Război văzut și război nevăzut

Dacă bombele și rachetele se văd clar și vedem unde cad și ce daune produc, efectele bombardamentului spiritual sunt mai puțin detectabile și cu greu le depistăm și și mai greu suntem pregătiți și în măsură să lansăm “anti-aeriana” duhovnicească.

Există evident o literatură vastă și la îndemână legată de războiul nevăzut și cu greu s-ar mai putea adăuga ceva nou și de folos. Dar poate câteva cuvinte sunt de folos, deși în câteva cuvinte nu se poate transmite mare brânză.

Ce observ eu ar fi prezența unei accelerări a timpului – scurtarea timpului – despre care se zice în Apocalipsă. Poate fi o percepție personală, poate fi o caracteristică a perioadei de tranziție prin care trecem (deși eu nu sunt de acord cu această viziune). Poate fi ceva specific vremurilor tulburi. Din toate aceste variante, cea mai probabilă este cea cu percepția mea și cu înclinarea către catastrofism. Răsfoind astăzi blogul, am dat peste un articol intitulat Prevestiri Sumbre de acum 11 ani. Orice prevestiri, dacă se fac înainte cu 11 ani … nu sunt deloc de folos.

Dar nu doresc să fac un mea culpa pentru tonul pesimist răspândit în general prin acest blog. Ne este de folos să fim pesimiști și sceptici și pregătiți mereu pentru ce este mai rău. De altfel, este o minune că răul nu a cuprins deja întreaga omenire și personal nu voi fi surprins când alarmele vor suna pe la noi. Nu mă voi bate cu pumnul în piept de disperare să strig la Dumnezeu – de ce Doamne, de ce lași așa ceva să se întâmple în Grădina Maicii Domnului? Realitatea este că poporul român este un popor păcătos și pedeapsa lui Dumnezeu va veni. Și eu mă încadrez evident în poporul român dar mă diferențiez de atitudinea fatalistă prin aceea că mi-e teamă mai degrabă de nepăsarea lui Dumnezeu decât de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu pedepsește pe cel care îl iubește – așa ne învață Cazania!

Războiul nevăzut are mai multe fronturi. Puține cuvinte doresc să spun despre frontul deznădejdii. Pe lângă riscul războiului, foarte probabil deznădejdea se alimentează în prezent, la noi, pe riscurile (și realiățile) inflaționiste. Nu am prea discutat despre inflație prea mult deoarece nu mușc din gogoașa spaimelor aruncate în eter de mai toți. Am argumentele mele și prea mult nu voi detalia. Evident că inflația e nasoală și că poate să o ia spre rău, așa cum poate să o ia și spre bine. Dar Turcia are deja o inflație destul de mare și iată că turcii nu mor de foame. Există deci speranțe … De asemenea, în perioada de tranziție, românii am mai trecut printr-o inflație extrem de nasoală. Pe atunci însă nu aveam posibilitatea unui flux de bani venit masiv din vest de la românii care muncesc acolo. Suntem deci mufați la vest și oricât de nasoală va fi criza, România nu va fi Africa, în sensul că nu se va muri de foame. Va fi nasol însă cu utilitățile. Dar probabil vom fi obligați să schimbăm mai rar telefoanele mobile și să tragem ceva timp de televizorul pe care îl avem. Cei care nu au apucat să își ia qled-uri și mai au posibilitatea, să o facă! De asemenea, vom reînvăța drumul către firmele care vând laptopuri second și vom renunța să ne aruncăm la programe genius ale zeilor comerțului electronic care ne bagă cardurile pe gât și mai nou, ne oferă posibilitatea să cumpărăm în rate direct de la ei. Epoca cumpărăturilor destrăbălate s-a terminat. Cam asta înseamnă inflația deocamdată și de aceea prea mult nu avem de zis.

Dar spaima este mare, deoarece având experiența plandemiei, suntem deja programați să credem că lucruri increbile și peste puterea rațiunii de a le înțelege ne pot fi băgate pe gât de inginerii sociali ai Marelui Reset și așa cum dintr-o gripă s-a făcut ditamai tamtam și s-au distrus vieți și generații de copii au fost tembelizate și distruse psihologic de o mână de idioți utili în halate albe, descreierați, incompetenți, fricoși și fără personalitate, tot așa și cu inflația asta vor încerca chestii similare, nasoale. Există așadar o presiune greu descriptibilă, o tensiune în eter care pare să se contureze relativ accelerat, dacă ne uităm și la declarațiile politicienilor care spre deosebire de alte dăți când negau realitatea (vezi Tăriceanu în 2008 – “economia duduie”) acum vin înaintea realității (vezi declarațiile președintelui dar nu numai).

Cu privire la declarațiile alarmiste, aș face unele note. Local vedem că se dă vina pe Putin. Cumva în Românika se imită narativul de peste ocean. Dar avem și declarații în UE că va fi nasol de tot. De altfel, dacă acum ceva timp inflația era o oaie neagră și nu se vorbea de creșterea prețurilor, indicii fiind măsluiți, coșul zilnic reformatat astfel încât să nu ajute la nimic, mai nou vedem că inflația pare a fi noul covid în sensul că se exagerează (de ce oare?) efectele și impactul și se sperie populația intenționat și masiv.

Dacă știrile care să pompeze pe riscurile unui război nuclear sunt diminuate (a se vedea perioada în care produsul scos pe piață de fabrica de consens era “no fly zone” peste Ucraina), vedem că riscurile inflaționiste sunt exagerate.

Sunt deci mulți demoni la lucru și se încearcă cumva distrugerea păcii sufletești și liniștii oamenilor. În Ucraina oamenii sun omorâți fizic, în Rusia sunt spălați pe creier și puși să se închine lui Putin, iar în vest sunt speriați cu inflația și cumva încercuiți ca oile de câini, învârtiți în toate părțile ca să fie amețiți în vederea următoare mișcări, care încă nu putem arăta cu degetul care va fi. Căci introducerea în meniuri a lăcustelor nu cred că are nevoie de acest tamtam legat de inflație și de asemenea nu cred că presa se folosește de inflație ca material de fear mongering având la îndemână războiul din Ucraina. Dar poate că acesta a devenit prea obositor sau prea plictisitor (cam aceleași lucruri) și de aceea se mai alternează ba cu inflație, ba cu small-pox, ba cu efectele încălzirii globale.

Soluția clară la acest război nevăzut este ieșirea din sistem pe care am propus-o încă din perioada plandemică. Am recitit articolul și pare actual, de aceea nu voi repeta soluțiile propuse acolo. Se pune însă problema, poate supraviețui cineva care nu e dispus să iese din sistem? Dacă la războiul văzut poate supraviețui, la cel nevăzut nu prea poate. Deci cine este preocupat de lupta spirituală, trebuie clar să vadă că Dumnezeu ne ajută dar nu ne bagă în traistă, altfel spus, ne-a dat minte să judecăm dar dacă noi nu o folosim … Pe lângă faptul că nu are rost să participi la sistem și că pe lângă riscuri, nu există niciun beneficiu și niciun folos (nu doar spiritual), ruperea de sistem are cumva sens și privind din alte perspective decât cele spirituale. Nevoia vedem deja că … stimuleză cel puțin unele calcule și unele planuri de supraviețuire deoarece vedem că șandramaua se cam clatină.

