Trump in pelerinaj

Trump a plecat in “pelerinaj” in Orientul Mijlociu. Pentru a face America great again, Trump le-a vandut sauditilor arme avansate de peste 100 de miliarde si ii pregateste de razboiul cu Iranul. Dupa sauditi, Trump s-a dus la zidul plangerii ca sa primeasca sfaturi de la rabini si ca sa stie si el – ca si contracandidata sa Hitlery Clinton care trecea drumul la Council on Foreign Relations – ce are de facut. Pe vremuri, evreii din SUA se opuneau si faceau lobby impotriva oricarei afaceri cu armament cu Arabia Saudita. Nu de data aceasta cand Arabia Saudita lupta impotriva Iranului pe doua fronturi: Siria si Yemen. Foarte interesant cum peste ani si ani, evreii au reusit sa ii starneasca pe musulmani unii impotriva altora pana acolo incat sauditii sa-si cheltuiasca ultimii bani pentru a cumpara arme de la americani pentru a duce razboaiele evreilor in Orientul Mijlociu. Arabia Saudita se afla intr-o situatie economica dezastruoasa: pretul petrolului se afla la minime record in ultimii ani si rezervele stranse in anii buni in care pretul crescuse au fost tocate deja, regimul fiind nevoit sa taie din mita cu care cumpara “pacea sociala” a poporului. Dupa cum stim, Arabia Saudita este o constitutie absolutista – regele este legea – o relicva din evul mediu in care femeile sunt tratate ca animalele iar drepturile omului sunt echivalente cu voia regelui. Cu toate acestea, deoarece politia drepturilor omului face exceptii acolo unde Imperiul are alte interese, Arabia Saudita a fost pusa membra in Comisia pentru Drepturile Omului cu ajutorul SUA. Intorcandu-ne la sauditi, este cu totul de mirare aceasta afacere de peste 100 de miliarde de dolari avand in vedere ca Arabia Saudita se afla in pragul colapsului, fara o revenire spectuaculoasa a pretului petrolului in curand, fiind nevoita sa inceapa sa faca credite pentru a mentine cat de cat deficitele la cote doar de alarma nu la cote de faliment suveran. Intr-adevar sauditii au petrol insa la pretul actual nu se merita sa vanda. Intr-adevar sauditii au rezerve, dar totalul rezervelor in bonuri de tresorerie, de exemplu, este de 110 miliarde de dolari. Nu stim natura “afacerii” facuta de Trump, in afara faptului ca spre deosebire de Obama si alti presedinti anteriori care nu vindeau la sauditi orice tip de arme tocmai din cauza problemelor cu drepturile omului, Trump a trecut peste aceasta limitare si o sa le vanda ultimele tehnologii, foarte posibil chiar mult prea-laudatul F35 – asta in caz ca nu o sa termine chinezii mai repede avionul lor si sa-l vanda sauditilor la un sfert de pret fata de F35. “Deschiderea” lui Trump fata de sauditi este neasteptata, mai ales ca in campanie l-a criticat pe Obama ca s-a aplecat in fata regelui pentru a primi de la acesta un lant cu nu stiu ce medalie la gat. Trump a facut insa la fel, doar ca aproape a stat in genunchi, in incercarea de a-si tine capul cat mai drept pentru a nu da senzatia ca se apleaca. Nu a avut insa curajul sa ii spuna regelui: nu mersi, nu-mi

