Category: Quarci

Analizând pe datele oferite de ourworldindata.org situația din România vs Marea Britanie, tragem următoarele concluzii: – România recupereaza terenul – numărul mic de infecții inițiale datorate închiderii abuzive și totale a țării în perioada de început a plandemiei, s-a răsfrânt acum prin lipsa imunității populației; vaccinul după cum vedem nu a salvat Marea Britanie care are totuși o expunere mai ridicată în fața virusului din simplul fapt că este mai populată și mai vizitată decât România și deoarece reglulile sunt mai laxe și populația mai puțin influențabilă de mass-media comparativ cu România Părerea mea este că această tulpină Delta s-a dovedit a fi într-adevăr foarte contagioasă și probabil va imuniza natural întreaga populație, punând presiune maximă pe campania de vaccinare care va deveni inutilă peste noapte. După ce marea majoritate a oamenilor vor trece prin drăcovenie și vor vedea că dracul nu e chiar așa de rău, spaima nu va putea să fie menținută și atractivitatea vaccinării va pica. Planul lor este însă să urce pe acest val și să pompeze vaccinarea urmând ca ulterior să pună scăderea valului – o evoluție firească – pe seama vaccinării și să permanentieze vaccinarea așa cum am explicat în articole încă din toamna anului trecut când nu aveam vaccin – că planul este un vaccin permanent, care inițial să fie bun, să dea rezultate și apoi să omoare oamenii treptat, pas cu pas, să permită un control al numărului populației matematic, pentru realizarea planului de “ecologizare” a parcurilor de vânătoare la care visează miliardarii care controlează planeta. Evoluția numărului de infectări – medie săptămânală – confirmă ce am spus mai sus – 1) noi nu am avut impactul inițial, prin urmare recuperăm. De notat aici că britanicii fiind la al doilea impact cu boala (mulți îl fac a doua oară), rata de mortalitate la ei este mult mai mică ca la noi (pe cazurile recente). Diferențialul de cazuri totale este un indicator important care este total ignorat de gornile idioate care acuză “gravitatea” faptului că românii nu s-a vaccinat și de aceea avem acest puseu de cazuri. După cum vedem, puseu există și în Marea Britanie, problema e că noi am fost prea cocoloșiți până acum și am cam fost feriți de virus de către taica Arafat. Așa cum o mamă își cocoloșește prea mult un copil, dar cânv va ieși în lume (la grădiniță, la școală) va recupera toate bolile, tot așa e și cu impactul cu Covid. Predicția mea este ca deoarece noi avem parte de delta, care se știe că omoară și dă simtpome mai blânde ca celelalte tulpini, numărul total de morți raportat la populație peste câteva luni va fi net pozitiv comparativ cu Marea Britanie, chiar în ciuda diferențialului datorat capacității și performanței sistemului medical.

Pentru a explica cât mai clar faptul că nu avem a lupta cu 2-3 agarici puși în anumite posturi pe care dacă îi măturăm vom scăpa, voi da un mic exemplu edificator – zic eu. Problema în sine nu este extinderea cancerului la două trei organe ci faptul că toate celulele sunt infectate – cei care încă nu au fost infectați, sunt și ei angrenați într-o luptă care nu poate avea nicio izbândă de vreme ce lupta nu este cu trupuri ci cu duhuri, bunăoară cu duhurile întunericului care au cuprins mare parte dintre oameni. Puțină lume știe ce înseamnă “insider trading”. Pe scurt, termenul denotă activitatea de tranzacționare de acțiuni sau alte instrumente financiare având informații din anumite surse “din interior” cu privire la unele măsuri care vor fi luate și care vor afecta prețul acelor instrumente. Dar cine poate afecta peste noapte prețul acțiunilor (sau al instrumentelor financiare)? Păi de exemplu … Fed-ul – banca federală care nu e federală și banca națională care nu e națională. Detalii despre mârșăviile făcute de câțiva directorași ai acestei “bănci”, puteți găsi aici. Pentru a simplifica și mai mult explicația, o să fac o paralelă: cum ar fi ca Mugurel să cumpere euro cu o zi înainte să anunțe că rezerva valutară a țării s-a dus pe apa