Locomotiva Germană se transformă în rachetă

Guvernul german a înregistrat un excedent bugetar de peste 10 miliarde de euro în 2018, al patrulea excedent consecutiv, potrivit Handelsblatt. Cu numai câteva luni în urmă, excedentul era estimat la 5-8 miliarde de euro. Noua estimare de peste 10 miliarde de euro are legătură cu veniturile fiscale mai mari generate din creşterea câştigurilor companiilor şi salarii majorate. ZF Văzând această știre instant m-am gândit la versetul biblic “Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.” (Matei 13, 12) Cam așa este și cu deficitele și cu excedentele. Pentru că așa cum îți așterni, așa dormi. De ce nu ar face Germania excedente dacă are reglate toate mecanismele pentru evitarea grecizării? Nu doar guvernul neamț, nu doar companiile ci și poporul german (ca și cele nordice) sunt făcuți din alt aluat. Seriozitate, chibzuială (noi îi zicem zgârcenie) și obsesia lucrului bine făcut. Din păcate puțini români înțeleg ce este acela deficit și ce este acela excedent și deși toți văd ce bune sunt autostrăzile în Germania, ce bine trăiesc nemții etc, puțini se gândesc: cum au ajuns aștia aici. Iar cei care își pun problema și își dau un răspuns, fie el sumar sau trivial, sunt tentați de emigrare și mulți o duc până la capăt. Prima întrebare pe care ne-o punem văzând acest vrej fermecat de fasole, este dacă din el se vor putea hrăni toți europenii. Am văzut câteva enumerări de idei cu privire la ce ar putea face nemții cu atâta bănet în plus. Armata, plătirea datoriei etc. Nu cred că va fi așa. În primul rând, pornind de la premiza că frica mișcă Germania (mai precis angst-ul german), care e cea mai mare temere a nemților în ziua de azi? Trebuie să fii de pe altă planetă ca să ai ezitări: Deutsche Bank. Nu știu cifrele și nu știu dacă DB-ul e un mizilic și poate fi doar una dintre multele cheltuieli posibile, dar cu siguranță stabilitatea Germaniei este dependentă de supraviețuirea DB-ului, deci … Văzând atâta bănet, mă gândesc că nu doar eu, dar poate și nemții se gândesc: ce-ar fi să o punem noi de o uniune mai mică și să aruncăm porcușorii după care îi lăsăm să intre în default că noi oricum ne-am făcut exitul (guvernul mă refer, deși nu știu sigur, bănuiesc că oricum cel puțin BCE-ul, FMI-ul și BERD-ul mai au bonduri) și cu banii aștia putem face un restart liniștiți la un viitor euromark, poate chiar acoperit de aur? Din cauza angst-ului, bineînțeles că și asta pare o direcție prea extremă de pus în aplicare, însă pot exista derivate mai practice, cum ar fi opoziția și mai fermă la eurobonduri și presiunea asupra BCE-ului ca să renunțe la ZIRP. Da, Germania pote nu are curajul să încerce o rupere, dar cu bănetul în spate și cu garanția că poate face față la tensiuni, se va opune în continuare finanțării comune a găurilor

Read more

Cum a intrat Grecia în groapă și cum România face aceleași greșeli?

