Moartea unui artist reacționar

În vremea de început a comunismului una dintre clasele opozante erau burghezii. Moartea unui “dușman de clasă” era încă un prilej de propagandă folosit ca să consolideze ideologia bolșevică și ca să demoralizeze opoziția. Într-un mod similar, în zilele noastre, noua dictatură a resetului se folosește de orice prilej pentru ostracizarea rezistenței. Așa se face că moartea actorului Bogdan Stanoevici este folosită încă o dată (ca și la în alte cazuri de morți “de Covid”) pentru a pune în evidență opoziția (reacțiunea) acestuia la opoziția medicală. Viața omului, dacă avea copii, în ce piese sau filme a jucat, etc, este irelevantă. Viața omului nu mai este nici măcar un asterisc sau o notă de fundal. Știrea este că a murit covido-scepticul. Așa i-a trebuit, și lui, și la toți retrograzii! Să moară ca să trăim doar noi ăștia, care respectăm cu strictețe regulile! Iată câteva titluri de articole pentru a exemplifica ce doresc să subliniez: G4Media: Bogdan Stanoevici a murit de Covid. Actorul a criticat măsurile de protecție și a participat la mitinguri împotriva măstii sanitare Hotnews: Bogdan Stanoevici. O moarte care dovedește că nu există COVID Protv: Actorul Bogdan Stanoevici a murit de Covid-19. Nu credea că virusul este periculos Enumerarea poate continua, în scurta mea căutare nu am găsit niciun articol în care să nu se arunce cu noroi pe crucea un om. Proverbul “despre morți numai de bine” a fost îngropat. Groparul acestuia definitiv, este din ce știu eu, Cristian Tudor Popescu care la moartea lui Maradona a pecetluit în presa mioritică această atitudine diabolică față de morți. “De ce să nu vorbim domle de rău la moartea unui om?” – a spus îndrăcitul. Vedem acum cum corul de draci din presa românească l-a ascultat și acum se lucrează fără nicio remușcare sau reținere, deoarece “clasa muncitoare” (moluștele fără coroană vertebrală și fără rețea neuronală care tremură de frica morții de o boală cu o rată de supraviețuire de 99.95%) este suficient de motivată încă să nu mai fie afectată emoțional de moartea unui om și să calce pe cadavre de covidioți jucând pe melodia fanfarei vacciniste. Evident că a găsi câteva răspunsuri raționale și de a încerca să analizăm în ce măsură neîncrederea în existența virusului și ce față de ce anume protesta “actorul”. Nu mai contează însă argumentele raționale deoarece propaganda este angrenată în narativ, și este suficient să se arăte un deget și haita sare la lătrat și la sfârtecat cadavre. Deocamdată doar cadavre, căci încă mai trebuie lucrat puțin la spălat creier de om și înlocuit cu creier de maimuță pentru a porni adevărata lupta de clasă când covid-scepticii vor fi vânați de vii nu doar de oamenii în uniformă ci de orice “cetățean responsabil”. Voi încerca totuși un răspuns pentru cei care sunt încă la limita de a cădea în capcana prozelitismului sanitar al companiilor producătoare de vaccinuri și al întregii cohorte a noului reset. Cu ce schimbă rata de supraviețuire de 99.95% moartea unui om care nu a crezut în virus?

Read more

Este pandemia o Plandemie?

