Controlul preţurilor: francezii dau startul

One comment

Preturile carburantilor din Franta vor scadea cu pana la 6 eurocenti pe litru, din care 3 centi vor fi suportati de stat, iar restul de catre benzinarii, a anuntat marti ministrul Economiei si Finantelor, Pierre Moscovici. (conform DailyBusiness) Multi francezi se bucura ca statul le-a mai redus cativa centi din pretul benzinei dar stiu ei oare ce inseamna asta? Masura luata de francezi nu este decat un prim pas catre controlul total al preturilor: o etapa peste care nu se poate sari din ciclul disolutiei societatii si al parcursului dinspre primele etape ale unei criza inspre ultima care este razboiul. Am mai explicat intr-un articol anterior dar rezum pe scurt aici: dupa criza economica si financiara, urmeaza criza datoriilor si contractia economiei care prin ineficienta masurilor luate de guvernanti se duce invariabil spre tiparirea de bani si inflatie. Care inflatie creste atat de mult incat saraceste oamenii intr-un ritm incet dar sigur, spre deosebire de hiperinflatie care ii saraceste peste noapte. La granita intre contractia economica care produce saracie si haosul social provocat de disolutia statului, se plaseaza controlul preturilor care poate fi caracterizata ca un cumul de masuri disperate ale statului care incearca sa franeze tensiunile imense din economie venite din scaderea puterii de cumparare si a consumului prin tarife si suprareglementare, dintre care una este controlul preturilor. De ce scad francezii accizele? De bine ce le e? Din cauza competitiei intre producatori? Din cauza scaderii pretului petrolului? In nici un caz. Motivul este unul singur: economia scade, consumul scade, investitiile in producerea de petrol scad, productia de petrol scade (dar nu pentru ca ar fi peak oil) si pin urmare pretul creste. Calculul este simplu: produci mai putin, trebuie sa vinzi mai scump ca sa mentii profitul. Este adevarat ca in unele tari bananiere cum este Romania, unii producatori (cum ar fi Petrom) vazand cat de mult pot castiga din cresterea pretului, le maresc fara limita, nu pentru ca ar fi nevoiti de marja de profit, drept dovada fiind si profiturile record. Dar asta e un specific mioritic, sa revenim la francezi. Nu e de mirare ca masura de control a pretului a inceput cu benzina: combustibilul se regaseste in toate. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea insa si legi pentru limitarea pretului la paine si atunci sa vezi cum piata libera se transforma peste noapte in piata neagra. Sa nu ii fericim insa prea devreme pe francezi, iata cum stau de fapt lucrurile: The price cut comes at a time when pressure is mounting on all sides of Mr. Hollande. Unemployment is continuing to rise unabated. Figures published Monday showed the number of category A job seekers—registered job seekers who are fully unemployed—reached 2.99 million in July, 1.4% more than June and 8.5% more than July last year. The outlook for the economy, the euro zone’s second-largest, is also worsening. Prime Minister Jean-Marc Ayrault acknowledged Monday that it will probably be necessary to reduce the 1.2% growth forecast for France’s gross domestic product that is used to

