Criza programată

Prin creșterea ratei dobânzi într-o perioadă de contracție economică și incertitudini geopolitice (ca să nu folosim cuvinte mai grele) nu se încearcă altceva decât punerea de gaz pe foc.

Dar Fed-ul e strâns cu ușa, spun unii. Nu au de ales … Faptul că această criză ne-a prins cu dobânzile jos, nu e vina Fed-ului. Pe bune?!? Cine i-a pus să țină dobânzile scăzute de peste 10 ani (din 2008) și cine i-a pus să tipărească bani în draci în timpul plandemiei? Fed-ul este prins într-o horă în care singur s-a băgat și prin controlarea dobânzii decide de fapt ritmul de ciopârțire a PIB-ului global și prin impact, numărul de oameni care vor muri de foame.

Într-o prezentare de acum câțiva ani, Jenet Yelen (evreică fostă președintă a Fed-ului în epoca Obama între 2014 și 2018) recunoștea cu candoare că cauzele unei recesiuni economice sunt fie dezechilibrele fiscale (cheltuieli aberante, nesusținute de venituri la nivelul guvernului) fie cauzate de Fed (prin politica monetară). Nu știu contextul, dar se pune întrebarea: de ce ar vrea Fed-ul să provoacă o recesiune? Nu știu. Cea mai mainstream și neutră poziție este că Fed-ul are o politică obiectivă care urmărește binele comun și singura problema ar fi cum să realizeze acest bun comun. Ce nu este însă prea clar pentru toată lumea este că Fed-ul este de fapt o bancă privată. Președintele Fed-ului este propus de președintele SUA dar trebuie să fie ales de președinții filialelor Fed-ului care sunt privați. De asemenea, președintele evident că nu e de capul său la putere, ci este reprezentantul unor centre de putere cu anumite interese. O dată ales, președintele Fed-ului are o anume autoritate, dar deciziile se ia cu ușile închise și de fapt nu prea știm cine decide.

Una peste alta, nu putem să nu observăm o sincronicitate între terminarea plandemiei, începerea războiului din Ucraina și pregătirea unei crize financiare seculare care probabil se va termina cu WW3. Deja narativul vedem în ce direcție merge, deoarece actorul ne spune dinainte ce va fi – programarea pare un instrument necesar și nelipsit din modusul operandi al iluminaților.

Dar rata dobânzilor nu este singurul pericol la orizont. Creșterea prețului la comodități este poate mult mai periculoasă. Iar războiul din Ucraina nu este decât începutul declanșării unui val de scumpiri care va zgudui întraga lume deoarece efectele acestor se vor simți nu doar în țările sărace – unde oamenii vor muri de foame și vor porni revoluții cum a fost în Primăvara Arabă și cum au început deja în Peru. Și țările în curs de dezvoltare care atinseseră cât de cât un nivel de trai bunicel (cum e România) vor fi date înapoi și multe întoarse din nou în lumea a 3-a. Iar țările “dezvoltate”, cel puțin așa cum le știm noi, vor trece printr-o criză în care săracii vor muri de foame și bogații vor deveni săraci.

De unde însă această creștere a prețului la comodități? Am explicat în articolul anterior de ce deglobalizarea produce ineficiențe. Sunt nenumărate fațete, faptul că Rusia și Ucraina nu mai exportă acum grâne în nordul Africii este un exemplu. Faptul că China după ce a văzut pericolul sancțiunilor va încerca să transforme obligațiunile care expiră în comodități tangibile și va face hoarding la nivel național de resurse de care nu are nevoie, dar pur și simplu nu are ce să facă cu dolarii, este de departe principala presiune. Dar nu doar China ci și alte țări, care nu sunt în relații perfecte cu SUA și nu au perspectiva unei relații solide în viitorul scurt sau mediu, vor încerca să se diversifice și se vor depărta cât mai mult de dolar. Și cum nu există alternative, după ce prețul aurului va deveni prohibitiv, vor urma una după alta toate celelalte resurse: metale feroase și neferoase, metale rare care pot fi stocate simplu, produse agricole care vor fi procesate și transformate în alte resurse care pot fi stocate pe termen mediu-lung. De exemplu, grânele pot fi folosite în producția de alcool care poate fi stocat mai ușor pe termen mai lung.

Practic, cei care sunteți familiari cu conceptul de hoarding în perioade inflaționiste, puteți înțelege ce vor face țările printr-o paralelă cu cei fac oamenii simpli cu ceva resurse în pragul unei crize anunțate – cumpără mai întâi necesitățile stricte (lemne, cărbune, paleți), apoi își cumpără materiale de contrucție pentru ce planuri au pe viitor (dacă fac casa, cumpără pentru casă, dacă fac anexe, cumpără pentru anexe, dacă nu au planuri, cumpără măcar să nu piardă prețurile vechi și să vândă la preț crescut peste ceva timp). După ce au cumpărat tot ce ține de energie și de materii prime pentru construcții, cumpără terenuri, cumpără animale, cumpără aur, cumpără conserve și poate chiar panouri solare. Dacă se pricep, cumpără Bitcoin, sau investesc la bursă în acțiuni care există de ani buni și există perspectiva că vor supraviețui oricărei crize (Google, Coca Cola, Lockheed Martin, Nvidia, UIPath etc).

Lucrurile sunt bineînțeles mult mai complexe la nivelul statelor deoarece există și posibilitatea investiției în proiecte masive, gen conducte de gaz care să aducă gazul rusesc din Siberia care acum este exportat la europeni. Chinezii nu aveau nevoie de asta, dar daca rușii suportă jumătate din conductă și le dau apoi contract pe un preț preferențial timp de 10 ani, chinezii se bagă. La fel cu alte proiecte din Asia, căci Asia este de ceva ani centrul de greutate al economiei mondiale, lucru pe care ceătățeanul meltean spălat pe creier nu îl înțelege. Am aflat cu stupoare că până și Japonia vrea să diversifice rezerva Bancii Centrale și alocă 5% în yuani, vâznând … bineînțeles … dolarul!

Ce este culmea, este că cu toate achizițiile de resurse făcute de chinezi anul trecut și la începutul acestui an (importurile de resurse ale Chinei din Rusia au crescut în acest an cu 22% față de perioada similară de anul trecut), moneda chinezilor nu scade ci chiar se întârește. Ne-am aștepta ca teoretic, dacă ei vând dolari și cumpără materii prime, yuanul să scadă. Cum însă există actori străini care deja folosesc yuan-ul chinezesc ca rezervă alternativă la dolar (am amintit Japonia) și cum riscul sancțiunilor va împinge statele “cu probleme” spre metode alternative de plată, este normal ca yuanul să se întărească și o dovadă că China accelerează trecerea către statutul de monedă de rezervă a yuan-ului care însă după părerea mea nu se va produce decât după un război mondial în care China ar trebui să câștige.

De aceea vedem SUA disperate să pornească WW3 cât mai repede pentru a putea fructifica avantajul teoretic cel puțin pe care îl mai are acum în plan militar. Alternativa este creșterea Chinei (care deja a depășit economic SUA) și investițiile în armament care pot pune mari probleme dominației americane. De departe primul semnal este viteza accelerată a lansării de noi nave maritime militare. Cel puțin la capacitate volumetrică, China cam se ține de SUA și chiar a depășit-o în câțiva ani recenți. Faptul că încă au deficiențe la capitolul avioane și la numărul de focoase nucleare este de asemenea doar o chestiune de timp.

