Viaţa noastră azi / Timpuri – Page 5

Azi în parc / La mulţi ani!

2014/12/31 Leave a comment

Uneori in parc e mai frumos ca in mall. Dupa socul avut ieri cand am incercat sa intru intr-un hypermarket si coada la masini la intrarea in parcare era de sute de metri, am renuntat la carnati, inghetata si bere – singurele produse de baza care imi mai lipseau pentru a petrece Revelionul cum se cade si am tras o tura prin parc in drum spre cofetarie. A fost feeric, mai ales pentru ca am avut parte de soare si parcul era aproape gol. Nu stiu cum e prin alte capitale ale lumii, dar sunt sigur ca orasul Craiova, care de altfel nu straluceste prin alte realizari de orice natura, este in top cu acest parc pe care ni l-au lasat mosternire vrednicii inaintasi care faceau lucrurile si bine si frumoase fara sa le aduca aminte nemtii si fara sa fie nevoie sa stea cineva cu batul langa ei ca sa nu se prosteasca. Asadar, la multi ani!

Viaţa noastră azi / Timpuri

Porcii nu zboară dar au invadat microbuzele

2014/12/24 Leave a comment

Mi-a ramas in cap zilele acestea un fragment dintr-un reportaj radio de la o statie de microbuze cu trasee spre Europa. Un reporter a avut ideea sa mearga acolo si sa intrebe oamenii ce le trimit copiilor la pachet. Raspunsurile pe cat de previzibile, pe atat de socante ca impact. Majoritatea intervievatilor raspundeau mai intai pe scurt: “de-ale porcului” si apoi enumerau: carne, carnati, şoric, maţe, lebăr, vin, palinca, cozonac, prajituri etc. Cel mai scurt tatae a bagat doar: carne, soric si vin; atat! Sute de porci invadeaza strazile (tarii noastre) si autostrazile (vecinilor mai bogati de la vest) sub forma de “de-ale porcului” in perioada asta. Nu stiu de ce am ramas asa socat: e ceva firesc, ceva normal. Milioane de romani au plecat in afara, dintre care majoritatea tineri plecati la munca si parintii lor le trimit in semn de dragoste “de-ale porcului”. O mica parte din ei au avut poate sansa si posibilitatea sa se intoarca in tara de sarbatori si zilele urmatoare vom auzi si de ambuteiajele de la vama create de acestia fie la intors, fie la plecare. Se intorc insa doar cei care sunt deja aranjati bine si care isi permit un concediu de mai multe zile si costurile transportului. Marea majoritate insa nu isi permit nici concediul, nici banii si cei care au plecat mai demult, nu prea mai au nici chef sa se intoarca: Craciunul in familie nu mai e un magnet asa de mare incat sa-i rupa din maruntaiele Taramului Fagaduintei. Cu cateva zile inainte de a auzi acest reportaj, am avut de ridicat un colet de la Amazon de la posta si am pierdut cam o ora asteptand pe “domnul vames” sa se intoarca din mini-pauza. Asteptand aiurea in sediul postei evident am citit toate afisele lipite pe pereti si pe usi si am inspectat si eu impreuna cu ceilalti functionari postali, cele cateva coletele trimise de romani in afara, care inca mai folosesc Posta Romana, nestiind ca exista (sau nefiindu-le la indemana) nenumarate alte alternative mult mai ieftine si mai avantajoase. Europa are multe reguli si restrictii, printre care si transportul prin posta al alimentelor si al medicamentelor. Era un afis mare, amenintator: in UE este interzis transportul prin posta de alimente, carne etc. UE are multe reguli si restrictii. Nu m-ar mira ca in curand UE sa dea si regulamente de cum sa respiram si cum si unde avem voie sa mestecam guma. Nu asta e problema, cu regulamentele. Slava-Domnului pentru indolenta si nepasarea postasilor si vamesilor romani, ca altfel bucatica de jumara nu ar ajunge in UE. Dar oricum nu prea trimite lumea alimente prin posta, fiind cam scump: 2-3 kg trimise in Elvetia au costat cam 150 lei prin Posta Romana. Prin microbuz, eu am trimis un pachet in Atena, de vreo 10 kg cu doar 10E. La toti cei care trimiteau medicamente, nenea de la ghiseu ii avertiza discret: aveti grija ca cu astea nu prea e voie. In biroul vamesului nu stiu cum a

