Noua Zeelanda devine cam aglomerata

Intr-un articol de acum 3 ani, incercam sa explic de ce recomand Noua Zeelanda celor care doresc sa emigreze. Argumentele pe scurt ar fi: o tara in emisfera sudica (deci cu sanse mai mari de supravietuire in cazul unui razboi nuclear) cu o geografie ideala, izolata de posibili dusmani; o tara in care se vorbeste limba engleza cu o cultura compatibila; un pib excelent (crestere 3,5%), si mai ales un pib per capita excelent (35k USD – 4xRO); o tara auto-sustenabila care produce indeajuns de multa mancare pentru toti locuitorii sai, mai ales in caz de necesitate; Intre timp insa se pare ca Noua Zeelanda a devenit atat de aglomerata incat ridica multe semne de intrebare. Sunt nenumarate stiri de miliardari americani care si-au cumparat ferme intregi si isi construiesc bunkere in Noua Zeelanda. Insa nu doar miliardarii vin in Noua Zeelanda. Anul trecut s-a inregistrat record de imigranti [1], si trendul se accelereaza. Cel mai clar o arata insa graficul vanzari de terenuri: Financial Times ofera o lista de miliardari care si-au cumparat deja proprietati si prezinta o imagine mai clara. Intr-un alt articol la care nu mai pot da referinta, am aflat si de un conflict intre miliardari si locuitorii nativi din Noua Zeelanda care se opun venirii strainilor (nici ei, ca si noi romanii, nu vor sa vanda tara la straini, probabil). In ce masura Noua Zeelanda mai este alegerea ideala pentru emigrare este deci sub semnul intrebarii, DACA luam in serios riscul razboiului nuclear in emisfera sudica care pare sa se fii accelerat o data cu alegerea lui Trump. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ NOTE [1] NZ migration numbers booming and not slowing down – new statistics

Read more

Lupta impotriva terorismului – cea mai mare minciuna

Sub stindardul luptei impotriva terorismului, democratia a fost furata si tarile foste democrate sunt terocupate bucatica cu bucatica de luptatorii impotriva terorismului: politicieni, armata, servicii de securitate, securisti altfel spus. Am postat acum ceva timp un articol despre cum s-a furat o galeata de aur in Ney Work in amiaza-mare, fara tam-tam. Furtul in sine este uimitor prin nosalanta cu care ditamai aurul de o valoare de peste 1,6 milioane de dolari era lasat in spatele unui camion ca pe o ladita goala care nu contine nimic  si pe care nimeni nu ar avea interesul sa o fure. Ce mi se pare insa strigator la cer este faptul ca hotul abia a fost identificat, dupa 3 luni de la incident, in ciuda camerelor de luat vederi plasate peste tot si care ne-au oferit chiar si o parte din traseul pe care hotul l-a avut dupa ce a plecat cu galeata in spinare. Ca o mica paranteza, tare mi-as fi dorit sa vad si inregistrarea cu paznicii care s-au intors si au descoperit ce paza buna trasesera ei. Daca or fi descoperit ei, ca nu stim daca nu cumva furtul a fost depistat cu mult mai tarziu. Asadar, avem un hot care umbla normal pe strada, este filmat de toate camerele de prim-prejur la rezolutie destul de buna. Cu toate acestea abia peste 3 luni aflam cine este. Si ce mai aflam? Aflam ca este un hot ordinar, cunoscut politiei New Yorkeze si care a mai fost arestat de sapte ori, fiind deportat de patru ori pana acum in Ecuador, tara de origine. Asadar politia si toate serviciile secrete de care dispune America (la un asemenea furt probabil politia are voie sa ceara ajutorul si implicarea si altora) nu au fost in stare sa depisteze, nu doar pe un fost “client” pe care il mai pozasera si il amprentasera cel putin de sapte ori, dar chiar unul care figura in baza de date a celor care au trecut vama. Ne-am astepta ca dupa atatea miliarde investite in tehnologie, un amarat de soft de face recognition sa aiba si americanii si daca nu pe toata populatia, macar pe baza de date cu fostii criminali sa il ruleze si astfel in 24 de ore maxim puteau usor sa depisteze hotul. Insa le-a luat 3 luni. Sa vedem acum in cate luni vor reusi sa il prinda. Iata deci ca tot tam-tam-ul cu teroristii si toate investitiile facute, toate legile abuzive care permit securistilor sa ne invadeze spatiul privat si calculatoarele, sa acceseze conturile de facebook, de email, google drive-ul cu pozele noastre, dropbox-ul cu fisierele noastre sharate si tot ce avem pe calculator, toate cate au la indemana securistii nu le-au permis sa gaseasca pe un hot faimos. Cu siguranta insa securistii se distreaza bagandu-si nasul in viata altora si nu dau inapoi de la fotografii picante sau informatii care le pot fi utile. Imi aduc aminte de un caz un care sotia unui securist l-a dat in judecata pentru ca acesta folosise tehnologia de la locul de munca ca sa o urmareasca.