Pentru a putea însă porni WW3 iluminații au nevoie să convingă publicul american că dușmanul este Rusia și/sau China și prin urmare, o bună perioadă când se va vorbi de inflație și criză vor arăta cu degetul înspre ruși, nu înspre Fed. Apoi e nevoie doar de o scânteie …

UE putea să se deconecteze de la gazul rusesc din 2014

Într-un interviu dat la un podcast cu știri din Ucraina al Telegraph, o jurnalistă din Ucraina spunea – vestul nu înțelege că noi suntem în război din 2014, de atunci mor soldați ucrainieni.

Oare nu știa Merkel că mor soldați ucrainieni din 2014? Oare nu știa Macron? Oare nu știau austriecii care sunt portalul în UE al gazului rusesc? Evident că da! Știau și chiar au continuat Nord Stream 2? Ce s-a schimbat însă între timp? S-a schimbat nevoia …

Bunăoară, Trump a fost un ghimpe pentru inginerii Marelui Reset deoarece a încercat să avanseze nițel conflictul cu China, prin intermediul Rusiei și cu Rusia prin intermediu Ucrainei mai înainte de vreme. Ca un neascultător și imprevizibil, Trump și-ar fi dorit un război nuclear, dar nu a avut ocazia. Putin de asemenea, l-a citit bine și l-a pupat în fund, frecându-i orgoliul și dându-i impresia că joacă șah. Dar Trump, ca orice președinte american, abia dacă știe cum se mută piesele la șah, ce să mai discutăm despre deschideri, analiză sau strategie?

Așadar, Trump a încercat să strângă cu ușa pe nemți amenințând cu retragerea din NATO sau cu mutarea bazei de la Rammstein în Polonia – ceea ce ar fi afectat cel puțin economic destul de nasol Germania. Nu a fost însă momentul, oricât de mult a încercat Trump, Deep-State-ul a tolerat aroganța (și prostia) nemțească și i-a lăsat în pace. Acum, deși Biden pare un automaton stricat care nu e în stare să citească nici de pe prompter, cei care decid politica SUA au amenințat nemții că dacă nu taie macaroana rușilor cu NS2, vor da jos cu Deutsche Bank, o mega-banca zombie care este ținută în viață de tubul de gaz verde care vine de la Fed. Toată lumea s-a uita în perioada asta la commodities, dar oare stocul DB știe cineva cum a evoluat? De la 14.63 cât era pe 10 Februarie, a ajuns la 8.89 pe 9 Martie – record de minim pe o perioadă de 2 ani! De ce? Deoarece a cam existat riscul ca nemții să nu se alinieze complet sancțiunilor iar smart money care decid în ce direcție se mișcă un ticker s-au ferit de un cărbune fierbinte.

Care să fie deci motivele pentru care 2014 nu a fost suficient de nasol – din perspectiva europenilor – încât să nu îi convingă să se rupă de gazul rusesc, ba din contră, nemții au băgat miliarde în acea conductă acum oprită? Dar nu doar că nu s-a încercat decuplarea de gazul rusesc, ci chiar europenii au adoptat Green Deal, prin care au tăiat și mai mult mijloacele de producție de energie clasice, în speranța vinderii de cât mai multe panouri solare pe care le importă nemții de la chinezi și le distribuie apoi în restul Europei cu adaos de aproape 100%. (Apropos, cine vrea panouri ieftine, să comande direct online în Germania – Samsung cel puțin are garanție la ele la nivel european, nu contează de la cine cumpărați).

Înspre ce putem arăta cu degetul? Înpre prostie? Înspre lipsa bunei-chivernisirii a deciziilor interne? Înspre diveristatea de voci care împiedică luarea unei decizii ferme? Aiurea, oportunismul și ipocrizia sunt adevărata față a puterilor decidende din UE și ale clasei conducătoare. Așa cum nemții au investit la ruși foarte mult și au încercat să sugă tot ce se poate – înainte să vina Putin să îi dea afară, ulterior, au încercat să consolideze relația cu Putin ca să obțină doar ei cât mai mult gaz, cât mai ieftin. De aceea suporta babeta toate glumele proaste ale lui Putin, inclusiv după Crimeea ….

Putin era același și atunci și acum. Nu s-a schimbat mare lucru, decât că acum s-a decis să rezolve complet ceea ce nu a terminat în 2014. Ucraina era o țară integră și care trebuia apărată și în 2014. Faptul că Rusia a dorit atunci refacerea Imperiului țarist (sau a URSS-ului, cum doriți) nu era deloc neclar și sub semnul întrebării – era la fel de clar ca și acum. Faptul că nu au folosit soldați și bombe ci doar pistoale, amenințări și mașinațiuni, este la fel de irelevant, consecința la nivel politic, diplomatic, geostrategic, legal, era aceiași. Pe scurt, gravitatea anexării Crimeei de atunci, era la fel ca cea a atacului asupra restului Ucrainei din ziua de astăzi. Poate au greșit ucrainienii că nu au luptat atunci, dar nu îi putem acuza – și noi am dat Basarabia fără a trage un glonț …

Îi acuzăm însă pe nemți, pe austrieci, pe francezi, pe italieni și chiar și pe unguri de oportunism necalculat, ipocrizie perversă, incompetență periculoasă și auto-satisfacere. La fel cum au crezut că ruperea Crimeei, deși nasoală va trece și se vor întoarce la business as usual, tot așa europenii acum prin fentarea sancțiunilor și frica de a-și supune cetățenii la noi creșteri de prețuri, nu realizează că prin miliardul de euro pe care îl plătesc zilnic rușilor pentru gazele importate (cel puțin pe timpul iernii), își sapă propria groapă. Sau mai bine zis, o finanțează …

Și chiar dacă războiul nu va escalada și Putin nu va amenința alte țări europene, va veni o vreme când vor tăia rușii gazul sau vor cere preț dublu pe el. În timp ce europenii se tânguie că e greu să se rupă de gazul rusesc, chinezii lucrează de zor la o nouă conductă (începută de ceva timp și pe finalizare acum) înspre Siberia de unde gazul produs pentru europeni va merge spre China (acum nu există alternative / conducte). Credeți că având de ales între chinezi și europeni, Putin va fi în aceelași dileme în care sunt acum europenii verzi daca e ok sau nu să redeschidă minele de cărbune și centralele nucleare?

Bretton Woods 3

Simt nevoia să detaliez puțin opinia fermă din articolul anterior legată de câștigarea de către Rusia a războiului proxy cu SUA. Totodată a înțelege ce se întâmplă la nivelul finanțelor și a economiei este foarte important deoarece urmează o furtună. Sau mai bine zis, o paralelă mai corectă ar fi: s-a produs o ciocnire a plăcilor tectonice în ocean și urmează tsunami-ul, iar noi suntem la periferia Imperiului Anglo-American, adică … la mal.

De când a început războiul, avem trei lucruri noi care le putem considera pilonii noului Breton Woods (îi zicem și noi BW3, ca alții deși, după cum vom vedea este un hibrid).