Read more

Cine nu doarme vara, toamna zace mahmur

Leave a comment

Ca lucrurile merg din ce in ce mai rau, nu este o noutate. Ca ne-am obisnuit cu asta este o tragedie. Ca romanul s-a nascut poet, este o constatare seculara care pe mine ma uimeste uneori cat de adevarata este. Bunaoara, hitul verii: “eu vara nu dorm”. Ce descriere mai potrivita si ce metafora putea sa exprime mai bine starea natiunii in vara asta? Tot poporul nu a dormit ci a stat treaz cu ochii beliti fie la antene, fie la televiziunile basiste, fie la OTV sa vada ce se mai intampla. Policitienii nu au dormit nici ei ci au avut probabil cea mai fierbinte vara din ultimii ani. Va mai amintiti cum verile trecute televiziunile nu mai stiau ce stiri sa prezinte pentru ca politica era moarta si inventau tot felul de subiecte? Dupa o asa vara, oare la ce performante in campul muncii sa ne asteptam si ce lupta sa mai ducem cu perpetua criza cand la toamna pe masura ca bilantul se apropie cifrele o sa iese ingrijorator de proaste iar iarna va bate la usa si vom descoperi inca o data cu durere ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe timp de criza. Rectificarea bugetara recenta ne-a oferit inca un prilej sa vedem cat de saraci am ajuns, ce stat bugetofag avem si mai ales bugetofag degeaba (caci ineficienta o vedem la tot pasul) si ce conducatori papagali avem. Iata cateva aspecte pe rand: – crestere economica in scadere: dupa ce ca prognoza de 1,5% si-asa era penibila (numai statele cu economie dezvoltata sau cele subdezvoltate au asemenea cresteri infime), prognoza pentru finalul anului s-a micsorat si asta la 1,2% si mare minune ar fi daca nu terminam pe minus la cat de prost a fost anul agricol si la cate de mult au scazut investitiile. Cum de guvernanti nostri nu sunt problematizati de asemenea prognoze si cum nu reusesc sa miste nimic pentru a face ceva. Nu au ei oare simtul urgentei? Nu inteleg ce inseamna o asemenea crestere infima cand noi numai dobanzile pe care trebuie sa le platim se invart a 6-7%, iar daca mai adaugam si deficitul sarim la costuri imense pentru oglibatiile statului care nu pot fi taiate ca sa nu mai zicem de constrangerile din celelalte domenii? – deficit de 2,2% din PIB: la ce bun daca avem o crestere asa infima. Mai bine am avea deficit mare si crestere mare, dar chiar si cand o sa ajungem pe surplus, tot degeaba, cata vreme noua putere abia a venit la supt si acum cauta canalele pe unde sa inţepe in ţeava cu lapte; – inflatie in crestere de la 3 la 3,5%: minciuni gogonate, numai benzina crescuse cu 5% tocmai din februarie, va dati seama cat este acum; cat despre cartofi (va amintiti justificarea penibila a lui Isarescu cu privire la inflatia mica cauzata de ieftinirea cartofilor?); personal nu urmaresc preturile si nu ma pot pronunta; am intrebat insa un familist care cumpara mereu aceleasi lucruri, face cumparaturile periodic

Read more

Remember, remember the 12th of september

2 comments

Puţini români ştiu că şi Germania are o Curte Consituţională (CCG) şi deşi se numeşte la fel cu adunătura de moş crăciuni (cum le zicea CTP) care ne-au oropsit cu Băsescu încă vreo 2 ani, la nemţi Curtea chiar e curte şi chiar se ocupa cu Constuţia fiind unul dintre pilonii statului de drept şi prin însăşi structura şi organizarea sa, un pilon destul de solid. Ca un amănunt interesant, pentru a fi cât mai independentă de celelalte instituţii federative şi prin urmare mai greu de manipulat, până şi locaţia fizică a curţii a fost stabilită la Karlsruhe ci nu în Bonn, Munchen sau Frankfurt unde se găsesc celelalte instituţii. După tot scandalul pe care l-am avut, să ne imaginăm ce bine ar fi fost ca de exemplu şi curtea noastră să fi fost la Braşov. Securiştii lui Băse probabil nu se mişcau la fel de uşor şi în Capitală monitorizând redacţiile ziarelor şi televiziunilor şi în Braşov făcând combinaţiile la care se pricep ei atât de bine încât să îi convingă pe judecători să voteze “cum e bine”. Că de Germania depinde viitorul pe termen scurt şi mediu al Europei ştie toată lumea, dar dacă ar fi să elaborăm actorii puterii din Germania şi rolul jucat de fiecare, Curtea Constituţională de departe decide cadrul şi direcţia în care se pot mişca soluţiile şi variantele puse pe tablă. Bunăoară, pe 12 septembrie CCG va decide dacă ESM-ul (European Stability Mechanism) este conform constituţiei germane sau nu cumva atentează la suveranitatea nemţilor. Căci dacă trebuie să acoperi sute de miliarde de gărui ale grecilor şi spaniolilor din contribuţiile muncitorului neamţ este şi asta o problemă. Care problemă bineînţeles că este destul de delicată şi interpretabilă, după cum spunea şi un judecător din CC de la noi: legea e interpretabilă şi asta e măreţia dreptului. Nu am prins ideea şi am rămas mască că omul asta spune cu o asemenea indolenţă că el poate să taie şi să spânzure cum vrea muşchii lui fără să îl întrebe nimeni şi fără să dea nici o explicaţie. ESM-ul este împreună cu celelalte “vehicule” speciale cu acronime răsunătoare unul din modurile prin care Germania va acoperi găurile ţărilor aflate în dificultate până când fie nu va mai avea cu ce (exclus, căci daca Germania e de acord, BCE poate tipării euroi la infinit) fie un nou partid ultranaţionalist răsărit de te miri unde îi va trece înapoi pe nemţi la marcă şi lucruri interesante se vor petrece. Nu am omis celelalte variante din ignoranţă ci pur şi simplu sunt de părere că oricât de mult s-ar discuta, săracii nu vor şi nu au de ce să iese din Zona Euro, chiar dacă vor intra în default. Este mult mai plauzibil însă ca bogaţii să se sature să plătească şi să iese. Şi nu neapărat bogaţii mari ci şi unul dintre bogaţii mici cum ar fi Finlanda sau Olanda. De altfel, Finlanda a tot dat semnale în ultimul timp dar nu numai (vezi solicitarea de garanţii pentru

