Category: Statul poliţienesc

Un român ambiţios

Leave a comment

Un tanar roman a fentat securitatea aeroportului din Viena si a zburat in trenul de aterizare al unui avion pana la Londra. Tanarul de 20 de ani a declarat ca dorea doar sa isi gaseasca un loc de munca in alt oras. Probabil sarmanul nu avea bani de autobuz si de aceea s-a gandit sa faca blatul cu avionul. Ce e de mirare cum de super-securitatea aeroportului nu l-a depistat, ca daca era un nebun cu bomba hotarat sa dea jos cu avionul deasupra Londrei, intr-adevar era nasol. Standardele de securtitate bineinteles ca impun ca avionul sa nu isi fi luat zborul daca securitatea aeroportului ar fi observat ca un nebun sare gardul si se arunca in trenul de aterizare. Daca securitatea observa, era clar ca avionul era oprit, mai ales ca era clar ca doar un sinucigas terorist ar face asta. Ar fi de asteptat ca dupa razboiul cu teroristii si dupa introducerea atator si atator masuri de securitate, o simpla trecere peste gardul aeroportului si accesul inspre pista sa fie de neimaginat in zielele noastre, mai ales intr-un aeroport din Austria, o tara faimoasa pentru politia ei riguroasa si serioasa, unde oamenii isi fac datoria cu sfintenie.  Si mai socant este ca, desi sunt camere de luat vederi peste tot si serviciile de securitate asculta tot, macar ca s-ar gasi un nebun sa sara gardul la aeroport si sa forteze intrarea intr-un avion, ne-am astepta ca acesta sa fie observat. Cu siguranta teroristii islamisti sunt extrem de invidiosi pe romanul nostru, care nu pentru jihad ci pentru munca a riscat atat de mult si a reusit ceea ce si-a propus. In schimb, teroristii trebuie sa gaseasca solutii mai complexe ca sa penetreze securitatea aeroportului  substante chimice avansate, ascunse bine in pantofi si in lenjerie (altfel de ce ar face bodyscannig astia?) Ce sa intelegem din aventura romanului nostru? Mai intai ca criza e nashpa daca au ajuns oamenii sa isi riste viata in cautarea muncii si daca nici la Viena nu isi mai gasesc de munca. Iar mai apoi, ca toata lupta anti-terorista e un mare vax. Rezultatele sunt canci, iar amenitarea terorismului este mai mult o spaima mediatica decat o realitate faptica. Oare daca se putea, si vroiau si erau decisi, pana acum teroristii nu sareau si eu gardul si se ascundeau in avion ca sa il detoneze mai apoi peste vreun oras? Cum de nu au reusit austriecii nici macar sa il vada pe romanasul nostru? Parerea mea, pentru ca s-au saturat si ei sa tot traiasca in spaime si au luat viata mai usor. M-au amuzat enorm de ce diferente exista intre securitatea aeroporturilor in vest si la noi. De exemplu, la ultima mea calatorie in Germania. La aeroport la ei: cel care ne controla actele era foarte serios, incruntat si nemiscat cand se uita cand la fata mea, cand la calculator, cand la buletin sa vada daca nu cumva sunt un terorist. In Romania, acelasi functionar: rade cu cel din fata mea, iar la