Inevitabil un fenomen istoric atât de important ca această pandemie, nu putea trece fără a fi înconjurat de mii și mii de teorii conspiraționiste, de la lansarea virusului de chinezi cu motivația de a vinde măști și produse medicale lumii întregi până la injectarea cu vaccinuri cu nanoboți care să fie controlați prin 5G. Diavolul iubește haosul și este un oportunist, așteptând ca un leu, sau mai bine zis ca o hienă, orice nenorocire pentru a încerca să o facă și mai mare. Am fost martor în viața mea la nenumărate exemple, dar iată unul pe scurt. Copil fiind, am crescut într-un bloc dintr-un cartier muncitoresc construit de comuniști unde fuseseră îngrămădiți alături de locuitorii caselor demolate, țăranii momiți să lase CAP-ul și să vină să lucreze în minunatele fabrici și uzine ale Olteniei. În blocul nostru, exista un vecin cu probleme (de fapt mai mulți, dacă nu toți aveau probleme). Problemele erau legate de alcool și au mers până la punctul în care l-au dus spre nefericitul pas al sinuciderii. Acest vecin locuia la etajul 4. Varianta aleasă pentru sinucidere a fost să-și dea foc. Evenimentul a fost tragic deoarece sinucigașul nu a calculat prea bine procedura sinuciderii. Ne-am putea gândi că stând la etajul 4, aruncatul de la etaj poate i-a trecut prin cap. Însă, nu aceasta a fost varianta “câștigătoare” ci datul focului pe scara blocului. Sinuciderea a fost relativ calculată, de vreme ce sinucigașul a apucat să aducă benzină de la mașină, să se îmbrace într-un ciorap de femeie (pentru a putea arde bine) și să-și dea foc pe scara blocului (pentru a nu da foc la apartament/bloc). Din nefericire, ori că nu s -a gândit, ori că nu i-a păsat, dar sinucigașul nu s-a jenat de faptul că copilul lui era acasă, prin urmare și-a dat foc, pe scara între etajele 3 și 4 chiar în fața copilului care cred ca avea în jur de 10 ani. Dar unde vreau să ajung? La etajul 3, chiar ultimul apartament, locuia un alt alcoolic. Fost militar, dat afară din cauza alcoolului, se afla acasă. Auzind zgomotul, a ieșit și a încercat să stingă focul aruncând cu apă peste sinucigașul care își dăduse foc. Evident că apa mai mult a întețit focul, care nu avea nicio șansă să fie stins, având în vedere planul bine pus la punct – de către diavol (ciorap + benzina). Ca fapt divers, fiind acasă, am auzit zgomotul și am ieșit să văd ce se întâmplă. Cum locuiam la etajul 1, nu am văzut decât mâna sinucigașului arzând pe scara între etajele 3 și 4. Nu am avut curajul să urc la etaj, mai ales că ieșind părinții m-au băgat rapid înapoi în apartament. Casa scării mirosea a carne de om și de aceea o bună perioadă nu am mai pus gura pe carne. Alcoolicul de la etajul 3, ulterior, a aranjat diavolul astfel lucrurile ca să își dea și el foc. Cum s-a întâmplat? Cel de la etajul 3, fiind bețiv, își

Read more

Adevăr și Minciună despre vaccinare

“Vaccinarea este sigură” este mantra campaniei de vaccinare din România (dar nu numai). Dacă vaccinarea este sigură, de ce companiile de vaccinare au fost scutite de orice daune pe care le-au putea suferi de pe seama oricăror efecte secundare (dar nu doar secundare) ale vaccinului? Nicăieri nu veți auzi în presa românească – deoarece ar fi afectat consensul din gama de produse ale fabricii de consens (dintre care “Vaccinarea este sigură” este unul dintre produse) – cum că producătorii de vaccinuri au fost scutiți de plata daunelor în cazul unor procese. Nu e treaba mea să fac o trecere în revistă a situației, iată doar ce am găsit despre AstraZenec, legat de asumarea daunelor, la o simplă căutare: With 25 companies testing their vaccine candidates on humans and getting ready to immunise hundred millions of people once the products are shown to work, the question of who pays for any claims for damages in case of side effects has been a tricky point in supply negotiations. Sursa: Reuters Deci încă de la începutul cercetării, producătorii s-au organizat într-un fel de sindicat și au negociat cu guvernele: ori ne scutiți de responsabilitate, ori nu pupați vaccin. Acest “model” de afacere era deja aplicat în SUA unde datorită sistemului legal puternic și democratic, s-a întâmplat în mai multe cazuri ca victimele vaccinurilor să câștige procese intentate producătorilor de vaccinuri. Ori, marile companii cu putere de monopol se adaptează rapid și nu acceptă să își asume responsabilitatea, mai ales când există minunatul mecanism “democratic” numit lobby. De la SUA s-a exins – vedem acum – această anomalie, în întreaga lume, cu ocazia vaccinului anti-Covid. Dar ce înseamnă această exceptare? Teoretic, dacă oamenii o să înceapă să moară pe capete din vaccin – să luam acest caz extrem – producătorii nu pot fi dați în judecată. Teoretic, dacă în loc de instrucțiunile genetice pentru producerea acelei proteine similare virusului sunt înlocuite de un cercetător nebun care în schimb bagă cod ca să ne crească încă o ureche, producătorul de vaccin nu pățește nimic. Nici dacă după vaccin 99% tot facem Covid, la fel. Poate că în acordul cu guvernele, lucrurile nu arată chiar așa de nasol și unele responsabilități sunt asumate, dar asta e doar un fake assumption, deoarece nu vom vedea prea curand contractele între guverne și producători. De ce nu se menționează acest mic dar semnificativ adevăr în “campania de informare”? Deoarece, cu siguranță pentru mulți pute de la o poștă că vaccinul nu este atât de sigur cum încearcă ei să ni-l bage pe gât. Și nu doar acesta de la noi, ci orice vaccin. De ce dacă luăm niște medicamente de ficat, compania își asumă riscurile că nu sunt daune “colaterale” și dacă se întâmplă ceva nasol, pacientul (pacienții) pot da în judecată spitalul sau compania producătoare, pe când cu vaccinul este … altcumva. În SUA există class-action – procese în care se asociază mai mulți păgubiți (persoane, pacienți în cazul nostru) împotriva unui producător de medicamente. Evident că un