sâmbetei și că cursul va exploda? Este un exemplu extrem, dar practic aceasta s-a întâmplat – înaintea luării unei măsuri “de luptă cu plandemia”, cei care urmau să ia măsurile au făcut tranzacții care le-au adus avantaje la ordinul milioane de dolari pe baza măsurilor care urmau să fie luate. Deoarece au imunitate, maxim ce au pățit, pe ici pe colo câte unul și-a dat demisia “de onoare”. Și asta pentru că e SUA, că dacă era la noi … Pe cât de strigător pare acest exemplu pentru omul simplu care nu are în viața lui șansa nici măcar să participe la un matrapazlâc de cateva mii de lei, darămite de câteva milioane de dolari, pe atât de insignifiant este în imaginea globală a tunurilor și schemelor financiare care se fac pe spinarea virusului. Anteriorul război, cel împotriva terorismului, a păpat doar in Afganistan câteva trilioane de dolari. Sumele sunt incomensurabile și schemele extrem de complexe. Banii au putere și cumpără mașinăria de spălat creiere iar cum majoritatea oamenilor în ziua de astăzi sunt moluște nevertebrate fără pic de os și vână pe ele, pomparea pe frică este jucăria perfectă pentru circarii de la butoane prin care pot să țină sub control gloatele și să implementeze pas cu pas “măsurile antipandemice”. De multe ori, chiar aparențele simple înșală. Bunăoară poate am fi dispuși să credem că producătorii de vaccinuri sunt profitorii și că tunurile principale se dau la vaccinare. Fals. Dacă cifra de afaceri a Pfizer este de câteva zeci de miliarde de euro, trilioanele tipărite de Fed distribuite prin băncile “partenere” ale căror directori și asociați vor lua bonusuri record pentru cifre de afaceri record, sunt de departe principala schemă din tunul

Nu de ieri de azi minciuna este oficiala. Ce este insa nou este gradul in care boporul pune botul la minciuni si le consuma ca pe gogosile calde. De departe principala minciuna este disonanta intre realitatea din jurul nostru si realitatea prezenta la TV. Bunaoara, in jurul nostru vedem ca oamenii nu mor pe capete, vedem ca desi sunt multe cazuri, toate sunt blande si putini auzim de morti. Am mai spus ca cel mai clar mod de a calcula cat de “dezastruoasa” este aceasta boala este sa vedem in jurul nostru, in cercul de rude si prieteni cati au murit. In medie, fiecare are cam 2-300 de cunostinte apropiate (colegi vechi si noi, prieteni, rude, colaboratori etc). Dintre acestia, daca ne-am face calculul, am vedea cat de grava este boala. Eu mi-am facut acest calcul. In tot anul 2020, a murit unul singur de Covid – un batran care supravietuise unei meningite nasoale si avea diabet si hipertensiune. Era o minune ca traieste dupa ce cam un an inainte statuse cateva luni in spital in coma. In rest, nu am numarat cati au facut Covid (majoritatea) dar niciunul nu a mai murit. A mai murit in schimb o ruda de cancer (probabil si inchiderile de spitale si problemele sistemului i-au grabit moartea). Dar intorcandu-ne la minciuna, iata una crunta: “92% dintre cei morti sunt nevaccinati”. O stire de genul acesta este foarte des pompata la stiri. Se omite insa sa se spuna ca doar 30% din total populatie sunt vaccinati. Prin urmare, cei 8% morti vaccinati, ca pondere reprezinta de fapt mai mult, adica de 3.33x mai mult, adica 25%. O mica mare omisiune care se face voit. Evident ca populatia nu intelege si chiar am incercat sa ii explic unui profesor de informatica acest amanunt, dar nu l-a dus capul. Ori daca un profesor de informatica nu intelege o statistica atat de simpla, va dati seama ce pot intelege oamenii simpli sau reporterii. De unde si avem aceste cozi la vaccinuri. Oare daca s-ar spune ca 1 din 4 morti este vaccinat, s-ar mai gramadi lumea? Dar dincolo de minciuna mortilor “nevaccinati”, cea mai mare minciuna care nu este evidentiata deloc este rata infirma a mortilor raportat la cazuri. Avem asadar mii de cazuri si doua sute de morti. Adevarul este ca numarul real de cazuri este mult mai mare. Oamenii se feresc sa isi faca testul si sa declare, ca sa scape de carantina. Dupa estimarea mea, numarul de cazuri este de zece ori mai mare. Prin urmare rata mortalitatii este sub 1%, aproape de gripa normala. Ditamai tamtam si psihoza generalizata pentru o boala cu rata de mortalitate ca gripa sezoniera. Unde mai pui, ca mare parte dintre morti sunt datorati psihozei si spaimei produse – oameni care nu ia tratament deoarece le e frica sa spuna la doctorul de familie ca sunt bolanvi si care asteapta acasa sa le treaca boala, pana le e prea rau. Mai ales batranii sunt in aceasta categorie, dar am

