cand vorbim despre neo-marxism nu facem decat sa clarificam ca ne referim la marxistii din ziua de astazi care se identifica si se aliniaza la marxismul clasic pur si simplu prin propriile marturisiri de credinta (Nu vei mai avea nicio proprietate si vei fi fericit – motto-ul Forumului Economic Mondial).

As continua cu o exemplificare amuzanta a unei tranzitii ideologice care arata cum narativul poate evolua chiar cu o intorsura de 180 de grade. Bunaoara, in China cata vreme a fost promovata politica “Covid zero cazuri”, oricine se opunea masurilor de carantina si de control a populatiei era pedepsit si i se inchidea gura. Dupa protestele de aproximativ acum o luna, partidul s-a temut ca pierde controlul si a dezlegat putin cureaua, renuntand la politica “Covid zero”. Cei care in schimb, au ramas ancorati in vechiul narativ (poate din inertie, poate din prostie, poate din inflexiblitate) sunt acum pedepsiti deoarece nu se aliniaza la noua politica a partidului [1]

Intorcandu-ne la Romanika, manipularea narativului este status-quo-ul oricarui outlet de presa inca din vremea comunismului, existand o continuitate a metodelor evidenta. Cu toate acestea, trebuie subliniat ca atunci cand se doreste o schimbare profunda in societate, fara a cere acordul poporului prin vot cum ar fi firesc in democratie, este impinsa in fata “societatea civila” – un termen “oficial” menit sa justifice anumite schimbari de directie greu de digerat, prin aceea ca deoarece “societatea civila” si membrii acesteia dau girul schimbarilor, aceasta pseudo-reprezentare este suficienta ca sa jusitifice masurile luate. Si pentru a calma oile si totodata pentru a mentine in functiune pe idiotii utili platiti sau neplatiti ai “societatii civile”, periodic aceast termen este readus in atentia publicului [2]. Evident ca in fapt societatea civila este pentru conducerea actuala, ceea ce pe vremuri “poporul” reprezenta pentru nomenclatura comunista.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] BBC – China suspends social media accounts of Covid policy critics

[2] Klaus Iohannis: Societatea civilă este catalizatorul schimbării, se opune abuzurilor și critică derapajele

Blackout Baubau – vorbe sau și fapte?

Știrile și declarațiile panicarde ale liderilor politici europeni cum că vom avea parte de blackout-uri care ne vor întoarce în evul mediu nu sunt de ieri de azi, ci se împlinește deja aproape doi ani de când au început în mainstream. Iată o scurtă selecție de astfel de știri extrasă după o simplă căutare pe Google

Știrile legate de Blackout – pentru cei care nu au memorie de pește – nu sunt legate de Războiul din Ucraina, care doar a alimentat și a deturnat narativul. Iată o știre din Noiembrie 2021 când tot Austria era vuvuzela: „Blackout” în Europa! Pană de curent uriașă. Armata a intervenit deja: Pregătiți-vă.

Ce se întâmplă?

Rolul acestui zgomot cu anunțarea blackout-urilor în presă și de către politicieni este în aparență “de a pregăti populația și instituțiile”. Totul a pornit de la politica tembelă de reducere a populației stabilită de cei care conduc lumea discret. Forumul Mondial și UE sunt câteva organizații de exemplu, dar nu singurele. Trump a încercat o oarecare opoziție prin ieșirea din Kyoto Protocol, unul dintre genul de acorduri semnate și pompate de globaliști care prin politicienii aflați la putere încearcă să reducă populația deoarece cred ei că asta e cea mai bună soluție și că e musai, altfel ne vom sufoca.

Motivele și încercările lor sunt evident discutabile – pentru cei care nu cunosc, teoria se numește Maltusianism și o putem cumva compara cu Keynesianismul din finanțe deși cea din urmă are măcar o brumă de teoretizare pe când Malthus efectiv a greșit masiv fiind un ignorant cu privire la cele mai elementare cunoștință de matematică și biologie. Dar cam așa e cu toate științele sociale – permit narcisiștilor care au papagal să debiteze teorii aberante și dacă sunt carismatici, aceștia pot suci mințile elitelor și bogătașilor care îi vor sprijini să își implementeze planurile tembele și să răscucească lumea în toate părțile. Teoria lui Malthus a fost atât de aberantă încât până și Marx a criticat-o.

Dar nu dorim să intrăm în tehnicalitățile acestei teorii și în istoria evoluției ei – deoarece în prezent, în ciuda progreselor tehnologice masive și a futurismului optimist, teoria încă rămâne puternică având parte de reformulări și argumentări din partea unui număr mare de factori decidenți ai politiciilor cu implicații globale. Într-un fel, tot ce trebuie să știm este că în general oamenii care doresc să rezolve problemele globale nu sunt deloc geniali (nici măcar Elon Musk) ci sunt narcisiști periculoși care nu pot să-și pună ordine nici măcar în propria casă și în familiile lor, având un stil dictatorial dacă sunt în poziții de putere și alimentându-și narcisimul din lansarea și rumegarea unor idei “înălțătoare” care “au impact”, care “schimbă viețile a mii de oameni”, care “schimbă soarta unor întregi generații” și acum, în vremurile noastre, care au grijă ca planeta să supraviețuiască.

Deoarece fără ajutorul geniilor ca Soroș care produce mișcări geopolitice, Bill Gates care finanțează dezvoltarea și distribuirea de vaccinuri sau Elon Musk care reinventează mașina electrică care merge cu o baterie care poluează de 200 de ori mai mult ca o mașină pe carburanți fosili, planeta nu ar mai putea supraviețui.

Dar așa cum puterea banului și dezvoltarea economică l-au făcut pe Malthus un “gânditor” irelevant, cunoscut doar în cercuri “iluminate”, omul de rând știind mai degrabă de Einstein, Edinson sau Ford decât de el, tot așa și acum, cu planul de blackout nu cred că va avea succes așa cum plandemia s-a terminat prin minune când Omicron a făcut vaccinurile irelevante, tot așa și în acest nou ciclu de operațiuni globale de impact ale Marelui Reset, economia se va încorda, energiile umane vor fi stimulate să vină cu idei și fie noi surse de energie vor fi descoperite, fie se va revoluționa economisirea și folosirea energiei actuale, fie pur și simplu țările care nu pun botul la aceste manevre vor prelua producția și vor fi un model de dezvoltare cauzând astfel revoluții politice în vest unde politicienii aderenți ai acestor teorii diabolice vor fi măturați și alții precum Trump vor fi aleși.

Dar aș dori să revin puțin la campania de avertismente care pare deocamdată singurul element îngrijorător – pe lângă scumpirea energiei care se manifestă însă doar în vest și este cauzată mai mult de sancțiunile asupra Rusiei decât de “planurile de acțiune climatică”.