Read more

Ce mai (se fac că) vând băncile

Leave a comment

Ziarul Financiar titreaza azi pompos: Cea mai mare bancă din România nu mai are răbdare cu restanţierii şi le scoate casele la vânzare cu sutele. Pe langa greseala ca nu BCR este cea mai mare banca din tara ci BNR, Ziarul Financiar mai face cateva omisiuni, din care deducem ca probabil articolul nu este decat reclama camuflata. Omisiunile pe care le-a facut sunt cam doua: 1) BCR are in permanenta scoate la vanzare cu sutele apartamente, proiecte imobiliare masi si alte bunuri; fluxul normal al oricarui credit cu restante peste o anumita perioada este: publicarea spre vanzarea si licitatia si 2) BCR nu le scoate la vanzare, doar le afisaza pe site ca sa arate BNR-ului ca le-a scos la vanzare, cum probabil le impun reglementarile bancare. In realitate, dupa afisarea pe site urmeaza perioada de licitatii unde pretul poate sa scada foarte mult si unde bancile nu mai sunt la fel de transparente ca in prima etapa ci existe retele intregi de bancheri, rude prieteni si investitori privilegiati care au acces la preturi cu adevarat interesante. Spun ca BCR nu vrea de fapt sa vanda aceste bunuri pentru ca daca ne uitam putin la preturi realizam cat de aiuristice sunt acestea si ca nimeni nu va cumpara bunuri supraevaluate doar ca BCR cumpara reclama in Ziarul Financiar, pretul pietei este cu totul altul decat cel cerut de banci doar ca sa arate ca au facut ce trebuie. Bineinteles, nu este exclus ca cativa fraieri sa puna totusi botul si sa se arunce, dar cat de prost sa fi sa nu faci intai o evaluare a ofertei inainte de a merge sa cumperi de la BCR? Sa luam doar un exemplu din Craiova unde personal sunt cat de cat la curent cu piata: Casa in regim de P+1 cu suprafata construita de 88 mp, garaj-atelier in suprafata de 28 mp si teren cu suprafata de 1265 mp, imobil situat in Craiova. Utilata cu centrala termica proprie. Tamplarie exterioara din pvc cu termopan.  (vezi anuntul complet) Pret: 425.201 lei Alooo! Ziarul Financiar! Nu mai puneti botul la prostii, asta nu e vanzare e simulare de vanzare. Pretul de mai sus pentru o asemenea “oferta” este supraevaluata chiar si pentru buricul orasului daramite pentru cartierul cel mai faimos din Craiova unde traiesc in majoritate o anume etnie care ne-a facut faimoasa pe noi craiovenii in toata tara si unde sirenele se aud zi si noapte la orice ora. De departe preturile publicate de banci sunt mult peste pretul pietei si adevaratul motiv al publicarii acestor anunturi este doar ca bancile trebuie sa arate ca incearca sa le vanda. Publicarea acestor oferte este doar o prima etapa din taierea drastica a preturilor care o practica bancherii ulterior dar pe care nu o mai fac publica ci se infrupta doar ei din bunuri de valoare la preturi subevaluate, fie prin negociere directa cu proprietarii fie prin executare silita. Una e cand stii situatia directa a omului si poti sa ii pui pistolul la cap si