“Ieșiți din lume și scoateți lumea din voi” Pr. Savatie Baștovoi – Lumina celuilalt [56] Ieșirea din lume nu este un moment, nu este o dorință, un plan, este lupta de zi cu zi. Se înțelege că nu doar fizic trebuie să ieșim din lume. Dar cum? În primul rând mental. Lumea ne obișnuiește să vedem materia și taie orice tentativă de a vedea dincolo sau deasupra materiei. Asta ne incomodează – ca să zic blând – să ne exersăm vederea a celor care sunt dincolo de lume. Căci cu siguranță sunt multe și de unde știm asta? Sufletul nostru ne spune. Un al doilea plan, pe lângă cel senzorial și al percețiilor este planul aspirațional. Scopul lumii este eficientizarea: maximizarea turbată a unor parametrii aleși de cei puternici. Pe vremuri, regii și împărații căutau să le fie lor bine și scopul oamenilor era să le slujează lor. Oamenii erau robi. Acum nu e prea mult diferit, doar că subjugarea nu mai este explicită deoarece minciuna a avansat imens de-a lungul anilor și adevărul simplu nu mai poate fi transmis prea ușor ci omul trebuie convins altfel pentru a se comporta ca un sclav. “Pâine și circ” este într-adevăr veche, dar nu mai sunt suficiente. Circul trebuie să fie puțin elevat, complex, să aibă nuanțe de misiune de salvare a umanității. Altfel lumea nu mai acceptă circul și capătă idei contrare cezarului, caz în care apar tulburări. Ieșirea din lume, prin prisma lațului care ține captivă lumea – pâine și circ – presupune aceste două lucruri: renunțarea la pâine (postul) și depărtarea de circ (rugăciunea, meditația, cugetarea la Dumnezeu). Ieșirea doar fizică și doar în cadrul resorturilor materiale cu care suntem angrenați în lume nu ajută prea mult deoarece << dacă acasă nu este locul spre care să alergați și să vă liniștiți, atunci niciun alt loc nu vă va liniști >> [52] Sfatul de a ieși din lume nu este nou și nu este mai discret decât altă dată. Contexul poate diferi, căci un părinte zicea să ieșim din cauza cipurilor, altul din cauza “certificatului” etc. Dincolo de motivul care este sau nu unul întemeiat, ieșirea din lume în sensul propus de părintele Savatie vizează în primul rând aspirațiile. Cele mai nobile aspirații propuse de lume sunt eficientizarea maximă, obținerea randamentului suprem în cadrul procesului de producție standardizată în care prețul unei vieți este de 5 milioane de dolari [1]. Nu putem sa nu discutam despre iesirea din lume fara a aminti de Epistola către Diognet – “creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume”. Acolo ni se dau câteva detalii concrete, dar cel care dorește astăzi să nu fie din lume, nu prea are indicii clare ce trebuie să facă. Bineînțeles despătimirea este clar că trebuie desăvârșită pentru că altfel vom fi stăpâniți de frica care vine din lipsa exercițiului virtuțiilor. Să însemne însă asta că cei păcătoși sunt condamnați să piară cu lumea? Este cernerea actuală deja o judecată înainte de vreme a celor păcătoși care

Așa cum băieți deștepți din camarila de “oameni de afaceri” cu statul nu se îngrijorează de cine este la putere deoarece există un stat paralel în care ei sunt integrați și în care sunt cetățeni de vârf cu puteri depline – indiferent de ce partid este la putere – tot așa există un sistem economic paralel cu economia “contabilizată”. I-am zis satul paralel, dar evident că nu e vorba doar de viața la sat ci și viața la orașe a unor cetățeni care vin de la sat sau care au relații cu satul sau mai bine zis cu locul unde se produc bunuri și servicii care nu sunt administrare de lanțul standardizat de producție