  1. un nou regim monetar – prin măsurile de sancțiune impuse Rusiei, prin eliminarea din Swift, prin înghețarea rezerverlor Băcii Naționale a Rusiei, asistăm la un nou regim monetar în care accesul la dolar este restricționat (și totodată nedorit) de țările blocului anti-euro-atlantic.
  2. un nou regim inflaționist – separarea celor două blocuri clar va duce la refacerea întregii economii; schimburile vor fi rezumate la strictul necesar și de-globalizarea nu va face decât să crească prețul întregilor resurse și al întregilor produse. Globalizarea a adus o eficientizare maximă a producției, prin mutarea acesteia în zonele cele mai puțin costisitoare și transportul produselor în țările parazit care doar tipăreau monedă. Inevitabil tipărirea necontrolată de bani, deja produsese unele presiuni inflaționiste înainte de război. Războiul a pus gaz pe foc acestor presiuni prin două elemente: lecția rușilor este învățată de toți care nu sunt aliniați 100% cu Imperiul (mai ales China) și prin urmare, orice disponibilități valutare externe sunt acum transformate în bunuri tangibile (în detrimentul rezervelor, investițiilor și instrumentelor financiare – în principal bonduri americane)
  3. un nou regim al dobânzilor – de asemenea și pe acest plan aveam un punct culminant înainte de război, prin aceea că plandemia terminându-se, justificarea măsurilor de “relaxare” nu mai era sustenabilă și piețele financiare puneau oricum presiune pe Fed să mărească dobânzile. Inflația de acum, accelerată de război (cum am zis mai sus) nu face decât să strângă cu ușa Fed-ul și să determine măsuri drastice, mult mai radicale decât cele care erau preconizate înainte de război.

După aceste considerațiuni generale și observații tehnice, să intrăm puțin în măruntaiele sancțiunilor și să vedem concret ce a pățit Rusia și de ce este atât de decisiv momentul încât să îl considerăm ca trecerea la un nou regim financiar – BW3.

Rusia s-a pregătit din timp pentru acest război – prevăzând că poate pierde obligațiunile americane, a vândut cam tot ce avea încă din 2018. Acestea erau de doar 4 miliarde de dolari (sursa) – o suma infimă, de exemplu Columbia are peste 30 de miliarde … și dacă nu mă înșel și România are vreo 20. În al doilea rând, băncile rusești nu aveau filiale în SUA, astfel încât să fie expuse și să aibă și acestea de pierdut. Cu toate acestea, cum Rusia era (și este) exportator de materii prime, avea nevoie să primească bani și pentru asta se folosea de sistemul de plăți SWIFT din care a fost scoasă. Dar SWIFT-ul se bazează pe transferurile între băncile centrale care sunt ca un fel de administrator de conturi la grămadă între diversele bănci din juristicții diferite afiliate SWIFT.

Pentru mitigarea diferențelor între băncile centrale, se ocupa Bank of International Settlements din Elveția, pe care am numit-o Banca Băncilor Centrale. Inevitabil, în procesul de mitigare, există momente când o bancă are sold pozitiv la altă bancă și cum Rusia exporta mai mult decât importa, avea ceva solduri la băncile partenere cu care lucra din afară – Deutsche Bank de exemplu. Ei bine, în premieră mondială, aceste solduri au fost “înghețate”, adică Banca Națională a Rusiei nu mai poate să facă nicio plată și nu mai are acces la ei. Teoretic banii sunt ai ei, doar că câtă vreme sancțiunile sunt menținute, nu poate să acceseze contul. Cam cum ar fi o blocare a conturilor pentru persoanele fizice. Ca o mică paranteză, Rusia este forțată să intre în faliment, nu intră voit, pur și simplu din motivul că nu are cum să facă plata tehnic. Acum, eu nu știu toate amănuntele, bănuiesc că mai există unele bănci rusești care pot lucra prin SWIFT nefiind încă scoase, deoarece europenii (și americanii) trebuie să poată plăti în continuare pentru gaze (europenii) și petrol și uraniu (și altele) americanii.

Spun că înghețarea banilor unei bănci centrale este fără precedent deoarece nici în cel de-Al doilea Război Mondial nu s-a întâmplat așa ceva, iar în Războiul Rece nici atât.

Măsura cumva puternică a SUA de excludere din SWIFT arată într-un fel neputința de a lovi altfel Rusia și dorința SUA de a folosi orice armă financiară împotriva alianței ruso-chinezești având totodată grijă să aibă cât mai puțin de suferit intern. Deși prețul benzinei și costul energiei în general a crescut și în SUA (nu doar din cauza Rusiei), în general, economia SUA nu este paralizată din cauza războiului și a sancțiunilor ci așa cum în Rusia doar cei de jos au de suferit, similar și în SUA doar cei săraci au probleme. Oligarhii ruși au și ei probleme în sensul că nu mai pot călători în afară, dar în Rusia, având milioane de dolari cash, aur și alte bunuri pe care le pot fructifica, nu sunt afectați de acestă criză, pentru ei problemele financiar sunt doar la nivelul cifrelor.

Așadar, Rusia avea conturi în dolari la băncile europene care au fost înghețați. Și poate nu doar dolari. Și nu doar la europeni, ci și la japonezi, australieni etc. Toată țările G7 (dar nu numai) au înghețat conturile rușilor. Lecția asta este acum învățată de mai mulți (chinezi, indieni, turci etc). Toți nealiniații se gândesc – degeaba vând eu resurse și primesc dolari, dacă oricând conturile îmi pot fi blocate. Ce să fac atunci? Macaroana nu s-a tăiat încă pentru toți, Pakistanul de exemplu încă poate să exporte haine în UE, să primească euro, dar se problematizează: ce ne facem dacă americanii ne blochează și pe noi? Ei bine, cumpărarea de resurse materiale este o alternativă. Poate nu de către Pakistan, dar chinezii se apucaseră să facă achiziții de resurse, de care nu au nevoie în mod curent, ci doar ca să le stocheze (hoarding la nivel național) încă de anul trecut când au făcut achiziții de materie primă aparent în pregătirea “revenirii” cererii economice de după plandemie. Adică făceau stocuri ca să aibă din ce produce. Acum, chinezii (și nu doar ei) cumpără aur tot ce pot. Cumpără grâne (cât pot stoca). Construiesc o conductă spre Siberia (de unde vine gazul la europeni) ca să sugă și mai mult gaz de la ruși (ei deja au conductele lor).

O alternativă la cumpărarea de materii prime cu dolarii și euro obținuți în urma vânzării produselor, este facturarea directă în alte monezi sau chiar stabilirea unor mecanisme de comerț pe bază de barter – China de exemplu poate exporta produse în Arabia Saudită și să primească în schimb petrol. Prețul poate fi stabilit în dolari, dar în cadrul schimbului niciun dolar nu este pasat dintr-o parte în alta ci doar liste de prețuri. Chinezii cer 10$/gadget și saudiții cer 80$/baril, prin urmare chinezii trebuie să aducă saudiților 8 gadgeturi ca să primească un baril de petrol. Pare greu? Nu este! Există calculatoare … Băncile celor două țări vor regla apoi prețurile intern pentru companiile participante.