Read more

Vaccin și pizza

Spitalul Județean de Urgență Slobozia a luat notă de imaginile apărute în presă în care dozele de vaccin împotriva COVID-19 sunt ambalate în cutii de pizza. Dorim să menționăm că spitalul se delimitează ferm de modul de ambalare, fiind doar un beneficiar, logistica și transportul fiind asigurate de terțe instituții. Vaccinurile au fost livrate în respectivele cutii, la rândul lor aflându-se în cutii frigorifice profesionale. Vaccinurile au fost trimise în acest mod de la București, fiind date în primire, astfel, la Spitalul Slobozia. Instituția noastră nu a fost în niciun mod implicată în logistica transferului. Sursa: independentonline.ro Bâlbâielile din distrubirea vaccinului în ciuda soldățelului gospodar și disciplinat pus la bătaie în fruntea fanfarei medico-militare nu ar trebui să ne mire prea mult deoarece … “trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” cum spune un proverb contemporan. Pentru cei care au trecut ceva ani prin ei pe aceste meleguri – și eu sunt unul dintre acești fraieri – se găsesc puține lucruri care să ne mai stârnească intrigarea. Cu toate acestea când am văzut poza cu vaccinurile în cutii de pizza am râs ca prostul de unul singur câteva minute. Nu mă puteam abține. Recunosc că a trăi în România este uneori revigorant. Aceasă imagine m-a amuzat aproape la fel ca Hora Coronavirusului trasă de doctorii și asistenții craioveni la vindecarea primului covidos și cu siguranță mai mult ca gafa cu scăparea din targă a primului pacient de Covid. Nu neg că poate tehnic, transportul în cutii de pizza este unul justificabil, dar de ce nu s-a comunicat asta în campania de vaccinare pentru a nu stârni râsul oamenilor și a afecta încrederea în vaccin? Cum să mai ai încredere în vaccinul minune dacă îl vezi că vine la spital în cutii de pizza? Pare că periodic Dumnezeu ia mințile românilor care se află în lupta cu Covidul sau poate că, la cât de pricepuți suntem noi românii în suceli, inevitabil periodic apar la suprafața aspecte kafkiene ale unei realități tragice care ne înconjoară cu o oarecare conotație umoristică pentru a ne ajuta să trecem mai ușor prin rahat. Fără aceste mici momente, pote eu – cel puțin – aș fi mult mai trist auzind de bolnavi bătrâni de Covid tratați cu josnicie, plimbați din spital în spital, trimiși acasă fără tratament și recomandări și care în cele din urmă mor. Fără aceste evenimente, m-aș mira cum de la un spital Covid din Craiova, pe secția de ATI, rata de supraviețuire este sub 10% deși la nivelul țării (ca să nu mai zic în țări … ca afară) situația e inversată. Dar poate cel mai șocant la urechile mele sunt cazurile de angajați din sistemul sanitar, unii chiar din prima linie, care ajunși bolnavi de Covid, s-au tratat mai prost decât dacă ar fi căutat pe Google niște informații. Nu dau amănunte, pentru că e vorba de rude/prieteni și nu vreau să mi-i pun în cap. Cert este că – așa cum am mai spus în articolele anterioare –