Read more

Furtună și ceață pe Bosfor

Nu am mai tratat de ceva vreme Turcia si a venit vremea unor update-uri. Este evident ca recentul referendum a limpezit apele in ce directie va merge Turcia: auto-distrugerea. Ultima sansa a Turciei de a fi crutata de primavara araba a fost alierea la “valorile” europene, adica plecatul capului, ceea ce Erdogan nu-si mai permite nici macar sa simuleze. Entropia interna “Turcia este impartita in doua” este mantra care se repeta pe la noi. Am vazut chiar imagini pe Facebook cu harta Turciei colorata pe provincii dupa vanzarile de carte care s-ar fi suprapus cu cei care au votat impotriva extinderii puterilor lui Erdogan. Inainte de a fi impartita in doua insa Turcia era deja impartita in nenumarate felii, pe toate directiile: Europa / Asia, orient / occident, laicitate / islamism, conservatorism / liberalism, saracie / bogatie, Erdogan / Gulan, turci (nord) / kurzi (sud) etc Ce este drept, Turcia are un istoric de tulburari, atentate si lovituri de stat. Cu toate acestea, contra-lovituri au fost mai rare si cresterea puterii unui singur personaj care are insa in spate nu doar o camarila ci si o idee, o “aura”, o “speranta” este relativ ceva nou. Unde va duce cresterea ego-ului national al unei tari de dimensiunea Turciei cu armata pe care o are si cu economia pe care o are, ramane de vazut. Rezultatele pot fi spectaculoase, in toate directiile, de la autodistrugere ca consecinta a unor gesturi “necugetate” ale lui Erdogan, pana la explozie economica, jucator regional si factor de stabilitate in zona. Consolidarea Kurdistanului SUA a inarmat recent kurzii din nordul Siriei cu arme: Yesterday, the President authorized the Department of Defense to equip Kurdish elements of the Syrian Democratic Forces as necessary to ensure a clear victory over ISIS in Raqqa, Syria,” chief Pentagon spokesperson Dana White said in a statement referring to ISIS’ self-declared capital. The equipment provided is set to include small arms, machine guns, construction equipment and armored vehicles, a US official told CNN. The supplies and weapons will be parceled out to be just enough to accomplish specific objectives related to Raqqa, the official added. (sursa) Ce e nou cu acest anunt? Deja kurzii primeau ajutor de la americani, deja aviatia americana sprijinea actiunile kurzilor, deja aparusera poze cu soldati kurzi purtand uniformele unor trupe de comando americane etc. Turcii nu ar fi sarit ca arsi daca pericolul pentru ei nu ar fi unul real. Nu doar ca kurzii cu fiecare zi care trece capata experienta si se organizeaza mai bine, dar pericolul real al turcilor este ca imaginea pozitiva a kurzilor in occident si mai ales in SUA sa se umfle pana in punctul incat in cadrul unei rascoale a kurzilor din Turcia, represaliile “traditionale” sa fie catalogate de “comunitatea internationala” ca actiuni teroriste ale unui dictator si asa cum Assad este bau-bau astazi, maine sa vina randul lui Erdogan. Kurdistanul este deja o realitate, o comunitate inchegata care se organizeaza, care are un istoric de rezultate de succes uimitoare impotriva teroristilor si de asemenea are protectia totala a americanilor.

