Decodarea teoriei lui Hartmann cu privire la “războiul fondator”

Am mai zis în articolul anterior că cabalistul Hartmann este un prim candidat pentru seria de articole Influenceri pseudo-suverani. Ca o paranteză, linia de producţie de influenceri pseudosuverani, nu este decât o secţie mai mică din Fabrica de produs consens care produce influenceri care sunt relee ale narativului oficial. Narativul oficial nu este musai un singur narativ, ci sunt narative diversificate, cu scopuri variate pentru segmente targetate de populaţie. Unitatea acestor narative este scopul final, adică deşi în formă ele pot avea diverse apariţii şi evoluţii, în esenţă împing în aceeaşi direcţie. Nu vreau să o lungesc pe direcţia strategiei ingineriei sociale în epoca inteligenţei artificiale şi a comunicării virtuale. Dar, ce doresc să atrag atenţia este că la fiecare comunicare la care belim ochii, trebuie să punem întrebarea: pentru cine lucrează acest om, care este priza la care el este mufat? Doar nebunii sunt independenţi şi emit idei aleatoare sau individualiste care să nu fie aliniate. Eu însumi, nu de puţine ori repet şi afirm o viziune creştină asupra lumii şi toată interpretarea evenimentelor o văd prin prisma războiului nevăzut dintre rău şi bine care în prezent se instanţiază în realitatea fizică şi excede spaţiului spiritual. Asta nu e ceva nou, este doar o problemă cu care creştinii se confruntă mereu, existând o scară a ispitelor, cei urcaţi sus de tot pe scară, având chiar lupte directe cu diavolii cum ştim din Vieţile Sfinţilor. Ce este nou, poate, este că în ziua de astăzi comportamentele de posesie demonică par ceva comun, oamenii nu par doar influenţaţi de demoni ci controlaţi în acţiunile lor. Cum altfel putem explica zecii de mii de morţi în câteva luni din Gaza şi tot vestul fluturând stindardul “valorilor europene” şi măcănind cu timiditate proteste irelevante, presărate pe ici pe colo în discursurile unei minorităţi din aparatusul de leadership, care au doar scopul să simuleze o democraţie şi unele valori care prin fapte nu există. Întorcându-ne la kabalistul Hartmann, după cum el ne povesteşte, a lucrat în SUA o bună perioadă şi a fost coleg cu Nulland. Faptul că este un critic vehement al UE şi al NATO îl salutăm şi ne aliniem, dar trebuie să vedem şi ce spune mai în amănunt şi de ce este el, dacă chiar este împotriva UE şi ce fel de UE şi-ar dori el. Deoarece personal, nu sunt de acord cu un stat global condus de antihrist, de exemplu, dacă am de ales între această variantă şi UE. Iar Hartmann pare un fel de profet al viitorului ce va să vină după războiul nuclear. Dar să luăm pas cu pas ce zice: “Războiul fondator al UE de astăzi este Războiul din Ucraina. Ei vor să hijackeze, să fure, războiul de agresiune rus împotriva Ucrainei”. Vedem deci din start că Hartmann nu consideră acest război ca un război de apărare al Rusiei împotriva NATO, deşi deseori face referire la Maidan, la Minsk, la miile de ruşi omorâţi de bombardamentelor ucrainienilor în provinciile pro-ruse care au fost scopul iniţial al

