Category: Quarci

Marea Mediteraneană Asistăm la cea mai mare aglomerare de nave militare în Mediteraneană după Al 2-lea Război Mondial. De ce? Deoarece Israel va face muci Gaza şi le este frică de reacţia vecinilor. Nu doar americanii dar şi britanicii şi francezii şi chiar italienii trimit nave. Evident navele nu pot face mare brânză într-un război terestru, dar este clar că se pregăteşte o confruntare masivă, altfel aceste mutări nu ar avea sens. Aşa cum mobilizarea trupelor ruseşti în proximitatea graniţei cu Ucraina a prefaţat invazia, tot aşa aceste nave prefaţează, cred eu, atacarea Iranului. Prin atacarea Iranului nu mă refer la o invazie cu infanterie – imposibilă pentru Imperiu în ziua de azi, ci la lovituri aeriene fie cu avioane fie cu rachete lansate de pe aceste nave. Totodată prin mobilizare este descurajată Turcia care are o flotilă maritimă impresionantă. Negocieri Sunt nenumărate discuţii şi frecuşuri diplomatice. Hamas merge la Putin, Israel convoacă ambasadorul rus, Şoigu se vede cu omologul chinez. Etc, etc. În spate se fac pregătiri şi se pregătesc reacţiile, se analizează scenarii. Masele sunt pro-Palestina După nenumărate campanii de spălare pe creier în masă folosind mass-media şi reţelele sociale, Imperiul a pierdut controlul şi deocamdată se pare că “jucăriile” tehnologice de control a psihologiei mulţimilor s-au defectat deoarece rezultatele sunt contrare programării. În loc să le fie milă de israelitenii atacaţi şi masacraţi de atacul Hamas, opinia publică mondială susţine Palestina pe toate meridianele. De la Florida până în Beijing şi Daghestan şi chiar lângă Colloseum, mulţimile protestează împotriva Israelului şi pro-Palestina. Singurele manifestaţii pro-Israel sunt ale negrilor dintr-o organizaţie ciudată numită Black Israelites care pare tot o inginerie socială, dacă nu anomalie. Black Live Matters deja s-a poziţionat clar pro-Palestina. În cele din urmă acest val de sprijin pentru Palestina nu va avea niciun impact, poate doar în acele state musulmane unde liderii sunt deocamdată cumpăraţi de Imperiu, cum ar fi Iordania şi Egiptul. Dar în India au manifestat milioane de oameni în favoarea Palestinei. Deşi India este tradiţional în conflict cu musulmanii, presiunea mulţimilor poate avea impact asupra alegerilor şi cel puţin în SUA putem avea surprize în ceea ce priveşte sistemul bipartit. Turcia Turcia este cea mai puternică armată din NATO cu excepţia SUA. Erdogan a rezistat unei lovituri de stat orchestrate de SUA şi economia Turciei a supravieţuit unei campanii de distrugere pornită de sistemul financiar american care a lovit puternic în liră şi în sistemul bancar al turcilor care însă a supravieţuit şi s-a întărit după proverbul ce nu te distruge te întăreşte. Războiul din Ucraina a fost mană cerească pentru turci. Pe de o parte au vândut arme la greu dupa faima Bayraktar-ului, apoi au câştigat din Grain Deal dar în principal deoarece nu participă la sancţiuni sunt un proxzz pentru resursele ruseşti în UE. În plus, au pornit centrala nucleară construită de ruşi şi administrată de ruşi care le produce 25% din necesarul de electricitate, evident la costuri infime, ceea ce ajută imens la costul de producţie în lupta cu

Nu am apucat să termin articolul trecut despre Israel deoarece m-am plictisit prea repede. Nu ştiu dacă am tratat posibilitatea escaladării şi cum poate escalada acest conflict în Război Mondial. Din start vreau să spun că nu acest conflict va duce la un război mondial ci este doar încă un război din nenumăratele războaie care deja sunt fierbinţi. De la Ucraina, la Siria, la Sudan şi la altele, peste tot în lume apar focare. Trecerea de la aceste focare la un război mondial va fi atunci când marile puteri îşi vor declara război direct şi reciproc război una alteia şi când fiecare va face mobilizare şi va ataca pe cealaltă. În epoca de astăzi gândim că un război direct între marile puteri trebuie să fie unul nuclear. Dar nu ştiu dacă această gândire este tocmai ok. Acea scară a escaladării unui război nuclear la care fac referire destul de des, m-a pus pe gânduri şi încep să cred şi eu că nuclearele sunt ultima armă la care vor apela după ce vor fi demonstrat deja ce pot cu celelalte. De asemenea, sunt puţin suspicios cu privire la percepţia generală asupra puterii şi efectelor nuclearelor în sensul că în afara de distrugerile locale – care sunt verificate – impactul