Read more

Băsescu se întoarce dar Isărescu nu pleacă

One comment

Multi s-au intristat azi la vestea ca Basescu o sa ne mai produca greata si pentru urmatorii doi ani. Unii chiar au iesit in Piata Universitatii in timp ce majoritatea nu au mai dat drumul nici la televizor pentru ca s-au saturat de acreala asta cu politica si prefera sa ignore dezbaterile saturati de certurile obositoare si disputele caragialesti care ne-au umplut vara. Va mai amintiti in alte vremuri ce liniste era vara? Televiziunile abia gaseau subiecte de emisiuni si stiri. Acum melodia asta cu referendumul si cu Curtea Constitutionala suna ca o placa paradita pe un pick-up defect care suna grotesc si din cand in cand sare acul de pe o linie pe alta nemaiterminandu-se odata. Trist este ca atata energie se consuma pro sau contra unor politruci unii mai prapaditi ca altii si cu totul lipsiti de orice sansa de a face ceva bun pentru tara. Mai degraba, televiziunile ar dezbate subiecte mai interesante cum ar fi: – pumnul de fier al FMI-ului prin care condamna la moarte oamenii (prin fortarea introducerii coplatii) si renuntarea la singurele surse de venit cat de cat sigure pentru viitor (prin privatizare); noul ministru de finante Florin Georgescu, declara cu aroganta: vindem actiunile la Transgaz ca sa facem rost de bani si sa platim salariile si pensiile; ce ministru este asta care gandeste asa? Este Georgescu oare calul troian varat de Isarescu in curtea USL-ului? Nu ar fi o premiera avandu-l in vedere pe Ioan Rus … – manipularea cursului valutar de Isarescu cu scopul de a-l ajuta pe Basescu si de a atrage oprobiul asupra guvernului USL; muti “analisti” arata cu degetul spre caderea cursului spunand ca din cauza “atacului” asupra democratiei a cazut cursul; aceiasi “analisti” ignora insa ca intre timp Isarescu a ridicat cursul la loc, spre uimirea tuturor, dovedind ca de vreme ce a putut sa-l duca unde era inainte, inseamna ca putea si sa nu-l lase sa cada acolo in caz ca chiar au fost presiuni, sau ca poate chiar el i-a provocat caderea ca sa ajute tabara basista; – lupta Ungariei cu FMI si alte centre de putere europene din cauza taxarii multinationalelor profitabile si a refuzului sa primeasca imprumuturi din cauza conditiilor dure impuse de FMI – distrugerea programata a Greciei si iminenta alunecare a Romaniei pe acelasi drum, cu diferenta ca noi nu putem santaja europenii ca iesim din euro si detonam Zona Euro ca sa ne salveze; – inevitabila inflatie cauzata de inevitabila tiparire de bani pentru plata datoriilor tarilor cu probleme din zona euro; Ce facem noi ca sa luptam cu criza? Timp nu mai este, solutiile nu apar din senin. Stim clar la ce sa ne asteptam. Cat va dura oare pana la o prima miscare in Romania similara cu miscarea cartofarilor din Grecia. In Italia, Spania, Grecia, oamenii incearca te miri ce solutii, unii tiparesc monezi locale, altii stimuleaza consumul local si formarea de cooperative, altii se implica in asociatii de ajutorare. La noi parca toata lumea e preocupata numai