Poate singura mare diferența între noi și greci care încă ne menține pe linia de plutire este aceea că noi nu ne-am priceput la fel de bine să îi atragem pe bancheri așa cum au făcut-o grecii. Veți înțelege mai la final despre ce vorbesc. Dacă spun acum că românii este foarte posibil ca individual să fie mai bogați ca nemții deși PIB-urile celor două țări nu pot fi comparate, puțini vor înțelege la ce mă refer. Asta se întâmplă din cauza virusului care se numește creditul și din cauza inculturii financiare. Un prietem mi se plângea acum vreo 10 ani dacă nu mai bine că nu face prea mulți bani, că toata viața a învățat mai bine ca alții, că a muncit cât l-au ținut puterile, că a fost cinstit și degeaba: nu are decât hainele de pe el. Până și apartamentul unde locuia împreună cu familia nu era al lui. “Ai credite”, l-am întrebat? Nu. Ce bancă să îmi dea mie credite, daca nu am CV, nu am muncit cu carte de muncă etc. “Păi nu realizezi cât de bine stai?”. Am încercat să îi explic că sunt mulți oameni de afaceri care par bogați doar pentru că sunt angrenați într-o rotiță care deocamdată se învârte însă când îi va lăsa puterile și rotița se va opri, sabia lui Damocles care este creditul le va cădea în cap și îi va termina, așa cum a terminat pe mulți în 2008. Sunt nenumărate povești cu dezastrele umane produse în 2008, din păcate deoarece nu avem presa, nu avem cinema, nu avem documentariști, se pierde această istorie. Oameni de afaceri care umblau cu bodyguarzi după ei pentru că intrau în insolvență și partenerii de afaceri către care aveau datorii îi suspectau că doar profita de situație ca să le tragă țeapă. Mari oameni de afaceri care renegociau cu băncile și puneau la mezat până și apartamentul comunist moștenit de la părinți, tot ca să mai tragă nițel de scadențar. Etc. Așadar un om sărac, fără asset-uri dar și fără credit, este cu mult mai bogat decât unul care are ceva avere dar are și credite. Dacă este să calculăm financiar și nu ne legăm de capacități, experiență, potențial. Astea sunt altă discuție, dar exclusiv financiar, un om fără credit este mult mai liber decât unul care are bunuri pe credit sau are o afacere care funcționează pe credit (și care afaceri nu supraviețuiesc din credite?) și care tremură la gândul că ROBOR-ul poate să sară sau cursul poate să sară sau o nouă criză să vină și sa rateze plata ratelor. Cam lungă introducerea, prin urmare să revenim la Grecia. De ce s-au grămădit băncile nemțești, americane, britanice și mulți alți investitori ca să dea credite Greciei, deși PIB-ul era cum era, economia era cum era, industria lipsea cu desavârșire. În afara de ulei de măsline și turism, Grecia nu avea mare brânza bogății. Avea însă ceva foarte interesant pentru bancheri: case care puteau fi puse garanții pentru credite și

Read more

De la multi ani

Citeam pe un blog nerecomandat pentru oricine un articol cvasi-motivational in care autorul dadea din experienta lui de viata pentru cititori. Cum ca sa nu te compari cu altii ci sa te raportezi la tine, la tine cel din trecut, sa te evaluezi pe tine nu uitandu-te inspre altii. Cum ca daca te compari cu altii, o sa fii super-ofticat deoarece altii au alte sanse, altii pot fi mai favorizati, pot avea parinti cu bani, oportunitati variate etc. Cam acelasi lucru il spune si Jordan Peterson, ca e mai bine sa te compari cu tine cel trecut deoarece doar astfel poti face progrese reale, altfel, psihologic poti fi dezarmat daca te uiti la altii. Of, ce inutila si total mincinoasa poate fi psihologia si asa zisa literatura (sau vorbareala) motivationala. Cum adica sa te compari doar cu tine si sa bagi capul in nisip, fara sa te uiti la ce misca in jur? Cum sa nu cauti modele si sa aspiri sa le urmezi? Chiar si pentru a invata din cele bune sau cele rele ale altora. Am rumegat destul material “motivational” incat sa ma satur sa mai sper ca pot gasi ceva bun. Nu zic ca nu exista o etapa in viata omului, mai ales la tinerete cand astfel de prostii te pot scoate dintr-o situatie intunecata si iti pot da un sut in fund ca sa te impinga in fata din anumite incurcaturi. Insa in general, cartile cu sfaturi sunt pierdere de timp, cei atrasi de aceasta mancare “fast-food” mai bine ar cauta “retete traditionale” sau chiar “experiente culinare exotice” in alte genuri literare din categoria beletristica, pentru ca sigur vor fi mai folositi, cantitatea “vitaminelor” si “mineralelor” in “bunatatile” recunoscute si apreciate de milioane de oameni este de departe mai buna decat promisiunea “energizantelor” de multe ori toxice ale literaturii motivationale. Nu exista sfaturi generale, nu pot exista principii si reguli de viata si asta nu doar pentru ca toti oamenii sunt diferiti ci si pentru ca fiecare isi doreste altceva de la viata si de asemenea mediul si istoricul oamenilor este extrem de diferit incat acele principii sa nu functioneze la toata lumea sau chiar sa faca rau. Sa luam de exemplu principiul asta cu a te raporta doar la tine si a incerca sa te imbunatatesti prin progrese incrementale. Ca sa faci treaba asta trebuie sa fii foarte discipliniat si foarte chibzuit, trebuie sa ai multa atentie, multa capacitate de analiza interioara si un caracter puternic care sa nu fie miscat de tulburarile din jur. Ori un om care este instabil emotional, motivational si are un caracter usor influentabil, mai bine isi cauta modele de urmat, le analizeaza si incearca sa se compare si sa se raporteze la ele, decat sa bajbaie mereu incercand sa fie cu o iota mai bun ca ieri sau acum un an. Si in pofida a celor spuse mai sus, nu ma pot abtine si ma las si eu dus de ispita timpului festiv si vremii de bilant si gandindu-ma