De vreme ce chiar politicienii ne anunță că va fi nasol, de vreme ce vedem că pică bombe, pe stradă trec tancuri, în Franța civilizată mii de oameni rămân fără curent electric după o amărâtă de furtună, noi la ce să ne așteptăm? Dumnezeu pune umărul la prăbușirea acestui Imperiu și a iluziilor cu care îi ține încă captivi pe mulți, inclusiv creștini aspiranți și care se cred bazați. O face încet, tocmai pentru a da timpul mai multora să vadă pe ce lume trăiesc și să adopte un nou stil de viață care este mult mai ușor și care aduce beneficii mult mai mari. Acest stil de viață, pe scurt și simplist spus ar fi “viața la țară”. Despre care puteți găsi nenumărate grupuri pe Facebook deoarece deja există mii de oameni care au făcut-o, deoarece este o soluție firească și atrăgătoare. Este scăparea și la problemele materiale și la cele spirituale. Necesită puțin curaj, dar mai bine să consumăm acest puțin curaj pe care l-am avea pe un front unde putem rezista deoarece în sistem avem nevoie de mult mai mult curaj pentru a spera la o supraviețuire spirituală.

Duminica Orbului

Moștenirea sau nu a păcatelor strămoșilor este o zonă relativ gri în mintea ortodocșilor din cauza slabei pregătiri teologice și a dezinteresului față de dogmatica și în general față de învățătura creștină. De departe, opinia generală răspândită este că păcatul/blestemul strămoșilor este “rezolvat” prin spovedanie și printr-o viață conformă – cât de cât – poruncilor evanghelice.

Strâns legat de moștenirea păcatului/blestemului strămoșilor este de asemeena subiectul pedepsei sau nu a lui Dumnezeu. Și aici există două mari poziții generale: pe noi nu ne pedepsește Dumnezeu deoarece El este bun și iertător, pe când pe dușmanii noștri (și pe necredincioși în general, inclusiv pe eretici), Dumnezeu îi arde de nu se văd, e doar chestiune de timp.

Referitor la ultima chestiune, Cazania ne învață că Dumnezeu uneori pedepsește, alteori nu, deoarece dacă ar răsplăti păcatul tot timpul (căci nu se poate altfel) oamenii ar face binele de frica răsplatei, ca niște animale. Altfel zis, deși nu este explicită, Cazania zice că nu ar mai exista liberul arbitru dacă răsplata și pedeapsa ar fi în lumea aceasta.

Tot referitor la ultima chestiune, amintim pe scurt și două extreme: una este că Dumnezeu nu pedepsește deloc că este doar iubire și că iubeșto omul și că iartă tot dacă ne pocăim. Aceasta este o extremă de centru, deoarece nu deviază până la pseudo-creștinismul gayzat din ziua de astăzi în care Dumnezeu iartă orice păcat și acceptă pe oricine așa cum este deoarece toate sunt bune (adică și toți oamenii și toate faptele lor). Evident, poate-poate, din cauza karmei, cei care fac rău, primesc rău, dar și asta e rareori amintit. A doua extremă este că Dumnezeu nu trece cu vederea niciun păcat și va trebui pentru fiecare să dăm plată, fie prin suferințe, fie prin canoane. Se merge până acolo că unii zic că chiar dacă te spovedești, tot degeaba, deoarece deși păcatul s-a dezlegat, tu trebuie să faci canon și să “compensezi” căderea în măsura posibilităților. Adică, dacă de exemplu ai avortat, nu e suficient să botezi 2-3 copii și să verși 2-3 larcimi, trebuie musai să “fi responsabil” pentru salvarea altora de la avort, altfel … mântuirea ta e periclitată. Chiar nume mari zic asta și nu dorim să aruncăm cu noroi menționându-le ci doar enumerăm și această opinie.

O altă opinie relativ originală dar nu în afara ethosului ortodox ar fi că la fel cum Dumnezeu este bun, El este și drept și prin urmare bunătatea lui Dumnezeu nu poate trece peste dreptatea lui. Ca și cum Dumnezeu ar avea personalitate dublă …

Eu nu doresc să emit nicio opinie decât aceea că aproape de Dumnezeu ne este bine și departe de Dumnezeu ne este rău. Cum pedeapsa sau răsplata sunt niște descrieri ale unui stări de rău și de durere, nu poate fi cineva și pedepsit (de Dumnezeu) și aproape de Dumnezeu. Se face de multe ori comparația ca așa cum un părinte își ceartă copiii și îi bate, tot așa Dumnezeu ne dă pedepse ca să ne îndreptăm. Dar orice parabolă este riscantă și vedem cum de nenumărate ori Mântuitorul a străpuns cutumele împământenite ale legii deschizând noi și noi înțelesuri și arătându-ne smerenia înțelepciunii care este mereu mai adâncă și niciodată nu putem spune că am dobândit-o pe toată.

Așadar la fiecare întrebare, înțelesurile și rosturile sunt cu mult peste răspunsurile noastre și de aceea nu trebuie nici să dăm la pământ cu toate opiniile și învățăturile greșite pe care le întâlnim, înțelegând că toate au rostul lor și utilitatea lor și au rezonanță pentru cel care se află într-un anume punct. Iar dacă altceva nu ne ajută, să ne asumăm orice variantă câtă vreme ne aprinde râvna. Dar totodată, trebuie să ne lăsăm mintea deschisă căutând noi și noi răspunsuri care să ne apropie și mai mult de Logos.

În continuarea opiniei de mai sus, aș mai adăuga că e greșit și să gândim în parametrii de răsplată sau pedeapsă ci mai degrabă, cu toată puterea nostră în toată clipa să ne gândim în primul rând dacă suntem aproape de Dumnezeu și dacă avem cele mai mici indicii că nu ne simțim în brațele Lui, să facem tot ce putem pentru a ajunge în brațele Lui. Restul amănuntelor, dacă suntem pedepsiți sau răsplătiți pot fi maxim niște caracterizări din afară, ale altora care nici nu ne ajută nici nu ne împiedică cu ceva, poate doar ne pun anumite bariere în râvna căutării lui Dumnezeu.

Există așadar riscul ca, dacă ne intră în cap că suntem pedepsiți de Dumnezeu, râvna noastră să fie slăbită și să nu ne ostenim suficient pentru a ne afunda în Dumnezeu și de asemenea există riscul ca, dacă ne amăgim că noi suntem răsplătiți cu bine de Dumnezeu să ne complacem în stări emoționale ale trupului care nu ne folosesc la nimic fiind trecătoare și fără rădăcini. Altfel spus, în pedeapsă sau în răsplată important este să avem certitudinea proximității harului și a prezenței lui Dumnezeu căci nici mustrarea conștiinței dacă suntem pedepsiți și nici bucuria lumească pentru răsplata și binele pe care îl primim lui Dumnezeu nu ne folosesc la nimic dacă nu ne dorim să fim mereu cât mai aproape de Dumnezeu, alertându-ne când nu avem har și temându-ne să nu-l pierdem când îl avem.

Chiar trăim apocalipsa?

Orice creștin ortodox se întreabă dacă nu cumva cu drăcovenia asta de certificat trăim apocalipsa. Într-adevăr nu ni se cere să ne lepădăm explicit de Hristos ca să primim pecetea dar pe lângă anumite aspecte care pot fi considerate lepădare, avem cu siguranță partea a doua a peceții: imposibilitatea de cumpăra și vinde fără ea.