masiv, asupra climei, asupra economiei etc nu cred că este deocamdată dovedit. Pe scurt, văd nuclearele ca nişte bombe puternice, nu le văd separat. Dacă o ţară are bombe multe şi puternice poate contracara nuclearele şi în cazul unui război mondial folosirea nuclearelor nu anulează importanţa numărului oamenilor şi a puterii economice necesare producerii armelor. Scenariu simplu Un scenariu simplu spune că Israel va intra în Gaza, cu sprijinul SUA. Apoi Iranul, Egiptul şi Iordania vor ataca Israelul, apoi SUA va ataca Iranul apoi Rusia va sprijini Iranul şi eventual va intra direct în război cu SUA. Turcia de asemenea va fi de partea Iranului. Ţările arabe vor fi toate împotriva SUA-UE şi vor interzice exportul petrolului în aceste ţări. Fără petrol-gaze care vin fie din Rusia fie de la ţările arabe, UE e cam terminată (nu România care are resurse dar care evident vor fi sifonate de alţii). SUA nu e terminată deoarece are resurse proprii dar nu va putea sprijini UE suficient deoarece vapoarele cu gaz lichefiat nu pot pompa la fel ca conductele directe. În final, China se va alia Rusiei şi ţărilor arabe. Noi focare între cele două blocuri vor fi evident peste tot: Belarus-Polonia, China-Taiwan, Turcia-Grecia, poate şi China-Japonia. Scenariu optimist (pentru Imperiu) Există speranţa că ţările arabe şi Iranul, de frica americanilor, nu vor ataca Israelul ci vor sta cu mâinile în sân. În acest caz, tulburări sociale sunt inevitabile şi alegeri anticipate în varii locuri. Oamenii vor cere o reacţie şi dacă guvernele nu vor asculta, le vor da jos. Poate chiar vor fi lovituri de stat. Personal mă aştept în Arabia Saudită să fie o lovitură de stat populară, căci oricum fiecare schimbare de regim este de facto lovitură de stat, dar mă aştept

Presa aliniată nu pridideşte să lanseze noi idei fantasmagorice legate de ce rele urmează să facă ruşii. Antena 3 zice că Dmitri Rogozin a plănuit bombardarea Kievului cu o rachetă Soyuz, încărcată cu nouă tone de explozibil. De ce trebuie ruşii să facă praf Kievul cu o asemenea soluţie nu înţeleg. Despre un eventual atac nuclear asupra Kievului am tratat aici. Explicam acolo că pentru a face rău Kievului, ruşii pot doar să dea cu o nucleară în lacul de deasupra Kievului care ar produce pe lângă efectul spectaculos şi unda de şoc, un tsunami care ar afecta oraşul prin revărsarea apei şi astfel ar crea nenumărate probleme, dar nu ar omorî exagerat de mult oameni şi nu ar distruge clădiri. Un atac nuclear este însă exclus de vreme ce ruşii câştigă pe front şi nu au nevoie să apeleze la nucleare din cauza posibilelor consecinţe. Tot in articolele trecute (seria de 2-3 articole cu scara escaladării) aminteam că această progresie incrementală a ajutorului oferit Ucrainei poate fi spartă şi creşterea crescută rapid şi peste noapte de eventuale greşeli pe care le-ar face ruşii. Să zicem că ruşii ar da cu nucleara asupra Kievului. Chiar dacă americanii nu ar da cu nucleara peste Moskova, nu este deloc exclus să gândim că poate americanii le vor oferi ucrainienilor câteva nucleare tactice cu care să retalieze. Deci orice mutare masivă are ca răspuns o escaladare. Nu doar nucleara dar şi o bombă convenţională monstruoasă ca cea descrisă de articol, cu siguranţă vor produce riscuri pentru ruşi, de care nu au nevoie. În concluzie nu cred că ruşii se vor risca să stârnească şi mai mult pe americani, actuala situaţie în care Israelul devine #1 şi Ucraina stă la coadă fiind un moment nesperat de respiro pentru ruşi care vedem că insistă la Avdivka şi probabil în cele din urmă vor câştiga ca şi la Bahmut. Cum acum toată presa e cu ochii pe Israel, nu mai ştim în detaliu ce fac ruşii. Este foarte posibil ca în asaltul asupra Avdivkei să folsoească tot prizonieri angajaţi de Wagner recent, pentru a replica succesul. Nu cred că ar arunca ruşii în faţă aiurea soldaţi profesionişti. Va reamintesc că Avdivka este o redută fortificată dinainte de război deoarece este ca o cetate naturală, fiind greu de cucerit. Ruşii o înconjoară şi îi atacă pe ucrainieni din toate părţile. Dacă pică, ruşii mai mută linia frontului cu vreo 50 km cel puţin şi stabilizează ditamai teritoriu împrejur. Dacă termină până vine iarna e foarte bine, dacă nu, toate pierderile sunt în van şi trebuie să aştepte până la primăvară. În rest, deocamdată ruşii nu au mai bombardat obiective energetice, semn fie că nu mai au cu ce, fie că schimbă tactica.