Read more

Ce SPUNE John Kelly despre Trump

Cateva lucruri incep sa se clarifice despre Trump si sa-mi confirme cele mai cumplite temeri: SUA va lua mana de pe noi, Trump urmareste interesul SUA (si al Israelului) si nu va mai duce in spate militar porcusorii, chiar cu riscul (vazut de noi) sa piarda influenta in unele teritorii. Care influenta, nu are intotdeauna si oriunde prea clar un rol determinat. De exemplu, ce cauta SUA in Siria? Sa apere Israelul? Pai care e mai mare riscul pentru Israel, Assad sau Isis & militiile iraniene care ar prelua o detronare a lui Assad? Iata deci un extras extrem de important din interviul dat de Kelly dupa ce a parasit Casa Alba din pozitia de Chief of Staff (vezi aici ce zice Wikipedia) – din ce stiu eu, pozitia asta e un fel de maestru de combinatii in maruntaiele guvernului, dar probabil eu il am in cap pe Doug Spencer din House of Cards, care avea aceeasi pozitie. That said, the outgoing Chief of Staff maintains that President Trump had access to multiple streams of detailed information before major decisions were made – despite Trump’s reputation for relying on his gut instinct. “It’s never been: The president just wants to make a decision based on no knowledge and ignorance,” said Kelly. “You may not like his decision, but at least he was fully informed on the impact.” Zerohedge Cred ca declaratia asta ar trebui sa inchida gura macanitorilor care il subestimeaza pe Trump si il trateaza ca pe un neprofesionist sau bolnav mintal. De departe, Trump nu este deloc in aer si/sau nepregatit, ci miscarile lui converg cu persistenta clar catre o politica coerenta care priveste toate promisiunile facute in campanie: renuntarea la razboaiele aiurea fara niciun interes pentru SUA, taxarea porcusorilor din NATO care pana acum s-au bazat pe americani pentru securitate si altele. Dupa cateva cuvinte despre energia lui Trump si capacitatea de munca supra-umana (poate ii vine de la faptul ca nu consuma alcool), Kelly mai aduce cateva informatii interesante: According to Kelly, Trump brought him in to bring structure and order to a chaotic White House racked with inter-agency rivalry, remarkably high staff turnover and nearly constant controversy – adding that he tried to remove politics from his decision-making.  Zerohedge Asadar, Trump ia deciziile nu in functie de politicianisme si interese ale unor grupuri sau grupulete, ci in functie de interesul national. Si care este interesul national al SUA in ziua de astazi? George Friedman arata care nu este: sa fie politaiul de garda gratuit al planetei, sa ofere securitate gratuita europenilor, sa mentina ordinea in Afganistan, Irak, Siria etc Ba chiar si razboiul-tarifar pentru care de asemenea este criticat Trump este dus tot pentru a aduce din nou productia in SUA si avand in vedere ca SUA exporta sub 10% din ce produce, acest razboi va afecta mult mai mult alte tari decat SUA, aducand astfel un avantaj competitional. Cu privire la razboiul tarifar, ramane insa de vazut daca Trump va avea cohones sa il duca

Read more

Ce poate aduce 2019 pentru UE?