Ce înseamnă însă barterul pentru economia mondială? Evident adaugă un surplus de ineficiență prin lipsa unei piețe globale și a descoperirii prețului. Altfel spus, gadgetul chinezesc nu costă 10$ deoarece acesta este prețul la nivel global în urma cererii și a ofertei. Prețul este 10$ deoarece saudiții atât sunt dispuși să ofere pe el și viceversa, prețul petrolului este stabilit la 80$ deoarece așa s-a ajuns în urma negocierilor. Nu doar că negocierile ia timp și îngreuiază, dar … poate dacă în timp ce negociază cu saudiții s-ar duce la venezueleni, aceștia ar accepta șapte gadgetul pentru un baril de petrol, adică mai puține decât saudiții. Sau poate că indienii vor ei gadgeturi și plătesc un covor per gadget pe care covor indian magic, saudiții ar oferi un baril la șase covoare, doar că au nevoie de mai puține covoare decât gadgeturi … Complicații, ineficiențe. Și astea afectează ambele părți, americanii și cetățenii din Imperiu nu sunt deloc feriți de aceste ineficiențe, ba din contră. Incertitudinea și riscul ca SUA să aplice sancțiuni oricând și altora, adaugă un cost de risc la orice tranzacție și chinezii vor prefera un preț mai mic dar care să nu fie în dolar, limitând vânzarea pe dolari la strictul necesar. Pe scurt, există o nevoie de diversificare majoră care nu este condusă doar de faptul că oricum economia fizică s-a mutat în est ci mai ales de faptul că vestul se comportă ca un pistolar nervos care poate oricând să apese pe trăgaci.

Barterul este deci un mare pas înapoi … iar ineficiențele nu au consecință decât inflație și în cele din urmă penurie deoarece chinezii nu vor mai produce gadgeturi doar pentru că acestea se vând cu 10$ și există o piață mondială, prin urmare companiile chinezești au motivația să producă deoarece știu că vor vinde și știu cu cât vor vinde. Nu! Companiile chinezești vor produce doar acele gadgeturi pe care le vor cere saudiții și le vor produce astfel încă să coste maxim 10$ pentru că dacă le vor produce și vor cere mai mult, nu există alternative de a le desface pe altă piață deoarece globalizarea este terminată. Am dau un exemplu extrem, dar doar prin reducerea la extremă putem înțelege fenomenele.

Se pune firesc întrebarea, dar oare dacă americanii taie macaroana din sistemul financiar Rusiei și arată că la nevoie o va tăia și Chinei și altora, oare nu se pot alia celelalte țări să nu mai folosească dolarul ci să folosească altceva în schimb? Problema este ce altceva să folosească … lucrurile nu se pot schimba peste noapte. Când China va avea o armată atât de puternică încă să ocupe Arabia Saudita, Rusia și Venezuela și să impună ca petrolul să se vândă doar în yuani, atunci vom putea spune: până aici i-a fost dolarului. Deocamdată, saudiții însă preferă dolarul, rușii vedem că cer ruble (nu yuani) iar venezueleni acceptă orice (chiar și Bitcoin).

Un element oarecum liniștitor deocamdată este al interdependenție între China și Imperiu. Vedem de fapt că nici Rusia nu poate fi scuipată complet, ci anumite importuri (grosul dacă ne uităm la cifre) încă îi sunt tolerate. China încă produce mare parte din tot ce se vinde la nivel mondial și SUA nu pot să aplice măsuri similare chinezilor, probabil nici măcar dacă vor ataca Taiwanul. Teoria mea este de fapt că măsurile impuse de americani nu au nici măcar rolul de coerciție ci mai mult sunt folosite pentru a spăla putina și a justifica criza interioară a sistemului financiar și a da vina pe inamici imaginari (pentru ei) care ar fi de vină pentru situația dezastruoasă la nivel economic. Cum SUA se pricepe doar la inginerii financiare și cum tendința actuală este de depărtare de dolar și de adoptare a plății în mijloace de plată cât mai apropiate de tangibil și real (spre deosebire de dolari care sunt doar bani imaginari), există o presiune a menținerii nivelului de trai pentru americanul de rând și totodată o criză existențială profundă prin lipsa muncii și înlocuirea acesteia cu Universal Basic Income – ajutoare minimale de subzistență – de unde valul de haos social și deconstrucția fibrei societale din SUA.

(va continua)

De ce Rusia a câștigat

Nu vi se va spune la TV, dar aflați dinainte … Rusia a câștigat încă o etapă în războiul cu SUA, la fel cum acum ceva ani buni a câștigat în Siria. Din momentrul intrării rușilor în Siria, din momentul în care Putin i-a trimis lui Assad niște avioane și până la plecarea americanilor din vremea lui Trump, a durat ceva până ca și cei care se uită la TV să afle știrile.

În primul rând e puțin exagerată afirmația că Rusia s-ar afla în război cu SUA – evident că nu este așa. Repet aici teoria lui Zeihan cum că SUA se retrage acasă pentru că s-a plictisit să fie polițaiul lumii, dar va continua să fie singura super-putere deoarece are cu ce (demografie, resurse, geografie etc). În teoria asta, golurile lăsate în urma ei sunt umplute de divese puteri – pe ici pe colo Turcia, pe ici pe colo China, pe ici pe colo Rusia.

Îl tot repet pe Zeihan deoarece este singurul care a prezis precis războiul din Ucraina. Nu prea înghit teoria lui cu baze demografice, dar nu știu de ce nu o înghit, am un … feeling că ceva e în neregulă cu ea, dar nu pot pune degetul. Este prea scholastică, simplistă, prea pragmatică, pare să fie o teorie care poate fi scoasă din buzunar cu orice ocazie și încropită o poveste pe spinarea ei, ca catrenele lui Nostradamus. Poate de asta, dar nu contează.

SUA se retrage deci fie din cauza propriilor mecanisme explicate de Zeihan, fie din cauza disoluției interne – motivele nu știu dacă contează. Dar ce alternativă ar fi existat? Război cu Rusia? Evident că nu, dar măcar război economic se putea face ceva dacă SUA erau hotărâte. Sau măcar extinderea NATO a doua zi după pornirea războiul, prin includerea de urgență Finlandei și Suediei. Tehnic se poate, probabil se putea amâna referendumul, dar se putea face cumva aderarea astfel încât tratatul NATO să devină funcțional a doua zi pentru a descuraja Rusia să facă ceva cu alte țări decât Ucraina. Nu de frică nu au făcut americanii asta, ci din dezinteres, deoarece ne place – nu ne place, se retrag …

Economic dacă ne uităm, ce vedem? Cum este greu să spunem care este starea reală a situației economice a unei țări într-un timp atât de scurt și chiar dacă ar fi după ceva ani de zile, nu am putea pune bază pe statisticile oficiale deoarece pot fi mincinoase, cel mai clar ne uităm la monedă. Rubla a picat de la 75 la 110. Lira turcilor a picat (într-o perioadă puțin mai mare) după sancțiunile impuse de americani de la 7 la 15, deci s-a dublat. Deci la turci, sancțiunile americanilor au făcut mai mult mai mult dezastru decât la ruși. Dar Erdogan putem spune că a reușit să facă față, supraviețuind sancțiunilor și luând unele măsuri economice care în primul rând l-au păstrat la putere și în al doilea rând l-au solidificat intern prin consolidarea contracției și adaptarea la sancțiuni astfel încât să nu intre într-o staglație morbidă ci să se repoziționeze într-o poziție ofensivă. Nu mai am citate la articolele explicative ale revoluției economice realizate de Erdogan prin unele măsuri originale, cert este că Turcia are un PIB care crește cu 10%, față de Germania care crește cu 1.8% – și prin asta spre să fiu suficient de descriptiv în a explica că în ciuda sancțiunilor, Erdogan s-a repoziționat și a supraviețuit tentativei de asasinat economic din partea Imperiului.

Iar Erdogan a fost “atacat” economic de Trump care nu purta mânuși. De asemenea, Erdogan și-a cam furat-o pe neașteptate, nu s-a pregătit pentru războiul economic, nu credea că va fi lovit atât de puternic, deoarece se baza pe nevoia americanilor de a păstra nuclearele în coasta rușilor.