Am comentat într-un articol anterior că dacă Iranul s-ar fi aflat în spatele operaţiunii, avea sens strategic ca şi Hezbolah-ul să fie implicat şi de asemenea miliţiile libaneze. Cu siguranţă, atacat din toate părţile, Israel ar fi avut mult mai mult de pierdut şi misiunea de apărare ar fi fost mult mai dificilă. Prin urmare, teoria la care mă aliniez este că Hamas a avut o operaţiune sinucigaşă, individuală. De altfel, politic nu ajută cu nimic această operaţiune, din contră se va alege cu ciporârţirea semnificativă a Gazei şi cu un număr imens de morţi. Scutul de apărare este de fapt un set de baterii anti-sam care sunt multe. Evident că succesul depinde de cât de multe rachete lansează inamicul deoarece orice scut are o capacitate limitată. Deseori în războiul din Ucraina auzim (de o parte sau de alta): apărarea antiaeriană a lovit 13 din cele 15 rachete lansate. Nu există încă un scut cu o rată de succes de 100%. Care este rata reală a scutului Israelului şi care este capacitatea de rachete la care face faţă nu ştim. De asemenea, nu ştim la ce fel de rachete poate face faţă deoarece dronele, de exemplu, sunt foarte ieftine şi să lansezi 20 de drone nu este o avere. Cu 20 de drone la 3-4 luni, viaţa pentru israelieni este un iad. Nu doar că turismul este afectat, dar cine să mai investească? Şi ce răspuns să dai în faţa propriului popor, tu ca lider care nu eşti în stare să asiguri pacea? 2. “Ocuparea” Gazei a eşuat deja Nu doar că un răspuns întârziat este un semn de slăbiciune, dar în afara loviturilor aeriene care nu fac decât să distrugă populaţia şi să producă noi terorişi, deocamdată Israel nu a reuşit nimic. Doar ocuparea şi securizarea prin ocupaţie şi asimilare de noi teritorii poate fi considerat un succes. Evident că asta vine la pachet cu stârnirea mâniei lumii musulmane care are din ce în ce mai multă putere. După cum ştim, ieri Israel a trimis un tanc în Gaza care a fost neutralizat. Nici măcar nu a încercat sau nu a apucat să tragă. Tot ce face armata Israelului semnificativ acum sunt lovituri aeriene care nu ştim ce succes au. Orice declară ei, nu se poate verifica. Hamas nu prea are obsesia comunicării cu mass-media şi “ţintele” lovite de armată nu avem cum să ştim dacă chiar au neutralizat liderii respectivi. Dar aceste lovituri, chiar dacă sunt reale, sunt doar simbolice şi au rolul să restaureze (ce se mai poate) din moralul distrus al tuturor soldaţilor din armata Israelului. Dar poate sau este capabil Israel să ocupe cu infanterie Gaza? Sunt israelienii disponibil să îşi dea viaţa pentru noile teritorii la fel cum sunt palestinienii dispuşi să îşi dea viaţa pentru a le apăra? Mă îndoiesc! Ca şi în vest, în Israel, din cauza tehnologiei şi a banilor americani s-a ajuns la falsa percepţie în rândul omului de rând că “ne apără americanii”. Dar americanii nu vor trimite prea

Dacă Iranul ar fi în spatele atacului se pune o mare întrebare: de ce doar Hamasul a participat la atac şi nu şi Hezbolahul. La ce foloseşte asta? Acest argument pe de o parte. De asemenea, dacă Iranul a planuit şi organizat acest atac, având în vedere că probabil SUA şi Israel vor ataca oricum Iranul, cum de nu a atacat şi Iranul împreună cu Hamas şi Hezbolah? Un atac surpriză evident are şanse maxime de reuşită pe când un atac în valuri sau doar un act punctual de terorism nu are niciun efect în vederea scopului final care teoretic ar fi eliberarea palestinienilor. Qui Prodest? Cui foloseşte acest atac? Încă nu putem da un verdict final, dar este clar că după atac Israel a devenit victima şi banii pentru Ucraina merg acum spre Israel. De asemenea, două portavioane americane protejează Israelul mai mult ca niciodată şi avioanele americane moderne patrulează Mediteraneana pentru a descuraja orice mişcare a Iranului, singurul risc pentru Israel din zonă după neutralizarea Irakului a Libanului şi a Siriei şi după preluarea Egiptului de către grupări moderate construite cu sprijin american