Read more

Problemele și oportunitățile Rusiei

Iata o declaratie mai veche a lui Putin care explica credo-ul lui cu privire la viitorul Rusiei: “cand impingi un arc, vine o vreme cand arcul impinge inapoi”. Daca ne uitam la unde era Rusia acum 10 ani si unde este acum, putem spune ca arcul deja a impins inapoi si a impins bine, pe toate planurile: politic, geopolitic, militar, economic, ideologic. Planificarea strategica multi-anuala Spre deosebire de democratiile vestice unde alegerile frecvente obliga politicienii sa incropeasca solutii temporare la orice tip de probleme, pentru a putea castiga din nou alegerile, in Rusia si in China lucrurile stau altfel si planurile de dezvoltare pe perioade indelungate pot fi duse la capat avand efecte spectaculoase cum s-a vazut in China si deocamdata mai putin in Rusia. Insa Putin vine din urma … As aminti aici si cateva chestiuni legate de tratarea chestiunii creditarii la nivel global, ajunsa la punctul mort in care cresterea economica nu mai poate tin pasul cu viteza necesara a cresterii volumului de bani care este o consectinta intriseca a modelul financiar actual. Desi solutia fireasca in cazul crizei creditelor era rezolvarea acesteia pentru a evita agravarea problemei, sub presiunea alegerilor politicienii au evitat dusul rece necesar si au ales amanarea probleme prin cresterea plafonului datoriei. Aceasta se intampla frecvent in SUA, ultima marire fiind chiar zilele acestea. Evident la mijloc mai sunt si alte motive, cum ar fi lobby-ul bancar, insa lobby-ul are doar rolul de finantator al alegerilor, scopul final fiind castigarea acestora. Ori, cu sau fara banii bancherilor, dusul rece ar fi catastrofal pentru orice politician, deoarece efectele pozitive sunt greu de prevazut si rezultatele s-ar vedea dupa ceva timp, pe cand supraindatorarea poate avea rezultate instant. Problema demografica As dori sa incep cu o chestiune mai facila si peste care voi trece repede: problema demografica. Desi Rusia are o rata a natalitatii alarmanta (chiar mai dezastruoasa decat Romania), cei care leaga problema demografica de rezilienta economica a Rusiei sau de capacitatile sale militare viitoare, se insala amarnic. Scaderea fortei de munca este compensata de rusi prin afluxul de imigranti economici din Asia Centrala. Oricat de saraca ne-ar pare noua Rusia din afara (presa mainstream proiecteaza deseori o falsa imagine de Rusie aflata pe marginea prapastiei din cauza sanctiunilor), realitatea este ca sunt tari mult mai sarace ca Rusia in Asia si mai nou in Orientul Mijlociu. Peste 15% din forta de munca din Rusia sunt emigranti [1] si spre deosebire de Europa de Vest unde acestia primesc case, ajutoare sociale si salariu minim, in Rusia, drepturile muncitorilor si mai ales ale muncitorilor imigranti sunt mult mai mici sau chiar lipsesc cu desavarsire. Rusia nu va avea deci o problema cu forta de munca, nefiind deloc imposibil mentinerea unei economii bazata pe resurse naturale si pompata cu forta de munca ieftina la discretie. De altfel, Rusia se afla in topul tarilor dupa numarul fortei de munca cu peste 76 milioane desupra Japoniei (65), Germaniei (45) sau Romaniei (9). Va puteti imagina de ar putea face Germania cu o forta de munca dubla si cu resursele Rusiei? Prietenii si neprietenii Principala problema a Rusiei

Read more

Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa. Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri. Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea. Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze. Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile: 1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie; 2) “intoarcerea in Siria”; asa cum

Read more

Coliva turcilor aproape dă în foc

Despre ultimele tumbe ale lui Erdogan, am scris acum 5 ani cand inca Rusia nu intrase prea bine in Siria: “exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii.” (5 IUNIE 2012 – S-A FIERT COLIVA TURCILOR?) De-atunci lucrurile s-au mai limpezit si mai mult cu privire la ce hram poarta Erdogan dar mai ales cu privire la faptul ca Imperiul face orice poate ca sa scape de el si deocamdata nu a reusit. Si asa cum in cazul lui Sadam, nereusind sa-l dea jos prin masinatiuni si sanctiuni, Imperiul a decurs la arme, tot asa va sfarsi si Erdogan. Desi esecul Imperiului in detronarea lui Assad in Siria sau a lui Kim in Koreea ar putea sa ne dea de gandit ca puterile Imperiului de a misca pionii pe tabla de joc a scazut. Sa nu ne primim, totusi … Ultime stiri cu privire la Turica, dupa purge-ul facut de Erdogan ar fi: pentru a putea sa-si consolideze si mai mult puterea si pentru a face inca un pas catre statutul de sultan, Erdogan s-a folosit de momentum-ul creat de lovitura de stat esuata pentru a cere “puteri sporite” de la populatie. Nu stiu exact care sunt aceste puteri, cert este ca prin acest referendum Erdogan departeaza total Turcia de Europa, aruncand-o mai mult inspre nord si est decat inspre vest. Erdogan nu e la primul frecus cu nemtii. Va reamintesc in acest sens o fotografie de la intalnirea Erdogan-Merkel in care acesta le-a cerut peste un miliar de euro pentru a bloca refugiatii la granita si a nu-i lasa sa invadeze Europa. Despre frecusurile lui Erdogan cu americanii nici nu mai amintesc. Va reamintesc de asemenea printr-o fotografie: Casa Alba a dat publicitatii o fotografie in care Obama discuta la telefon cu Erdogan si tine in mana o bata de baseball. Simbolistica nu este intamplatoare iar stirea este din 2012 (!) – cu mult inainte de amenintarile recente cu parasirea NATO. Avem deci un istoric de frecusuri permanente si tensiuni intre Turcia si vest. De partea cealalta, Erdogan nu se are bine nici cu Putin, in ciuda tolerarii reciproce recente si a unor afaceri economice de care Rusia tine mortis, fiind stransa cu usa. Despre relatiile lui Putin cu Erdogan, de asemenea am mai scris, ultima data daca nu ma insel in articolul intitulat ERDOGAN NU VA OBTINE NIMIC DE LA PUTIN in luna August a anului trecut (2016). In lunile care au trecut s-a adeverit ca Erdogan poate sa se plimbe saptamanal la Putin ca nu are cu ce sa ii sperie pe europeni, miscarile lui de apropiere spre Rusia nefiind altceva decat taiereap propriei creci: si a lui, si a turcilor: Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a