Putin în schimb, s-a pregătit mai mult de 10 ani de zile de acest moment. Îmi aduc aminte încă din criza din 2008 că Rusia avea o datorie/PIB mereu mică. De asemenea, anii recenți tot auzeam că Rusia cumpără aur și lichidează obligațiunile americane. Este evident că Rusia s-a pregătit chiar de tăierea gazelor. Ce se întâmplă acum, este bonus!

Războiul va continua o perioadă, ucrainienii vor mai rezista puțin până când rușii se satură de război și zic – până aici, aici vrem să trasăm granița. Acum facem pace. Este o utopie bazată pe speranțe aiurea că ucrainienii pot să mai recupereze mare brânză din ce au pierdut deja. Rușii au încercat să ia Kievul deoarece era o obsesie a lui Putin. Dar Putin s-a trezit din visare, a văzut că e prea greu și a renunțat. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că Ucraina nu va fi ciopârțită de Kiev ci doar de restul teritoriilor deja pierdute.

În rest, a avea speranțe că rușii vor mai păți ceva este penibil. Da, se pregătesc europenii să taie gazele în 50 de ani, dar asta ține de războiul rece economic. Oricum dacă/cand se va face noua conductă de gaze spre chinezi care să ducă gazele din Siberia care acum veneau la europeni spre chinezi, rușii ar fi tăiat singuri gazul sau l-ar fi dublat la preț. Ce nu se înțelege în general este că Rusia nu trăiește doar din gaze ci și din petrol, diamant, uraniu și altele. De asemenea, ce nu se înțelege este că 90% din profitul Rusiei se ducea pe gențile de lux ale nevestelor și amantelor oligarhilor și acareturilor acestora, ori dacă Putin dă ordin să nu mai se cumpere genți scumpe, puținul care rămâne o să fie suficient să mențină un nivel de trai bunicel pentru rusul de rând.

Militar de asemenea este utopic să credem că SUA sau europeni au nu știu ce capacități pe care până acum nu le-au dat ucrainienilor dar urmează să le dea mai departe … Din contră, cu cât curge mai mult războiul cu atât ucrainienii consumă gloanțe și petrol și europenii o să ajungă să se facă că plouă. Vă imaginați pe zgârciții de nemți că vor dona motorină și altele ucrainienilor? Vă reamintesc că înainte de război, nemții le-au donat ucrainienilor căști high-tech – a fost chiar subiectul umoristic al zilei o perioadă această acțiune “frățească”. Cum nu era război, pe-atunci nemții puteau să le dea și avioane ucrainienilor, dar cum sunt zgârciți … Dar nu doar nemții, toți sunt zgârciți. Singurii care au bani, sunt americanii, dar problema lor e că birocrația afectează ajutorarea Ucrainei, americanilor le-a fost mult mai ușor să facă “afaceri” pe vremea lui Obama când flăcăul lui Biden (tipul cu droguri și perversiuni, care și-a pierdut laptopul cu mii de poze compromițătoare și despre care nu se zice nimic în presă) era “consilier” la zeci de companii ucrainiene și primea milioane salariu în timp ce SUA “donau” arme ucrainienilor mult mai ușor ca acum când armele chiar le sunt necesare …

Vine firesc întrebarea: dacă au câștigat, acum ce urmează? Ca să vedem ce urmează, să ne uităm în Siria unde Putin se înțelege de minune cu israelitenii – Putin bombardează opozanții lui Assad din nord (turcmenii) în timp ce evreii cer (sau doar notifică) rușii când mai bombardează și ei câte o bază siriană sau “teroriști” din zona Golan deoarece vor cumva să “marcheze teritoriul” pentru când Siria va fi împărțită și ei urmează să împingă granița peste Golan. Adică, ce zic? Rușii probabil vor mai bombarda din când în când “naziștii” din Ucraina, ca să nu le permită regruparea, Zelinsky va fi voievod peste câteva sate din jurul Kievului, Ucraina neocupată de ruși va fi împărțită de generali, care cum vrea și europenii vor investi în arme procente frumoase, economia SUA duduind la exporturi.

Zelinsky

Este Zelinsky un candidat la antihrist? Nu, deocamdată, din contră – este un personaj pozitiv: un lider din afara clasei politice, un erou național care nu a fugit de ruși și a avut curajul (ca alți 30 de milioane de ucrainieni) să nu fugă, un comunicator abil și emoționant, etc, etc.

Dar de ce zic de antihrist? Pentru că dacă vine războiul nuclear, trebuie să ne gândim că probabil vine și Antihrist după … După război știm că popoarele vor dori pace și va scoate unul capul care va uni toate popoarele lumii și va veni cu o soluție finală la aceste războaie – eliminarea diferențelor, unirea totală, renunțarea la trecut, mai ales la religiile trecutului care sunt vinovate pentru războaie. Antihrist va fi atât de mincinos încât nu va arăta lumii că toate războaiele sunt de fapt războaiele bancherilor care finanțează ambele părți și câștigă cel mai mult din faptul că orice război vine cu inflație și sărăcie și cum ei au bani, oamenii fiind săraci sunt nevoiți să vândă tot ce au.

După război, cine credeți că va “investi” în Ucraina? Bancherii! Ca grânar al Africii de Nord, va fi nevoie de bani pentru a reporni motoarele agriculturii ucrainienilor și acești bani vor veni de la băncile “de dezvoltare” și “mondiale” care nu sunt nici pentru dezvoltare, nici pentru popoarele lumii, ci pentru transferul asset-urilor din întreaga lume de la popoare spre privați.

[P] vezi abonamentele 5G de la Orange

România a trecut deja prin această perioadă. Acum vedem că banii luați prin băncile de dezvoltare și fondurile “de investiții” au dus la o realitate concretă destul de nasoală – fermierul român a cam dispărut. Mai există unul-doi, ca să fie afișat la Viața Satului să îi facă pe melteni să se simtă fraieri că ei încă cultivă cu măgar și plug. Dar 99% din terenurile agricole de pe la noi sunt (sau vor fi în puțini ani) deținute de privați. Banii luați pe credit în vremuri grele, legile restrictive și “europenizate” au dus la aceste realități – toate mijloacele de producție de la noi (teren agricol, întreprinderi, resurse energetice) sunt deținute, exploatate și monetizate de coporații cu sediul în offshore care nici măcare taxă pe venit nu plătesc în România. Plătesc poate 2-3 contabili în sediile de apartament unde au – pentru facilitarea sifonării – o prezență minimală. Căci oricum munca de jos se face prin intermediari autohtoni, dar fondurile realizate se duc în afară.

Întorcându-ne la Zelinsky doresc să tercem puțin prin portretul acestui fenomen. Zelinsky nu este un om, nu este un președinte, este un fenomen. Unii iexperți pun accentul pe fenomenul Zelinsky pe aspectul folosirii directe a canalelor de comunicare (rețelele sociale). Cam slăbuță analiză, nu prin asta e nou Zelinsky … și Trump ciripea destul de agresiv.

Tot iexperții, cu privire la Zelinsky zic că Ucraina a câștigat războiul mediatic. Pe bune? Chiar credeți că era nevoie? Din start rușii sunt văzuți negativ în vest și din start deoarece sunt invadatori, au pierdut războiul mediatic. Dar războiul mediatic este vax câtă vreme Crimeea, Donbas, Lugantsk și alte câteva teritorii, probabil vor rămâne ale Rusiei. Nu de victorii mediatice avea nevoie Ucraina, ci să nu moară zeci de mii de oameni și să nu fie distrusă țara.