Energia este economie

Fără energie nu există economie. Fără energie abundetă nu poate exista creștere economică. Un popor prosper nu poate exista într-o țară care nu are de unde să consume energie multă. Dacă nu există energie suficientă sau este prea scumpă, economia va intra în declin și nivelul de trai va scădea. Direct proporțional cu nivelul de trai este și rata natalității, deși ni se tot bagă în cap gogoși că este invers. Este la mintea cocoșului că dacă vremurile sunt grele, oamenii nu mai vor să facă copii și astfel populația se reduce. De asemenea, e la mintea cocoșului că dacă ai criză economică, pastilele sunt scumpe, pensiile mici, bătrânii nu pot să mai trăiască până la 80 de ani și cei care pot sunt obligați să muncească ca să mai câștige un ban. Asta înseamnă că va crește și numărul celor care mor. Mortalitatea în exces în UE se învârte la 20% dar cauza poate fi vaccinul sau Covidul. Din fericire, România pare mai bine, dar nu prea știm exact, cifrele sunt din pix la noi.

Deși când vorbim de reducerea populației ne-am aștepta la evenimente extraordinare cum a fost plandemia care să producă rapid milioane de morți, pentru globaliști care gândesc pe termen mediu-lung și o scădere de 5% ar fi suficientă. 5% în plandemie, 5% din blackout-uri, se adună și se învață din greșeli, fiecare pas având un plus calitativ și rezultate mai bune. Dar 5% este o cifră infimă, în Ucraina populația este acum redusă masiv, deci există și locuri unde succesul planului climatic este mai răsunător ca în altele.

Când a început?

Așadar operațiunea Blackout Baubau a început înainte de războiul din Ucraina și Putin nu poate fi considerat vinovat. Nu avem parte de o lipsă efectivă de energie ci strângerea robinetului este dorită având ca scop stimularea “surselor de energie regenerabile”. Aceasta deoarece în curând nu o să mai avem energie pentru toți – pe de o parte și în plus, CO2-ul schimbă clima pe de altă parte. Aici aș sublinia că schimbarea climatică este gogoașa actuală – înainte de asta aveam “încălzirea globală” dar deoarece aceasta nu există și pe alocuri chiar e mai frig ca altă dată, au încropit narativul că încălzirea are loc “în medie” și e normal ca pe alocuri să fie mai frig deoarece în general e mai cald, prin urmare să nu îi mai zicem încălzire ci schimbare. Dar vremea se schimbă mereu și nimeni nu poate depista dacă chiar există un fenomen al încălzirii și dacă acesta chiar are efecte negative.

România are nevoie de încălzirea planetei!

Ca fapt divers, pe vremea când eram și eu îndoctrinat cu aceste gogoși, urmăream cu atenție știrile și studiile pe tema “încălzirii” (reamintesc că termenul “schimbare” îl avem doar de vreo 10 ani, înainte aveam “încălzire”). Apocalipsa încălzirii a fost de mult timp pompată prin TV și presă și astfel s-a ajuns ca un grup de agronomi de la noi de la nu știu ce institut de cercetare să facă o simulare, ce se va întâmpla dacă va crește temperatura medie cu x grade (erau diverse scenarii). În toate scenariile, agricultura noastră avea de câștigat. Era unul în care chiar ajuta la extinderea perioadei de cultivare. La care aș adăuga, că dacă iarna am avea temperaturi mai mari, factura cu încălzirea ar fi mult ma joasă și astfel nu doar că nivelul de trai ar fi mai bun, dar poate și producția industrială ar beneficia alături de agricultură din aceste schimbări, prin urmare România nu ar trebui să participe la măsurile de reducere a schimbării/încălzirii climei. Poate părea o atitudine cinică, dar vă atrag atenția că poilticile înalte sunt cinice și fiecare țară își urmărește interesul. Iată de exemplu cum gândesc americanii:

 Continuing our support for Ukraine is morally right, but it is not only that. It is also a direct investment in cold, hard, American interests.

Liderul Partidului Republican, Mitch McConnel la vizita lui Zelinsky – sursa

Deci fiecare țară trebuie să își urmărească interesul și chiar dacă încălzirea planetei ar duce la foamete prin alte locuri, câtă vreme românii o duc mai bine, politicienii români care se opun încălzirii /schimbării climatice globale sunt împotriva intereselor românești.

Cum noi facem parte din UE, însă, din păcate, nu avem opțiunea unei politici proprii care să urmărească interesul suveran. Prin urmare, acum ni se trimit ordine că trebuie să se taie alimentarea cu electricitate la ore de vârf pentru ca reducerea consumului să se încadreze în planul cincinal de reducere a energiei neregenerabile: Guvernul României, obligat de UE să instituie ”blackout-ul” programat în orele de vârf

Ca oile la abator

Producția de energie electrică în Ucraina

Omenirea a avansat tehnologic atât de mult în ultimele decenii încât automatizarea, internetul și procesoarele au împins limitele performanțelor la culmi nesperate. Doar un mic exemplu am să vă aduc: avioane militare construite acum zeci de ani, îmbunătățite (petecite) cu tehnologie modernă sunt încă în top. De exemplu F16 Falcon este în top 10 fighetre mondial. În mod similar, pe tot lanțul tehnologic, fabricile și uzinele care produc energie au fost suficient de îmbunătățite pentru a face față chiar unei creșteri masive a cererii de consum – dacă s-ar dori să facă față! Pe măsură cu vechile fabrici, noile centrale sunt de asemenea mult mai eficiente, fiind construite cu tehnologii noi de inteligență artificială și modelare asistată de calculator care din start le fac mult mai performante. Mă refer aici cel puțin la hidrocentrale. Nici măcar nu vreau să amintesc de investițiile masive care s-au făcut în surse “regenerabile”. Deci la capitolul producție nu sunt probleme. Iată de exemplu cât de mult a scăzut producția de energie electrică în Ucraina – o țară aflată într-o oarecare stagnare unde nu s-au mai făcut investiții poate de pe vremea sovietică. Am dat acest exemplu deoarece am fost surprins că Ucraina producea electricitate cu mult peste cât avea nevoie, excedentul fiind probabil exportat țărilor din jur, deși dacă Ucraina produce atâta, vă imaginați Rusia?

De asemenea, progresele făcute la capitolul reducerea consumului sunt și ele masive. Numai dacă dau un singur exemplu ar trebui să fie simplu de înțeles scala acestui progres: pe vremuri, becurile de 30W erau cele mai economice, dar nu vedeai nimic cu ele, prin urmare trebuia sa cumper de 100. Acum sunt și becuri de pana 10W care produc 600 lumeni comparat cu un bec clasic de 100W care producea cam 900 lumeni. Progresul este masiv – toate echipamentele care consumă electricitate au fost îmbunătățite drastic prin varii tehnici și metode.