Viaţa noastră azi / Timpuri

Despre scrisoarea de adio a unui tanar si despre spovedania unui broker

2014/10/13 21 comments

Nu se poate sa nu fii auzit despre faimoasa scrisoare de adio a unui tanar “care divorțează de România” intitulata “It’s not you, it’s me” si promovata initial de Cotidianul, preluata ulterior de Activenews si alte ziare. Daca nu ati auzit, mai asteptati nitel, veti auzi … Weekend-ul asta am citit in totalitate si blogul lui Cristian Sima (cunoscut sub numele de “brokerul fugar”) intitulat “Marea Spovedanie“. Cam multe deseuri pentru o perioada scurta, dar cel putin in cel de-al doilea caz am cazut in cursa: citind initial un articol publicat de Nasu despre cazul Rompetrol, am crezut ca Sima va face ceva dezvaluiri, mai ales avand in vedere titlul blogului (care se pare ca ar fi carte de fapt). Cele doua lecturi se leaga oarecum, fiind cumva in acelasi registru: frustrari, nemultumiri, tanguieli. Concluzia ambelor “opere de arta” ar fi clara: cine ramane ultimul sa stinga lumina. Si Sima chiar a facut-o, a fugit in Elvetia. Ca o fi fugit cu banii clientilor sau nu, nu stim. Ca a parasit Romania, e clar. Nu trece zi in care sa nu avem o mie de motive de a tanji dupa o evadare din tara asta. Chiar eu astazi, duminica dupa-amiaza nu m-am putut odihni deoarece niste tigani au tras ditamai boxe de se auzea in tot cartierul si au bagat manele si dedicatii. Nu e persoana pe care sa nu o fi auzit ca vrea sa plece. De fapt este una, dar nu se pune … Mai multi prieteni cu care am discutat recent au o tristete ca nu au plecat cand trebuia, sau ca nu pot sa plece acum. Unii chiar mai tatoneaza cu gandul. Majoritatea pentru bani, dar multi nu din cauza banilor sau a locurilor de munca. Tara asta are ceva care te face sa simti ca e mai bine sa pleci, ca in afara musai e mai bine, etc. Genul asta de idei, indiferent de amplitudinea simtirii sau exprimarii lor sunt foarte periculoase pentru sanatatea publica dar mai ales pentru cei care le rumega, fiind riscul sa fermenteze nu atat in despresii care trec repede cu o bere sau o comedie, cat mai ales pot produce amagiri iluzorii care anihilieaza orice motivatie si anuleaza luciditatea si orientarea in viata, mai ales la tineri. Sa ma explic, desi am un mic sentiment ca nu voi reusi. A vorbi despre Romania in general este filosofie. Este ca si cum am vorbi despre viata, despre libertate, despre umanitate. Romania e o categorie filosofica extrem de extinsa si nu pentru ca ar fi o tara anume speciala in lumea asta ci pur si simplu pentru ca o tara este greu de analizat si descris in 2-3 vorbe. Daca cineva ar vrea sa atace direct si cu acelasi tip de gandire frustrarile si nemultumirile celor din categoria de mai sus, ar putea foarte usor sa le raspunda: “Dar de Somalia ce parere aveti?” q.e.d Imi aduc aminte cum intr-un interviu, Cristian Sima, intrebat de ce spune ca Romania este o tara frumoasa (ironic evident), a raspuns: pentru ca aici se poate intampla