Că vaccinul este într-un fel un botez, un act ritualic de cedare a suveranității propriului trup (dar nu numai) în fața fuhrerilor sanitari conduși de satana este dovedit de faptul că vaccinul nu oferă imunizare și nici nu dezleagă complicațiile (mai mult artificiale) ale “luptei cu virusul”. Mă refer pur și simplu că vaccinul nu îți asigură supăraviețuirea în cazul contactului cu virusul (problemă cu atât mai mult irelevantă pentru majoritatea care deja am trecut prin boală) ci doar “șanse sporite” care sunt sporite mai mult cu pompa propadandistică …

În plus, vaccinul nici măcar nu limitează răspândirea bolii. Am dovedit într-un articol trecut că incidența cazurilor este mai mare în rândul celor vaccinați chiar pe datele oficiale furnizate săptămânal. Nu doar la noi, dar mai ales în vest unde chiar și țările cu un procent masiv de vaccinare nu au reușit să “câștige lupta” ba chiar au cazuri și morți mai mulți ca anul trecut – se dovedește că vaccinarea nu ajută deloc la dezghețarea economiei și reluarea vieții normale. În continuare se introduc carantine, restricții și limitări. Evident, “certificatul” pe lângă valoarea simbolică de supunere către fuhreri și de plecare a capului în fața autorității iraționale, oferă totuși unele avantaje deținătorilor – chiar dacă sunt restricții, cei care dețin certificat pot să cumpere și să vândă …

Se întrevede deci foarte clar un viitor apropiat în care acesta va fi obligatoriu în toată lumea (din nou asemănare cu pecetea din apocalipsă) și pentru toți (nu doar pentru doctori sau angajați la stat) și de asemenea, pe lângă diferențierea actuală (între diverse state sau categorii sociale) , va fi mult mai complicat traiul fără el, fiind folosit ca o metodă drăcească totalitară de subjugare a oamenilor și condiționare a supraviețuirii de acceptarea necondiționată a inserării periodice în corp a unor substanțe dubioase pe care nici nu le mai putem spune vaccinuri și care sunt produse de companii dubioase care se vede că nu au fost în stare să producă un vaccin de calitate care să termine pandemia, ci din contră, există suspiciuni – logice – că vaccinul a stimulat și mai mult răspândirea virusului (prin falsa iluzie de siguranță la care cei inoculați au fost spălați pe creier să o asume) și poate chiar prin alte artefacte ale afectării imunității și producerii unor fenomene nedorite pe planul evoluției virusului. Culmea este că dacă ne luăm după cifrele oficiale, vaccinul chinezesc a fost cel mai eficient – lucru care nu se spune în mass-media noastră.

Ca să dăm un răspuns la întrebarea din titlu trebuie mai întâi să detaliem ce înseamnă apocalipsa și cum o vom recunoaște când va veni dacă vom apuca să o trăim. Evident, misiune dificilă de care ne ferim. Dar pe scurt putem zice că apocalipsa vine atunci când antihrist va veni și va lupta cu ortodocșii – pe de o parte – prin închiderea bisericilor și invitarea la lepădarea de Hristos (pe de o parte) și va amăgii pe ceilalți (eretici, păgâni și necredincioși) care i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Din toate tâlcuirile la apocalipsă înțelegem că antihrist va fi o persoană, deci chiar dacă am putea face acum o comparație trasă de păr și în loc de antihrist am pune cuvântul “știință” la care mulți se închină acum mai mult ca lui Dumnezeu – și nu doar atei – , mai lipsește elementul lepădării explicite de Hristos și al închinării către antihrist.

Așa cum închinarea către Hristos presupune alinierea întregii vieți la un set de reguli, la o mărturisire, asumarea unei lupte duhovnicești, participarea la slujbe, rugăciuni și în general adoptarea unui comportament de tip Imitatio Christi, deși putem face unele paralele posibile cu închinarea le “știință/medicină” din ziua de astăzi, parcă totuși nu avem o persoană despre care să zicem: acesta este antihrist. Adică, parcă am avea o religie antihristică dar nu avem un antihrist.

Dar de care paralele zic că se pot face între comportamentul și viața religioasă și spălarea pe creier a majorității populației de astăzi cu “regulile” și “recomandările” promovate de autorități, care se aseamănă unei propovăduiri? Principala paralelă este aceea că se cere și se impune autoritatea sanitară similar cu autoritatea religioasă în perioada inchiziției. Fanatismul “sanitar” nu necesită multe explicații și credința oarbă în niște “dogme” care nu mai trebuiesc explicate, detaliate sau analizate, ci contestarea lor te trece direct la “erezie”, este de departe un fenomen supra-realist extrem de îngrijorător chiar și pentru cei mai sceptici și fără înclinație conspiraționistă credincioși.

Pentru cei care nu au practică religioasă și nici tangețe prea închegate cu mediul religios, comparația aparatusului de propagandă și a întregii logistici plandemice cu instaurarea unui război sfânt religios pare trasă de păr, dar nu avem ce să facem celor care nu au o cultură religioasă sau măcar istorică pentru a putea înțelege către care paralele sugerăm noi și de ce credem că nu exagerăm cu nimic. Avem deci “dogme” prin hotărârile forurilor competente globale, avem “preoți” prin experții chemați la interviuri la televiziuni, care televiziuni sunt un fel de minarete de unde se emite apelul la “vigilență” și “respectarea regulilor”. Avem și o “evanghelie” care sunt studiile publicate, dar acestea nu pot fi interpretate de oricine ci doar de “specialiști”, așa cum în ortodoxie, ne delimităm de protestanți care interpretează de capul lor scripturile și facem apel la teologi și mai ales la sfinți pentru a înțelege pasajele cu probleme. Dar poate cea mai importantă paralelă este “codul moral” al plandemiei: conformitatea la cerințele “preoților” (specialiștilor) și ale ierarhilor (miniștri, sefi ISU, președinte OMS, etc). Codul moral al noii religii presupune nu doar purtarea măștii și vaccinare, ci acceptarea fără comentariu (în stil dogmatic) a tuturor politicilor adoptate de autorități și participarea la “prinderea vinovaților”. Bunăoară, aduc aici exemplul unui ministru australian care declara că a fi antivaxxer (eretic/criminal) nu înseamnă că nu vrei să te vaccinezi ci că ești împotriva vaccinării obligatorii și a măsurilor impuse de guvern. Deci chiar dacă ai 7 vaccinuri, dacă nu ești de acord cu guvernul, ești anti-vaxxer. Altfel zis, așa cum noi ortodocșii strâmbăm din nas când avem de a face cu pseudo-credincioși care poate vin la Biserică, poate se spovedesc, dar nu mărtursesc crezul și de asemenea critică religia, rejectăm pe aceștia și îi numim înșelați, tot așa în religia plandemică, neasumarea dogmaticii impuse de autorități te face eretic și te trimite la iad – deocamdata la oprobiul public prin acuzarea de antivaxxer (care este mult mai ostracizantă și gravă afară decât pe la noi unde de fapt are mai mult conotații pozitive, deoarece majoritatea românilor sunt antivaxxeri).