Epopeea vestelor galbene in Franta nu pare sa se fii terminat, desi pasii facuti inapoi de Macron sunt considerati de naivi ca supapa si detensionare a crizei. Teoria mea este insa ca vestele galbene vor deveni permanenta in Franta si se vor consuma ca un foc mocnit care scuipa in jur scantei. Anul 2019 este strict legat de Germania. Daca Germania va rezista pe baricade, UE va supravietui si vom avea inca un an de alunecare accelerata catre limbo-ul stagflatiei si al cumularii surselor de risc de unde masinaria poate sa cedeze. Desi cauzele economice sunt sursa oricarei revolte si motorul schimbarilor optiunilor politice, nu este deloc exclus ca neperformantele economice sa fie asimilate ca avand alte cauze sau si alte cauze decat incompetenta politicienilor si stafiile trecutului. Prin stafiile trecutului, inteleg problemele din 2008 care insa pot fi incluse in prima categorie, dar sa zicem ca de-atunci s-au tot schimbat partide si politicieni si sa acceptam ca nu totul raul de azi vine din criza din 2008. Sa revenim putin la Franta. Solutii miraculoase nu exista pentru Macron, acesta fiind strict dependent de banii nemtilor, Franta avand performante slabe si datorii in crestere, un sistem bancar cu multe banci zombie, depasite poate doar de Deutsche Bank care are insa in spate garantia statului german, ceea ce este cu totul altceva decat garantia statului francez in perspectiva unui default generalizat. Ca o mica paranteza, repet si subliniez aici parerea mea ca sistemul bancar actual este insolvent si nu poate supravietui nici macar cu dobanzi zero sau negative. De altfel, dobanzile negative si-au dovedit rapid nesustenabilitatea in prezent nu stiu sa mai existe tari care au dobanzi interbancare sub zero. Prin urmare, mentinerea pe linia de plutire a bancilor este optiunea puterii politice si in ciuda tentativelor de rezolvare la nivel unional a cancerului, in cele din urma va fi fiecare pentru el. Am pus de mai multe ori intrebare: oare ce va crapa mai intai? Saracia din Grecia, instabilitatea politica din Italia sau din alti porcusori care sa produca un exit, caderea vreunei banci mai maricele sau tensiunile sociale in tarile in care li s-au bagat refugiati pe gat? Iata ca avem in prezent tensiune in toate domeniile enumerate dar dintre ele in principal as atrage atentia asupra Deutsche Bank-ului care fiind banca reginei, duce in spate mare parte din boala sistemului insa spre deosebire de alte componente ale sistemului unde gradul de implozie este ascuns, prezentat coafat sau pur si simplu ignorat, banca DB fiind listata este scrutata cu atentie de investitori si situatia financiara in amanunt este expusa public. Sirul stirilor negative si semnalelor cu privire la DB sunt fara sfarsit. Pe ultimul an, pretul actiunii a scazut cu 98%. Eu ma mir ca inca mai este listata si ca nu au inceput sa pice si alte banci, desi vom vedea luni cat de stabile sunt celelalte banci – ministrul Finantelor al SUA a convocat cele mai mari 6 banci din SUA la o discutie pe tema lichiditatii