Read more

Cum ar putea SUA sa transfere nuclearele de la turci la Deveselu?

In primul rand, trebuie sa mentionam un lucru important: in tratatul care permite americanilor sa faca ce vor la Deveselu, Romania are un singur drept: acela de a nu pune intrebari si acela de a nu inspecta locatia. Nici un militar roman (nici macar conducatorul armatei) nu are dreptul sa vina pe acolo sa intrebe: “Ba, voi ce faceti pe-aci?!”. Tot tratatul de “colaborare” cu americanii se rezuma la faptul ca Romania cedeaza baza de la Deveselu americanilor si acestia isi fac aci treburile lor. In rest, e doar spoiala: prietenia intre popoare, securitate si colaborare pentru pacea lumii blah, blah. Acesta ar fi un aspect. Un al doilea aspect important ar fi ca asa cum nici noi nu avem idee unde isi duc americanii nuclearele (fie la noi, fie in alta parte) in aceeasi masura nici rusii nu vor stii, deci nu vor putea sa protesteze mai mult decat o fac. Dar, aici exista o mica paranteza cu privire la istoria recenta (2-3 luni) Prima paranteza: in urma tensiunilor din Turcia, americanii au avut ceva emotii. Imaginati-va un comandant american sechestrat la Incirlik, cu curentul taiat, cu armata facand raiduri si arestand toti colaboratorii tai turci, cu populatia inconjurand baza si cu Erdogan acuzand SUA ca a colaborat cu pucistii. Ah, si in primele zile, chiar cu spatiul aerian inchis, altfel spus in arest la domiciliu. Stai si te rog si speri ca situatia sa se detensioneze, caci in acel moment, lucrurile o puteau lua in orice directie! Ori, este evident ca un urma unei astfel de situatii, americanii vor renunta la acea baza, sau o vor pastra ca pe o baza din Afganistan: gata sa fie oricand atacata, gata oricand sa fie evacuata. O astfel de baza, nu e un loc prea prietenos pentru vreo 50 de focoase nucleare. Paranteza la paranteza: focoasele nucleare de aici sunt doar simbolice ca putere si ca tehnologie. Nu intru in amanunte, asa am citit si eu, pentru rusi nu reprezinta un risc. Evident cazute in mana cui nu trebuie (ca si cum ar fi oricum in mana cui trebuie) pot sa faca ravagii pentru Imperiu, deci e clar ca se dorea mutarea lor. De altfel, chiar zilele trecute doar ce aparuse o analiza a unui think-tank si daca nu ma insel chiar un raport al congresului prin care se trageau semnale de alarma cu privire la siguranta armelor nucleare de la Incirlik. A doua paranteza: zilele trecute (12 August) rusii au mutat niste rachete S-400 in Crimeea. Pentru cei care nu stiu, S-400 sunt rachete sol-aer cu o raza de 400 de km, indeajuns pentru a tinti avioanele americane care decoleaza de la baza Kogalniceanu in caz de Doamne-fereste! Avem deci o criza pentru o baza americana din proximitatea Rusiei si un pas inspre vest facut de rusi. In acest context, oare ar fi prea tras de par sa presupunem ca Deveselu ar fi cea mai optima locatie pentru pastrarea rachetelor americanilor, avand in vedere proximitatea de Rusia si de zona fierbinte “Ucraina”

