Category: Viaţa noastră azi / Timpuri

Ce am pierdut si ce n-am avut in acesti 26 de ani

2 comments

La vremuri de comemorare, se cuvine un bilant. Il facem bilantul asta, atat personal cat mai ales national, pentru ca 22 a fost un eveniment in primul rand istoric, chiar daca a afectat inevitabil si viata personala a oamenilor care l-au apucat. Sa notam in primul rand ca cu fiecare an, cu atat mai putini sunt cei care au prins, au trait si au amintiri in privinta acelui moment. Tinerii, cei care vin dupa, sunt mai mult obsedati de Facebook si de 50 Shades of Grey decat de istorie. Nu analizam de ce, doar mentionam ca invitat la o emisiune la Digi 24, Marian Munteanu a fost intrebat: si ati participat si dumneavoastra la protestele din Piata Universitatii? Dar nu doar in randul tinerilor Marian Munteanu este necunoscut, chiar si pentru multi “batrani” revolutia a fost “degeaba”. Este un fenomen specific plaiului mioritic, tanguiala exagerata si admirarea partii goale a paharului. Nu sunt specialist, dar la o natie la care proverbul national este “Sa moara capra vecinului”, nu ar fi de mirare daca mare parte din factorul care contribuie la depresia colectiva este mai ales partea goala a paharului, desi poate in partea plina este un vin foarte bun, pe care daca am avea curajul sa il degustam, ignorand ca jumatate din pahar este gol ne-am mai inveseli nitzel. Inevitabil, cei mai batrani, care au prins comunismul in tinerete, cred ca a fost mai bine, ca se traia mai bine. Psihologic exista nenumarate explicatii: in primul rand erau ei tineri si in putere si amintirile placulte s-au pastrat in timp ce cele urate s-au sters de patina timpului. Mai sunt apoi categoria celor care erau tineri la revolutie si sperau iar astazi dupa ce au tras cateva plimbari prin vest, regreta ca “nu e si la noi ca in afara”. Nu mai zic de categoria celor care dau vina pe securisti si pe comunisti, ca “astia ne-au furat revolutia”. Cred ca m-am facut inteles ca nu sunt deloc de partea celor care considera ca “a fost degeaba”, ca sa nu mai zic ca pe cei care declara ca “a fost mai bine inainte” eu i-as baga la puscarie, pentru ca inainte cine se declara nemultumit fata de conducator si de guvern era tradator de tara si era bagat la puscarie. Cand analizam “trenurile” pierdute sau neimplinirile, este greu de declarat cat la suta se datoreaza comunismului mult mai malefic de care am avut parte si cat la suta felului de a fi al romanilor. De altfel, nici nu cred ca este umbra de indoiala intre istoricii romani ca noi am avut cel mai nasol comunism dintre toate statele comuniste. Sincer, eu unul ma indoiesc. Nu pot sa imi sustin un punct de vedere, nu am o argumentare rationala de ce totusi nu cred ca la noi a fost mai rau ca in alte parti. Doar intuitiv simt asta, la nivelul perceptiei. Pentru ca nu putem delimita sistemul de materia prima pe care s-a implantat. Este deci sub semnul intrebarii daca nu cumva noi romanii chiar suntem altfel decat cei de pe langa noi si de