Iată deci religia, dar neavând un antihrist putem spune oare că trăim apocalipsa? După cum știm din tâlcuirile sfinților, antihristul va domni trei ani de zile. Alte lucruri care știm despre el e că va înșela chiar și pe cei mulți dintre cei chemați – lucru pe care îl putem confirma deja. De asemenea, ni se mai spune în apocalipsă că a treia parte a stelelor cerului va cădea. Interpretând simbolic, deși nu îmi amintesc la care sfânt am citit această interpretare, eu o știu în felul următor: stelele sunt preoții și ierarhii care ne luminează în întunericul nopții (viața noastră) și ne arată – precum stelele care călăuzeau magii altădată – calea de urmat pentru a găsi Soarele Dreptății. Ori dacă a treia parte va cădea, ce înseamnă asta decât că mulți dintre clerici de asemenea vor fi înșelați de antihrist și vor cădea. Prin a treia parte, eu interpretez că nu vor fi nici puțini dar nici mulți, adică nu majoritatea – și putem vedea și asta, cel puțin la noi și cel puțin deocamdată.

Despre antihrist mai știm că va veni într-o vreme de mari tulburări și semne în cer și pe pământ. Nu doar cei care nu vor primi pecetea, dar și ceilalți, vor trăi vremuri grele cu multe lipsuri, cu tulburări, cu necaz atât de mare încât vor primi pecetea lui antihrist care le va aduce izbăvirea pentru moment. Evident, prin izbăvire înțelegem că le va oferi un beneficiu lumesc, o stare materială bună, dar asta inițial. Căci apoi, cei care vor primi pecetea, se spune că vor avea de suferit foarte mult în trupurile lor – pecetea îi va arde și pacea și bunăstarea pe care o sperau, va fi pierdută. Se vor ridica împotriva antihristului și îl vor contesta, dar va fi deja prea târziu deoarece acesta va fi dobândit suficientă putere încât să oprime orice rezistență. Sper final, antihristul își va da pe față toate turbarea și răutatea și va porni prigoană fioroasă împotriva tuturor celor care nu i se închină.

Am zis că nu vom intra în tâlcuirea apocalipsei dar iată că ne-am lungit nițel. Sunt mai multe semne și mai multe lucruri de spus despre apocalipsă. Știm că apocalipsa nu se citește în Biserică tocmai din cauza dificultății sale și din cauza limbajului folosit. Pe cât de grea este de tâlcuit Evanghelia și Faptele Apostolilor și pe cât de mult studiu necesar pentru înțelegerea amănuntelor și familiarizarea cu mediul istoric și cu contextul general al relatărilor, cu atât mai complicată este apocalipsa care folosește un limbaj alegoric, plin de simbolistică, greu de abordat fără luminarea Sfântului Duh și de care toți sfinții s-au ferit.

De aceea, țin să subliniez că orice interpretare a noastră și orice comparare cu realitatea, poate fi greșită și bineînțeles că certitudinile sunt greu de depistat și cu greu ne putem ghida dacă nu avem în noi harul lui Dumnezeu care să ne lumineze. Iar pentru a dobândi harul, trebuie să ne despătimim, ceea ce este foarte greu și departe de noi.

Dar există totuși unele lucruri pe care doresc sa le subliniez. În primul rând, aș aminti o situație relativ similară cu ce trăim astăzi, deși nu la același nivel – problema actelor biometrice. Întrebat fiind pe atunci de către Pr. Savatie, Pr. Selafiil a dat răspunsul printr-o întrebare: a venit Ilie? Dacă nu a venit, atunci nu e sfârșitul … Iată deci că fără Sf. Ilie, apocalipsa nu vine. Un răspuns simplist și care poate nu ne place – până vine Sf. Ilie, dacă dormim pe noi, cine știe la câte rapeluri ajunge și ce cod genetic mai avem … Poate voința noastră deja va fi zero și puterea de opoziție în fața pecetei asemenea.

Acum doresc să schimb puțin registrul și să pun o întrebare poate mai importantă decât dacă trăim apocalipsa: oare chiar contează? În sensul că: contează dacă aceasta este apocalipsa finală sau doar un fel de repetiție? Și chiar dacă nu este o repetiție și lumea va mai exista încă câteva milioane de ani, contează atitudinea noastra? Adică, e normal să fim pasivi și să ne supunem totalitarismului doar pentru că nu a venit Sf. Ilie? Din nou, fac apel la istorie: știm de anul 1000 și de vremurile cu ciumă în care nu prea existau dileme și apocalipsa era aproape sigură. Nu doar credincioșii credeau asta, dar chiar și păgânii. Boli ca ciuma luau unul din doi și morții erau aruncați pe străzi deoarece nu mai avea cine să îi îngroape. Și totuși nu a fost apocalipsa. Dar oamenii oare cum se comportau? Creștinii, mă refer. Bizantinii mai concret… Ei bine, ei făceau slujbe și procesiuni nu stăteau închiși în autoizolare ani de zile, cum fac unii ierarhi din ziua de astăzi și nici nu se vaccinau ca să nu ia o boală cu rata de supraviețuire de peste 99% în condițiile în care au văzut că și cei care și-au pus nădejdea în vaccin au fost luați de Dumnezeu (“la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori” – Cronici 2 – 16#12).

Ce doresc deci să zic? Vreau să zic că indiferent dacă trăim sau nu apocalipsa, atitudinea noastră trebuie să fie ca cea pe care au avut-o alții dinaintea noastră în vremuri similare și pe care îi prețuim. Dacă ne uităm la stadiul incipent al introducerii comunismului în România, cui dorim să ne asemănăm – celor care s-au înscris în partid ca să primească beneficii și ca să nu fie executați, sau celor care s-au opus pe față bolșevicilor și au fost băgați la pușcărie și au avut de pătimit multe, chiar moarte. Nu există deci condiția ca apocalipsa să fie reală. Fie că trăim apocalipsa, fie că trăim o pregătire a apocalipsei, fie că trăim doar un puseu dictatorial care se va nărui peste o lună două, noi trebuie să fim fermi și să nu participăm. Chiar dacă nu ne lepădăm explicit de Hristos, ceva putred este evident cu acest certificat și nu trebuie să scormonim prea mult semnele timpului sau argumente științifice pro și contra. E suficient să spunem nu și să rămânem încăpățânați – asta nu ne va costa nimic, cel mult statutul social, spoiala de “imagine” care oricum ne este o povara pentru mântuire și unele aspecte materiale, care oricum cel mai probabil ne sunt o povara pentru sporul nostru duhovnicesc.