Cum deci să justifice atunci politicieni că e nevoie să taie curentul ca să facem economie deoarece nu mai avem de unde? Este aberant! Oile evident că nu înțeleg și Putin este țapul ispășitor, narativul cu încălzirea globală și energiile regenerabile, salvarea planetei și alte aberații de astea fiind rezervat doar pentru spălarea pe creier a noilor generații.

Credeți însă că oile vor ieși să protesteze când se va tăia macaroana? Nu! Deja cei care au bani mulți și neuroni puțini au cumpărat ca oile panouri și așteaptă cu plăcere ca să le facă ciudă la cei care vor sta cu becul stins în timpul tăierilor. Cei care sunt la serviciu, așteaptă cu nerăbdare cele 1-2 ore de pauză în care bateria pe telefon le va fi suficientă ca să se uite pe tiktok când nu vor putea să lucreze dacă firma unde lucrează nu le va furniza generatoare pe benzină sau alte soluții și nu vor mai avea becul aprins sau echipamentele de producție funcționabile.

Cei care freacă manganul și nu produc nimic, paraziții societății, tineretul militant care e folosit de obicei ca să schimbe guvernele probabil se va adapta fără probleme la tăieri, dacă acestea vor fi regulate și vor fi pregătiți din timp ca să aibă bateria suficient de încărcată încât să se poată uita pe tiktok în “pauze”. Important va fi ca antenele de telefonie să funcționeze și internetul să meargă pentru că altfel va fi nasol. Vedem că până și în Ucraina sunt proteste legate de tăieri, deși acolo motivul este evident unul independent de voința politicienilor.

Dar dacă …

Ce posibilități are însă o elită formată din câțiva descreierață să forțeze lucrurile până acolo încât să întoarcă omenirea în Evul Mediu? Posibilitățile sunt limitate și totul depinde cumva de lanțul de distribuire a ordinelor. Așa cum în plandemie, au putut forța hypermarketurile să pună pândarii să ne verifice botnițele, dar pe stradă poliția a fost așa-și-așa, adică s-a cam putut merge fără botniță, existând de exemplu magazine de cartier unde se putea intra fără mască, tot așa și acum vor împinge de sus în jos “măsurile”.

Operațiunea este însă dificilă deoarece cumva totul depinde de furnizori care nu au niciun interes să participe la aceste blackout-uri din varii motive. Banul fiind evident unul din ele. Dacă se începe cu tăierile, nu doar că va scădea consumul drastic și orice perspectivă de creștere va fi redusă, dar există chiar riscul ca anumiți consumatori mari (să zicem o fabrică mică de mobilă) să găsească soluții alternative (panouri? generataore pe motorină?) și să renunțe la furnizorul de energie electrică pe o perioadă chiar mai mare decât cea a tăierilor … Sau poate dacă tăierile vor fi la ore de vârf când costul unui kw este 2 lei, unele fabrici se vor organiza astfel încât să introducă pauze în această perioadă și apoi să prelungească programul mai târziu, când nu e ora de vârf și când tarifele sunt mai mici (să zicem 1 leu). Deci sunt nenumărate argumente, că producătorii de energie nu au decât de pierdut dacă participă la “Operațiunea Blackout”.

Să zicem totuși că se vor găsi modalități legale prin care să îi oblige pe aceștia să taie macaroana și vedem din știrea de mai sus că și la noi se încearcă ca guvernul să pună presiune pe aceștia și să instituie anumite ore de tăiere. În acest caz, consecințele sunt extrem de nasoale pentru partidul aflat la putere, dacă se va lansa în presă ideea că tăierea a venit de la guvern, în urma unor decizii / legi.

Cel mai ușor blackout s-a realizat în Ucraina, prin război. Ne miram de ce s-au retras rușii și i-au lăsat pe ucrainieni să recupereze teritoriile? Deoarece misiunea rușilor poate nu era să ocupe teritoriile ci să producă blackout. Iată că în Ucraina, planul climatic a fost realizat. Doamne-ferește să îl extindă și la noi!

PS: am uitat să subliniez că chiar dacă întreaga UE+SUA ar realiza planul cincinal de reducere a emisiilor 100%, China+India ar recupera masiv și ar produce în continuare emisii, făcând operațiunea de salvare a planetei imposibilă. Se pare însă că pentru chinezi sunt pregătite alte operațiuni care urmează să fie testate după ce operațiunea Coronavirus a eșuat.

Originile Covid 19 – în laborator

Jordan Peterson a postat acum aproximativ 3 săptămâni un interviu care a făcut valuri despre originea virusului Covid 19 (denumit inițial Virusul din Wuhan sau numit de Trump Virusul Chinezesc). Iată mai jos și link și embed înainte de comentariile mele care vor fi un rezumat al interviului și câteva note personale.
https://www.youtube.com/watch?v=FEh5JyZC218

Matt Ridley este un autor de articole despre știință care având la bază zoologia și evident toată viața ocupându-se cu știința, s-a apucat să investigheze originea virusului. În limba română sunt doar două titluri disponibile, din păcate nu am auzit să fie deja tradusă cartea despre care se discută în interviu – Viral: The Search for the Origin of COVID-19 deși este apărută din Noiembrie 2021. Dacă doriți să comandați din România, cartea o găsiți și la Cărturești.

M-am decis ca să prezint acest articol deoarece în curând se împlinesc 3 ani de la marea conspirație și deoarece nu le-a ieșit trebuie să ne pregătim de următoarele, deci trebuie să ne cunoaștem inamicul pentru a putea să-i facem față.

Disclaimer: Spre deosebire de mine, Matt Ridley nu este un conspiraționist tembel ci un idiot util al sistemului care îmbracă haina expertului și care spre deosebire de experții de pe plaiuri mioritice chiar are ce să spună și are o metodologie cât-de-cât științifică. Practic, nu i-am găsit puncte vulnerabile, deși oricât de solidă este o perspectivă, importantă este și imaginea globală în care ea se încadrează și în care Ridley nu se hazardează să intre sau o face greșit.

Motivația investigării

JP (Jordan Peterson) începe cu întrebarea de ce MR (Matt Ridley) nu a acceptat teoria “oficială” că virusul vine de la liliac și s-a apucat să investigheze. MR fiind zoologist la bază și el s-a gândit inițial că virusul chinezesc a sărit de la liliac la om, la fel ca Sars prin lanțul de alimentație, dar și-a propus să afle cum și când “a sărit”. Astfel, a investigat și a scris un articol în Aprilie 2020 intitulat The Bats Behind the Pandemic publicat în The Wall Street Journal. De atunci au apărut primele “anomalii”: singurul articol care a lansat teoria “saltului” de la liliac nu spunea unde s-a găsit virusul liliacului de la care s-a realizat saltul iar numele virusului liliacului din care s-a realizat mutația nu apărea în nicio bază de date cu viruși, în literatura științifică. Prin urmare, a contactat virusologi care l-au liniștit – stai calm că nu are nicio legătură cu vreun virus scăpat din laborator.