Read more

Apa trece, pietrele rămân / proverbe comentate

One comment

Oare care copil din România nu a fost îndoctrinat la şcoală cu acest proverb, care este adeseori folosit de dascăli pentru a exprima statornicia, tăria, rezilienţa şi alte minunate atribute ale poporului român în faţa invadatorilor, a duşmanilor şi a tuturor vicisitudinilor istoriei? Şi oare câti dintre copiii din România cărora li s-a impregnat pe creier ca noi suntem statornici şi puternici precum pietrele, iar restul trec pe lângă noi precum apa, vor mai ajunge să înţeleagă că geografia şi istoria nu exlpică chiar totul, ba mai mult, unele şcoli de istorie care pun preţ prea mic pe obiectivitate, pot să ne dăuneze nu doar prin informaţii şi abordări greşite, cât mai ales prin inhibarea dezvoltării unei gândiri deschise şi critice, care nu ar ştirbi cu nimic din glorioasa noastră moştenire. Proverbul acesta nu este doar romantic, ci şi puternic. În vremuri de nevoie, dacă ne amitim de el, ne inspirăm din tăria pietrelor şi găsim nu doar suport în statornicia noastră, ci şi un model. Pietrele sunt un model de urmat pentru noi şi fie şi doar dacă încercăm să ne asemănăm unei pietre deja parcă am căpătat ceva putere. În plus, pietrele sunt mai multe pe când apa este una. Singularul în cazul apei şi plurarul în cazul pietrelor, desi vin firesc, ţinând cont de contextual evocat, nu cred că sunt folosite doar din derivarea realităţii. Speculând, nu ar suna prea aiurea deloc nici forma “apele trec, pietrele rămân”. Sau de exemplu, ce este greşit în “apa trece, piatra rămâne”. Nu este nimic greşit mai ales în această formă şi totuşi parcă nu sună la fel, ba chiar insesizabil unele lucruri se schimbă, prin singularul la ambele proverbul ar devini mai personal, pe când în forma originală proverbul ne ajută să ne plasăm mai facil în cadrul unei comunităţi, a unei mulţimi, a unui grup. Nu sunt doar eu, o piatră singură în mijlocul apei, ci toate pietrele rămân. Fiind împreună, situaţia este mai bună, mai optimistă. Poate un proverb să sune romantic? Dacă nici acest proverb nu sună extrem de romantic, atunci care? Ce expresivitate şi ce bogăţie de sensuri în doar 4 cuvinte, separate de o virgulă! Nu putem asculta sau rosti acest proverb fără să ne imaginăm vizual o apă curgătoare, de mică adâncime, presărată cu pietre din loc în loc, apa curgând şuvoaie în jurul acestora. Cei mai capabili poate că aud şi sursurul apei, nu doar şi-o imaginează. Eu de ceva timp, când mă gândesc la acest proverb, dacă până mai recent eram de partea pietrelor, acum parcă sunt de partea apei si zic: da, pietrele astea rămân, dar apa vede oceanul … Pentru mine, proverbul şi-a cam pierdut din potenţial şi când mă voi afla în situaţia de a mă folosi de el, probabil nu imi va mai fi de folos. Pentru mine, magia subînţeleasă s-a pierdut, pietrele nu sunt tocmai un exemplu de urmat, deoarece ele nu văd oceanul niciodată …

Read more

Moartea unei profesoare

2 comments

Avea doar 41 de ani şi multe vise … A pierit însă într-un tragic accident de circulaţie. A lăsat în urmă o fiică, un soţ, o mamă îndurerată, zeci de prieteni îndoliaţi. În urma ei curg şiroaie de lacrimi. (sursa) M-a marcat oarecum aceasta stire, nu pentru ca as fi cunoscut-o pe Alina Peta, ci pentru ca mi-a amintit de moartea mamei mele, de asemenea o profesoara, care desi nu a murit intr-un accident, plecarea ei a fost la fel de socanta si rapida pentru colegi si elevi, ca si cea a Alinei Peta. Am retrait putin acele momente si vazand mesajele copiilor, ma gandeam ca daca erau la fel de accesibile internetul si facebook pe-atunci (2002), poate citeam si eu mesajele elevilor si colegilor ei. In astfel de momente, orice cuvant te ajuta si desi nimic nu umple golul pe care il simti, dragostea aratata de cei de-aproape sunt de folos. Stirea in sine este inca un exemplu ca dincolo de zgomotul de zi cu zi, moartea este stapana tuturor si vine sa isi faca datoria, vrem nu vrem. “Moartea nu vine sa-i faci o cafea, vine sa te ia!” – spunea pr. Arsenie Papacioc, un om care a vazut moartea cu ochii de multe ori in puscariile comuniste. Sunt frumoase vorbele spunse si scrise cu aceasta ocazie, cum ca “Dumnezeu îi ia pe cei buni dintre noi pentru a înlocui stelele care au obosit”. Dar sunt doar vorbe. In realitate, timpul, felul si motivul in si pentru care Dumnezeu il ia pe fiecare este un mare mister, sau mai bine zis o mare taina. Pe unii oameni rai (sau pe care ii noi ii credem rai) Dumnezeu ii lasa sa traiasca mult si pe alti oameni buni (sau pe care noi ii credem buni) Dumnezeu ii ia degraba. Si evident viceversa. Ca sa nu mai zicem de copii. Poate cei care sunt nedumeriti de ce se intampla asa, se vor edifica citind o povestire despre judecatile lui Dumnezeu. Ce imi este mie clar, este ca Dumnezeu ia pe fiecare in cel mai bun moment al lui. Cata vreme un om mai are zile, inseamna ca el mai poate spori in bine, macar un pic. In punctul in care omul nu ar mai putea creste spiritual, ci ar lua-o in jos, Dumnezeu il ia. Iubirea lui Dumnezeu, rabdarea Lui, contopita cu libertatea noastra, cantarite de atotstiinta lui Dumnezeu, determina momentul si felul in care vom muri. Profesorii au o viata grea in ziua de astazi. Pe vremea comunistilor, profesorii care erau “cuminti”, erau belferi. Aveau salariu bun, vacante cu duiumul, atentii de la copii si respectul oamenilor. Singurele greutati erau: prima repartitie (tinerii fara pile trebuiau sa faca cativa ani la inceputul carierei aiurea prin tara, pe unde se gasea catedra), examenele care erau mult mai grele ca acum, certurile cu colegii (ce clase sa iti dea, ce orar sa ai) si eventualele certuri cu superiorii (daca nu erai membru de partid sau spuneai bancuri cu Ceausescu). Acum, e