Am tot căutat în mintea mea să înțeleg pe cei care fac compromisul și în afară de frică și prostie nu am găsit altceva. Nu cred să existe vreunul care să creadă sincer că vaccinul îl apără. Exclud aici retardații care nu au 2 neuroni să citească niște statistici sau studii sau măcar să vadă în jurul lor câți dintre cei vaccinați au scăpat fără probleme. Mă refer la ortodocșii serioși care își pun probleme duhovnicești dacă nu cumva greșesc plasându-se împotrivă. Nu mai doresc să amintesc de anumite “vedete” de opinie, oameni care păreau sporiți și erau considerați învățători ai altora și care recomandând vaccinarea, nu au venit cu o altă argumentare (din punct de vedere duhovnicesc) decât că așa le-a răspuns lor Dumnezeu în rugăciune. Dar oare dacă Dumnezeu acestui părinte (de Efrem e vorba) i-a descoperit că vaccinul este bun, de ce ortodocșilor din România, prin moartea PS Gurie le-a cam transmis că nici trei vaccinuri nu te feresc de moarte? Căci pe câte feluri mai putem suci un asemnea eveniment, dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne lumineze pe noi românii (evident refractari și majoritar nevaccinați) cu înțelepciunea și duhovnicia care vine de la greci unde mulți preoți și ierarhi au pompat vaccinarea și boporul a cedat. Iată deci conexiuni care cu greu le putem ignora: un părinte grec al cărui cuvânt are relevanță în rândul românilor recomandă vaccinarea (deși el a trecut prin boală nevaccinat) și la ceva timp după, un ierarh triplu vaccinat moare – ce să înțelegem din asta? Este aleator? Este pur și simplu un șir de evenimente pe care le interpretăm noi aiurea?

Să mai simplificăm acum din ițele întortocheate ale argumentării din prisma primitorilor și să analizăm în ce măsură supunerea se poate încadra la “cumințenie”. Aici nu am de zis decât că cei care doresc să fie cuminți, ar trebui să știe că pe cifrele oficiale, incidența cazurilor este mai mare la vaccinați. Altfel spus, cei vaccinați dau mai ușor virusul altora. Deci dacă drept-măritorii suciți la minte doresc să nu dea boala altora și se sacrifică ei, riscând vaccinul ca să ferească pe alții, trebuie să știe că de fapt, e invers. Pe cifre oficiale. Dar puseurile din vest, din țările cu rate de vaccinare de peste 80-90% dovedesc clar că vaccinarea nu a făcut decât să crească răspândirea mult mai puternic. Deci pică – zic eu – argumentul cumințeniei în ideea de a feri pe cei expuși.

Mai rămâne doar un ultim argument tembel, dar care este de departe cel mai puțin tembel dintre toate: să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Adică, de vreme ce nu ni se cere lepădare, dacă nu mai avem voie la mall, la stadion și la pariuri, să ne facem vaccinul că doar nu ne afectează duhovnicește cu nimic. Fie că e bun sau nu la trup, la suflet nu afectează, deci putem să îl facem ca să mergem la mall și la alte distracții. Asta e valabil la noi, nu zic de țările unde situația este alta! Fiecare poate să cântărească cât de solid este acest argument în acest moment în România, când cei care nu primesc, nu au nicio restricție de facto, ci pot face aproape orice. Au doar o mică jenă …

Iată că am scris deja foarte mult la acest articol și nici nu am apucat să abordez problema globală – virusul este doar o componentă a Marelui Reset. Certificatul verde este poate mai puțin periculos decât certificatele de emisii de co2 care practic vor înjumătăți nivelul de trai și vor băga în sărăcie miliarde de oameni. Ranforsarea mecanismelor de control a populației, noile ideologii sataniste, distrugerea lanțurilor de producție și inflația permanentă care spre deosebire de apocalipă nu mai este incertă, ci are deja un istoric, sunt mult mai multe semne ale unui timp care nu pare să mai aibă răbdare ci ne dă de gândit. Cu sau fără apocalipsă, vin vremuri grele și trebuie să înmulțim rugăciunea. Mai mult ca niciodată, acum este blestemat cel care își pune nădejdea în om (Ieremia 17, 5) și în fața pericolelor viitorului nu se lasă în mâna lui Dumnezeu.

Sf. Andrei – ocrotitorul românilor vaccinați?

Sf. Andrei cam are de șomat din ce în ce mai mult în ultimul timp deoarece românii încep să creadă în știință și se vaccinează. Dumnezeu și sfinții sunt acum folosiți de români nu pentru a cere sănătate cu doar pentru a da acatiste ca să câștige la loteria vaccinaților. Și poate pentru a ne feri de blackout. Căci chiar și celor vaccinați le tremură chiloții cu gândul la ce ne pregătesc elitele în următoarele etape ale purge-ului. Ba chiar aș zice că cei vaccinați vor fi din ce în ce mai mult expuși fricilor, căci cine are i se va da și ci nu nu are i se va lua – credință, nădejde și dragoste.

Este însă doar o etapă și altele vor urma, mai pe repede înainte sau mai pe slow motion. Singura umbră de optimism este că totuși dezastrele naturale anunțate în Apocalipsă încă se lasă așteptate – cel puțin la noi căci în Spania au început.

Dar despre ce doream să tratez în articolul de astăzi: despre creșterea numărului de cazuri (și de morți) din acest an comparativ cu anul trecut. Avem așadar 2020 ca prim an al virusului, cu expunerea majoră începând din Martie în majoritatea țărilor din vest. Majoritatea țărilor din vest au avut rate de vaccinare de peste 60% încă din august. S-au pregătit pentru toamnă. Cu toate acestea, cam prin octombrie-noiembrie, majoritatea depășiseră deja numărul de morți (căci numărul de cazuri oricum a explodat dacă comparăm an la an). Care să fie cauza? Pe scurt cauza este eșecul politicilor sanitare – fie ele lockdown-uri, măști, distanțare, vaccinuri etc. Este un eșec crunt al celor care au decis politica sanitară și voi detalia.

În primul rând să vedem dacă e firească această creștere? Din pandemiile și epidemiile anterioare am văzut că durează maxim 2 ani expunerea întregii populații la un virus și cu excepția primului val (de “testat” teritoriu, sau de impact) celelalte sunt în descreștere. De ce? Este evident: în primul rând, populația cea mai vulnerabilă din start ia contact cu virusul și suferă consecințele (fie boala, fie moartea). Oricâte de drastice au fost lockdown-urile și oricât de mult “temperarea curbei” ar fi diminuat contactul inițial cu virusul al unui număr cât mai mare de oameni, este greu de crezut că cei mai vulnerabili nu au luat contactul (în mare majoritate) cu virusul în 2020. De altfel, cu privire la ferirea celor vulberabili, realitatea ne arată că nu a fost deloc cazul: azilele de bătrâni au fost măturate în primele valuri peste tot. Cei mai feriți au fost itiștii sălbatici care au avut informația în stadiu incipient, s-au speriat și s-au autoizolat dinainte. Cum jobul le-a permis, s-au ferit la maxim, mulți nefăcând încă virusul din cauza acestei autoizolări.

De unde însă numărul mare de morți din acest an comparativ cu anul trecut? Poate a venit acum momentul să subliniem și că statisticile sunt aproximative. Adică știm că la morți se bagă la greu și morți de covid și morți cu covid. Dacă dorești să convingi populația că un lockdown este necesar, tot ce trebuie să faci este să crești numărul de morți ca să sperii oamenii. Pentru asta, vei trece la morți de Covid și pe cei morți automat pe toți morții, din oficiu, urmând ca abia ulterior, la cei care sunt alte cauză, să fie scăzuți. S-a întâmplat asta în Suedia unde în statisticile oficiale erau trecuți la morți de Covid toți morții din ultimele 30 de zile, urmând a fi scoși ulterior pe măsură ce hârțogăria era completată și treptat erau introduși în sistemul informatic cei cu alte cauze. Pare stupid și anormal ca într-o epocă informatică în care au loc mii de tranzacții pe secundă și datele apar instant pe tot globul, să existe asemenea desincronizări. Dar totul depinde de sistemul informatic folosit și de ce dorești să scoți din cifre. Incompetența sau erorile sunt doar scuze de salvat aparențele, tehnologia permite precizie maximă: în momentul în care bolnavul a decedat și în spital este trecut în fișă “mort de covid” în acel moment tehnic este posibil ca datele să fie publice și să ajungă instant în toată lumea și în câteva minute chiar pe lună – dacă s-ar dori. Ascunderea în spatele procedurilor (centralizări, verificări și alți termeni de ăștia) sunt blah-blah-uri pentru necunoscători.