care au făcut pacea cu Israelul. Preşedintele Egiptului El-Sisi a venit la putere după o lovitură de stat la care a avut sprijinul SUA, tocmai pentru că Israel avea nevoie să securizeze Egiptul în vederea ocupării totale a Gazei şi a expulzării palesinienilor din Gaza în Egipt cum probabil se va întâmpla în viitor. Nu ştim dacă după acest atac, Israel va ocupa toată Gaza sau doar jumătate, dar întrebarea “cui foloseşte” ne dă în general un răspuns şi la întrebarea mai profundă cine este de vină şi care este cauza, mai ales atunci când răspunsul la Qui Prodest devine mai clar şi o concluzie certă se poate contura. Întorcându-ne la Iran, să analizăm puţin riscurile şi oportunităţile acestuia. După războiul din Ucraina, Iranul a devenit unui dintre puţinii parteneri strategici ai Rusiei deoarece Iranul are o specializare pe drone care îi este foarte utilă Rusiei. De asemenea, deorece Iranul are o experienţă îndelungată în lupta cu sancţiunile americane, acest know-how dar mai ales scheletul evitării acestor sancţiuni foloseşte foarte mult Rusiei. Prin urmare, importanţa Iranului crescând, putem spune pe şleau că Iranul are spatele asigurat. Prin urmare, tot ce trebuie să facă Iranul este să aibă grijă să nu aibă succes operaţiunile de destabilizare interne şi se alipească cât mai mult la BRICS care este pe val. Ca fapt divers, China a dat o lovitură puternică petro-dolarului prin începerea de contracte în yuan, practic prin anunţarea faptului că doreşte ca yuanul să înlocuiască dolarul. Importanţa acestei tranzacţii este colosală şi coroborată cu nivelul record de scăzut al deţinerii de bonuri de trezorerie americană de către China, confirmă o accelerare a decuplării de Imperiul Anglo-American care infirmă teoria “codependenţie” conform căreia China şi SUA sunt “condamnate” să se înţeleagă şi să colaboreze între ele deoarece fără SUA, China nu mai are piaţă de desfacere şi fără China, SUA nu mai are de unde să cumpere

Nu ştim cât de mult se duce la fund Imperiul. Eşecul vizitei lui Biden este însă o premieră. Nu ştiu când o vizită deja anunţată a preşedintelui SUA a fost anunţată şi înainte să plece avionul, cealaltă parte a anulat întâlnirea. Nu ştiu când soldaţii americani din Orientul Mijlociu au mai fost magnet pentru rachete şi gloanţe cum se întâmplă acum. Tare mi-e teamă că în presă apar doar câteva dintre incidentele de atacare a bazelor americane din zonă. Oricât de prietenoase ar fi guvernele statelor şi oricât de stabile se consideră bazele militare americane, când presiunea publică ca urmare a unor evenimente e suficientă se poate ajunge la dezastre în desfăşurare. Vă reamintesc că după încercarea de omorâre a lui Erdogan de către o grupare conspiraţionistă din sânul armatei, coordonată de americani, era cât pe ce ca americanii de la Incirlik să fie atacaţi de populaţie. Vă reamintesc că Incirlik este baza militară din Turcia unde SUA are nucleare (dacă le mai are şi nu le-a mutat la Deveselu). La pachet cu tensiunile geopolitice este situaţia financiară. Dobânzile la bondurile de 10 ani ale guvernului sunt la record, creşterea şi-a revenit ciudat, deoarece în perioadă de criză teoretic cea mai puternică ţară a lumii e cea mai sigură şi bonurile de trezorerie ale celei mai puternice ţări a lumii sunt cele mai căutate. Nu acum! The US 10-year Treasury yields are near their 16-year high level boosted by the prospects of another rate hike. Federal Reserve Chairman Jerome Powell on Thursday said that more interest rate hikes may be required to bring inflation down to a 2 per cent target because of a tight labour market and resilient US economy. Sursa Este clar că Israelul va distruge Gaza şi va fi stârni furie. De altfel, anularea vizitei de către liderii arabi de prin zonă nu s-a făcut deoarece aceştia sunt anti-americani, deoarece oricum sunt cam toţi cumpăraţi. Furia populară în urma distrugerii spiralului de către Israel a fost un act prin care Bibi a dorit să taie