Ce nu spun iexperții geopolitici este că dacă Zelinsky era un geniu, Ucraina nu ar fi ajuns aici, în situația asta. Printr-o politică genială Zelinsky ar fi păstrat și integritatea Ucrainei și depărtarea de Rusia. Nu este total imposibil – Georgia a reușit! Da, nu a intrat în NATO, dar Georgia este o țară liberă, unde rușii dizidenți se refugiază de Putin. Georgia are o relație cu Rusia care a ferit-o să fie anihilată. Deși bineînțeles că americanii au mai încercat să înțepe Rusia – cum o fac acum prin Ucraina – și atunci, prin Georgia, dar atunci nu le-a ieșit.

Nu este greu de văzut că gândit la rece, cea mai câștigată țară din aceast război este SUA și mai concret, nu poporul american ci complexul militar-industrial împreună cu cele șase mari bănci care dețin finanțele americane. Militarii vor produce arme pentru minionii din NATO care sunt acum “convinși” de necesitatea cumpărării masive de armament deși popoarele le mor de foame și prețurile au explodat. Bancherii tremură de emoție uitându-se la inflație și la viitorul crash imobiliar care le va permite să cumpere efectiv tot ce există și să îndeplinească profeția tătucului lor către melteni: “nu veți deține nimic și veți fi fericiți”.

Deci, dacă este un geniu, Zelinsky este un geniu al realizării obiectivelor strategice al SUA (despre care am tot tratat).

Dar am putea zice: dar uite că Zelinsky prin zelul său i-a convinse pe toți să ajute Ucraina și să le dea arme. Pe bune? Chiar credeți că s-a întâmplat asta?! Cum de sunt atunci măcelăriți ucrainienii, cum de fug cu milioanele și cum de estul țării este ocupat? Unde sunt armele străinilor? Dar mai ales, de ce ar fi fost nevoie de Zelinsky pentru a convinge vestul să îi dea arme? Aberant …

Am mai putea zice: Zelinsky ține poporul unit care fără el ar fi fugit din fața năvălitorilor și nu s-ar fi luptat. Pe bune?!? Chiar credeți că fără Zelinsky ucrainienii nu și-ar fi apărat țara? Chiar credem că ar fi fugit ei din calea năvălitorilor? Păi dacă ne luăm după narativ, acea băbuță nu cred că la îndemnul lui Zelinsky a otrăvit ea 8 soldați ruși cu prăjiturerele sale …

Ce rol să aibă deci Zelinsky? Și acum intrăm în teorii conspiraționiste – adică în supoziții și feeling-uri total personale și total fără nicio bază prea reală.

  1. Zelinsky este un experiment. Este prea curând să îl analizăm și sincer nu am nici energia. După doi ani de plandemie umpluți cu minciuni și produse de larg consum ale fabricii de consens, s-a trecut cumva la o nouă etapă – promovarea narativului prin influenceri plantați nu în presă ci chiar în conducerea unei țări. Este un salt masiv de la mutulică al nostru care dă din cap, scoate limba, linge ce i se pune înainte și provoacă scârbă și revoltă în jurul oamenilor și Zelenică cel viteaz care se îmbracă în tricou verde de luptător și moare de gât cu rușii mai ca Dragnea cu Soros, fiind apărătorul necontestat al poporului deși prin politica sa a provocat zeci de mii de morți, a distrus Ucraina ca stat și a distrus practic toată țara (infrastructură, fabrici, școli , etc).
  2. Zelinsky a încercat atragerea NATO în război. Suntem naivi dacă credem că Zelinsky este autonom și tot ce zice el și ce face este pentru Ucraina, pentru poporul ucrainean. Zelinsky are o misiune clar determinată și are un program așa cum televiziunile au un program, chiar dacă nouă ni se pare că Breaking-News-urile sunt întâmplătoare cauzate de unele evenimente care au loc. Nu, evenimentele sunt producție, la fel ca și relatarea evenimentelor, comentarea și analizarea lor. Nimic nu este întâmplător.
  3. In your face pare un feature nu un bug. După ce scopurile mârsave ale Marelui Reset sunt discutate pe față, fără fereală, după ce pregătirea plandemiei s-a făcut cu o lună înainte și videoclipurile de la acest training sunt și acum pe Youtube, faptul că au ales un actor ca să joace rolul lui Zelinsky nu este deloc întâmplător (un accident al istoriei, un bug) ci este programat – un feature. Aveau nevoie de un actor pentru că emoția este mediul de transmitere a mesajelor și doar un actor poate să simuleze eficient emoția încât transmisiunea să aibă loc și să nu existe scurt-circuite. Imaginați-vă pe Klaus încercând să joace rolul lui Zelinsky și veți înțelege de ce au nevoie de un actor. Misiunea lui Zelinsky este aceiași cu misiunea unui actor – să învețe ușor scriptul pe dinafară, să poată reda stări emoționale specifice scriptului în fiecare scenă, să poate să fie clar și precis în exprimară, să nu se bâlbâie sau să pocească cuvintele și mai ales să nu obosească făcând treaba asta 16 ore pe zi.

În final doresc să vă atrag atenția la un glitch in the matrix: prin consensul iexperților că ucrainienii au câștigat războiul mediatic, nu se face altceva decât să se confirme că se minte și că adevărul este cu totul altul. Nu fac pe gică-contra aiurea, dar de unde știm noi că ce spun rușii nu e adevărat? Adică că poate minoritatea rusă chiar era oprimată în Ucraina? Ceva-ceva noi – ca români – știm, că doar ne-au mai ajuns la urechi unele tânguiri ale confraților din Ucraina. Cu siguranță că și noi dacă aveam puterea Rusiei ne-am fi dorit să facem ceva cu privire la asta (deși automatonul evident că are altă misiune și astfel de probleme sunt excluse din agenda lui, sau cel mult bătate la categoria – comunicate).

Dacă nu ar exista dubii cu privire la adevăr, de ce se tot repetă că Ucraina a câștigat războiul mediatic? În primul rând, oricât de mult ar minți rușii, ei au recunoscut totuși că sunt ocupanți și că doresc să ocupe unele teritorii. Prin urmare, din start Ucraina este victimă și nu ar fi avut nevoie de Zelinsky (sau de alte unelte) pentru a câștiga războiul mediatic. De asemenea, acei refugiați care fug de bombe nu au nevoie de sprijin mediatic pentru a fi ajutați – europenii ajută africani și asiatici din țări cărora nici măcar nu le știm numele, darămite, niște vecini de la nord.

Fiind spuse acestea toate, la ce oare să ne așteptăm dacă vedem că Marele Reset avansează rapid și trece la exterminarea reală și accelerată a populației prin război, inflație, criză, totalitarism? Ne așteptăm la ce este mai rău. Putem face ceva? Da! Putem să nu mai credem nimic și să ne izolăm – mare parte din reset are efecte doar pentru cei care sunt conectați. Cei deconectați nu au ce să pățească deoarece ei sunt deja afară din Matrix.

Dar neparticiparea este un subiect larg tratat și în curand voi începe poate chiar un nou serial.

Pacea este imposibilă

Din nou am doar perspective triste de adus. Am amânat abordarea tratativelor de pace deoarece nu găsesc niciun scenariu optimist. Prin scenariu optimist se înțelege terminarea războiului și de-escaladarea.