Dar de ce mai este paradoxală creșterea numărului de cazuri și morți din 2021 comparat cu 2020? Să zicem că poate numărul total de populație nu a fost expusă și să zicem că cei care au trecut o dată prin boală, nu mai trec a doua oară. Cel puțin la cei care au imunitate naturală, se știe că doar 0.04% au mai făcut a doua oară boala sau cel puțin doar 0.04% s-au mai testat și prin urmare au intrat în statistici. Dar faptul că restul nu au avut nevoie, este relevant statistic: balta din care virusul poate face cazuri și morți este din ce în ce mai mică. Nu mai punem la socoteală vaccinații care teoretic erau imuni, dar practic sunt praf în vânt. Doar pe cei care au făcut boala dacă îi scadem din total, este evident că ne rămâne un număr din ce în ce mai mic și pentru cazuri și pentru morți. Iată deci un al doilea paradox: cum de crește numărul de cazuri/morți dacă balta din care virusul atinge scade la număr? Este cert că reinfectarea nu există (nici măcar la cei vaccinați infectați), și este cert că numărul total scade.

O posibilă explicație matematică ar fi că pur și simplu viteza de propagare a virusului a crescut. Cum nu toată populația a fost expusă și nu avem încă imunitate de turmă, ceva s-a întâmplat și virusul se propagă în 2021 mult mai repede ca în 2020. Dar asta nu înseamnă altceva decât un eșec al politicilor sanitare. E ca și cum nu am învățat nimic în 2020 când s-au aplicat metode standard (sau după ureche) de luptă cu virusul și când am avut viteza x de propagare, iar acum în 2021 avem x la pătrat …

Dar dacă explicația este doar viteza de propagare, este doar chestiune de timp până când vom avea efectul de turmă care nu poate fi negat, oricât de mulți experți medicali ar veni și l-ar mătrăși.

Cu privire la numărul de morți în creștere, din fericire aceste cazuri sunt punctuale. Chiar dacă per total numărul de morți este mai mare, rata de mortalitate este mai mică, semn fie că vaccinurile funcționează (deși nu în Israel – pe datele oficiale), fie că cei slabi și cu riscuri au murit deja, fie că lumea a cam început să învețe singură cum să lupte cu virusul (cel puțin în România).

Ca un alt amănunt statistici, cohortele s-au păstrat – atât sexul, vârsta, comorbiditățile etc, nimic nu s-a schimbat deși s-a încercat rebrandingul virusului cu Delta (și acum cu Omicron) și pomparea pe ideea că mutațiile atacă din ce în ce mai mult tinerii nu a prins, realitatea lovind puternic în acest element al narativului global care însă a fost suficient pentru a stimula vaccinarea tinerilor și a copiilor.

În concluzie sunt două variante care explică creșterea cifrelor cu infectarea în toate țările (și vaccinate și nevaccinate): 1 – cifrele nu sunt reale 2 – s-a schimbat ceva, e ceva nou în 2021 față de 2020 care a determinat creșterea vitezei de propagare a virusului.

Momente de respiro

“Încep să dea înapoi, deocamdată s-au lovit de un zid și au văzut cât de departe pot ajunge. Deci ce o să mai poată face? O să dea înapoi o vreme pentru a perfecționa planul, pentru a învăța din greșeli și pentru a se pregăti pentru altceva. Între timp, au destule mijloace de atac asupra noastră. Poate că da, nu o să ne mai poată forța să purtăm măști, nu o să ne forțeze să facem vaccinul, dar asta nu înseamnă că vin vremuri bune. […] Din ce știu eu, Satana încă există, nu a terminat, deci să folosim timpul să ne reîntărim puterile până vine runda următoare.”

Roosh Valizadeh, american de origine armeană convertit la ortodoxie

Iată o opinie care vine cam pe aceeași linie cu care mă plasez și eu – vezi Marea Eliberare. Așadar, deși de la acest articol s-a mai întâmplat întoarcerea cu privire la acceptarea ideii că virusul a scăpat din laborator (despre care am scris aici) și eu cred că plandemia nu s-a terminat. Cum sistemul de control și conformitate este generalizat, cei care au luat puterea și pe spinarea lui au trecut la un cu totul alt nivel al beneficiilor materiale, nu vor ceda prea ușor și idioții utili care au pus umărul la această plandemie din pozitii privilegiate vor fi armata de lupi care va face ravagiile printre oi în următoarea etapă. Vreți să vă dau un exemplu? O nouă tulpina! O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

De altfel, această măsură din urmă a fost vehiculată, semn că diavolul s-a gândit la ea și nu a reușit-o deoarece deocamdata nu i-au ieșit toate schemele. Dar să nu credem că am scăpat, deoarece reacția oamenilor s-a văzut: cum s-a dat drumul, s-au grămădit la mall nu la proteste. Și nu doar la noi. Prin urmare, nu au înțeles nimic din această plandemie, așa cum nu au înțeles nimic din armele de distrugere în masă ale războiului din Golf sau din războiul “împotriva terorismului” prin care s-a terminat cu dreptul la viață privată, sau de alte manipulări crase ale inginerilor sociali ai lumii care doresc “să ne elibereze”.

Dacă privim spiritual, putem gândi că Dumnezeu poate a decis să termine circul și l-a mai legat nițel pe diavol. Putem avea nădejdea că aceasta a fost o încercare, un război psihologic și că oamenii s-au pocăit și Dumnezeu a ridicat ispita. Dar oare este așa? Vedem semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu? Nu, din contră! Vedem o nouă religie, o încrederea oarbă în vaccin care nici măcar nu mai este un simplu medicament care te face bine, ci este o minune a științei (ateiste, evident) care te face liber și de asemenea este un pașaport de acceptare în societatea modernă eliberată. Barbarii care nu primesc vaccinul vor fi acum ușor marginalizați și trimiși în pustie, pentru ca cei care au plecat capul și se conformează să poată să fie sănătoși (deși vaccinul oricum le promite sănătate și protecție) dar mai ales să poată avea o nouă societate, o societate în care “am învățat lucruri noi”, “obiceiuri bune”, care pot fi păstrate și post-pandemie, cum ar fi lucrul de acasă, cumpărăturile online și alte astfel de obiceiuri specifice caracterelor deviante, autiștilor fără certificat și ipohondrilor exonerați de virus și ranforsați în spaimele lor, mai ales cu ajutorul “experților” pompieri de panică.