Read more

Criza nu este intamplatoare

One comment

Multe vorbe zboara zilele astea despre criza, in toata lumea, dar mai ales pe la noi. Pentru ca in sfarsit lucrurile sunt foarte nashpa si pe la noi si lanturile sunt din ce in ce mai stranse, criza este subiectul media #1, care starneste cele mai multe si variate discutii. Am urmarit asta-seara o emisiune la Money Channel in care invitat era un redactor de la Foreign Policy si care intrebat fiind despre cum stau lucrurile cu Europa, a sustinut ca problema este faptul ca nu exista o guvernare comuna, adica ca avem o politica comuna, avem anumite legi si reglementari europene, avem norme, avem o banca, avem o moneda (noi inca nu) dar inca statele mai au guverne proprii care stabilesc politici individuale. Multa vreme m-am intrebat de ce Grecia a fost prima atacata si a fost aleasa sa fie oaia neagra, blamata, aratata cu degetul etc. Raspunsul cel mai folosit, varianta “oficiala” cum ar veni este ca Grecia a cheltuit mai mult decat si-a permis si in plus a facut si anumite inginerii financiare prin care a ascuns deficitul real. Sunt false ambele idei, Grecia nu a cheltuit deloc cel mai mult, a cheltuit intr-adevar prea mult, dar si alte state au facut-o, iar datoria Greciei este nimic pe langa datoria Spaniei, Italiei sau a Marii Britanii. Se spune ca daca ar fi atacata Spania, Europa nu ar putea-o salva, datoriile sunt peste puterile “greilor” Europei la un loc. Dar de fapt, ce inseamna salvare si care este de fapt problema. Se tot invarte problematica crizei pe toate fatetele, dar putini sustin ideea ca ar fi normal si de bun simt ca statele care au datorii prea mari si nu mai pot sa le plateasca, sa declare faliment statal, ceea ce s-a mai intamplat in istorie. Intr-adevar, pentru o perioada, nimeni nu ar mai avea curajul sa imprumute statul respectiv, si sectorul bugetar ar fi taiat drastic pentru ca atunci singurele surse de venit ar fi taxele si impozitele. Dar numai asa bancile ar invata sa mai si fie atente la oferirea creditelor, ceea ce e firesc, nu? Falimentul statal pentru o tara europeana ar fi intr-adevar o rusine dar si o mare problema: lumea nu ar mai avea incredere in Europa. “Ideea europeana” ar pica. Chiar daca economic ar fi evident mai in spirit capitalist ca statele sa falimenteze, deoarece astfel bancile vor avea grija data viitoare cui si cum vor oferi credite si nu vor mai sari sa ofere bani pentru proiecte care nu product, din punct de vedere politic, o astfel de varianta este imposibila. Chiar si pentru simplul motiv ca daca ar alege varianta falimentului, clasa politica s-ar sinucide, ar recunoaste singura falimentul sistemului actual si ar lasa de inteles ca trebuie schimbate lucrurile din radacina. Este evident o relatie atat de stransa intre falimentul economic si falimentul politic, incat politicienii prefera sa arunce pisica moarta urmasilor lor si asa s-a intamplat si pana acum: politicienii au facut credite cat au putut, nu i-a

Read more

20 de ani de ignoranţă

One comment

“Fără un gest, cu ochii-nchişi, Lăsând să cadă peste mine timpul Ca o insultă binemeritată Pentru că sunt în stare să-nţeleg De tot ce înţeleg sunt vinovată” – Ana Blandiana La vremuri de bilanţ mulţi îşi pun întrebarea dacă a meritat sau cum ar fi fost altfel. Dacă a meritat, numai proştii şi comuniştii care şi-au pierdut statutul pot să răspundă nu, dar cum ar fi fost altfel, puţini pot să dea un răspuns convingător, deşi bineînţeles răspunsul la o astfel de întrebare ţine de imaginaţie şi de capacitatea fiecăruia de a înţelege istoria şi de a avea o viziune alternativă a acesteia. În literatura SF există chiar un subgen care se numeşte Istorii alternative în care îşi găsesc locul cărţile care încearcă să dea un răspuns la întrebarea “cum ar fi fost altfel”. Un răspuns la o astfel de întrebare nu poate fi decât subiectiv. Mulţi spun că, dacă nu ne-am fi pricopsit cu comunistul de Iliescu şi am fi făcut mai devreme faimoasa reformă şi mult dorita integrare,  cu certitudine altfel ar fi stat lucrurile. De asemenea, mulţi spun că dacă spiritul “unificator” al lui Iliescu nu le garanta securiştilor pacea şi bunăstarea în noul regim “democratic”, s-ar fi vărsat mai mult sânge şi poate pierdeam chiar şi Ardealul. Cred că puţini însă se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Piaţa Universităţii ar fi biruit şi neo-comunismul cu faţadă democratică ar fi fost stârpit din faşă. Poate puţini realizează că Piaţa Universităţii a fost ultimul bastion de rezistenţă românească înaintea blazării generalizate şi a decăderii totale în toate planurile a luptei românilor pentru ceva nobil. Este adevărat că între timp ne-am mai luptat ba cu irakienii, ba cu talibanii, dar astea sunt treburi de mercenari, nu lupte nobile. Poate că în plan politic şi economic, mulţi s-au luptat pentru integrarea în UE, dar numai pentru cei spălaţi pe creier de propaganda unionistă şi pentru cei care sug fonduri europene pe nedrept poate fi ceva nobil legat de acest neo-soviet cu faţă de tânără fecioară dar cu haine de desfrânată şi coarne de drac. După mine, dacă ar fi să găsim un cuvânt care să definească cel mai bine aceşti 20 de ani, acest cuvânt mi se pare a fi “ignoranţă“.  Am fost ignoranţi ca neam când am tolerat atâţia ani toate relele câte s-au făcut şi care nu trebuiau să se facă. Am fost şi suntem ignoranţi când stăm cu mâinile în sân şi lăsăm o mână de nemernici să ne conducă şi să-şi pună plozii urmaşi peste sistemul lor ticăloşit de comisioane murdare, licitaţii măsluite şi numiri de partid. Am fost şi suntem ignoranţi când lăsăm să fie terfelite şi batjocorite toate valorile neamului nostru şi mai ales atunci când nu ni le asumăm şi nu le valorificăm lasând astfel să se ridice la suprafaţă gunoiul şi împuţiciunea. Suntem ignoranţi pentru fiecare mârşăvie care se face sub ochii noştri şi pe care nu o identificăm şi nu o acuzăm. Ne-am bălcărit în falsa noastră amăgire că suntem