Read more

Cadranul deciziilor

3 comments

NOTA: Inca un articol, tot in contextul francului si al creditelor, referitor la articolul anterior. Exista decizii bune si decizii proaste, precum si decizii care tintesc pe termen scurt si decizii care tintesc pe termen lung. In general, statul ia decizii proaste pe termen scurt: marirea TVA-ului, marirea salariilor bugetarilor si a pensiilor, licitatia Oltchim, schimbarea manualelor etc. Cauza este prostia si “cererea” de decizii pe termen scurt: poporul vrea placinta, acum. In timp, din cauza asta, s-a facut obiceiul si s-a impamantenit ca acolo sus sa ajunga doar astfel de oameni: care dau placinta acum, indiferent de ce urmeaza. BNR-ul ia decizii bune pe termen scurt: ofera lichiditate, administreaza cursul, reglementeaza lejer, da sfaturi bune etc. Din pacate insa, BNR nu se gandeste pe termen lung pentru ca BNR este stat in stat si Isarescu nu are la cine sa raspunda. Ori daca Isarescu stabileste o politica, cei de sub el nu fac decat sa ii cante in strune altfel zboara. Iar daca BNR greseste pe termen lung, cine sta sa ii purece si sa le dovedeasca ca au gresit? Si chiar si asa, cine sa il dea jos pe Isarescu? STAT IN STAT – nu este o gluma … Cu exceptia catorva bloggeri rebeli, “nespecialisti”, nimeni nu critica BNR-ul. Poporul o face doar cand se arde si cand tensiunile din sistem cumulate pe baza perspectivei pe termen scurt a BNR-ului crapa si fac victime. Francul e doar un exemplu, unul mic ca intensitate si ca risc sistemic pe langa celelalte care s-au tot strans de-atatia ani. Si ca sa ies din abstract, principala gresala a BNR-ului actuala este trecerea cu vederea a catorva mere putrede. Azi e unul, maine se mai adauga altul, BNR zice: lasa, sa le acoperim pe astea sa nu le vada nimeni ca altfel, avem probleme. Maine, vedem noi. Prin urmare, peste ceva vreme toate merele o sa fie putrede si singura speranta a BNR-ului este trecerea la Euro. Ce nu stiu ei e ca asa cum si cu Schengen ni s-a aruncat praf in ochi, nici cu Euro nu va fi altfel. Mie imi este foarte clar asta. Aflati deci in premiera de pe acest blog ca CHIAR DACA VOM INDEPLINII CONDITIILE, nu vom fi acceptati in Zona Euro, altfel spus leul va fi moneda noastra pentru urmatorii 100 de ani. E atat de clar si evident, incat ma mira ca noi tot tragem aiurea si vorbim de trecerea la euro ca si cum am mai avea vreo sansa. Nici nu mai discut de utilitate, am mai facut-o. Cine poate insa lua decizii bune pe termen lung? In primul rand ca sa iei decizii pe termen lung, presupune sa ai disciplina si niscavai stoicism. Pentru ca deciziile pe termen lung intotdeauna presupun un efort si o strofocare pe termen scurt. Dar chiar daca esti dispus la sacrificiu pe termen scurt, sa iei decizii bune pe termen lung este foarte greu pentru ca trebuie sa fii profet. Nu oricine e profet, dar istoria a