Se înțelege că planurile lui Dumnezeu nu le putem știi noi și chiar dacă avem o anume impresie asupra lumii, realitatea să fie contrară, Dumnezeu să vadă și să urmărească mai multe. Dar noi nu avem decât două lucruri de făcut: să ne mulțumim cu ce am primit și să ne pregătim pentru un rău mai mare. Și aici fiecare înțelege ce vrea: de exemplu, nu văd cum se vor mai putea muta la țară și deveni independenți de sistem, când se vor introduce noi restricții de circulație, cei care acum au ezitări și în loc să facă ce trebuie, planifică excursii și alte prostii de astea.

Nu mai zic de cât de mult putem acum să mergem la biserică, la slujbe, să ne spovedim, să ne vedem cu prietenii, să ne întărim sufletește unii pe alții și dacă am uitat cât de rău a fost în perioada “carantinei”, înseamnă că am trecut prin necaz ca gâsca prin apă, nu am învățat nimic. Cei fără Dumnezeu măcar au învățat să folosească Zoom, să comande clătite pe internet și alte “tehnici” de cum să reziști într-o societate care interzice relațiile inter-umane directe. Dar noi, ce am învățat? Ce am schimbat în viața noastră și ce ne-am folosit din toate acestea?

Man Plans God Laughs – proverbe comentate

Man Plans God Laughs este traducerea în engleză a proverbului idiș Der mentsh trakht un got lakht. În română, eu traduc “Omul plănuiește, Dumnezeu rânduiește”.

Proverbul original sugerează, că Dumnezeu pur și simplu râde de om. Ca un Atotputernic care își exercită dreptul de intervenție, pune bețe în roate planurilor omului – cam asta ar fi o interpretare simplistă la prima mână. Evident că înțelesul este cu totul altul. Dumnezeu este Atotputernic și tot ce face – în legătură cu omul – este pentru binele omului, din dragoste de om.

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Ioan 3, 16-17

Dumnezeu este iubire și iubirea este chiar ființa lui Dumnezeu. Iubirea umană, atât cât o poate înțelege prin experiență omul este doar măsura apropierii sau depărtării de Dumnezeu, de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu. Iubirea teoretică, rațională, binele abstract este doar un ecou al unei memorii sau intuiții pe care omul căzut o are despre ce poate fi iubirea. Și ca orice ecou este doar o umbră de adevăr, doar o sugestie, doar o deformare. Căci tot ce există, inclusiv îngerii căzuți și oamenii pe care i-au tras și îi trag după ei sunt rezultatul iubirii, un potențial ratat, neîmplinit al unei iubiri inifinite care ar fi fost posibilă dacă nu ar existat căderea.

Dar să ne întoarcem la proverb și la ce ne spune el. În esență proverbul este un apel la realism. Realitatea ne învață că oricâte planuri am face noi, rareori se împlinesc și rareori apucăm să ne bucurăm de ele, rareori o lucrare planificată este dusă la capăt cum trebuie și apucă să dea roade, să-și împlinească rostul. De ce se întâmplă asta? Din lipsa de calcul. De cele mai multe ori calculăm greșit ce putem face și ne punem în cârcă proiecte prea mari. Proasta calculare este specifică mai ales caracterelor entuziaste dar nerealiste dar are a face și cu ambiția și mândria prostească de a face ceva care să dovedească ceva …

Este greșit dacă intepretăm proverbul ca un apel la un stil de viață de tip dolce vita … sau nihilist: orice-aș face, degeaba mă zbat că Dumnezeu va râde oricum de mine … În primul rând trebuie să înțelegem că orice facem, dacă este voia lui Dumnezeu se va face și orice facem, dacă nu este voia lui Dumnezeu nu prea are șanse să se facă. Uneori, Dumnezeu, dacă poate – și de multe ori poate – lasă voia noastră să se facă, deoarece libertatea noastră dictează. Unde nu mai dictează libertatea noastră este acolo unde libertatea noastră începe să lovească în libertatea altora.

Dar Dumnezeu nu este un garant al protecției libertății omului și lumea este doar un câmp de bătălie pentru războiul spiritual nevăzut care se duce pentru sufletele noastre. În istoria lumii și în istoria individului Dumnezeu intervine uneori și schimbă macazul în momentele și în locurile în care consideră de cuviință. Omul poate determina prin rugăciune, prin felul în care își trăiește viața, prin păzirea poruncilor și prin cele opuse acestora, locul și timpul unde Dumnezeu poate sau nu interveni. Singura garanție pe care ne-o poate Dumnezeu oferi este cea a unei judecăți corecte care va ține cont de toate.

Spuneam că poate proverbul este inrepretat simplist de unii ca îndemnând la neplanificare. Planificarea este bună și Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii. Haosul este uneori rezultatul lucrării diavolului care întunecă mințile oamenilor. Lipsa iluminării face ca o lucrare, un proiect să aibă loc la întâmplare sau împins de evenimente și mai puțin fără un plan, fara un cadru de desfășurare gândit.

Cum omul este creator, prin chipul lui Dumnezeu, atributul de creator vine la pachet și cu atributul de planificator. Așa cum Dumnezeu a creat lumea, omul tot ce face trebuie să aibă un plan, o idee. Asta pentru că altfel nu se poate. Poate cu excepția artei unde sunt unele idei cum că artiștilor le vine inspirația așa din … senin, din droguri sau anumite stări. Evident că diavolul poate inspira omul, dar în fapt, toata inspirația artistului vine din ce a acumulat, din cultura și experiența de viață, din contemplare și observare iar la majoritatea și din multă muncă și multe încercări. Artiștilor care cred că pot să facă mare brânză doar cu o bere în mână și uitându-se la Netflix le recomand să deschidă manuscrisele lui Eminescu sau să se uite pe ciornele lui Leonardo da Vinci.

Ce ne poate învăța un proverb care uneori e valabil și uneori nu e valabil. Este clar ca Dumnezeu iubește rânduiala dar este și clar că uneori oricât de organizați am fi noi, lucrurile nu se întâmplă cum vrem ci … altfel. Orice lucrare trebuie să aibă ca început intenția bună. Un lucru e bun dacă are un scop bun. Altfel spus, să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar multe lucruri bune ies și din lucrări cu intenții deloc bune sau chiar malefice sau chiar diabolice. Arma nucleară a fost construită ca să distrugă dar fără centralele nucleare, omenirea nu ar fi ajuns unde este astăzi (deși nu știu cât de lăudat este punctul în care suntem …)

Concluzia propusă de mine aceasta este: orice facem să facem urmărind un scop dincolo de noi. Când mândria primează sau chiar acoperă o lucrare cu un scop bun, dacă intervine mândria, aceasta atrage ca un magnet dracii care încep să facă totul varză. Uneori, Dumnezeu acoperă și aceste căderi și devieri și pune umărul ca o lucrare să se termine cum trebuie, căci altfel, unde ar fi ajuns lumea? Marea problemă este însă ce facem noi ca Dumnezeu să nu râdă de planurile noastre, ba mai mult, chiar să le acopere golurile și să ne ajute să le împlinim?