Read more

Băncile lacome – țapul ispășitor al incompetenței socialiste

Socialismul nu a avut succes nicaieri in lume. Peste tot a facut numai dezastru, de la URSS, la Venezuela si din ce in ce mai mult in Europa de Vest unde averea si bunastarea cumulate cateva decenii in timpul Razboiului Rece, au inceput sa fie acum rapid evaporate de valul de tendinte socialiste care cuprinde intreaga lume, ca o ciuma de care omenirea nu mai poate sa scape. Generatia de astazi insa a uitat de comunism si nu pune deloc egal intre socialism si comunism, considerand socialismul mai uman in timp ce capitalismul este lacom. Bancile, FMI-ul, corporatiile straine, Soros sunt tapii ispasitori folositi de dictatorii recenti din Europa de Est dar nu numai pentru a acoperi incompetenta si pentru a distrage atentia de la actele de coruptie si pentru a justifica masuri economice aiuristice prin care se incearca stoarcerea ultimelor resurse care sa acopere pomenile electorale de care inca mai au nevoie pentru a putea sa dobandeasca puterea totala care le va permite sa stranga cureaua si sa isi prelungeasca regimul pentru ani buni, cum putem vedea in Venezuela unde desi au ajuns la sapa de lemn si emigreaza in masa, venezuelenii inca nu au reusit sa dea jos regimul dictatorial care a cumparat soldatii si folosind armata a transformat Venezuela intr-o mare puscarie sau plantatie de sclavi. Discursul nationalist si anti-capitalist prinde mai ales la mintile reduse care nu au o cultura economica (sau de orice natura) minima si nu sunt nici informate, in ciuda accesului la internet. Problema este ca desi accesul la internet este facil si general, limba engleza necesita un IQ de peste 70-80 si o scoala serioasa unde cei cu IQ mic sa fii fost invatati –  ceea ce pe meleaguri mioritice lipsesc. Bancile sunt hipermarketuri de bani. Daca la hipermarket cumparam produse, la banci cumparam bani. Dobanzile sunt pretul banilor. In ultimul timp, dupa cum stim, la noi s-au cam marit preturile la toate produsele: la impozite, la gaze, la curent, cursul de asemenea. Banii nu puteau sa ramana la fel de ieftin. Pe langa maririle de preturi, mai avem o problema: cheltuim ca popor mai mult decat producem, adica avem balanta comerciala negativa si de asemnea guvernul cheltuieste mai multi bani decat primeste din impozite. Diferenta la ambele e completata din credit, deci cererea de produsul BANI din afara este din ce in ce mai mare. De unde cursul creste si dobanzile cresc. Cu ele cresc si riscurile, de unde pretul de asemenea creste. Cand un produs este cerut, pretul lui creste. Si daca este cerut in continuare, pretul creste in continuare. Pentru banci, vremurile de astazi din Romania sunt mana cereasca. Bancile stiu ca fiind membra UE, Romania nu o sa fie lasata sa intre in insolventa si cumva va fi ajutata sa plateasca datoriile asa cum s-a intamplat la greci. Asa cum s-a mai intamplat in criza anterioara, FMI si UE au ajutat Romania si bancile si-au primit creditele. Adica nu am intrat in insolventa. De aceea bancile maresc si

Read more

Ikiru – recenzie

Sunt un fan al filmului japonez, desi mai am mult de explorat. Mi-am cumparat si o carte de specialitate, dar inca asteapta si mi-e teama sa o citesc pentru ca ma gandesc ca probabil o sa urmeze o lista imensa de vizionari, ceea ce nu am timp in perioada asta. Ma rog, nu am timp in nicio perioada prin urmare cartea o sa  astepte pana la pensie desi planul ar fi sa sar peste pensie, dar vom vedea … Ikiru nu mai stiu cum am dat de el. Povestea unui om care afla ca e bolnav de cancer si cum se pregateste de moarte. Interesant, mi-am zis, sa vedem ce poate spune un film japonez de peste o jumatate de secol pe aceasta tema.  Filmul e dotat cu mai mult decat notele dramatice ale unei asemenea provocari si incorporeaza un buchet de teme, de la frica in fata bolii si a mortii, tentatiile hedonice, sensul vietii, al muncii, calvarul birocratiei si pentru oameni si pentru functionari, invidia si ego-ul intr-un colectiv atunci cand exista o realizare, relatiile tata-fiu etc.  Pe langa aceasta variatie si bogatie de teme, filmul mai se remarca prin tensiunea in toate aceste planuri pe care reuseste sa o transmita. Nimic nu este tratat trivial, obositor si in niciun caz pedagogic. De altfel poate acesta este darul lui Kurosawa si al tuturor marilor regizori: transpun intr-un film crampeie de viata pline de continut si nu doar simple povesti mai mult sau mai putin atragatoare, frumos decorate si asamblate inteligent. Daca ma gandesc bine, desi filmul da cumva un raspuns mai mult ca o sugestie la unele intrebari, ramane indeajuns de multa incertitudine pentru a te lasa pe tine sa umpli cu ce ai tu, filmul doar te invita si te provoaca. Mai tin sa mentionez in final doar calitatea satirei si puterea descriptiva a birocratiei din cadrul unei primarii. Este uimitor cat de mult se aseamana Romania de astazi cu Japonia de acum peste 50 de ani din acest punct de vedere. Ingropati in mormane de hartii si experti in norme, legi si reglementari, functionarii primariei lucreaza de zor ca sa faca nimic. Macar la ei nu se prea vede coruptia si aroganta fata de cetateni sau Kurosawa a dorit sa nu complice si mai mult lucrurile si s-a “limitat” la aspectele birocratice, pentru ca avea nevoie de acestea pentru a pune in prim-plan misiunea finala a eroului principal. Vizionare placuta!

Read more
1 86 87 88 89 90 108