Read more

Marșul relativismului

Totul este relativ este dogma relativismului, nimic nu este sfant, nimic nu este normal, normalul este un concept localizat, temporar, variabil, difuz, specific culturilor, neamurilor, locatiilor, religiilor, varstelor, afinitatilor personale etc. Relativismul, desi inca neformulat si neutilizat ca ideologie este totusi extrem de asemanator unei religii. Are, asadar, o dogma, are porunci (chiar daca putine si simple: nimic nu este absolut + corolarele), are profeti (filosofi nihilisti, artisti dezinhibati care ataca tabuu-urile, luptatori pentru “drepturile” omului, etc), are preoti si mai ales are adepti. Relativismul moral a fost prezent de cand lumea. De la prima porunca data de Dumnezeu omului: “sa nu mananci din pomul cunostintei binelui si a raului”, a aparut si prima idee relativa: dar, chiar asa a zis Dumnezeu? Poate specific relativismului moral este ca acesta niciodata nu se opune direct normelor, ci le ataca tangential, cautand o fisura in baraj, punctul slab, momentul de slabiciune, descendentul starii de spirit. Atitudinea contrara directa, specifica de exemplu satanismului (in religie), nihilismului sau scepticismului  (in filosofie) ar trage semnale de alarma precum prezenta unei bacterii straine intr-un organism atrage reactia sistemului imunitar. De departe insa, relativismul este unealta folosita in toate domeniile sociale cand se doreste “alterarea cursului lucrurilor”, pregatirea pentru “o lume noua”. Precum celulele canceroase care se aseamana celulelor normale pentru a face inutil sistemul de aparare al organismului, relativismul se muleaza pe structuri normale care sunt greu de depistat si eliminat, mai ales atunci cand vectorii relativi nu au fost inca activati sau concentratia de relativitate este inca sub pragul de declansare a cancerului. Relativismul moral abordeaza normalul ca pe … o versiune, o instanta a adevarului. O instanta specifica unei culturi, o pozitionare subiectiva care apartine unui timp, etc. Daca eu vad o rosie rosie, un adept al relativismului imi va raspunde: tu o vezi rosie, dar eu prefer sa o vad roz. De ce tu ai avea mai multa dreptate? Ajungem astfel, la o noua specificitate a relativismului: ignorarea realitatii, trecerea ei in derizoriu, in paranteza, crearea unui cadru artifical, nascocirea unei realitati paralele care sa incadreze realitatea si normalitatea intr-o noua dimensiune. Realitatea este folosita ca un obiect pe care il mutam mai in sus, mai in jos, mai indreapta sau stanga, il modelam cum vrem noi pentru a picta un tablou nou care sa convina unor scopuri obscure sau aiuristice, la fel de succite ca si metodologia folosita la analizarea si comentarea realitatii. Vorbind despre relativism, nu putem sa nu amintim de Einstein. Sunt unii care il arata cu degetul pe Einstein cand vine vorba de relativism. Nimic mai fals. De la relativitatea lui Einstein la relativism este o cale lunga, in ciuda asemanarii cuvintelor. Einstein si majoritatea oamenilor de stiinta actuali, chiar dintre cei care se ocupa cu fizica cuantica se considera realisti si critica asocierea lor cu relativismul. O stiinta bazata pe relativitate este o stiinta care ar permite orice, si mai presus, care nu ar ajuta la nimic si ar face imposibila comunicarea, ar fi intr-un fel intoarcerea in Evul Mediu din punctul de vedere al intelegerii realitatii. Este relativismul o problema pentru omul de rand, pentru viata noastra de zi cu zi,