MR a crezut teoria “saltului” timp de 2-3 luni (de la data scrierii articolului), deci din Aprilie 2020 până a dat de Alina Chan (AC) – coautoarea cărții și pe care eu bănuiesc că Ridley o plătea ca să îl ajute la scrierea articolelor. Se înțelege că la nivelul de publicații cu care lucrează MR, un om singur nu poate face toată munca ci e nevoie de o echipă care să facă toată munca, de la forma de redactare, la referințe, la evaluarea altor articole similare pe aceiași temă, la marketing etc. AC i-a cam aprins becul lui MR că e ceva putred din următoarele motive: virusul a apărut într-un oraș în care exista deja un laborator care studia coronaviruși similari Sars mai mult decât oricare alt oraș din lume. Avem deci ca un prim indiciu “coincidența geografică” care are însă 2 componente. Pe lângă cel enunțat mai sus (faptul că, culmea, virusul a apărut tocmai într-un oraș în care se cercetau astfel de viruși), mai a existat încă un argument al teoriei scăpării din laborator: virusul “oficial” din care Sars-Cov-2 trebuia să se tragă, era un virus de liliac care chiar se găsea în frigiderul laboratorului din Wuhan. În mai 2020 Ridley era convins că trebuie să sape mai mult pentru a clarifica aceste două “coincidențe”.

Dar coincidența nu este neapărat o dovadă în sensul că alte fapte trebuie demonstrate. La coincidență, se mai adaugă și adaptabilitatea foarte crescută a acestui virus la oameni, ceea ce este o particularitate foarte interesantă.

Adatabilitatea

Foarte puține virusuri se transmit ușor de la om la om. Transmiterea de la om la om este o chestiune de adaptare care necesită foarte multe transmiteri. Deci deși există viruși mulți dintre care unii fatali și deși se pot transmite de la animal la om, problema este trasnmiterea de la om la om care se obține (de către virus) doar după mutații multiple care să îl ajute să găsească cea mai bună modalitate de transmisie. Ce este ciudat la Sars-Cov-2 este că din start acest virus a fost depistat ca fiind foarte ușor transmisibil între oameni (și mai puțin între animale). Tehnic, pe lângă receptorul ACE – care îl ajută să se “lipească” de om, virusul mai are o secvență numită furin cleavage (nu știu cum se traduce în română) care îl potențează cu abilitatea de a infecta diferite tipuri de țesuturi (de asemenea un bonus) și care abilitate a dat variația de simptome și afecte în cazul infecției. Această din urmă “abilitate” (furin cleavage) este super-puterea acestui virus, dacă nu o avea, doar partea cu receptorul nu ar fi cauzat pandemia ci ar fi fost doar un virus cu răspândire locală care ar fi fost rapid exterminat în primele săptămâni așa cum a fost Sars inițial.

Încă un semn de întrebare legat de origina acestui virus este dat de faptul că această secvență “furin cleavage” pare inserată în codul genetic, fiind ceva specific Sars-Cov-2 spre deosebire de toate celelalte coronavirusuri. În termeni largi, eu aș denumi asta ca pe o căciulă pe capul unui câine. Dacă un câine are o căciulă într-o ceată de 10 câini, îți dai seama că acela probabil are un stăpân, nu este câine vagabond. Comparația cu căciula este legată de depistarea “a ceva putred” în sensul că acea secvență genetică este copia unei enzime umane care facilitează transportul virusului în corpul uman, între celule. Deci nu este o deosebire normală, o secvență ca oricare alta care diferențiază Sars-Cov-2 de alte coronavirusuri ci este o secvență care copiaza pur și simplu o enzimă umană.

În continuarea acestei observații personale (comparația cu căciula) aș aminti că inițial chinezii au publicat codul genetic complet al virusului ceea ce a facilitat cercetarea. MR spună că atunci când virusologii au văzut această secvență au zis “wow” – dar au păstrat semnele de întrebare doar pentru ei. Care virusologi? – întreabă JP. MR raspunde – aproximativ 12 virusologi, șefi de departamente care au avut o conferință telefonică în februarie 2020 și care au publicat apoi un articol în care combăteau teoria scăpării din laborator. De ce anume au pus batista pe țambal? Motivele ar fi fost politice – dacă se pompa inițial pe scăparea din laborator a virusului, chinezii ar fi avut foarte mult de suferit la imagine și cum nu existau dovezi complete și presiunea politică a fost mare, deși teoria scăpării din laborator nu a fost eliminată 100% și interzisă (ulterior vom vedea de ce s-a ajuns și la interzicere), virusologii care cercetau virusul au păstrat inițial private discuțiile despre această teorie. Ca fapt divers, din acest grup inițial făcea parte și Faucci, șeful institutului de boli infecțioase din SUA care a fost ulterior (și încă este) responsabil pentru “lupta cu virusul”.

MR, face pe avocatul diavolului și zice: dacă virusologii acceptau public teoria că virusul a fost creat exista riscul ca imaginea științei (în ochii oamenilor) să fie afectată. Mai ales imaginea științei chinezești și știm că inițial președintele OMS chiar s-a opus blocării zborurilor dinspre China spre SUA când Trump le-a închis, pe motiv că “este afectată economia chinezească”. Tedros  – care încă este director OMS (ca și Faucci în SUA, ca și Arafat în România) era un foarte vehement apărător al intereselor chinezești și deși ulterior era o vuvuzelă a “măsurilor”, la început părea să fie adeptul moderării și al unor măsuri laxe – care să permită, cred eu, răspândirea virusului.

Project Defuse / Furin Cleveage

Discuția despre lupta împotriva teoriei “scăpării din laborator” are loc la minutul 26 și vă recomand să o ascultați. MR explică și cum un actor important al plandemiei – Peter Daszak, președintele EcoHealth Alliance, un ONG care a mutat cercetările pe coronavirusuri cu gain of function în China deoarece în SUA au fost interzise tocmai de teama scăpării de sub control. Daszak este cel care a luptat cu ferocitate în perioada inițială să elimine speculația că virusul a fost creat în laborator, fără însă a face public rolul său în toată treaba ci doar ca “expert” al guvernului SUA la capitolul “Microbial Threats”. Abia după 18 luni de la articolul scris de Daszak în prestigioasa revistă Nature și în care acesta a strâns semnăturile unui număr mare de “experți” până ca să se scoată la iveală rolul de colaborator apropiat al lui Daszak cu laboratorul din Wuhan unde se cercetau virușii și pe care se punea încă de atunci reflectorul.