Read more

Evenimentul X

vezi şi CARE-I TREABA CU BOALA X? (20 IAN 2024) Deseori am repetat pe blog că nu am încredere în politicienii naţionalişti care nu cer ROEXIT. A cere sau nu ieşirea din UE este echivalent cu crezul ortodox. Nu poţi spune crezul cu o jumătate de gură, nu poţi sări un cuvânt. Dacă spui un cuvânt greşit, de capul tău, sau îl omiţi, nu mai eşti ortodox. Dacă eşti naţionalist dar o dai înainte cu UE şi nu afirmi ferm că urgenţa principală este recuperarea suveranităţii pierdute prin aderarea la UE, nu eşti de fapt decât un mincinos. “Patriot în UE” este o prostie dovedită de nenumărate ori. Uitaţi-vă la Orban cât de patriot este în EU sau la polonezi: după un puseu de naţionalism polonez – care chiar a făcut unele lucruri bune, a dat unele rezultate – rezistenţa naţionalistă a cedat şi deşi partidul naţionalist a prins 45% la alegeri, maşinaţiunile realizate de Forum prin organizaţii discrete, a dus ca în Polonia să revină răţoiul Tusk şi să execute o “curăţenie accelerată” a foştilor naţionalişti care s-a lăsat inclusiv cu arestări şi asalturi asupra televiziunii publice. Din păcate, despre torturarea naţionaliştilor de către noul răţoi instalat de centrele de putere discretă pro-sistem din Polonia, nu prea aflăm la CNN, deşi vedem că în unele surse oficiale, informaţiile sunt abundente. Nu doresc să lungesc prea mult despre Polonia, doar explic de ce în UE nu este loc pentru naţionalişti decât dacă sunt trimişi pe front să lupte cu Putin. În rest, naţionaliştii şi conservatorii în general, sunt consideraţi elemente periculoase pentru ordinea de stat, sunt arestaţi şi persecutaţi, dacă nu introduc rapid legi pentru protecţia minorităţilor sexuale. Evident că cei care nu sunt extremişti ci doar flutură unele valori conservatoare ca să ia minţile proştilor, sunt toleraţi şi sunt parte din “sistemul de valori european” deoarece fără nişte actori care să simuleze teatrul democratic, ideologia europenistă s-ar goli de conţinut, căci tocmai democraţia şi libertatea sunt valorile pe care altoiesc pseudo-valorie noilor ideologii fundamentate printr-o denaturare a toleranţei în direcţii aberante sau chiar diabolice, cum ar fi legiferarea pedofiliei. Tare mi-e teamă că dat fiind riscul masiv, cel puţin în aparenţă, pentru UE, din acest an de alegeri, surpriza anului pentru noi să fie Prostănacul. Pe scurt, Prostănacul nu diferă cu nimic de Klaus, în sensul că este doar un automaton controlat şi programat să joace un rol. Şi are chiar mai multă practică. Chiar dacă pot exista variaţii la discurs, Prostănacul va duce în continuare aceeaşi politică ca şi Klaus şi practic nu va schimba nimic, poate doar înspre rău. Singurul avantaj pentru noi din punctul de vedere al lui Klaus, a fost frica acestuia de eventuale răscoale. După ce a venit la putere pe spinarea ingineriei sociale produse cu ocazia Colectiv, Klaus a fost ameţit de riscurile valurilor sociale şi s-a temut în plandemie să apese pe butonul exeteminării până la capăt. S-a oprit la un punct de unde, poate dacă apăsa mai mult, păţea ce a

Read more

Terminologia Marelui Reset: război de uzură

Mulţii iexperţi (de exemplu aici, aici sau aici) se referă la războiul din Ucraina ca război de uzură. Folosirea termenului nu este o greşală foarte mare, doar denotă universul scurt şi cumva “conform ştirilor oficiale” al celor care îl folosesc. Prima întrebare care ne vine când auzim acest termen este cine pe cine uzează? Fiecare pe fiecare? Deoarece dacă vrem să fim sinceceri, zilnic sute de ucrainieni mor, lunar oraşe ucrainiene (cum a fost Bahmut) sunt rase la pământ, zilnic rachete, drone şi bombe cad peste ucrainieni, peste blocurile lor, peste fabricile lor, peste centralele electrice, peste hanbare de grâne şi facilităţi portuare ş.a.m.d. Asta nu e deloc uzură, este ANIHILARE. Toţ aceşti iexperţi uită un mic mare amănunt: Rusia ARE NUCLEARE! Rusia nu acceptă uzura, nu se lasă uzată! Războiul din Ucraina este pentru ruşi un război de antrenament în perspectiva unui război cu NATO! Vă reamintesc că am scris câteva articole despre armele nucleare aici, aici şi aici. Am scris cu ceva timp în urmă şi un articol în care explicam că pentru ruşi o primă variantă de folosire a nuclearei ar putea fi lovirea lacului amonte de Kiev care ar inunda Kievul fără însă a produce daune prea mari. Aşa cum ucrainienii au ajuns clar la concluzia că nuclearele sunt un bau-bau exagerat (de vreme ce cer integrarea în NATO şi deci intrarea NATO în război cu Rusia), la fel ştiu probabil şi ruşii că rachetele, tancurile şi soldaţii încă contează, de aceea pregătirea asaltului asupra NATO trebuie făcută meticulos, printr-un război de antrenament cu Ucraina. Este la mintea cocoşului că în ciuda daunelor şi dezastrului bombardamentelor permanente ale ruşilor, aceştia arată totuşi prudenţă. Cel mai evident indiciu al prudenţei ruşilor este faptul că nu au aruncat nucleara peste Kiev ca să termine treaba. De ce sunt ruşii reţinuţi? Iexperţii sunt în ceaţă dacă i-am întreba, sau ar veni cu răspunsuri tembele. Un astfel de răspuns tembel ar fi că ruşilor le e frică de NATO şi de aceea nu folosesc nucleara. Le e frică ca nu cumva SUA să pornească Al 3-lea Război Mondial şi să rişte exterminarea omenirii în caz că ruşii dau cu o nucleară tactică în Kiev. Evident că SUA nu va folosi arsenalul său nuclear pentru a lovi Rusia în caz că Kievul va fi lovit cu o nucleară! Este aberant, niciun calcul geostrategic nu include acest scenariu. Un scenariu mult mai realist, al răspunsului SUA la un atac nuclear asupra Kievului ar fi de exemplu, eliminarea interdicţiei pe care ucrainienii o au ca să folosească rachetele cu rază lungă pentru a ataca Moscova sau alte targeturi din Rusia. Atunci poate da, poate americanii vor elimina această restricţie deoarece eliminarea acestei interdicţii nu va duce (încă) la un război direct. Deci având nucleare, este clar că ruşii au opţiuni. De ce ar prefera totuşi ruşii un război de uzură? Deoarece oarecare argumente există ca să zicem că putem cumva descrie starea actuală a conflictului ca un război de uzură în sensul că