Demonul eficienței

Ziceam într-unul dintre articolele anterioare că singura dogmă cât de cât coerentă a transhumanismului este eficiența. Însă este mult spus dogmă deoarece evident că noua religie este deocamdată în fașă, abia își construiește fundamentul și abia își clarifică obiectivele. Poate mai degrabă decât eficiența am putea să subliniem o atracție în gaura neagră a beneficiilor iluzorii ale progresului accelerat care va veni și va elibera umanitatea, ca și cum ditamai progresul de care am avut deja parte a făcut mare brânză. Ca un mic amănunt amuzant, când au fost introduse tractoarele și agricultorii se temeau că mecanizarea le va lua pâinea de la gură, temerile de progres erau calmate cu promisiunea că vor avea mai mult timp de practicat arte și de lectură … Oarecum, prin Netflix promisiunea s-a cam împlinit, deși un tânăr care păștea oile pe vremuri, seara se ducea la horă, dimineața vedea răsăritul și mânca mămăligă cu mâna foarte probabil era mult mai fericit decât sufletele pierdute de astăzi care se pierd în fantasmele virtuale ale jocurilor, filmelor și bulelor sociale.

Foarte clar se vede demonul eficienței la Iuda, când o ceartă pe femeiea păcătoasă care a vărsat mirul și se vaită că acel mir putea fi folosit pentru a-l vinde și a ajuta săracii. Și Bill Gates vrea să ajute săracii din Africa, de aceea le oferă vaccinuri gratuite care îi ajută să nu mai facă copii prea mulți și astfel să aibă mai puține guri de hrănit.

Se înțelege că eficiența oarbă în sine, fără un set de criterii de moralitate care nu pot converge decât dintr-un sistem filozofic sau dintr-o religie, este doar un slogan, un narativ în spatele căruia se pot ascunde măsuri drastice de închidere a oamenilor în casă, măsuri de suprataxare și pedepsire a celor care nu aderă la regulile noii lumi în care trebuie ca toți să contribuie pentru binele tuturor, etc. Și comuniștii doreau să fie eficienți, în sensul că propuneau ca toată lumea să trăiască bine nu doar cei care muncesc și care au proprietăți și averi multe. Ei gândeau – logic simplist, că dacă se împart bunurile la toți, va fi bine pentru toți. Ce nu au realizat – căci v-am zis, demonul nu bate cu mintea prea departe, întunericul nu poate vedea consecințele dincolo de asaltul imediat, este că fără o ierarhie și fără o judecată, simpla distribuire a unor bunuri și resurse nu are succes cu doar distruge fibra societății, așa cum s-a întâmplat și vedem că încă este sub semnul întrebării capacitatea unei națiuni trecute prin sânge de demonul roșu de a-și reveni.

Să vedem însă care ar fi promisiunile noului reset în cadrul dogmei eficienței. Păi în primul rând lupta cu virusul, fiind urgență medicală este cumva calul troian pe care se face marea trecere de la sistemul actual, de puteri regionale și alianțe supra-statale la o conducere și coordonare globală a lumii. Așa cum acum în plandemie OMS a fost farul călăuzitor care a dictat “măsurile” în toate țările indiferent de cine a fost la putere, tot așa cum vedea cum cadrdul impunerii globale a unor măsuri și trenduri va fi extins din domeniul medical în alte domenii.

Am urmărit zilele tercute un interviu cu Dr. Frederic Leroy, un profesor în “food science & biotechnology” la Vrije Universiteit din Olanda în care se discută pe larg de tentativa de interzicere la nivel global a consumului de produse de alimente și trecerea spre mancarea sintetică. Planul pare imposibil de implementat, fiind vorba de țări și regiuni cu legislații diferite, dar nebunii care conduc lumea, au mijloacele necesare pentru a împinge această turbare la limită, atacând practic chiar fizic specia umană. De aici se vede câd de diabolic este noul reset, când nu se mulțumește nici cu distrugerea psihologică a lumii prin lansarea acestui război de înfricoșare, nu se mulțumește nici cu loviturile puternice date tradiției prin distrugerea fibrei societății, a comunităților și a stilului de viață în cele din urmă, transformând omul din “animal social” (în cadrul lor de gândire, evident) în animal anti-social virtual. Următoarea etapă în marșul antihristic împotriva umanității este atacul asupra sursei de hrană. Totul sub stindardul “verde” al luptei cu poluarea. Bunăoară, vacile, oile și porci sunt rele deoarece fac bălegar mult și produc gaze de seră. În plus, mănâncă prea mult. Mâncarea sintetică, hamburgerii chimici propuși de Bill Gates sunt soluția. Și pentru a-și pune banii unde îi e capul ala descreierat, Gates a cumparat teren agricol masiv în SUA pentru a încerca pur și simplu să sechestreze capacitățile de producție agricolă a celei mai potente regiuni din lume – marile câmpii ale americii continentale din zona bazinului fluviului Mississippi unde pe lângă abundența apei necesare irigațiilor, posibilitatea transportului mărfurilor pe apă la costuri mici, face din SUA cel mai mare producător al lumii.

Iată deci doar încă un aspect periculos al viitorului care ne așteaptă post (sau în paralel) cu plandemia: războiul asupra mâncării. Noi românii suntem oricum obișnuiți ca să auzim de pesta porcină, gripa aviară și alte boli de animale, imediat cum scoatem nițel capul. În particular acest an iar avem parte de peste deoarece fiind secetă peste tot și noi având ceva producție de cereale, zootehnia din România mai putea tăia din decalajul față de vest. Dar prin măsurile colonialiste de control și manipulare de la vârful UE, ni s-a băgat pe gât pesta porcină și au fost exterminate nenumărate ferme de porci. În cazul nostru, motivul a fost și este economic, deocamdată. Dar imaginați-vă aceste capacități de control și comandă folosite acum pe motive economice în cadrul UE, când vor fi extinse la nivel global și vor fi folosite pentru impunerea politicilor globale de reducere drastică a consumului de carne și introducerea produselor sintetice, pe care cu greu le putem numi hrană chimică, de vreme ce sunt pur și simplu chimicale.

Cum apa răzbate prin crăpături și foarte probabil la nivel global se va împinge acolo unde se poate, singura opțiune pentru întârzierea și amânarea acestor planuri la nivel național în țara noastră este alegerea celor mai extremiste partide care propun măsuri care să meargă chiar până acolo la introducerea în Constituție a dreptului de a cultiva pământul și de a crește animale în propria curte ORIUNDE ai sta, la oraș sau la țară. După cum știm, neostaliniștii din USR deja sugerează că ar fi bine ca să nu mai existe proprietate și să avem totul la comun. De asemenea, vedem că în SUA și mai ales în vest, chiar la țară, oamenii nu mai au voie să crească animale pentru a nu deranja sonor și olfactiv vecinii. Din ce știu și pe la noi s-a introdus acea lege tembelă cu legea gunoului de grajd care taie drastic, mai drastic chiar ca în vest, dreptul de a face ce vreau pe pământul meu. Gogoașa cu producerea de mirosuri este penibilă câtă vreme autoritățile nu sunt în stare să construiască niște gropi ecologice. Cel puțin în Craiova, pute a gunoi ars toata vara și aerul e imposibil de respirat. Nu mai zic de marile fabrici ale corporațiilor internaționale care ne poluează pământul, aerul și apa freatică și care sunt tolerate. Comparatic cu cât poluează o vopsitorie a unui mare producător auto în zonă, bălegarul de la 2-3 vaci este zero. Dar după cum vedem legile sunt făcute să lovească între cei mici. Vacile sunt persoana non-grata în timp ce producția de automobile, cât mai multe, este de dorit.

Articole pe același topic:

1 2 3 23