Dar și mai bombă decât această operațiune perversă de dezinformare a lui Daszak a fost faptul că în toată această perioadă în care virusologii se întrebau și discutau între ei ce e cu acel “furin cleavage”, Daszak nu a dezvăluit că el, împreună cu laboratorul din Wuhan cu care colabora (practic americanii finanțau) au depus la DARPA (probabil în cererea în care cereau banii și justificau cheltuielile) încă din 2018 un document prin care se angajau să studieze coronaviruși din lilieci similari Sars și se angajau că dacă găsesc vreunul care nu este similar cu Sars1, sa includă în el un “furin cleavage”. Numele operațiuni a fost PROJECT DEFUSE și datele acestui proiect strict-secret au ieșit la suprafață în urma unor leakuri. Deci este vorba de informații oficiale care însă au fost ținute secrete, atât de către șeful proiectului (Daszak) cât și de guvernul SUA (prin DARPA).

Am putea spune deja în acest punct că restul interviului nu mai are rost și poate nici citirea cărții, decât pentru cei care doresc în amănunt să cunoască toate informațiile disponibile. Dar stați pe baricade, deoarece chestiunile spicy abia încep să apară.

Dar de ce oare ar fi fost americanii interesați să investigheze acești viruși și să îi modifice genetic? Sau chinezii? Motivele sunt evidente – pentru a preveni o pandemie! Și cum de s-a realizat această colaborare între chinezi și americani? Oare nu aveau chinezii bani? Oare americanii chiar aveau nevoie de chinezi? După cum știm China dorește să prindă din urmă SUA și prin urmare fură tot ce poate. E normal pentru chinezi ca să accepte să lucreze cu americanii, nu doar pentru că aceștia îi ajutau cu bani ci mai ales că aceștia îi ajutau cu tehnologie. Mai concret, chinezii se știe că avea probleme cu securizarea laboratoarelor, nu aveau laboratoare suficient de protejate pentru lucrul cu substanțe periculoase, viruși sau bacterii. De partea cealaltă trebuie să gândim altfel. Americanii nu au un plan cincinal comun ci au ditamai birocrație în care se fură în draci, fiecare ce poate și cât poate. Într-adevăr trebuie să furi cu atenție și cât mai legal deoarece există și riscuri, dar în cazul nostru, anumiți oameni de știință din SUA, finanțați de anumiți miliardari cu interesul de a salva omenirea, doreau să facă anumite cercetări care erau interzise în SUA. Prin urmare, prin intermediul acestui ONG, acest Daszak încasa pe de o parte bani de la miliardari (prin donații, fiind ONG) și prin colaborarea cu DARPA reprezenta guvernul SUA, având nu doar credibilitatea ci și mandatul să lucreze cu chinezii și să le ofere acestora ce doresc în schimbul … împărțirii roadelor.

A venit acum momentul pentru o scurtă paranteză. Avem deci domeniul virusologiei unde colaborarea științifică între chinezi și americani părea spectaculoasă și legăturile atât de strânse încât americanii au pus umărul ulterior scăpării virusului ca să ascundă adevărul și să protejeze China. Evident Trump nu a făcut-o, dar el este un rasist și homofob despre care nu trebuie să discutăm când vine vorba de conspirații. De ce au dorit americanii să protejeze imaginea chinezilor? Evident, deoarece erau și ei implicați și deoarece planul este mult mai mare decât adăugarea unui “furin cleavage” la un eventual nou virus pentru a testa cum evoluează acesta și pentru a studia cum putem să salvăm omenirea în cazul unei pandemii.

Întrebarea mea este una retorică – de ce nu vedem o astfel de colaborare strânsă și în domeniul spațiului între chinezi și americani? Imaginați-vă ce se putea face împreună cu privire la studierea lunii … cu toate acestea colaborarea a fost strânsă doar pentru studierea virusurilor din sudul Chinei.

Așadar chinezii făceau o bază de date cu toți virușii pe care îi găseau. E firesc deoarece asta înseamnă știință și deoarece chinezii produc în fiecare an un număr de noi ingineri (absolvenți cu studii superioare în domeniul științei) egal cu numărul total de ingineri care există în SUA (informație dintr-un alt podcast al lui JP). Baza de date conținea cam 22.000 de specii de viruși și bacterii și era pusă la dispoziția întregii comunități științifice. Prin baza de date se înțelege GENOMUL fiecărui virus în parte și alte informații, deci nu doar o prezentare. Nu știu cât de evoluată este baza de date, dar îmi imagineză că permite căutarea după o anumită secvență a unui virus și facilitează astfel studiile. Dacă un cercetător face un studiu folosind baza de date, ulterior trebuie să citeze și pe cei care au pus la dispoziție genomul virusului și astfel institutul sau cercetătorii care fac această muncă beneficiază ulterior din lucrările publicate (cel puțin sunt citați).

Baza de date cu virușii studiați a încetat să mai fie online în septembrie 2019 (indiciu că probabil chinezii au depistat leakul la această dată). Motivul hilar pentru care chinezii nici în ziua de astăzi nu doresc să mai facă publică acea bază de date este ca să nu fie spartă de hackeri – tehnic aberant. MR chiar susține că publicarea bazei de date ar exonera laboratorul din Wuhan de suspiciuni deoarece ar arăta că în baza lor de date nu există Sars-Cov-2.

Partidul și cercetarea

Partidul chinezesc a presat cercetătorii să vină cu rezultate și să muncească și mai mult pentru gloria și slava partidului care să dovedească superioritatea sistemului chinezesc. MR declară – și probabil în carte a detaliat – că există chiar documente în care cercetătorii sunt certați pentru problemele de securitate epidemiologică la aceste laboratoare. Din ce știu și eu din acea perioadă, chinezii nu aveau un laborator la standarde maxime pentru securitate bio și doreau să importe know-how-ul de la americani, ceea ce nu au reușit probabil nici azi deoarece între timp, după începerea plandemiei, americanii s-au mutat cu cercetarea prin alte locuri în lume (poate în Ucraina?). De ce nu cercetează americanii la ei acasă? Din același motiv din care am mai spus – este ilegal și există riscuri. Ca să înțelegeți mai bine, imaginați-vă Guantanamo Bay – o pușcărie în afara SUA unde legislația SUA nu se aplică și se pot face abuzuri.