Read more

China-Rusia – o alianță falsă – distrugerea narativului

Este șocant să văd emisiuni TV despre evenimentele actuale. De când nu mă mai uit la TV nu sunt la curent cu narativul, deși acesta nu este greu de dedus. Susținerea narativului a ajuns însă la limitele rațiunii și mă mir că există oameni care pompează acest narativ ignorând fapte simple și accesibile oricărui om care are Internet și care trăiește pe planeta noastră măcar de 2-3 ani. Reamintesc că narativul principal este opinia unică permisă la nivel mondial cu privire la un subiect. Acest narativ este creat în fabricile de producere a consensului (aceeași care a pompat în timpul plandemiei și despre care am tratat și aici) și diseminat prin lanțul de producție și distribuție de informații, știri și ideologii al Marelui Reset. Pomparea narativului și mufarea outlet-urilor informaționale la această rețea se face folosind soft power, atât cu bățul (prin legislație, amenzi, CNCD etc) cât și cu zăhărelul (vezi banii dați în plandemie televiziunilor care promovau vaccinul). Adevăratul zăhărel este însă cel oferit patronilor, dintre care mulți sunt în vârful piramidei direct interesați de promovarea narativului. Să vedem însă punctele esențiale ale întâlnirii China-Rusia și ce s-a discutat pe la noi (din slabul contact și perspectiva sumară pe care o am cu privire la presa din ro). Rusia – partener junior al Chinei Voi începe disecarea narativului principal, cum că Rusia trece cumva de partea Chinei (ca și cum până acum a fost de partea Imperiului). Nenumărate alarme și semnale cum că China va folosi resursele Rusiei, cum că China va ajuta Rusia cu tehnologie etc. Acest narativ este atât de tembel încât nici măcar nu ține cont de un prim amănunt esențial al acestei întâlniri – Panda s-a dus la Putin și nu invers! Deci China își trimite conducerea la Moscova pentru a capta Rusia în orbita ei … atât îi duce pe ei capul. Am scris câteva articole că uneori narativul pare să o ia razna, se contrazice. Fenomenul l-am denumit disonanță cognitivă și am scris un articol și despre vaccinuri și despre război (dacă nu mai multe). În cazul de față, deși o componentă a narativului cu privire la Rusia este că sancțiunile au lovit-o puternic și este doar chestiune de timp până să pice, iată că acum Rusia este ditamai producătorul de resurse, ditamai hub tehnologic care va fi folosit de China pentru dominația globală. În tentativa lor de a alerta lumea cu privire la această alianță și de a pregăti meltenii de război cu noua Axă a Răului formată din China și “partenerii juniori” dintre care Rusia e cel mai mare, fabrica de consens lansează mesaje contradictorii. În cazul de față, Rusia nu mai este slabă, deconectată de vest, în pragul falimentului, rămasă fără piețe de desfacere etc, ci este puternică, fiind acum folosită de chinezi pentru dominarea lumii. Și mai penibil este când folosirea cu ironie a acestui termen – partener junior – sau al altora meniți să diminueze imaginea Rusiei în relația cu China are loc pe plan mioritic sau chiar