Read more

3 motive pentru a nu Sarbatori Sf. Valentin

1. Este pentru idioti Valentine’s Day in Romania este o sarbatoare de import. Ca toate sarbatorile, principalul canal de import al acestei sarbatori este televiziunea. Numai personalitatile slabe si mintile usor manipulabile sunt penetrati de orice trend, fie el interesant sau mai putin interesant. Sarbatorind Valentine’s Day, te alaturi gramezii, esti unul intre un milion de oi care behaie intr-un cor cand li canta la fluier. Uite doar o mostra de cum arata gramada celor care se uita la TV si fiind minti slabe, cele 2-3 vorbe pe care le pot lega sunt doar o repetare subreda (dupa puterea fiecaruia) a circului propagat de televiziuni: 2. Nu are nici o semnificatie si nici un istoric Poti sa spui cine a fost Sf. Valentin si de ce se sarbatoreste (in unele tari), fara sa cauti pe Google? Pun pariu ca nu. Daca poti, inseamna ca ai auzit la TV. Daca nu ai auzit la TV, inseamna ca ai cautat pe Google, in anii anteriori. Daca nu ai cautat pe Google, inseamna ca ai vazut in filme. In oricare varianta din mai inainte, te incadrezi in categoria cartofilor de fotoliu, care sunt serviti cu informatii sumare si portionate, pe tava, precum batranii intr-un azil. Alinierea la aceasta sarbatoare nu este aderarea la o cultura (americana in cazul asta) ci este doar semnul adancirii in subcultura TV mioritica. Daca americanii pe care ii vezi in filme sarbatorind Sf. Valentin par cool, la noi e cu totul alta situatia. Aceiasi americani care sarbatoresc Sf. Valentin, ar rade de Hitman, la fel ca si de tine, daca te-ar vedea sarbatorind Sf. Valentin, nu te-ar considera in nici un caz, egalul lor, ci doar o maimuta care incearca sa ii imite. 3. Este redundanta Exista deja o zi a femeii, ca barbat ai sansa sa iti arati dragostea, ca femeie ai sansa sa iti manifesti caldura fata de cel iubit, cu ocazia zilei femeii. Sa fim seriosi, 8 Martie nu este doar Ziua Femeii, ci barbatii care iubesc si apreciaza femeile de 8 martie, nu pot sa spuna ca nu primesc nimic in schimb. Un multumesc de la o femeie, face redundanta orice alta sarbatoare.

Read more

Sf. Vasile cel mare, bucătarul şi fierberea dogmelor

In Vietile Sfintilor de ziua Sf. Vasile cel Mare (1 ian) este mentionata o minune din Niceea, prin care Sf. Vasile a recuperat biserica din localitate pentru crestinii ortodocsi in confruntarea cu arienii care aveau sprijinul imparatului. Pe scurt, arienii au cerut imparatului sa le dea lor dreptul de a sluji in biserica din localitate, gonind pe ortodocsi. Imparatul Valens care era arian, le-a dat-o arienilor, drept urmare crestinii ortodocsi au cerut ajutorul Sf. Vasile cel Mare care era episcop de Cezareea pentru recuperarea bisericii. Sf. Vasile l-a infruntat pe imparat si i-a amintit ca “Cinstea imparatului sta in judecata sa. Iar intelepciunea zice: Dreptatea imparatului la judecata se vede”, altfel spus, l-a acuzat de coruptie (cedarea la influentele arienilor) si l-a indemnat sa respecte legea (altfel zis sa faca dreptate). Pe vremuri, imparatii care pretindeau ca sunt drepti nu puteau sa aplice legea absolutista – pumnul in gura – ci fiecare decizie trebuia justificata si imbrodita cel putin de legea nescrisa a bunului simt. In discutia cu imparatul, Sf. Vasile are parte de un incident: bucatarul imparatului – Demostene – l-a jignit pe Sf. Vasile cu glas incet (adica astfel incat sa il auda sfantul si altii, dar nu imparatul). Primul raspuns al sfantului a fost sa il faca pe Demostene necarturar: “Vedem aici si pe necarturarul Demostene“. Drept raspuns, simtinud-se cu musca pe caciula si fiind prost din fire, Demostene l-a ocarat din nou pe Sf. Vasile care i-a raspuns din nou, escaladand tensiunea: “Lucrul tau este sa ai grija de mancari, bucatarule, nu sa fierbi dogmele Biserici.” Si a tacut Demostene rusinat. Din proloage, nu intelegem cat de mult a prins imparatul din aceasta confruntare si ce atitudine a avut fata de Demostene, cert este ca indirect, prin reactia bucatarului si raspunsul sfantului, imparatul a fost rusinat, intelegand poate ca si el se baga aiurea in dogmele Bisericii sau cel putin simtindu-se cu musca pe caciula. Drept urmare, a delegat facerea dreptatii catre Sf. Vasile care a propus dupa cum stim testul minunii pentru a decide care tabara sa dobandeasca slujirea in biserica orasului. Minunea este interesanta, mai ales prin prisma unei alte informatii pe care descrierea sumara a intamplarii ne-o da: dupa propunerea ca biserica sa treaca la tabara in fata careia usile bisericii zavorate se vor deschide singure, iar daca nu se vor desface la nimeni, sa treaca la arieni, ortodocsii au fost mahniti, acuzandu-l pe sfantul ca “dupa frica imparatului a facut judecata”. Vedem deci ca in relatia cu puterea, episcopul sfant nu a lasat nici un loc de a fi acuzat de nedreptate, ci a respectat intru totul porunca imparatului de a face dreptate fara partinire. Ba chiar, daca analizam rational, a partinit mai mult pe arieni. Sfantul avea insa credinta si de aceea isi baza deciziile pe puterea credintei in adevar. Sa revenim insa la dialogul intre Sf. Vasile si bucatarul care nu-si vedea de oalele lui. Oare cati astfel de bucatari nu gasim in ziua de astazi, nu doar intre ortodocsii mai mult sau mai putin practicanti, mai mult sau mai putin carturari. Exista o inflatie de specialisti