Read more

Iluzia libertăţii

3 comments

Vazand peste un milion de oameni manifestand “in numele libertatii” nu putem decat sa ne gandim: oare  macar vreunul din multimea astea de oameni are cea mai mica idee despre ce inseamna libertatea? Este libertate doar posibilitatea sa spui orice vrei fara sa iti fie frica? Este libertatea doar iluzia ca punand stampila pe o sigla, tu alegi si alegerea ta are vreo relevanta pentru umanitate, poate sa schimbe macar cu un graunte de nisip mersul isteric al istoriei? Este libertatea doar faptul ca poti sa zici ce vrei, oriunde vrei, oricui vrei, fara sa platesti nimic? Evident sunt grade de libertate si grade de intelegere a libertatii si oamenii astia isi manifesta intelegerea lor. Dar pasiunea cu care aceasta multime transforma in martiri pe niste pseudo-valori si oameni imorali care s-au facut remarcati doar prin expresivitatea cu care depictau cele mai perverse si josnice ganduri de ura si prostie umana ale majoritatii idioate, ma inspaimanta nitel. Pentru ca daca gloatele au fost duse pana la punctul asta, e doar o chestiune de timp pana cand in numele libertatii gloatele vor fi impinse sa si actioneze si nu doar sa marsaluiasca “in numele libertatii” si am vazut ce a insemna actiunea pentru libertate in cazul Americii: razboaie, crime, teroare aplicata nediscriminat acelor popoare si acelor dusmani care s-au nimerit sa fie tinte ideale pentru noua religie: libertate. Oare cat va mai dura oare pana cand dusmanii libertatii vor fi gasiti in interior, in cadrul societatii, intre cetatenii de drept ai tarilor care ridica acum stindardul libertatii si marsaluiesc triumfator strigand slogane si plantand semintele unei noi ideologi, noi sloganuri, noi mantre, noi orientari de politici si strategii ca reactie la un incident grav asupra caruia se ridica inca multe semne de intrebare, poate chiar mai rapid decat semnele de intrebare ridicate asupra atentatelor de la 11 septembrie; cum ar fi de exemplu gruparea de agenti israelieni care a fost capturata de politie pentru ca sareau in sus de bucurie cand au vazut turnurile prabusindu-se. Ulterior acestia au fost preluati de CIA si expulzati in Israel, dar presa si oficialitatile nu au mai amintit nimic de atunci despre acestia, intamplarea ramanand documentata doar prin capturile TV facute de oameni simpli in acele momente cand cenzura si autocenzura inca nu intrasera in functiune prea ferm si nu se aliniasera complet la noile dogme si la noul traseu propagandistic de la care abatarea este catalogata “conspiratie” sau “extremism”. Este greu acum sa intuim ce o sa urmeze dar este clar ca trebuie sa ne pregatim pentru o inevitabila escaladare a unui supra-stat politienesc care se incropeste acum in UE si care are deja institutiile dar ducea o crunta lipsa de adeziune si sincronizarea din partea cetatenilor. Evident vor fi ceva frecusuri si false deraieri de la traseu, cum ar fi de exemplu cresterea in sondaje a unui partid “extremist” in Franta care cere suspendarea spatiului Schengen. Aceste curente “te-as lasa dar nu te las” al mega sovietului european s-au manifestat de altfel doar cu ceva timp inainte si cu privire la Grecia, cand unele vocii in Germania sustineau ca iesirea Greciei nu trebuie impiedicata, in caz ca Syriza va iesi la putere. A fost nevoie

Read more

Câteva clarificări cu privire la “Charlie”