Read more

Zamfirescu vs. Chiriac și minciuna creșterii economice

Știu că mulți cititori care vin pe-aici au așteptări mai mari din partea mea, sau cel puțin așa mă amăgesc eu … Zic asta în sensul că reacții la reacții nu sunt tocmai cel mai interesant content, dar din când în când mă folosesc de astfel de ocazii pentru a (re)puncta și exemplifica unele idei fundamentale pe care doresc să le promovez și doar cei care citesc periodic vor înțelege ce am de zis în continuare. Despre fragmentul de la Ciutacu În fragmentul emisiunii lui Ciutacu, este redată intervenția lui Florin Zamfirescu în care acesta se tânguie că nu mai suntem o țară, că nu mai suntem uniți, că fac străinii ce vor din noi. Totul în contextul scuipării pe care ne-o trag ucrainienii cu Bâstroe. Ca opoziție controlată, Ciutacu e cam obligat să aibă în studiu și vuvuzele de-ale mașinăriei de fabricat consens, cum ar fi Chiriac. Căci Chiriac intervine mai târziu și cumva îl înjură pe Zamfirescu, crezând că îl face praf cu sublinierea importantei creșteri economice a României, care a devenit a doua economie din Europa de Est. Minciuna lui Chiriac Deși chiar dacă ar fi pe locul 2, argumentul lui Chiriac este penibil în contextul discuției (voi detalia de ce), să luăm puțin la boabe mărunte această minciună, deși Chiriac este cunoscut a fi un mare mincinos și propagandist. Dar să limpezim apele să vedem dacă chiar suntem pe locul 2 la “economie” – un termen destul de generic oricum, dar la TV e important să măcăni nu să aibă sens comentariile tale. Iață un top după PIB (ultimele date oferite de trandingeconomics.com – un site de referință care preia cifre oficiale de la guvernnele tuturor țărilor și de la multe instituții): La cifre brute, într-adevăr România este în top și dacă excludem Rusia (pentru vuvuzele Rusia nu există în Europa de Est, așa știu ele geografie), România este pe locul 2. Dar de ce zic că Chiriac minte? În primul rând deoarece cifra în sine nu spune nimic, nu indică în niciun caz puterea economică a populației, dacă vrem să facem o comparație (deși astfel de topuri sunt în general … reci și spun doar o parte a poveștii), ar trebui să comparăm după GPD raportat la populație, ceea ce economic (un domeniu total străin pentru vuvuzele) se numește GDP Per Capita (care uneri se calculează și raportat la puterea de cumpărare – GPD per capita ajustat după puterea de cumpărare). Am găsit pe Wikipedia o hartă a acestor cifre, adică PIB per capita, ajustat … chiar din 2022 și iată cum arată: Nu mai fac un top, dar cu 38095, România se află sub Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Țările Baltice și depășește doar balcanii (mai puțin Slovenia dacă o considerăm balcanică …) A te raporta la valoarea totală a PIB-ului este o greșală fatală. E ca și cum ai compara veniturile a două familii care câștigă una 10.000 și una 90.000 și lauzi pe cea care câștigă 10.000 pe lună, că stă mai bine

Read more

Zombiismul spiritual

“Trăim într-un timp al monștrilor” – Jonathan Pageau Cultura zombie este o felie importantă din ghiveciul de paradigme culturale servit la plimbă-tava-ul de mâncăruri care hrănesc sufletul omului contemporan. Poate exagerez puțin dacă compar industria mass-media din prezent cu un plimbă tava deoarece o comparație mai potrivită ar fi cu a unui fast food. Dar mecanismul prin care accesăm “ofertele” culturale în prezent se apropie prin modul de operare mai mult cu un plimbă-tava unde luăm mai început o tavă pe care punem pas cu pas din fiecare categorie de produse prin care trecem, pas cu pas, câte ceva din fiecare: ba un anume post tv care ne “informează oficial”, ba anumite canale Youtube pe care le urmărim zilnic cu religiozitate, ba un set anume de influenceri care ne “inspiră” prin “viralele” pe care le produc pe Instagram sau pe Tiktok, ba anumite filme atunci când avem mai mult timp, ba anumite jocuri, ba anumite canale youtube, ba anumite servere discord sau streameri pe twitch (pentru cei mai tineri). Avem di tătii, cum spune cântecul … Un remake al hitului Alimentara al grupei Planeta Moldova ar fi binevenit în ziua de astăzi cu referință la “ofertele” culturale de filme, canale, podcasturi care domină în ziua de astăzi. Avem di tăti, mai puțin însă creștinism, naționalism și mai nou chiar biologie, deoarece nu mai avem voie nici să zicem mamă sau tată, ci “persoană care este gravidă” sau “părinte 1 și părinte 2”. Cu nici 20 de ani în urmă, cultura includea 50% cartea, 20% muzica și restul împărțit variat în reviste, teatru, sculptură, pictură, dans, balet, opera sau arte plastice. Acum avem 90% streaming de filme (Netflix, Amazon, HBO etc), 9% rețele sociale (Tiktok, Instagram, Youtube, Twitch, Facebook, Twitter) si 1% altele care țin de contactul fizic (gen cititul unei cărți fizice, nu audio, participatul la un concert, vizitarea unei expozitii, a unui muzeu). Iar 1% poate fi chiar exagerat dacă am calcula în ore de consum și nu în persoane care măcar 1 ora pe lună au contact și se hrănesc dintr-o anume formă de cultură. Dacă am spus 2-3 cuvinte despre medium, poate ar fi momentul să trecem la content, căci mediul în esență nu este decât purtător al mesajului. Dar aici nici nu știm cu ce să începem … Moștrii ne-au invadat. Au evadat din filme și au invadat realitatea reală. De la tatuajele grotești ale fotbaliștilor până la belciugele în nas, vopseile de păr în culori roz sau alte nuanțe stridente până la buzele umflate, operațiile estetice și în general toate alterările asupra imaginii fizice, fie asupra corpului, fie prin îmbrăcăminte și accesorii, ceea ce altă dată vedeam doar în filme de groază acum putem observa pe stradă sau – și mai grav – în cercul nostru de prieteni și relații. Și dacă modificările care au ca rol transformarea imaginii persoanei (cu toată variația de boli psihologice care motivează aceste transformări) sunt oarecum un ecou al puterii impactului culturii asupra omului de rând care nu are