Read more

Mişcarea Zeitgeist – un fel de comunism tehnologizat

One comment

Curios ce au mai scos aia de au facut Zeitgeist, am mai cautat cate ceva pe net, totodata motivat si de un mesaj al unui membru al miscarii Zeitgeist din Romania, in care mail imi cerea ajutorul pentru aceasta miscare si il incheia cu urarea “Dumnezeu sa ne ajute!”. Nu stiu cat de zeitgeitst era tipul, caci astia oricum se declara atei si in prima parte a faimosului lor documentar se dovedesc chiar a fi anticrestini si nu orice fel de anticrestini ci unii profesionisti – filmul abunda de manipulare in plan informational dar mai ales in plan duhovnicesc, cautand sa insereze in mintea crestinului ideea ca Hristos este un mit ca oricare altul. Ei nu ataca crestinismul frontal, spunand ca nu exista Dumnezeu, ca Hristos nu a existat, ca totul a fost o inventie etc, ci doar spun ca astfel de mituri exista si in alte religii. Dar nu despre documentar vreau sa vorbesc, caci am mai facut-o intr-un articol in care imi exprimam mirarea ca acea carte egipteana in care se mentioneaza acel zeu Horus care se asemana atat de mult cu Hristos … nu exista de fapt, de vreme ce nu este mentionata in nici o enciclopedie si pe site-ul nici unei universitati. Am facut o cautare pe indelete, cu toate cunostintele mele de sintaxa google, cautand in enciclopedii, pe site-uri de universitati, in eventuale studii de istorie a religiilor, etc, dar in afara de cateva forumuri SF nu am gasit pe net niciunde altceva macar cateva informatii despre presupusa carte. Asadar revenind la miscarea Zeitgeist, in filmul lor de prezentare, un fel de “raison d’etre” si totodata o propunere de iesire din crizele actuale, inca de la inceput pute a comunism de ăla urât. Daca ar fi sa facem o paralela intre comunism si zeitgeitsm, ar fi mai greu de gasit deosebiri decat asemanari. Dar sa incep cu o scurta prezentare. Miscarea Zeitgeist propune o lume noua bazata pe noi principii si noi abordari. Unul dintre principii ar fi schimbarea totala a sistemului actual, adica a ordinii mondiale politice, economice si religioase. Schimbarea in sistemul politic ar consta in stabilirea unui nou sistem politic in care politicienii sa lucreze voluntar si in care doar in anumite chestiuni sa se ceara votul oamenilor, in altele, acei intelepti care se ridica la suprafata ca spuma in ciorba ar fi mai indreptatiti sa hotarasca decat plebea. Astfel, politicienii vor coordona dezvoltarea economica intr-un mod cat mai eficient si mai ecologic, ca sa stimuleze astfel dezvoltarea multilaterala a acelor sectoare de economie care sunt importante si sa elimine risipirea resurselor in competitia inutila si ineficienta din sistemul economic actual. Va suna cunoscut? Pai bineinteles, e tot un fel de plan cincinal. Tot un fel de sistematizare o propun zeitgeitistii si referitor la … salarizarea oamenilor muncii, care in utopia zeitgeitista vor fi foarte putini deoarece robotii vor face majoritatea muncilor, oamenii doar ii vor superviza. Si in plus, munca va fi o placere, deoarece in Zeitgeistopia tot omul este fericit.

Read more
1 2 3 4