Read more

Citate, citate

“Un nebun arunca o piatra in apa si o suta de intelepti se chinuie sa o scoata”. Oricat de mult m-am abtinut sa nu intru in lantul propagarii “pietrei” citatelor lui Dan Puric, nu ma pot abtine sa nu intru si eu un acest “sirag” al reactiilor care mai de care mai confuze, mai sterpe sau mai fara sens. Sper sa nu fie lipsita de sens interventia mea, sa aiba macar un minim, infim sens, pentru a nu fi doar inca o scremuiala de a scoate o piatra inutila oricum din apa. Nu cred ca domnul Plesu este nebunul din proverb. Nu sunt sigur nici ca nu e. Am citit si am recitit articolul cu pricina si parca totusi, pe alocuri are dreptate. Parca si mie mi s-a parut ca Puric scoate citatele din buzunar cum scot daciile fum. Si Plesu parca ii zice bine acolo, ca mai trebuie sa si citeasca nu doar sa citeze. Am citit si am recitit si m-am tot gandit: dar daca Puric chiar a citit ce citeaza? Daca omul chiar are memorie si a trecut prin cartile alea? Si chiar daca nu le-a citit pe toate, totusi citeaza frumos, nu sunt citate proaste. De mai multe ori m-am mirat cum de are Puric un citat pentru orice situatie si de cum nu exista propozitie fara citat in discursul sau… Acum, citind articolul lui Plesu, m-am tot gandit: dar parca nu le zice rau totusi Puric, citatele nu sunt chiar aiurea plasate, exista o oarecare coerenta cel putin pe termen scurt, caci oricum, daca incercam sa catalogam cinci minute din discursul lui Puric, nu cred ca il putem lega de o tema, Puric ţopăind dintr-una in alta mai ceva ca la Balsoi Teatr. Si ca si cum confuzia nu ar fi fost indeajunsa – face sau nu face bine Puric folosind atatea citate, are sa nu are dreptate Plesu sa-l taxeze, etc – colac peste pupaza, mai aflu si ca articolul este vechi de vreo 6 ani, noua fiind propagarea sa pe Facebook. Am avut o mica mare mirare gasind aceasta informatie (bineinteles neverificata) intr-un articol, mai ales pentru ca l-am vazut pe Puric la ultima emisiune, subliniind de mai multe ori ca nu da citate doar ca sa vada lumea ca a citit mult ci pentru ca citatele explica mai bine cum stau lucrurile, semn ca probabil stia de articol sau era constient de valva recenta. Avem deci inca un personaj care poate fi numit nebunul care a aruncat piatra in apa, cu siguranta fara sa aiba habar ce dispute va propaga – autorul paginii neoficiale a lui Andrei Plesu de pe Facebook care a sharuit articolul cu pricina. Inflatie de citate, inflatie de reactii ale unor personaje mai mult sau mai putin importante si inevitabilele comentarii libertine ale ocupantilor celulelor de reeducare de pe Facebook care cred ca daca dau un share sau un like sau arunca un “Puric, securistul, blah, blah” la comentarii” fac socializare sau participa la un dialog. Chestiunea in sine este insa importanta. Mai bine zis, chestiunile. Le-as enumera: este sau nu este bine sa folosim

Read more

Un gand si o intrebare de Craciun pentru anul viitor

Azi la Realitatea TV, domnul Ceachir si ceilalti 2 invitati ale caror nume nu le-am retinut, in final au primit intrebarea: intr-un minut, spuneti un gand pentru anul viitor. Instant mi-am raspuns singur, in minte, pentru mine: sa nu fie razboi (si daca e macar sa nu fie nuclear). Gandul a venit singur, nu l-am stors prea mult. Evident raspunsurile invitatilor mi s-au parut hilare: “un an bun, un an mai bun, un an foarte bun” a raspuns o doamna etonolog. O alta invitata pe care nu o cunosc a raspuns şugubeţ: “un an magic”. Ceachir am uitat ce a raspuns, semn ca nu a fost foarte miscator. Acum vin si eu si pun intrebarea, nu ce gand aveti pentru anul viitor (desi nu ma supar daca raspundeti si la asta) ci: sunt eu singurul speriat de razboi, chiar nu e pericol, chiar nu e nimic nou fata de acum un an, chiar sunt eu prea obsedat de razboi?

Read more
1 2 3 4 5 12