Mintea omului
Mintea omului este poate cel mai mare mister al Universului. Oricate progrese s-au facut si se fac, mare lucru nu se stie despre minte. Nici macar nu se stie ce este constiinta, oamenii de stiinta care studiaza creierul nu pot sa cada de acord asupra unei teorii. Exista evident tentative, cum ar fi aceea ca am constiinta daca stiu ca exist, daca realizez ca eu sunt o persoana. Evident, multe se pot spune pornind de aici, dar ce este interesant in aceasta directie este ca exista un test pentru copii care ii testeaza cand au constiinta de sine si unele teste demonstreaza deja ca la 3 luni copilul percepe ca este o persoana. Testul consta in plasarea copilului in fata unei oglinzi si manjirea lui pe fata cu kethup (de exemplu). Daca copilul incearca sa se stearga sau reactioneaza folosindu-se de imaginea din oglinda, se concluzioneaza ca el percepe ca in oglinda este propria imagine, deci are constiinta de sine. Este un test destul de discutabil si cercetatorii recunosc ca testul nu demonstreaza decat existenta certa a constiintei de sine, dar nu poate exclude inexistenta acesteia. Deci, nu este deloc exclus ca inclusiv copilul din pancete sa aiba constiinta de sine si foarte probabil folosind tehnicile din ce in ce mai performante de sondare si interactionare cu creierul, stiinta va ajunge la aceasta realitate pe care biserica ortodoxa o exprima si o sustine inca de pe vremea Sfintilor Parinti care au declarat in canoane ca omul este faptura deplina din momentul conceptiei. Nu cred insa ca aceasta descoperire va aduce un plus de moralitate cu privire la aspectele bioetice ale crimelor care se fac in prezent prin avort si anticonceptionale, dar macar nu va mai exista scuza ca avortonul “este doar un ghem de celule”. Am vizionat si revizionat in ultimele zile cateva conferinte organizate de World Science Festival dintre care una era despre dependenta de droguri, perceptia timpului (extrem de interesanta). O alta care dezbatea problema masurarii in mecanica cuantica, desi avea ca tema principala o disciplina atat de “alunecoasa”, a atins uneori punctual dar extrem de interesant si problema limitarii mintii umane si a perceptiei asupra realitatii. Participantii isi puneau problema in ce masura mintea umana poate intelege multi-dimensionalitatea necesara studierii si intelegerii fizicii cuantice. Unii erau de parere ca mintea noastra e limitata si pur si simplu nu vom intelege niciodata chestiuni atat de putin intuitive si care nu au nici o corespondenta in experienta noastra. Altii aduceau argumentul ca pentru antici si miscarea astrelor era cu totul straina de experienta lor de zi cu zi si mergand pe acest rationament, nici ei nu puteau spera ca vor intelege vreodata miscarea acestora sau natura stelelor, daca se limitau la universul experientelor umane specific acelor vremuri. Toate conferintele le recomand, precum si pe celelalte organizate de WSF. Ce este interesant la aceste conferinte este nu doar tema fierbinte si invitatii importanti, cat mai ales organizarea si moderatia discutiei care cauta mereu sa explice lucrurile cat mai simplu, dar
Read more