Viaţa noastră azi / Timpuri

Tușa Reta și despăgubirea nemților

2014/07/03 Leave a comment

Tușa Reta e o batranica trecuta de 80 de ani dintr-un sat pierdut de prin sudul Olteniei. Multe lucruri vede si aude un om intr-o viata de 80 de ani si daca ar putea spune toate prin cate a trecut, viata acestei batrane ar bate probabil orice film. Din pacate, nu am sansa decat ocazional din cand in cand sa ma intalnesc cu ea si sa o trag de limba. Intamplarea de mai jos insa nu mi-a povestit-o ea, ci baiatul ei, unchiu Nelu, la un pahar de vin. Era dupa Revolutie, la cativa ani si se dadea zvon prin sat ca vin niste nemtii sa dea bani la familiile celor care au murit in razboi, mai precis la vaduvele care se mai aflau in viata. Era treaba sigura, nici vorba de inselaciune sau minciuna. Un avocat se ocupa de acte si banii intrau in cont. Nu am inteles prea clar de la cine veneau banii astia, de la guvernul nemtilor sau de la cine stie ce ong-uri. Pe semne ca nemtii fiind secatuiti de evrei cu despagubirile, s-au gandit sa fie ei preventivi si decat sa se trezeasca cu procese care cel milioane de marci (era pe vremea martilor), au cautat tot ce s-au putut vaduve si alti urmasi si probabil in schimbul unei sume atragatoare pentru tarani dar infime pentru ei, ii puneau sa semneze ca ulterior nu vor cere alte despagubiri. Multi sateni s-au imbogatit in vremea aceea si zvonul a ajuns si la tusa Reta care e vaduva de razboi. Deja multi primisera bani si cu actele statea bine Tusa Reta. Erau la un pas sa faca si ei cerere si sa primeasca banii. Nerabdatori erau mai ales cei doi copii care bineinteles urmau sa dobandeasca mana cereasca venita de la nemti. Cum-necum insa, Tusa Reta a facut pierdute niste acte si a renuntat sa mai faca cerere. Abia tarziu avea sa le marturiseasca copiilor ca nu a mai vrut sa ia banii de frica sa nu se certe astia intre ei. Alte detalii nu mai stiu cu privire la intamplarea asta, cert este ca tusa Reta a preferat pacea in locul banilor, desi va dati seama ca nu era greu pentru copii ca sa imparta intre ei o gramada de bani picati aiurea din cer. Si bani care nu erau chiar putini, dupa marturia unchiului Nelu. Cu toate acestea, fie din cauza anilor multi trecut de atunci, fie din cauza griji pe care le-a purtat-o tusa Reta, cel putin unul dintre copii, unchiul Nelu, nu parea prea suparat pe ea. Mai mult era nora, tanti Lili, care stramba din nas in timp ce unchiu’ Nelu rade povestind.

Viaţa noastră azi / Timpuri

Mai poate fi ceva pozitiv in ziua de azi?