Lanțul de transmisiune

Încă un semn de întrebare cu privire la originea virusului și care fac imposibilă eliminarea variantei că virusul este scăpat dn laborator este faptul că nu există lanțul transmisiunii. Spre deosebire de Sars-Cov-2, în cazul Sars, s-au descoperit: cazul zero (primul infectat), s-a depistat modul de transmitere de la liliac la om (prin pisica indoneziană, o delicatesă a bucătăriei chinezești – link la studiu). În cazul Sars-Cov-2 nu există nimic – nici cazuri inițiale, nici lanțul de transmisi, nici animale care să conțină o variantă de origine a virusului. Tot ce s-a găsit a fost un număr mare de cazuri în piața din Wuhan dar asta poate fi o eroare statistică intenționată – inițial chinezii considerau Covid ca cauză a îmbolnăvirii doar dacă locuiai aproape de piața din Wuhan, altfel cazul era clasat la pneumonii. Deci invers cumva de ce am avut parte ulterior când toate morțile erau puse pe seama Covid. Inițial, la chinezi, erau puse pe seama covid doar cazurile în care pacienții locuiau aproape de piața din Wuhan, altfel erau trecuți la altele. Astfel s-a construit argumentul că originea virusului este legată de piața din Wuhan și probabil de un liliac, la fel ca în cazul Sars1. Dar spre deosebire de Sars1, nu există celelalte informații.

Cauzele minciunii și ascunderii adevărului este argumentat în continuarea interviului ca având ca justificare sistemul totalitar al chinezilor care nu permit “transparența”. MR adaugă într-adevăr și “interesele financiare” din domeniul virusologiei, dar cam pe aici se opresc supozițiile. JP adaugă “politizarea”, adică sugerează că unele influențe din partea politicului fac cercetarea adevărului destul de dificilă.

În continuarea interviului, se trece de la chestiunea scăpării virusului la aspecte filosofice mai precis legate de filosofia științei. Este o chestiune care îl preocupă pe JP și cumva a profitat de prezenta lui MR pentru a-i pune și lui ceva întrebari legate de domeniu.

Aici consider ca JP face o diversiune deoarece împinge “accidentul” și greșelile din epoca plandemică ca rezultate ale devierii politicii înspre religie și a subordonării științei curentului cultural principal sub care se află supuse vremurile, altfel spus se limitează la nivelul aburelii cu care idioții utili din rândul științei au dat jos criteriile tradiționale ale investigației științifice și s-au supus presiunii politice care împinge în prezent întreaga omenire înspre o transformare revoluționară neo-marxistă.

Este evident o limitare trivială deoarece pe lângă investigația lui Matt Ridley, relativ “cuminte” dar cel puțin aparent corectă, avem declarații clare, deschise și fără perdea ale miliardarilor care declară că doresc să reducă populația omenirii prin vaccinuri. Sau doresc să stăm toți acasă într-un lockdown climatic. Sau declară că nu putem toți să avem câte o mașină pentru fiecare, prin urmare trebuie să nu mai deținem nicio proprietate ca să fim fericiți. Acestea sunt aspecte în care Jordan Peterson nu intră, așa cum nu intră în legăturile dintre Bill Gates și Peter Daszak de la EcoHealth sau faptul cum prim-ministrul Indiei ajută EcoHealth să continue “cercetările” pe care le făceau în China și care au fost nevoiți să le mute de acolo după ce au dar drumul la virus.

De altfel, JP (și nici MR) nu face nici cea mai mică referință la posibilitatea ca virusul să fie LANSAT și nu doar SCĂPAT și de asemenea, nu se intră deloc în legătura cu vaccinurile și măsurile luate ca răspuns la lansarea acestui virus. Acestea sunt însă chestiuni care merită investigate deoarece la viitoarea plandemie omenirea va avea mult mai mult de luptat cu nebunii și de asemenea, idioții utili trebuie treziți, măcar o parte dintre ei pentru ca criminalii care doresc reducerea populației să nu poată reuși chiar tot ce vor ei.

Ca predicție, nu cred că vor trece la noua etapă până nu vor rezolva problema “Twitter” care poate fi o scăpare crasă a sistemului, o scăpare evident tolerată dar problematică, deoarece Musk nu își făcea de cap aiurea dacă nu era lăsat în pace. Dar poate că Musk le-a garantat că va fi copil cuminte și deocamdată își face de cap. Nu știm cum va evolua Twitter dar cert este că deocamdată nu pot începe o nouă plandemie fără să controleze mult mai serios mijloacele de comunicare. Iar în timp ce Zukerberg eșuează în captivarea zombilor în realitatea virtuală, Musk dă prea multă libertate la păsărele care ciripesc prea mult și se vor obișnui cu ciripitul. Prin urmare, pentru a relua toate măsurile de care am avut parte, va fi nevoie de un virus mult mai nasol ca să fie suficient să justifice noi și noi închideri. Asta dacă ignorăm și celelalte exerciții făcute de Forumul Economic Mondial care pe lângă plandemie a simulat război nuclear global și război cibernetic, adică căderea băncilor.

Dar despre scenarii despre ce va aduce 2023, altele decât fanteziile dughiniste ale lui Medveedev spre să scriu un nou articol.

Crăciun cu har

Crăciunul fericit nu poate fi fericit dacă nu există harul. Harul este greu de descris pentru cei care nu știu ce este și fără de rost este prezentarea lui celor care îl cunosc. Din afară, cei care au aspirații spirituale dar nu o experiență concretă a harului, prin cuvâtul har înțeleg pace, liniște, căldură în relațiile cu cei apropiați și eventual bunăstare. Protestanții au și un termen, îi zice teologia prosperității (prosperity theology sau prosperity gospel în engleză). Este total greșit. Harul este cu totul altceva și deși aduce pacea, nu este doar pace, deși aduce liniștea, nu este doar liniștea, deși dacă nu aduce mereu bunăstarea, aduce puterea de a trece peste lipsurile materiale și mai ales teama față de pierderea acestora.

Desacralizarea sărbătorii Nașterii Domnului este nu atât rezultatul comercializării și pe scurt zis a confiscării acestei sărbători de către comercianți. Mai degrabă eu văd rodul protestantismului în această evidentă ruptură între simbolismul și sensul acestei sărbători în tradiția creștină și ceea ce se întâmplă în lume. Dar acestea sunt aspecte ale căderii și sper să nu alunec prea mult în această direcți, deși cel puțin o să ating la un moment dat sărbătorirea Crăciunului în Japonia ca studiu de caz.

Dar nu doar păgânii și ereticii nu au experiența harului ci și majoritatea ortodocșilor fie sunt total pierduți prin deraierea în orbita pseudo-sărbătoririi lumești fie dacă au ocazia – din mila Domnului – ca să primească prin minune atingerea harului, repede o pierd și repede o uit, trăind o tristețe pe care nu și-o pot explica și împingând vina acestei situații pe cei din jur – care nu sunt ei cum trebuie pentru o sărbătorire harică reală.