din faşă această tentativă a lui Bidon de a face pacea. Nu cred de asemenea că alte ţări vor ataca Israelul. Vor fi unele incidente, unele lovituri, dar nicio ţară nu e dispusă să lupte pentru palestinieni deoarece nu se ajungea aici. Toţi care au vrut, au încercat deja şi au eşuat. Cei recenţi, sunt puşi toţi de americani, şi în Iordania şi în Egipt. Nu în Siria, dar Assad e oricum creştin şi nici el nu se înţelege cu musulmanii. În plus Putin e principalul fan al “the current thing” din motive evidente. Problema este că livrarea de arme Israelului din stocul de rezervă destinat Ucrainei, denotă că SUA stă cam prost şi că poate este un tigru de hârtie. De aceea, cred că China va plusa pe ideea unificării cu Taiwanul mai ales că în 2024 sunt alegeri prezidenţiale în Taiwan. Nu cred că se vor risca să facă război, nu are sens. Deja chinezii lucrează acum la un program

După cum vedem pe meleaguri sălăjene, antrenamentul cu arme reale poate fi periculos. Sper că soldaţii de pe lângă Caracal care au plecat azi la antrenamente vor avea mai multă atenţie. Şi mai nasol este însă pentru ruşi. Aşa ţară însă, aşa ambiţii, aşa pregătire. Eu nu credă că atacarea Ucrainei este doar un act de descurajare a avântului europenist al ucrainienilor, un act imperialist, o invazie unică care are un scop unic care dacă va fi realizat, totul va fi bine şi pace. Ruşii nu se vor opri, dacă au început, vor continua. Deşi nu au ambiţiile imperialiste ale Imperiului Anglo-American, şi nici capacitatea şi resursele, Rusia este totuşi un Imperiu de temut pentru vecinii minioni. Cum slăbeşte, frecuşurile interioare sunt rezolvate şi vedem că nu există nicio speranţă de implozie sau destrămare şi cum prinde vlagă, măreşte “aria de acoperire” până se termină banii sau armele. Sunt amuzante teoriile care profeţesc dezintegrarea Rusiei, riscurile interne, faptul că multe republici vor să devină independente, faptul că nu există înlocuitor pentru Putin şi alte prostii de astea. Oricine are o minimă cultură istorică înţelege Rusia de o mie de ori mai bine ca analiştii TV care emit asemenea aberaţii. A trecut Rusia şocul destrămării ideologice din perioada URSS, aşa cum mai înainte a suportat şi trecerea de la ţarism la comunism. Expansionismul a funcţionat în toate perioadele şi singura oprelişte a fost puterea economică şi umană de a lupta. Să revenim însă la Ucraina, care deşi a trecut în plan secund, pentru noi românii ar trebui să fie în prim-plan deoarece ne pasc riscuri existenţiale, cum ar fi ca după picarea Ucrainei, să fim noi aruncaţi la tocat în faţa ursului. Am profeţit asta şi menţin în continuare, aduc ca referinţă articole scrise chiar acum ani de zile. Este la mintea cocoşului că fiind o ţară NATO supusă total şi fără o conducere cu coloana vertebrală, vom fi folosiţi ca masă de manevră pentru interesele Imperiului. Iar interesul declarat de toţi liderii americani cu privire la Rusia este “slăbirea capacităţii de luptă a Rusiei”. De ce, nu are rost să discutăm, ci ce trebuie să ne frământe pe noi este cum putem noi supravieţui într-o astfel de situaţie în care americanii declară pe faţă că vor să “slăbească capacitatea de luptă a Rusiei” şi de asemenea adaugă repetat “fără a folosi trupe şi fără a pune în pericol vieţile soldaţilor americani”. Vreţi citate şi referinţe directe? Băgaţi comentariu cu ce instituţie a guvernului SUA vă interesează şi vă pot aduce referinţe la declaraţii de la preşedenţie, congres, partide până la think-tankuri, analişti militar, youtuberi etc. Această poziţie declarată a SUA evident că este coafată şi în discursul propagandistic pentru mase capătă alte valenţe, mergând pe filonul virtuţiilor: dorim să distrugem Rusia ca să apărăm democraţia. Nici vorbă! Israel este un stat etnocrat în care guvernarea are ideologie etnică, adică dacă nu eşti etnia potrivită, suferi restricţii şi interdicţii specifice celor mai barbare forme de organizare cunoscute de omenire de-a lungul