2014/06/23 2 comments

Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele. Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune. (Eclesiastul 11, 7-8) Mai putem auzi oare de ceva pozitiv in lumea de astazi? Cu greu! Daca ne uitam la TV vedem aresturi, crime, furturi, razboaie, certuri intre mafioti si multe alte lucruri putin placute. Ca sa nu mai amintesc de catastrofele ocazionale recente cauzate de ploile torentiale. Este de ajuns sa dea grindina intr-un sat aiurea pentru ca toate televiziunile sa transmita live de la fata locului sau “imagini inregistrate de telespectatorii nostri”. Sa lasam TV-ul, cine se mai uita la TV in ziua de azi? Sa luam presa scrisa: pe Gandul, astia nu mai termina cu “scandalul ukip”. Nu stiu de ce dar subiectul asta ma lasa rece total. Ma doare undeva ce cred britanicii despre romani cata vreme nu am de gand prea curand sa merg in Londra si in rest, nu vad la ce ne trebuie noua sa avem o imagine pozitiva in randul britanicilor. Evident, dezbaterile pe tema “imaginii” sunt fara sfarsit si total inutile. Vor exista mereu oameni redusi care gandesc prin “imagini” si idei preconcepute si orice ar face cei de la Gandul, nu pot schimba mintile acelor oameni. In plus, chiar daca doi sau trei se vor schimba, nu ne foloseste la nimic. Totul este o mare gogoasa de presa care nu are in ea nimic, doar aer. Presa locala: “Gradinite si scoli cu mucegai si inflitratii” – asta dupa cateva stiri de sport. Cu siguranta majoritatea scolilor au mucegai si inflitratii, conteaza insa in ce cantitate. Daca e doar un colt aiurea, intr-o camera in care nu invata copii nu ar fi problema, dar titlul este totusi destul de negativ. Si mai multe stiri negative urmeaza, de exemplu: “Mama care şi-a aruncat copilul, condamnată la 12 ani de închisoare”. Nu glumesc, sunt stiri din ziarul de azi. Am omis insa cateva alte “bombe”: un prorector sinistrat in Bulgaria, un inspector de religie care a demisionat pentru ca a cerut evidenta cu tremuricii si multe altele. A fost totusi si o stire pozitiva in ziarul de azi local: “Craiova capitala prieteniei”. Ce frumos! Vai, ce emotionant. Am trecut si eu azi pe langa prietenia bautorilor de bere. Nu va speriati, articolul este probabil unul platit, zilele astea Bergenbier a dat concert gratuit la aurolaci ca sa cumpere mai multa bere. Dupa ploile astea, ma indoiesc ca au avut succes. Ce inteleg eu din asta, stirile pozitive nu apar decat la articolele publicitare. Am mai comentat acum cateva zile despre un articol platit de Coca-Cola prin care grasanilor li se spunea sa stea linistiti ca nu conteaza cat arata cantarul ci daca dai din coate cate 5 minute pe zi si apesi cateva ore pe butoanele telecomenzii si daca faci 10-20 de drumuri pana la frigider, ai facut miscare si deci ai sanse sa nu mori de inima. Dar nu

Viaţa noastră azi / Timpuri

Spaima de Facebook

2014/06/20 2 comments

Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi (Solomon 3,25) Cred ca nu este saptamana in care sa nu primesc pe Facebook un link catre un articol care sa critice Facebook-ul si sa arata cat de periculos este pentru omul de astazi, cum distruge FB-ul relatiile normale sociale, cum adauga riscuri si cum distruge familii. Ba, intr-un articol recent chiar, se amintea de nota lasata de un descreierat care si-a omorat iubita dupa ce a vazut-o pe FB cu altul in care a scris “Facebook ucide”. Va dati seama cate articole nu s-or fi scris cu titlul asta … Ca si trenul, automobilul, radioul, televizorul, internetul, acum a venit randul Facebook-ului sa fie “unealta diavolului”. Nu imi voi pierde timpul prea mult sa analizez istoric atitudinea oamenilor fata de noile tehnologii, dar mai ales nu voi intra prea mult nici in “psihologia neagra” – un curent pe cat de proeminent, pe atat de subtil si putin constientizat in societate. As rezuma pe scurt psihologia neagra ca tendinta de a vedea totul in negru, de a accentua aspectele negative si de a te speria de orice nu cunosti. Evident, exista unele grade mai pronuntate ale acestei psihologii care pot duce la paranoia conspiratiilor de tot felul, de la cei care sunt siguri ca exista organizatii secrete care conduc lumea si sunt atat de puternice incat tentaculele lor ajung pana la ei acasa in calculator si de aceea ei nu au curaj sa isi faca cont pe Facebook ca sa nu fie urmariti, pana la cei care sunt siguri ca traim apocalipsa si traiesc intr-o permanenta cautare si analizare a “semnelor timpurilor”. Alta data era altfel, pe vremuri era mai bine, azi lumea se strica, totul merge inspre rau – aceasta este pe scurt viziunea doomer-ilor. Ca sa justific insa putin aceasta teorie a mea, voi aminti doar despre una dintre cele mai populare emisiuni prin care ProTV si-a dobandit la vremea respectiva dominatia pe o grila orara destul de moarta: “stirile de la ora 5”. Daca va mai amintiti, pe vremea aceea, ca si acum, stirile se ocupau in special de politica. Genul de stiri negative care includea crime, ilegalitati, furturi, accidente etc. nu ocupau prea mult jumatatea de ora care era dedicata stirilor, pentru ca nu prea aveau loc. O minte diabolica insa a sesizat inclinatia romanilor catre astfel de stiri si a dedicat o emisiune intreaga stirilor negative. Ca o mica paranteza, pe vremea aceea, stirile tineau o jumatate de ora – maxim o ora cu publicitate. In ziua de azi avem stiri continue aproape la toate televiziunile, ca sa nu mai vorbim de televiziunile de stiri, care cu asta se ocupa si care nu pierd nici o stire, mai ales cele legate de crime, accidente, violuri, furturi, arestari, etc. Acum nu problema acoperirii acestor stiri se pune, ci toti se zbat cum sa prinda “live” si cum sa abordeze “breaking news”-urile cat mai dramatic. S-a trecut deci oarecum de la “stirile de la ora 5” care durau maxim ora (sa zicem) la “bad