Read more

Vaccinarea pentru pupătorii de moaște

Pupătorii de moaște este un termen care deși în zgomotul gâlcevei cu diavolul are conotații jignitoare, trebuie asumat de creștinii ortodocși pentru că face din start o delimitare între creștinii care cred în moaște – deci le pupă – și cei care nu cred (pseudo-creștini, eretici, etc). Personal, mă declar pupător de moaște. Nu este nimic jignitor și nimic rușinos în această expresie, în ciuda intenției inițiale și a contextului în care este în general folosit. Este mai greu în ziua de astăzi să te declari ortodox din cauza confuziei. Există riscul să fii confundat cu ortodocșii nepracticanți sau cu cei practicanți dar mai mult superstițioși care văd în biserică doar o păcănea de minuni unde bagi pomelnicul și câștigi sănătate și noroc. Un termen similar cu pupătorii de moaște, dar care pare mai “fardat” este cel de “creștini practicanți” sau “ortodocși practicanți”. Fardul vine însă la pachet cu niscavai mireasmă de putoare, căci în fapt nu există creștin nepracticant, este o formulare tehnică care mai mult tinde să marginalizeze în fapt pe creștini și să-i împartă în practicanți și nepracticanți. Prin această diviziune, creștinii – care sunt de fapt doar practicanți – sunt pregătiți de a fi puși la zid și arătați cu degetul. Diavolul divide și evident îi iubește pe “creștinii” nepracticanți pentru că de fapt nu sunt creștini, dar îi convine ca aceștia să stea liniștiți în banca lor considerându-se creștini deși “nu participă”. Cu atât mai mult crește inima în creștinii nepracticanți când diviziunea se transformă în ostracizare și creștinii practicanți sunt asociați deseori cu habotnicii, deoarece țin post și fac alte de-astea. Strigător la cer este că acest termen a fost adoptat și de purtătorii de vorbe și “protectorii imaginii” bisericii în societate, adică de oficioșii (sau neoficioșii) din clerul și intelighenția laică ortodoxă. Vaccinul este tehnic un medicament. Medicamentele sunt date de doctori. Doctorii fac lucrarea lui Dumnezeu. E firesc deci ca un creștin să nu aibă probleme să facă vaccinul, la o primă vedere. Să presupunem însă că nu vorbim de vaccin. Să ne gândim la panadol. Ne doare capul și suntem pupători de moaște. Ce facem? Luăm un panadol sau pupăm moaștele sau ne dăm cu mir sau cu ulei sfințit? Fiecare după credința sa! Eu uneori iau 2 panadoale pentru că de obicei unul nu face față – mai ales cele vândute în Românika. Tot așa și cu vaccinul. Este o chestiune de credință: în privința bolii asteia, ne punem nădejdea în Dumnezeu sau în vaccin? Nu există și-și. Ne amăgim dacă credem că vaccinul este ca un panadol, deoarece panadolul a fost deja produs în miliarde de pastile și se știe eficiența lui și efectele secundare, pe când un vaccin nou necesită multă încredere în doctorii care l-au făcut. Este deci nevoie de credință. Dar și Dumnezeu ne cere credință. Putem să dăm și colo și colo credință? Am putea spune că nu este aceeași credință, că sunt credințe diferite? Chestiunea în sine este de risc. Dacă boala este nasoală

Read more

Despre pupătorii de moaște cu mască

Pupătorii de moaște este un termen care deși în zgomotul gâlcevei cu diavolul are conotații jignitoare, trebuie asumat de creștinii ortodocși pentru că face din start o delimitare între creștinii care cred în moaște – deci le pupă – și cei care nu cred (pseudo-creștini, eretici, etc). Personal, mă declar pupător de moaște. Nu este nimic jignitor și nimic rușinos în această expresie, în ciuda intenției inițiale și a contextului în care este în general folosit. Am fost șocat să aud că există oameni care sărută icoanele cu masca. Fiind ferit cumva de comunitatea unde mă aflu, nu am avut parte să văd asemenea ciudățenii. Însă anul asta, am fost la țară și am primit colindătorii. Printre colindători au venit și părintele din sat cu trupa și mi-a mărturisit această anomalie. Nu mă așteptam deloc, deoarece la țară credeam că sunt oameni credincioși și care sunt mai greu de spălat pe creier de televizor. Am tot urmărit și interviurile de la Vax Populi unde vedeam că cei de la țară nu doar că nu poartă mască, dar prefera țuica vaccinului. Se pare că nu e așa. Adică doar parțial. Cei care sunt cu țuica nu vin la biserică și cei care vin sunt dintre cei care stau cu ochii în televizor și se lasă spălați pe creier. Părintele s-a arătat foarte trist de starea lucrurilor – foarte puțini l-au primit cu icoana și mai ales tinerii s-au arătat râvnitori în gonitul popei care nu a auzit de Covid. De anul nou, am fost la munte și am mers la 2 mănăstiri – nu le dau numele pentru că nu contează, probabil sunt mai multe. Pe lângă faptul că am fost șocat să văd că majoritatea celor din biserica purtau mască – am avut curiozitatea să mă uit să văd cum sărută oamenii icoanele – majoritatea cu mască. Iconoclasm ca la carte! Foarte mulți creștini ortodocși nu ne așteptam ca antihrist să vină așa repede. Antihrist a venit deja, nu mai trebuie să îl așteptăm. Lepădarea a venit. Ce altceva este pupatul icoanelor cu masca decât lepădare de credință? Nici nu știu de unde să încep să explic. O să merg pe o singură întrebare: înainte de Covid nu erau boli? Nu puteam lua boli grave din pupatul icoanelor și al moaștelor la grămadă? Mă refer în cadrul de gândire al fricoșilor și falșilor credincioși din ziua de astăzi, care pupă icoanele cu măștile și ascultă ca orbii de profeții apoicalipsei covid – o apocalipsă imaginară deocamdată dacă privim statistic. Evident că riscul de a lua boli – pentru necredincioși – era același și înainte, nu s-a schimba nimic cu Covid. Dar prostia acestor oameni se vede însăși din faptul că nu realizează că dacă cineva cu Covid a pupat icoana, dacă e să ia boala, masca nu îi va proteja. Pe de altă parte, cum să le ajute Dumnezeu celor care își pun nădejdea în mască? “Blestemat cel care își pune nădejdea în om” (Ieremia 17) ne învață Biblia. Până