O rețetă simplă de dobândire și păstrare a harului este participarea la viața Bisericii și punerea acestei participări pe primul loc. Asta înseamnă că dacă nu ai putere ca să mergi și la slujbe și să faci sarmale, nu ai decât să renunți la sarmale. Dacă nu ai timp de colindat sau primit colindătorii deoarece cunoști importanța vecerniei și nu concepi să mergi la Sf. Liturghie fără a participa și la utrenie care în marile sărbători se face la privegherea din seara premergătoare sărbătorii, nu ai decât să tai colindătorii și să îți faci dușmani. Dacă la serviciu ai de ales între participat la noul show “secret Santa” și stat la coadă la spovedanie, îl dai diavolului pe “secret santa” și te duci să stai la coadă. A face slalom între și alea și alea este imposibil sau magie. Nu exclud să existe magicieni pricepuți la și alea, și alea.

Dar de la un punct, conflictul între “ale lumii” și “ale lui Dumnezeu” va apare inevitabil. Pentru cei mici, apare chiar de la nivelul sebărilor de Crăciun, care uneori se transformă în petreceri de Crăciun unde se mănâncă prăjituri și chiar meniuri de la Mec, cei mici care țin post având parte de un prim test al credinței. Și deoarece mai există riscul – pentru vrăjmaș – ca unii să zică nu și să devină astfel mărturistitori, s-au inventat meniurile “de post” care conțin chiftele și cremvuști “de post” și alte alimente mincinoase. Pentru a refuza meniurile de post, e nevoie deja de trezvie și simpla intenție bună de a mărturisi postul nu mai este suficientă. De altfel, postul este deja un termen folosit greșit de către cei care se declară a fi din Biserică și cumva are aceiași traiectorie de decădere în pseudo-postire similară sărbătorii Nașterii Domnului care a ajuns de la a fi o sărbătoare creștină la un eveniment comercial și social important dar fără prea multe conexiuni cu religiosul.

Cel mai clar că postul urmează Crăciunului în desacralizare este faptul că țin post și păgânii. E la modă să zici că ții post. Mulți o fac “pentru sănătate și ajutor” deoarece cred ei că astfel le va ajuta Dumnezeu. Personal am respect față de necredincioșii care nu țin post și nu “se dau credincioși” mai mult decât cei care țin postul dar sunt indiferent la crez și nu au conștiința apartenenței la Biserică, poruncile lui Dumnezeu și poruncile Bisericii fiindu-le străine.

Ispita lumii a fost mereu mare pentru creștini și dinamica căderii una permanentă. Din fericire pentru unii, căderea este urmată de ridicare, prin Taina Sfintei Spovedanii – medicament uitat de mulți și care de asemenea se află sub asalt, fiind luat cumva iregulat, pe rețete și diagnostice greșite și fără o disciplină ulterioară. Sănătatea duhovnicească – ca și cea trupească – se realizează nu doar prin urmarea unui tratament prescris de un doctor bun (și a unei operații când este cazul) ci de un “lifestyle” ortodox veritabil care să hrănească mereu din harul lui Dumnezeu prin mijloacele care ne sunt puse la îndemână în Biserică.

De aceea preoții sunt cheia și frontul pe care se duce bătălia pentru sufletele oamenilor. Dacă preoții sunt cu har, lumina lui Dumnezeu se va răsfrânge prin ei și asupra oamenilor, prin cuvântul învățăturii și sfatul spovedaniei. Uneori și exemplul personal contează, dar harul este atât de puternic încât precum electricitatea trece printr-un fier ruginit, harul poate trece printr-un preot păcătos către o inimă sincercă, care își dorește să îl cunoască pe Dumnezeu.

Dacă am ajuns la preoți este puțin de zis deoarece aceștia vin din popor. Nivelul poporului dă nivelul preoților. Ceea ce este înfricoșător pentru noi românii. Pentru ceilalți, nu am curajul să mă gândesc. Prin urmare, pentru cei care realizăm riscurile trebuie să ne rugăm continuu pentru părinți noștri pe care îi avem și cunoaștem că ne este bine alături de ei. Atunci când tremuri la gândul ce te-ai face dacă nu l-ai avea pe părintele tău, realizezi vremurile în care trăim. Atunci când ai nădejdea că Dumnezeu va găsi o soluție, înseamnă că ai totuși puțină credință.

Întorcându-ne la dobândirea harului, deși este o luptă care se duce întreaga viață, anumite sărbători au un har aparte care se răsfânge în întreaga lume și chiar și în iad. Eu sunt sigur că și în iad sărbătoresc Nașterea Domnului și focul cel care îi arde pe păcătoși probabil arde mai încet zilele acestea. În esență dobândirea harului ca consecință a unei vieți în sânul Bisericii nu ar trebui să fie ceva greu. Ce este greu să iubești pe aproapele? Ce este greu să ierți pe cel care ți-a greșit? Este firesc, este pornirea normală a omului, care are o singură piedică – orgoliul care este același lucru cu mândria care este tot una cu diavolul. Orice gând de mândrie are ceva demonic în el și finalitatea este despărțirea de Dumnezeu mai devreme sau mai târziu. Faptul că Lucifer a picat în clipa în care a gândit mândria, pe când omul are timp să se trezeasă, să experimenteze roadele mândriei care aduce depărtarea de Dumnezeu și să se pocăiască cerând iertare, este o mare oportunitate pentru omenire și este de fapt rostul acestei vieți în starea în care ne aflăm, între rai și iad, într-un timp al alegerii, într-un timp în care ne decidem dacă vrem să trăim alături de Dumnezeu sau departe de El.

Am menționat mai sus că există o dinamică a stărilor sufletești, asta însemnând că harul se poate dobândi, dar se poate și pierde. Să nu uităm că și Lucifer a fost plin de har, a avut o perioadă în care se afla aproape de tronul lui Dumnezeu, experimenta iubirea divină și proximitatea Sfintei Treimi cu tot ce presupune asta. Mândria lui Lucifer a fost un act punctual, un moment de scurtă durată în care a căzut și și-a pecetluit soarta în veșnicie. Căderea lui, cu siguranță se repetă și cu mulți oameni, de-a lungul istoriei. Nu este o excepție! Să ne amintim de Iuda. Oare el nu a trăit momente extraordinare de harice alături de Mântuitorul? El nu a fost căzut tot timpul, deși cântările Bisericii îl cam ocărăsc. Într-adevăr poate era iubitor de bani și de aceea el ținea punga dar și ceilalți aveau păcatele lor. Iacov și Ioan când au venit să ceară favoruri Mântuitorului, nu se aflau ei în amăgire și în păcatul slavei deșarte? Petru când a scos sabia, nu era oare mânios și totodată necredincios? După atât timp petrecut lângă Mântuitorul, nu știa că acesta are putere asupra materiei și dacă dorește, oricând poate scăpa din fața celor care doresc să îl prindă? Deci și Iuda putea fi iertat și chiar așa cum Petru a fost iertat pentru trădarea din final și Iuda putea fi iertat, dacă se pocăia și dacă în mândria lui nu considera că ce a făcut el nu poate fi iertat, prin urmare, s-a gândit să distrugă și posibilitatea de a fi iertat, prin rămânerea în viață și eventual plângerea păcatului, pe scurt zis, prin actul de pocăință. Iuda atât a fost de orb încât este posibil ca dacă nu se ucidea, să fii avut parte ulterior de un moment de limpezime a minții și îndrăzneală în care să îi ceară Mântuitorului iertare și astfel să fie și el repus în drepturi ca Petru. Tot ce trebuia să facă Iuda era să aibă răbdare. Să nu facă nimic altfel zis, putea pur și simplu să aștepte să vadă ce se întâmplă.