Tavanul fericirii – moara monotoniei

2014/04/30 One comment

In cautarea fericirii, omul modern ajunge in capcana cursei nebune dupa fericirea imaginata: bani, avere, putere, relatii, imagine etc. Nimic prea nou sau extraordinar in videoclipul de mai jos, doar cateva chestii interesante care merita enumerate. Mai precis, unele studii statisticie care s-au facut si care denota ca: – castigatorii la loto nu sunt mai fericiti decat ceilalti oameni [1]; – victimele unor accidente care au ramas paralizati nu sunt mult mai putin fericiti decat oamenii obisnuiti; – tarile din lumea a 3-a care au reusit sa creasca nivelul de trai nu au reusit sa mareasca si nivelul fericirii; Ei bine, spre sfarsit mai sunt cateva chestii interesante in video: “intrinsic goals” … Acum, iata ce mai zice o tanti aici: – puscariasii sunt la fel de fericiti peste un an, pe cat era inainte cu un an – castigatorii la loto sunt la fel de fericiti peste un an, pe cat erau inainte cu un an * evident, probabil trecand peste anumite momente punctuale * evident, tanti vrea sa spuna ca totul depinde si de asteptari; ce vrea sa sublineze este ca personalitatea este mult mai direct legata de nivelul de fericire si perceperea fericirii decat factorii exteriori ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ [1] aici eu as adauga ca in Romania e chiar invers, de obicei un mare castig la loterie vine la pachet cu o mare sansa ca (conform statisticilor) fie sa ajungi dupa cativa ani mai sarac ca inainte, fie sa divortezi, fie sa ajungi deprimat, fie sa ajungi de rasul lumii. Personal am aflat de un castigator la loto 6 din 40 care era agricultor, crestea vaci. A castigat la loto, si-a cumparat apartament, masini etc. Si-a cumparat mai ales o masina tare cu care copilul a inceput sa faca vraiste prin micul orasel de provincie din sudul Olteniei. In timp, evident au inceput accidentele si a trebuit sa plateasca masinile oamenilor pe care copilul (adolescent) le facea praf. Nu stiu daca doar de la masini sau si de la altele (mai probabil altele) dupa cativa ani a ajuns tot la vaci.

Viaţa noastră azi / Timpuri

« 1 … 3 4 5 6 7 … 12 »