În ce condiții ar face Ucraina pace? Trebuie să înțelegem că sub talpa rusă, ucrainienilor nu le va fi bine. Cei care nu suntem retardați o știm prea bine și nu detaliez

Deci ucrainienii știu că în orice scenariu, ei nu vor putea avea o armată, nu vor putea intra în UE, nu vor putea cumpăra arme și evident nici primi de la NATO pe moka. Tot ce vor putea este maxim să facă comerț cu UE și cu Rusia și poate să aibă o forță de poliție.

Un “model austriac” sau “finlandez” este deja prea târziu. Motivele sunt variate și războiul curent tocmai a distrus această posibilitate. Este aruncat în aer aiurea, de hipioți care nu au habar. Să nu uităm și condițiile în care s-au decis neutralitatea Finlandei sau a Austriei … cele două mari puteri tocmai cuceriseră Germania și președinții lor se întâlneau la o vodka pe malul unei stațiuni (Ialta) etc.

Din faptul că rușii au pornit războiul cu Ucraina înainte ca aceasta să fie primită în NATO deducem că Rusia nu e dispusă să lupte cu NATO – altfel ar fi așteptat mai întâi aderarea și apoi ar fi atacat. Dilema mea este cât de aproape era aderarea Ucrainei la NATO de au atacat rușii și nu au mai așteptat, dar cumva situația de pe front ne răspunde la întrebare sau mai bine zis ne arată că nu aceasta este întrebarea cheie. Vedem că ucrainienii se apără bine și că armele europenilor funcționează. Prin urmare Rusia a atacat acum deoarece altă dată ar fi fost mai complicat, mult mai complicat. Pe măsură ce Ucraina ar fi primit arme mai multe și mai puternice, atacarea ei ar fi fost mult mai dificilă.

Prin această precipitare în aparență a rușilor, în sensul că nu au mai avut răbdare să aștepte, înțelegem că ei nu vor tolera nici mai departe ca Ucraina să poată avea o armată proprie. Adică, chiar dacă Crimeea este recunoscută, chiar dacă Donbas și Lugansk primesc statutul de republică și chiar dacă sancțiunile sunt ridicate (condiție pe care din păcate ucrainienii nu au cum să o îndeplinească și SUA sunt probabil cele mai ferme contra) Rusia nu va avea încredere în Ucraina și va cere cumva să îi fie permis să lase în Ucraina “forțe de menținere a păcii” pentru a se asigura că anumite formațiuni “extremiste” nu vor ataca. Chiar dacă nu vor cere un guvern pro-rus, rușii vor putea veni ulterior cu acuze că guvernul nu are controlul asupra unor grupări care evident vor continua lupta.

Și ajungem acum la punctul probabil cel mai important al discuției despre “negocieri” – cât de unită mai este Ucraina și ce putere reală are guvernul? Să gândim puțin – mii de oameni au fost omorâți. Rudele lor, prietenii și alți ucrainieni nu vor înceta să încerce să îi răzbune cu orice riscuri și nu vor accepta niciun compromis, oricât de frumos ar arăta pentru ucrainieni. Presupunând că armata ucraineană este disciplinată și că dacă guvernul actual semnează un acord, armata îl va respecta, ce credeți că vor face acele regimente autonome care nu au fost integrate în armată înainte de război, darămite acum? Puțină lume știe că Zelinski a fost varianta “soft” de lider, deoarece alternativa în Ucraina ar fi fost un partid nazist extremist care ar mânca ruși pe pâine și care a avut la un moment dat – pentru a fi cât de cât liniștiți după pierderea Crimeei – chiar un ministru care între timp a fost ușuit. Nu știu meandrele politicii interne ucrainiene, dar bănuiesc că extrema dreaptă nu avea deloc simpatie pentru Zelensky și nu va ceda armele cu una cu două, continuând în măsura posibilităților diverse acțiuni de răzbunare.

Prin urmare, cine să facă pacificarea? O țară mare, foarte mare, cu multe păduri și cu infrastructura distrusă care era încă dinainte coruptă, neguvernabilă, cu o economie la negru, cu zone conduse de baroni locali etc. Chiar dacă Zelinsky semnează, prima problema este disciplina în teren, acceptarea predării armelor, implementarea acordului.

Căci predarea armelor este obligatorie. Oricât de mult speră ucrainienii că vor putea obține o înțelegere să își păstreze armata, poate vor putea să păstreze o felie mică din Ucraina, înspre est. Adică, poate va fi o Ucraina de Est și una de Vest, iar cea din Vest va fi complet administrată de ruși, un fel de Transnistria unde vedem cu merg lucrurile …

Deci pe cel mai fericit scenariu, am ajuns la împărțirea Ucrainei în 2, nu doar pierderea Crimeei și a celor două provincii. Împărțeala va fi cumva strategică și rușii vor cere mai mult decât controlează acum. Harta actuală a războiului este următoarea:

Întorcându-ne la condițiile păcii, estimarea mea este că pe lângă “condițiile de securitate” cerute de Ucraina, care de fapt nu va mai fi Ucraina, o mare problema este că rușii, doar cu pacea cu ucrainienii nu au ce să facă. Rușii au nevoie de ridicarea completă a tuturor sancțiunilor și renunțarea la toate actele de agresiune actuală gen condamnarea pentru crime de război, banarea posturilor rusești etc.

Dacă ceva va mai fi ca înainte, aceasta va fi situația Rusiei. Adică toate sancțiunile vor fi ridicate – lucru oricum dorit de europeni. Americanii însă, așa cum am elaborat teoria mea, nu vor pacea și își vor păstra sancțiunile chiar dacă pacea va depinde de asta. Dar chiar dacă europenii vor ridca unele sancțiuni, cum americanii le impun, un tratat ar fi imposibil.

Ce au de pierdut rușii dacă continuă războiul în prezent? Ceva trupe, ceva soldați. Ce ar avea ei de câștigat dacă s-ar termina războiul dar sancțiunile nu s-ar termina? Doar eventuala certitudine că Ucraina nu va mai constitui o amenințare prin prisma integrării în NATO (cu sublinierea riscului rebelilor). Este asta de ajuns? Nu știm, dar cert este că vor încerca să obțină și ridicarea sancțiunilor, pe lângă ocuparea de facto a Ucrainei prin ce formă se va găsi.

Din punctul de vedere al rușilor, ei vor ocupa Ucraina chiar dacă va dura mai mult. Nu își fac probleme că e teritoriu mare și greu de administrat – sunt experți la administrat teritorii mari, au ditamai pășune mai la deal … Vor goni populația înspre vest și vor trimite în Ucraina toată armata Rusiei și poate chiar vor cere ajutorul belarușilor. Dacă militar vor câștiga – și de departe nimic nu prea ne arată altfel – rușii nu pot să ceară altceva decât pe plan economic. Securitatea o au deja, NATO nu mai poate integra Ucraina și Ucraina nu mai poate sta în picioare prea mult. Să nu uităm că rușii încă nu au băgat în luptă tot ce au, să nu ne îmbătăm cu apă chioară doar că ucrainienii au unele succese și că europenii le trimit gloanțe, Ucraina are vreo șansă. Sunt uimit cum sunt oameni care încă mai speră în așa ceva. Să nu uităm că indiferent de ce se întâmplă pe plan convețional, Rusia are nucleara și la nevoie o va folosi, chiar dacă își va atrage ostracizare nemaivăzută și riscul să intre NATO.