Read more

Etapa negocierilor

Cuvântul cheie al zilei sunt negocieri. Unii le vor (SUA, restul lumii) alții par că nu (Zelensky). Bineînțeles, mesajele din partea SUA sunt discrete, prin intermediul vuvuzelelor oficiale. Suficient ca să aprindă beculețul și să dea semnalul că etapa războiului nuclear din Marele Reset probabil va fi amânată. Pe scurt, există opinia în SUA că s-a făcut destul de mult rău Rusiei, a fost lovită suficient, i-a fost distrus suficient moral, i-a fost terfelită suficient de mult imaginea pe piața exportului de arme, au fost speriate suficient coloniile Imperiului și aliniate la fabrica de pușculițe încât nu are rost să se continuie războiul ca să nu se riște escaladarea necontrolată. La fel cum a fost în Siria – SUA au făcut și au dres până turcii nu s-au aliniat și au vrut să muște și ei o bucată în loc să îi lase pe americani să-și facă meandrele și să execute totul conform programului. Caz în care Rusia, mirosind disensiunile a profitat și a fructificat o oportunitate relativ ieftină de a marca câteva puncte pe plan geostrategic. În principal pe piața armelor și pe tăierea macaroanei americanilor care au fost astfel limitați la furtul petrolului din Kurdistan care însă este destul de greu de fructificat fără acces la Mediteraneană. Dar petrolul furat de la sirieni le-a ajuns americanilor măcar pentru bazele militare din zonă. Per total, nu au pierdut, doar că nu au câștigat cât se așteptau ei și mai ales au pierdut puncte în notorietate, care puncte se rasfrâng în diverse locuri, printre care și alinierea minionilor cum ar fi Arabia Saudită. În esență, totul se reduce la calcule legate de balanța de putere. SUA a sponsorizat Ucraina până la punctul la care nu mai rentează în continuare. Evident că deocamdată tot ce zic sunt speculații, dar zarurile par aruncate și rareori mesajele pompate de fabrica de consens sunt greșite. De altfel, înainte de etapa negocieri am avut parte de o scurtă etapă de “calmare a spiritelor” din partea rușilor care au dorit să ne asigure că nu vor lansa nuclearele chiar atât de rapid ci doar dacă prin alte metode nu se reușește reducerea numărului populației conform programului. Care să fie deci motivul acestei schimbări de macaz? Nu știm, varianta optimistă (total fantezistă) ar fi că pur și simplu capetele lucide încearcă să ne salveze dintr-un război nuclear inutil și aberant concluzia comună ar fi logică – decât să distrugem omenirea, mai bine dăm rușilor o bucată de ucraină. Ca o mică paranteză, sesizând direcția în care merg lucrurile, ucrainienii au tot încercat să îi convingă pe vestici că rușii nu vor apela la nucleare aducând ca argument faptul că nu le-a folosit când a pierdut atacul asupra Kievului, când a pierdut nava amiral, când a pierdut teritoriul din est recent (cam 1 luna) recâștigat de ucrainieni în ofensivă etc. Din păcate nu mai am link la videoul respectiv, dar urmărind comunicările ucrainienilor, există clar o insistență în a explica vesticilor de ce rușii nu vor folosi nuclearele

Read more
1 2 3 4