și desfacere de bunuri, servicii și ideologii despre care am mai vorbit aici. Deși i-am zis paralel, e de la sine înțeles că satul paralel (cu lanțul standardizat) nu poate avea aceeași amplitudine, nu are aceeași calitate și cantitate a ofertei deoarece în primul rând se adresează unor oameni încă ne-remodelați complet care au aspirații și nevoi normale, nu fluide și pre-programate de fabrica de consens care modeleză comportamentul maimuței moderne angrenată complet în lanțul standardizat. Satul paralel și lanțul standardizat sunt într-un fel trecutul cu viitorul în competiție. Omul vechi cu omul nou. Sunt mult de zis, cum ar fi faptul că există o populație fringe, la granița între cele doua, că există oameni complet independenți, că există codependența unor componende din satul paralel față de lanțul standardizat (mai ales la nivelul autorității și al legilor) etc. Ce doresc eu însă să subliniez, că ce ni se pune în față – segregarea prin “certificat” – nu este neapărat un lucru rău, nu este neapărat pedeapsa lui Dumnezeu sau începutul sfârșitului. Este într-adevăr o provocare, deoarece este un test (ușor zic eu) de credință. Revin obsesiv – dar nu am ce face – la a repeta că plandemia este pătrunderea în planul real a unor fronturi din războiului nevăzut, mai pregnant decât altă dată – și pe lângă componenta de testare a credinței, pot să mai existe nenumărate alte aspecte, care țin de pronia divină și nu putem decât a specula în legătură cu ele. Ascultam, de exemplu, pe JimBob care o dă într-una cu smart-citi-urile, cum că păpușari vor să bage cât mai mulți în congolomerate numite smart-city-uri unde va exista un proces de digitizare, totul fiind tokenizat, de la bani până la experiențele personale. Cum nu vor putea controla toată lumea (nici acum de fapt, la țară statul nu este prezent 100%, legea pământului este încă oarecum mai puternică), vor oferi zăhărelul doar la cei care acceptă să fie integrați în blockchain, certificatul, prin caracteristica sa globală fiind un prim pas către asta. În afara orașelor, zice JimBob, vor fi comunități independente, fiecare cu specificul și personalitatea ei – cum deja se întâmplă și acum. De aceea, el pune accent pe dezvoltarea abilităților, a comunității și deconectarea voluntară din lanțul standardizat de producție și desfacere de bunuri, servicii și ideologii. Sfaturi simple de dat,

Poate va plictisesc cu inca o analiza a mall-ului ca templu al maimutei moderne. Cu siguranta sunt nenumarate astfel de articole si pentru toti este simplu de vazut si acceptat ca da, mall-ul este oarecum, din multe puncte de vedere, templu pentru cei necredinciosi dintre care multi se cred credinciosi. Mall-ul are o atractie perversa pentru omul modern, dar eu ma voi referi mai ales la romani, desi in ultima perioada (10-20 de ani), o data cu caderea vestului, am cam recuperat din diferenta de nivel de trai cu vestul destul de mult, mai ales daca ne uitam peste ocean la orasele de oameni ai strazii care traiesc si dorm pe strada. Ce mi se pare cel mai trist, este ca macar duminica, cand omul simte nevoia sa faca ceva special pentru a iesi din ritmul diabolic al vietii de azi cand trebuie sa te faci ca muncesti opt ore pe zi, nu 12 ca chinezii de azi sau ca iobagi de acum cateva secole, in loc sa faca ceva inaltator, care sa aduca un plus valoare la fiinta umana, maimuta merge la mall. Nu cer maimutei aspiratii spirituale dar macar o relaxare in parc unde ochii pot sa mai vada o frunza, macar o plimbare prin oras, la terasa in aer liber, undeva unde e liniste si poti sa discuti cu prietenii, nu in food-court-ul malllurilor care sunt mai stresante ca cantinele puscariasilor unde miroase groaznic si forfota continua te face sa te simti ca intr-un film cu zombie, macar atat mi-as dori ca sa se prinda maimuta de mall ca e mai bine. Insa mall-ul este ca o mega-capcana, construit sa atraga pe oricine, oricand, inevitabil. Nu poti merge in parc deoarece trebuie sa cumperi la copii haine pentru ora de sport si prin urmare, daca tot