19 comments

Tot discursul din media despre problema cu atentatul este unul fals: crima nu are nici o legatura cu privire la religie sau dreptul de exprimare. Daca un nebun scoate pusca si impusca o gramada de oameni, motivul in sine nu este prea relevant. Daca toti islamistii (sau chiar o mica parte) ar fi nebuni si intoleranti cu privire la acele caricaturi, cu siguranta Franta ar fi luat foc de mult timp. Ba din contra, avand in vedere duritatea si vulgaritatea gretoasa a acestor falsi artisti, toleranta islamistilor din Franta pare rezonabila, evident facand abstractie de acest incident care desi creaza confuzie nu trebuie sa il etichetam ca apartinand comunitatii islamiste din Franta. Se face in primul rand o mare confuzie intre problema diferendului cultural – fractura culturala – si problemele sociale din Franta, altfel spus saracia si somajul datorate crizei economice. Cum de razboiul ideologic nu avea intensitatea asta acum 10-15 ani cand economia duduia? Oare problemele din economie chiar sa nu aiba nici o relevanta in acest incident? Ca un mic amanunt interesant, discutand despre somajul din Europa, Max Keiser prezicea inca de pe 4 ianuarie, cu 3-4 zile inainte, ca somajul si saracia vor produce inevitabil violenta si lupte de strada. De departe este greu sa ne facem o parere, in ce masura islamistii creaza sau nu creaza probleme in Franta. Noi acum ne dam cu parerea din ceea ce vedem si auzim. Pentru omul de rand situatia e cu totul alta. Imi aduc aminte de exemplu, pe cand in Craiova aveau des loc batai intre tigani care evident erau transmise ca Breaking News la TV, amicii din Bucuresti ma intrebau cum e viata in Craiova, daca am probleme, daca pot sa merg noaptea pe strada etc. Nestiind cum e sa traiesti in Craiova si nestiind ca tiganii din Craiova sunt oameni normali desi se mai bat intre ei din cand in cand, prin prisma relatarilor din presa, colegii din Bucuresti vedeau Craiova ca pe o zona periculoasa, desi din experienta Craiova era mult mai sigura si pe atunci decat Bucurestiul. Revenind la crima, 5% dintre francezi sunt islamisti, deci cateva milioane bune. S-a nimerit ca dintre atatea milioane, 2 nebuni sa aiba o problema cu o revista. Motivul putea fi cu totul altul, si daca revizuim evenimente similare gasim gramada motive, cu ar fi de exemplu cazul suedezului care a omorat tineri sociali-democrati pentru ca acestia sa nu creasca mari, sa ajunga sa conduca Suedia si sa permita emigrantilor sa ocupe Suedia. Amintiti-va la cate crime in masa sunt in SUA: ati auzit vreodata motivul criminalului? Nu: pur si simplu violenta din societate si lipsa armelor in randul oamenilor face posibil ca orice nebun sa produca un dezastru. De ce spun ca lipsa armelor este un motiv pentru care pot avea loc astfel de crime multiple? Daca tipul care a filmat de la etaj incidentul avea o arma si stia sa o foloseasca, in loc sa filmeze, ii neutraliza deja pe nebuni. Nu mai zic cei din redactie daca aveau arme, se puteau apara altfel. Oricat de puternice arme daca ai, nu

Read more

Raport de blogging pe 2014

9 comments

Multumita Jetpack va pot oferi un raport de blogging pe 2014. Pentru vizitatorii mai noi doresc sa enumar temele pe care le abordez si motivatia personala (evident chestiuni aproximative): – geopolitica – cred ca suntem in pragul unui nou razboi si ca orice om normal, evident si eu sunt impotriva; regret ca poporul noastru doarme si nu realizeaza ca din nou facem aceeasi gresala ca si alta data, plasandu-ne de partea pierzatoare; – economie – urasc socialismul si il consider cel mai mare cancer care se poate intampla Romaniei dupa epoca comunista; este paradoxal cum putini realizeaza ca socialismul nu este decat un comunism cosmetizat si doar trecerea la capitalism poate aduce adevarata prosperitate; din pacate, intoarcerea spre umbrele trecutului nu este doar o boala cu specific mioritic, ci un trend care vine dinspre vest; – politica – desi nu cred ca Romania mai are vreo sansa sa se salveze prin politicieni, mi-e teama mereu de raul pe care il pot face cei mai periculosi dintre ei, desi cine poate stii care e cel mai periculos … dar macar sa facem dupa cum ne duce capul decat sa stam cu mainile in san si sa ii lasam pe pensionari sa ne decida viitorul; – religie – sunt ortodox si evident nu pot sa nu zic nimic si despre credinta mea desi la cate carti sunt, cred ca s-a scris mult prea mult fata de cat e nevoie; – stiinta – sunt pasionat mai ales de cosmologie si medicina si prin urmare unele noutati sau aspecte interesante tin sa le impartasesc si cu altii; Ca plan de viitor, imi doresc o trecere treptata a articolelor noi pe alte site-uri dedicate. Deja incepand din 2015 am reluat postarea pe lumeaincriza.info si pentru celelalte teme de interes, am in plan cateva bloguri similare. De asemenea, imi voi aloca mai mult timp blogului(urilor), care timp mult sper ca nu se va revedea atat in volum cat mai ales in calitate.

Read more
1 2 3 4 5 6 … 12