Vedem deci din experiența lui Iuda că orice păcat aduce cu el o întunecare a minții care ne poate fi fatală. Da, poate acum gândim că avem nădejde, poate gândim că putem face o anumită pocăință, dar nimic nu ne garantează că dacă lăsăm garda jos și vom accepta păcatul, întunecarea nu va fi atât de profundă încât să nu ne mai putem trezi și să nu mai putem avea puterea să cerem iertare, deși ni s-a spus că vom fi iertați de 70 de ori câte șapte.

Iar dacă pentru ferirea de păcat putem face ce ține de noi și mai greu este atunci când lumea găsește noi și noi șiretlicuri prin care să ne tragă, prin mrejele ei către păcat. Părinții spun că alunecarea către păcate vine din trei direcții – dinspre lume (prin ispitele ei), dinspre obișnuințele noastre (experiențele păcătoase trecute care ne cheamă mereu) și dinspre diavoli (prin pricini neașteptate, întâmplătoare și puse la cale de forțele întunericului). Rețeta la a face față în acest război este însă simplă și se numește trezvia. Trezvia presupune în primul rând conștientizarea acestei bătălii pentru sufletul nostru, realizarea că viața noastră nu este ceva întâmplător ci este o arenă în care noi trebuie să lutptăm ca să dobîndim harul care ne arată calea pe care trebuie să mergem și ne dă nădejdea că vom dobândi mântuirea.

PS: despre crăciunul în Japonia și Koreea de Sud – poate altă dată, deocamdată cei care știu engleza pot vedea aici câte ceva

Schengen

Faptul că mentalitatea românilor nu se schimbă nici după cei 30 de ani profețiți de Brucan este dovedit prin valul de tânguire ireal de penibil după rejectarea intrării României în Schengen de către Austria. Sunt mai multe niveluri ale penibilității dar o să încep cu cel mai primar: intrarea sau neintrarea în Schengen înseamnă cam zero pentru cetățeanul normal. Poate înseamnă maxim o niscavai reducere a timpului de așteptare pentru căpșunari, dar în rest …

În continuare, dacă ne băgau nu însemna mare brânză în sensul că europeni ne-ar considera egali pe noi românii în particular așa cum oricum nu îi consideră pe balcanici egali. Egalitatea este o prostie și nu va exista niciodată oricâtă propagandă se va face de la centrul eurosovietului. Nici măcar egalitatea între vestici nu este ceva real, spaniolii îi privesc de sus pe portughezi, francezii pe spanioli, italienii pe francezi etc.

Egali ne vor considera cei din vest doar atunci când vom avea putere care în general, în ziua de astăzi înseamnă putere financiară. Când românii vor avea salariile mai mari ca nemții, atunci vor putea să moară nemții de ciudă, dar chiar dacă ne primeau acum, deoarece puterea financiară nu este de partea noastră, nu avem cum să fim tratați pe picior egal.

Dar pare cinic ce zic eu, dar eu doar comentez realitatea. Nu zic ca eu cred că cine are bani este mai puternic sau așa ar trebui să fie, doar zic ce cred europenii. Din punctul meu de vedere, oricum nu e mare brânză nici să ai bani de 100 de ori mai mulți ca mine dacă de exemplu eu am timp de 100 de ori mai mult ca tine. Banii sunt doar o componentă a fericirii, sănătatea și timpul liber fiind alte condiții absolut necesare.

Dar întorcându-ne la Schengen, reacția românilor de frustrare cu ocazia acestei noi rejectări – care culmea nu schimbă nimic, este mai degrabă o reacție grobiană a unei turme programate să reacționeze astfel pentru a mai deturna cumva mânia publică de pe spinarea coaliției în pragul acestei crizei economice în care ne afundăm și direcționarea ei către o țărișoară de altfel irelevantă din UE, folosită de nemți ca să preia loviturile și înjurăturile slugilor pedepsite de la marginea Imperiului care trebuie să aibă totuși încredere în dreptatea și frumusețea Capitalei care în cazul Eurosovietului este Germania despre care am mai comentat că tace și face (consolidarea puterii). Recunosc că ce spun aici nu este teoria mea ci am furat-o de la Cristoiu care a observat că de obicei când vrea ca ceva să nu se voteze la nivelul UE, Germania îi pune pe olandezi să zică NU, ca să nu fie ei găsiți cu mâța-n sac ca putere decidentă și care învârte Europa pe degete cum își dorește, de la marea Franță, până la mica Austrie care acum a avut misiunea să îi țină pe români departe să nu dea năvală deoarece dacă au nevoie de ei, trimit câteva avioane ca în plandemie și ridica rapid câteva sute de căpșunari care să le culeagă sparanghelul.

Reacția la neintrarea în Schengen este copie la indigo a acelorași scremete și din perioada în care nu eram primiți în NATO sau în UE: nu ne primesc deoarece nu am scăpat de comuniști ca Iliescu, nu ne primesc deoarece armata noastră nu e modernizată, la standarde NATO, dar vedem acum de exemplu că pe ucrainieni i-ar primi rapid dacă nu i-ar bombarda rușii. Nu ne primesc în UE deoarece nu am eliminat corupția, dar acum vedem ca Parlamentul UE pute de corupție și în corupția din sistemul bancar nici nu doresc să intru deoarece le depășește pe toate.

În esență reacția este specifică unui popor complexat și cumva presa a și încurajat și a pus umărul la această repetiție. Adevăratul patriotism nu este boicotarea OMV-ului acum ci ar fi fost participarea la Referendumul pentre Familie care ar fi putut coaliza nația într-un singur cuget și eventual prin transformarea Coaliției pentru Familie în partid ne-ar fi pus pe o orbită similară Poloniei care nu o duce rău de tot.

Din păcate, după ce că avem complexe tembele față de vest-europeni care nu sunt mai deloc de invidiat (acum), nici măcar nu avem aspirația să ne asemănăm măcar un pic polonezilor, să le copiem modelul. Asta denotă multe și nu vreau să zic prea mult ca să nu vă stea sarmalele și șoricele în gât tocmai de Crăciun.

1 2 3 4 77