Dar oare va mai intra NATO după ce tot Kiev-ul va fi o mare ciupercă? Să sperăm că nu se va ajunge acolo, deși cine putea crede acum o lună că aceste neamuri fraterne vor ajunge să se vâneze între ei cu asemenea ferocitate?

Liniști și neliniști

Timpul se scurtează și prezența mea în fața calculatorului.

Război nuclear

Pare scenariul principal. Am mai scris înainte să înceapă războiul – căutați în site. Ceva nou? Ideea de război nuclear nu mai e la fel de groaznică și periculoasă ca acum ceva timp, de exemplu ca acum o săptămână … Popoarele se obișnuiesc cu ideea. Cu fiecare avion doborât de ucrainieni, rușii sunt prezentați mai slabi și “analiști” ca CTP pe la noi fac glume pe seama lor. Mai nou, Biden a declarat că un război nuclear nu e avantajos pentru nicio parte, adică e dezavantajos, adică, nu mai crește PIB-ul și alte de-astea. Pare un toning down care, fie este extraordinar de inconștient aruncat aiurea în eter (ceea ce nu ar fi nou pentru Biden), fie denotă o programare mentală, o dare pe față a planurilor Marelui Reset, așa cum și plandemia a fost anunțată înainte de Gates, Formul Mondial și de alții.

Războiul nuclear sau al 3-lea război mondial (căci e același lucru) ne obligă însă la liniște și nu prea mai am chef să discut despre el deoarece nu prea e nimic de zis decât că trebuie să fim pregătiți de moarte. Adică, trebuie mai întâi să terminăm cu războiul dintre noi ca să avem speranțe că Dumnezeu ne va feri de războiul nuclear.

Poate mai clar ca acum niciodată nu am văzut cum a ținut Dumnezeu lumea cu două mâini, cum spunea Sf. Paisie Aghioritul. Lumea chiar e condusă de nebuni și acești nebuni nu sunt de ieri de azi la putere ci au fost tot timpul. Dar acum, deoarece românii nu au dorit familia tradițională și au ridicat din spârncene, Dumnezeu i-a lăsat de capul lor și vor vedea ce înseamnă familia europeană și ce le aduce.

Perversiune

Încă nu se vorbește prea mult de vina pentru acest război și de capcana în care ucrainienii au fost aruncați de către puterile europene (UE și NATO). Doar la Ron Paul am auzit această punere în față că atât NATO cât și UE i-au mințit pe ucrainieni că îi vor primi, că îi vor ajuta deși știau foarte bine că nu se poate, că Rusia va interveni în Ucraina și o va ocupa. 2014 a fost evident și în loc să acționeze inteligent și să facă din Ucraina o Finlandă, s-a ales calea escaladării.

Eu îi zic perversiune în sensul că ce făceau europenii era să le arunce bomboane la ucrainieni promițându-le că vin și cu cisterna. Dar poate totul a fost calculat și s-a dorit un război. Sau poate a fost prostie. Niciodată să nu subevaluăm nivelul de prostie al politicienilor din vest care sunt aleși pe baza promisiulor pe care le fac.

Optimismul este visare

Oricât am căutat o variantă de a prevedea ceva bun în viitor, cu greu o vom găsi. Deoarece războiul mondial este greu de acceptat pentru români, sau chiar și războiul cu Rusia al României este mental un blocaj, noi românii găsim mereu “variante” mult mai fericite la norii negrii care se arată la orizont.

Din ce am văzut în opinia publică – din jurul meu – principalul scenariu pozitiv este că războiul se va termina, că vor face pace și totul va fi ca înainte după ceva timp, cum a fost și cu plandemia asta. Ce nu vede lumea – și mă mir că oamenii sunt atât de proști – după plandemie, lumea nu mai e deloc ca înainte. Adică, înainte de plandemie aveam creșteri economice, nu aveam prețuri la energie de 5 ori mărite și nici nu aveam habar că va fi război decât dacă urmăream politica externă în amânunt și eram pesimiști. Era într-adevăr războiul din Siria, din Yemen și altele despre care nu zice nimic la TV. Erau refugiații care năvăleau peste vestici, dar în România principala preocupare era pe ce perioadă să îți iei creditul imobiliar – pe 20 sau pe 35 de ani …

Chiar dacă se va face pace, sancțiunile nu vor trece peste noapte. Răceala s-a produs deja și existând temerea unul față de celălalt, pe de o parte Rusia se va îndrepta spre China și europenii spre alte surse. Fără energia de la ruși, prețurile vor rămâne crescute chiar dacă europenii vor renunța la tembelismul cu grean deal, ceea ce sunt slabe speranțe, deoarece nu au renunțat ACUM când e nasoală … Poate au renunțat punctual, au mai dat drumul la niscavai centrale pe cărbune, dar problema e că după ce ai distrus o industrie nu poți pur și simplu să o repornești – trebuie clar legiferat și căzut de acord că Green Deal este irealist, pentru a permite investiții în aceste domenii care … nu sunt verzi ca panourile nemțești și abia după ceva ani de investiții când vor dudui iar centralele pe bază de cărbun și poate cele nucleare la nemți, abia atunci ar fi speranțe la prețuri mai mici.

Iar ce nu înțelege lumea este ca inflația va fi la o cu totul altă scală. Creșterile din energie nu s-au regăsit deocamdată în prețuri decât prin impactul psihologic și poate pe ici pe colo la transport. Să vă dau un exemplu. În ziua cu explozia benzinei, un coleg a mers cu taxi-ul și l-am întrebat dacă a plătit mai mult. Nu – mi-a zis el. Probabil, taximetristul nu putea să schimbe peste noapte prețul deoarece deja avea benzina cumpărată, deja avea aparatul de scos bonuri configurat cu un preț anume și nu putea să piardă clienți ca să se ducă să schimbe prețul mai ales dacă explozia fusese doar pe moment și existau speranțe că nu va fi așa mai departe (ca și cu hârtia igienică în plandemie). Deci există o inerție a prețurilor ÎN JOS, din varii motive, cele mai multe ținând de riscul pierderii vânzărilor. Adică firmele care plătesc acum combustibili mai scumpi preferă toate să taie din profituri decât să mărească prețurile, pentru a nu pierde vânzări care sunt mult mai periculoase.

Dar consumul oricum va scădea – oamenii au de plătit mai mult pe energie, deci vor tăia din altele, direct proporțional. Și la cum se arată lucrurile, vor tăia ceva … adică scăderile chiar vor fi masive. De aici, firmele nu au de ales decât restructurare și reducerea producției. Cum dobânzile cresc și băncile nu vor mai putea menține liniile de credit, presiunea pe profit va fi atât de mare încât vom vedea prețuri ireale. Dar din cauza reducerii activității economice, vom vedea și penurie. Prețuri mari + penurie – asta este scenariul cel mai optimist în caz că nu avem război mondial nuclear.

Optimism

Există totuși și optimism, dar nu legat de aspectele materiale. În criză, în război, oamenii au mai multă acțiune, viața e mai plină, cu tot ce înseamnă asta. Nu doar că riscurile crescând oamenii nu își mai consumă energia în planuri energofage și în sforțări tembele, dar comuniunea între oameni are un puseu în vremuri de criză și asta este ceva bun. Să ne luptăm ca acest puseu să nu fie hăcuit de inginerii sociali care după ce și-au perfecționat armele de manipulare în masă în timpul plandemiei, lucrează acum la noi și noi operațiuni despre care probabil nu vom fi conștienți decât abia când se va termina războiul și vine următorul “val” din resetare.

1 2 3 4 5 67