Read more

Întrebări încă nerăspunse despre bâlbâielile legate de măști și altele

Vă pun în față următoarea teză: dacă în perioada inițială a pandemiei (martie-aprilie 2020) doctorii/experții în sănătate/guvernul/OMS ne-au mințit cu privire la utilitatea măștilor și chiar ne recomandau să nu purtăm măști, de ce de data asta – în legătură cu vaccinul – nu greșim dacă îi credem? Adevărul ieșit la iveală ulterior, este că OMS/establishment-ul/unii doctori/experții în igiena publică/guvernele/arafat & co au recomandat NEpurtarea măștilor pentru că dacă recunoșteau că măștile sunt bune, chinezii făceau miliarde de dolari din vânzarea măștilor, în acel moment ei fiind singurii care produceau. Cum privarea chinezilor de o super-afacere (chiar cred că exista o teorie a conspirației inițial că chinezii au lansat virusul ca să vândă măști …) a fost mai importantă atunci decât sănătatea publică (deci economia a primat peste sănătate), cum putem ca în cazul vaccinului să avem încredere în OMS/firme producătoare de vaccin/guverne/unii doctori/experți că vaccinul este ok și că nu pentru profiturile firmelor trebuie să-l facem ci pentru că e bun. Scopul scuză mijloacele – spune un proverb și asta este ce s-a întâmplat cu minciuna inițială legată de măști. Ce este spectaculos, este că sincronizarea în recomandarea fermă ca măștile să nu fie purtate, a fost globală – deși faptul că măștile erau bune era la mintea cocoșului. Reamintesc cititorilor noi veniți pe blog – cărora le mulțumesc și le promit că voi continua să scriu cu diacritice și voi încerca să fiu și mai coerent pe viitor – că pe chiazna.ro am tras semnale cu privire la minciuna legată de măști încă de la început: iată un articol din 10 Martie 2020: PURTATUL MASTILOR AJUTA! Vă reamintesc că în acea perioadă (până în vară, cu puțin înainte de obligativitatea purtării măștilor după ieșirea din perioada de carantina maximă de la noi) rulau la TV acele mesaje “de informare” prin care se recomanda purtarea măștii DOAR DACĂ PREZENTAȚI SIMPTOME. S-a mințit deci, din motive care nu contează – pentru binele nostru au mințit. Pentru că altfel, nu putem crede că guvernele/experții/OMS/Faucci erau atât de proști. Ca o mică paranteză, Faucci, Arafatul americanilor, a recunoscut cu sinceritate că a mințit atunci și a explicat de ce – Arafat însă nu s-a pocăit. Un alt subiect despre care doresc să discut – dacă nu mă înșel în premieră – este oferirea de bani pentru morții de Covid. Prima dată când am aflat, am rămas mască – nicăieri în presă nu s-a făcut publicitate la această măsură. Am considerat-o fakenews până când am alfat-o la mâna a 3-a sau a 4-a, în special în mediul rural: se pare că se oferă bani oamenilor – de către primării – dacă declară că mortul a murit de Covid. Culmea este că nu era necesar un certificat de la spital sau arătarea vreunui test de pozitivitate, ci era suficientă declararea de către familie – probabil o declarație pe proprie răspundere – că mortul a murit de Covid. Pentru asta, familia decedatului primește 3-4000 lei – o sumă bunicică mai ales că e gratuită. Ajutorul

Read more
1 64 65 66 67 68 108