Read more

Turcia vs UE & NATO

S-au mai limpezit apele cu privire la tentativa de lovitura de stat din Turcia si mie imi este clar in ce directie se va merge. Erdogan a luat-o pe calea lui Sadam, cu o mica deosebire: are poporul de partea lui. Este greu de facut acum un istoric al ruperii lui Erdogan de NATO si al influentei miscarii guleniste tolerate si finantate de CIA in Turcia si in randul turcilor. Ne vom rezuma la a emite cateva pareri. Lovitura de stat esuata a fost slab pregatita. In primul rand nu avea suportul intregii armate iar in al doilea rand exista nenumarate semne de intrebare cu privire la unele ezitari. De ce, de exemplu, avionul lui Erdogan nu a fost lovit, daca pucistii tot erau “all-in“? Poate pentru ca totul a fost doar un mic test sa vada reactia poporului si sa calculeze in ce masura Turcia va fi dezmembrata din interior sau din afara? Am urmarit interviurile lui Sibel Edmonds, o fosta translatoare de limba araba a FBI-ului reporter specializat pe Turcia si whistleblower. Sibel are o intreaga teorie cu privire la istoricul Al-Quaeda si al Primaverii Arabe, dar nu va spun decat un cuvant cheie “Operation Gladio B”. Cu privire la lovitura din Turcia, Sibel este de parere ca este posibil ca sa fii fost o pregatire, pentru a vedea reactia populatiei. Bineinteles, ca in orice miscare sociala de amploare, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. As aminti aici Decembrie 1989, Romania. Prin urmare, foarte posibil ca daca lovitura a fost doar un test, reactia populatiei sa nu fie deloc incurajatoare pentru americani. Sibel elogiaza miile de turci care si-au pierdut viata luptand cu mainile goale impotriva tancurilor pentru a apara independenta si libertatea Turciei, asa cum o vad ei. Acestia sunt eroi nationali si ne alaturam parerii ei. Romanii ar avea de invatat ca libertatea este un dar de mare pret si mai bine traiesti leu pentru o zi decat oaie pentru o suta de ani. Ce va urma mai departe? Fiecare zi aduce o noua stire prin care turcii acuza UE si NATO, ba de implicare in lovitura, ba de apararea teroristilor (SUA nu vor sa-l extradeze pe Gulen), ba ameninta cu ruperea acordului pentru extradarea imigrantilor etc. Frecusurile cresc in intensitate si de la vorbe se poate trece la fapte peste noapte. Sunt deja si actiuni mai concrete, chiar daca mai putin oficiale. De exemplu,  acum cateva zile a fost oprita electricitatea la baza de la Incirlik. Chiar daca Erdogan a luat-o pe urma lui Sadam si si-a atras mania Imperiului, nu este deloc exclus ca prin abilitate si popularitate Erdogan sa fie un os in gat pentru americani, cel putin pana se va ivi vreo ocazie potrivita. Cu ocazia acestei lovituri exista o singura certitudine: Erdogan si-a intarit pozitia interna si nu va ma putea fi dat jos din interior. Singura sansa de “recastigare” a Turciei pentru Imperiu, ar fi lovirea din exterior printr-un “haos creativ”. Fiind “pierduta” pentru Imperiu, Turcia nu va mai putea juca un rol prea important pentru

Read more
1 9 10 11 12 13 15