ajungi, mai faci si cumparaturile si dupa, deoarece ai obosit mai si bagi un fast food. Apoi, odihnit, tragi un caca la toaletele spectaculoase, de care nu ai parte si probabil nu vei avea in toata viata ta de locatar mostenitor in cutiile comuniste. Si dupa, deoarece te-ai refacut fizic, daca mai ai energie, mai tragi o tura si pe la fashion sa vezi ce mai au astia la reduceri, dupa ce dai sa platesti abonamentul de telefonie si sa vezi ce oferta iti fac deoarece iti expira contractul. Si asa se duce duminica. Am scris o serie de articole despre lantul de productie si desfacere standardizata de bunuri, servicii si ideologii dintre care unul oarecare este acesta si de unde puteti sa le gasiti si pe celelalte 2-3 mai introductorii. Acest lant este strans legat de constrangerea eficientizarii maximale care este vrem-nu-vrem prima dintre cele 10 porunci ale capitalismului, fie el pur-sange (mai rar), fie pervertit sau alienat, oricum am vrea sa ii zicem. Aceasta lege nescrisa a eficientizarii a dus ca mall-ul sa fie perfect organizat si tunat pentru a atrage o gama cat mai variata de maimute in el, oferind raspuns tuturor necesitatilor mai primare sau mai putin

Culmea e că campania de vaccinare [1] eșuează și în țările care vaccinează la maxim și în cele care vaccinează la minim. Din start țin să spun că câtă vreme lăsăm guvernul să decidă pentru sănătatea noastră și câtă vreme îi dăm puteri cât mai mari ca să facă ce consideră el că este mai bine, nu ne putem aștepta la rezultate prea pozitive. Ar fi culmea ca în România, țara unde se moare pe capete în spitale și unde sistemul medical este cum este (exod al valorilor, corupție în achiziții de echipamente și resurse, politizare funcții de management) oamenii au speranța că guvernul poate face ceva cu privința unei boli, oarecare ar fi ea. Această iluzie vine mai ales din faptul că “și alții fac așa”. Resortul la mimetism este poate stigmata comportamentală cea mai păguboasă și cea mai penibilă a poporului român care nu denotă decât o incompetență și un nivel scăzut intelectual, incapabil atât de individualitate și curaj, dar mai ales de o minimă dreaptă socoteală. Eu pe cei care vin cu argumentul – când discutăm despre vaccin – că și alții fac așa (vaccinare masivă, obligativitate, restricții etc) nu prea mai am ce să discut cu ei deoarece din start observ că nu au capacitatea să analizeze și măcar să lege două fire între ele. Nici măcar clasicul recurs la Suedia al celor anti-vax ca mine nu mai are relevanță deoarece asumarea unei opinii contra valului presupune un minim de curaj și un minim de problematizare de care moluștele mimetice nevertebrate care mișună printre noi ca zombi nu sunt capabile. Întorcându-ne la campania de vaccinare, vedem că “scenariile” de reacție de la noi merg pe închideri și pe certificatul verde deși Suedia a dovedit clar că închiderile sunt o prostie și Israel a dovedit clar că vaccinul nu ajută cu nimic. Prin urmare, campania nu are – teoretic – decât rolul să arate că guvernul face ceva, încearcă ceva. Ce se întâmplă în subteranele funebre ale mașinațiunilor acestei plandemii nu știm noi în amănunt, prin urmare discuția o facem despre gunoiul de la suprafață. Este clar că nici politicienii, nici factorii de decizie nu cred în vaccin. De ce zic asta? Deoarece o felie relevantă din lucrătorii din sistemul medical nu s-a vaccinat. Dintre aceștia, cei mai importanți ar fi – zic eu – asistenții. Doctorii au contact mai mic cu bolnavii decât asistenții care stau zi și noapte lângă ei și au contact (mai puțin în spitalele covid unde îi cam lasă pe pacienți de capul lor singuri, cu excepția orelor de tratament). Prin urmare, dacă virusul ar fi fost atât de periculos și vaccinul atât de salvator, asistenții medicali ar fi fost primii care să se arunce pe el. Ori realitatea este inversă. Aș face aici o mică paranteză. Eu când zic realitate, mă refer la realitatea pe care eu o pot verifica, din jurul meu. Nu mă uit la TV și presa citesc sumar, pe ici pe colo. Nu înghit gogoșile oficiale sau