Read more

Ce ne mai pregătesc bancherii europeni centrali

2 comments

In timp ce pe la noi, bate un vant de seceta si se anunta o toamna ploiasa, trista si o iarna friguroasa, la nivel european se pun bazele saracirii treptate a oamenilor de rand, a celor care muncesc si a celor care economisesc, in detrimentul celor care sunt mai la izvorul din care curg banii adica a bancherilor. Pe scurt, se incropeste inflatia. Sau poate chiar hiperinflatia. Daca eram nedumeriti si faceam tot felul de scenarii despre cum vor rezista sau nu unele state in zona euro si despre ce se va intampla cand unul sau altul va iesi, iata ca acum avem un raspuns ca nu va fi nevoie sa iese nimeni deocamdata: BCE a ales inflatia. BCE, precum BNR da din colt in colt si nu stie ce sa mai faca ca sa stinga focul datoriilor care a cuprins statele, mai ales pe cele din sud. Bunaoara in timp ce Greciei, Troika (BCE, FMI + UE) ii da cu zaharelul cate-un cent din cand in cand pentru a continua platile urgente si pentru a ii tine pe greci pe linia de plutire in speranta ca acest cosmar va trece cumva cat mai repede, Spaniei, Italiei si celorlalti porcusori nu prea se gasesc bani care sa umple gaurile caci datoriile sunt astronomice. Si desi BCE deschide cu usurinta mult mai mare decat in cazul grecilor, liniile de credit pentru bancile locale, preturile obligatiunilor tot continua sa creasca si sa treaca de linia rosie de 7% peste care nici un stat nu poate rezista prea mult. Va mai amintiti graficul din articolul anterior? Pentru a face fata la nevoia de finantare a guvernelor pe fondul scaderilor veniturilor si a cresterii cheltuielilor, BCE pana acum pompa bani in banci pentru ca bancile sa cumpere obligatiunile statelor aflate in nevoie de finantare drastice (exact ca in grafic). Problema in UE este ca sunt multe state si unele sunt mai sigure decat altele, prin urmare oricat de multi bani dadea BCE bancilor (sa ne amintim de LTRO), acestea cumparau obligatiuni doar de la statele sigure si le lasau fara bani pe cele mai nesigure (Grecia, Spania, Portugalia etc). Astfel s-a ajuns ca in unele cazuri bancile sa prefere sa plateasca dobanzi negative Germaniei, doar pentru a fi sigure ca vor primi banii inapoi. Atat de mare a ajuns spaima si atat de tensionat este sistemul financiar incat o banca nu mai are incredere sa dea Spaniei credit cu 6% si prefera sa plateasca Germania pentru a fi sigura ca isi va primi banii inapoi peste 1-2 ani. Asa s-a ajuns la situatia in care dobanzile tarilor cu probleme se invart in jurul a 6-7% si politicienii europenii s-au tot codit ce sa se mai faca pentru ca austeritatea unde a fost aplicata nu a dat nici un rezultat (rezultat destul de previzibil) si tensiunile s-au acumulat atat de mult incat puneau in pericol chiar plata de catre state a scadentelor iminente. Ei bine, BCE pune la cale o modalitate de a ajuta aceste

Read more

Disoluţia societăţii (2): sărăcirea statului

One comment

Inainte de a trata problema saracirii statului, trebuie sa mentionam, ca, asemenea unei familii, un stat are cheltuieli si venituri, membri si bunuri, precum si datorii (bani de dat) sau imprumuturi (bani de luat). Ca si familiile, si statele au diverse avantaje: Rusia are resurse natuarale multe, China are populatie multa care munceste pe bani putini, Arabia Saudita are petrol, Germania are platitori cinstiti si foarte bogati, firme care produc marfuri multe si bune si care se vand la preturi mari in toata lumea, etc. Ca o mica paranteza, Romania are cate putin din toate bunatatile celorlalti: are si ceva resurse naturale valoroase (dar din pacate policitienii corupti le dau la altii sa le exploateze pe degeaba), are si oameni muncitori si foarte bine pregatiti in comparatie cu altii si care in plus nu cer salarii exagerat de mari (dar degeaba, pentru ca statul roman baga taxe imense, printre cele mai mari in lume, asadar investitorii fug de Romania si desi avem acest avantaj, nu il putem fructifica), are si ceva firme mari care s-au nimerit din diverse motive sa vina pe la noi si sa aiba succes (dar din pacate statul le pune bete in roate, neasigurand infrastructura – vezi Ford) etc, etc. Deci statul are venituri si cheltuieli. Veniturile se impart in permanente (incasari din taxe si impozite) si ocazionale: vanzarea de intreprinderi profitabile, cedarea de drepturi de exploatare, vanzarea de orice alte bunuri mai are un stat, pe scurt zis, privatizare. Cheltuielile se impart in general in nediscretionare si discretionare. Cele nediscretionare, adica obligatorii, se refera la plata salariilor bugetarilor, a pensiilor, a costurilor medicale si sociale care nu pot fi taiate, a politailor, a pompierilor etc. Cele discretionare – care nu e musai sa fie facute, dar statul si le permite sau nu sa le faca – se refera la investitii gen autostrazi, terenuri de sport sau scutiri de taxe pentru diverse scopuri (nu in Romania, stati linistiti, e vorba de SUA unde statul incurajaza pe oamenii cu bani sa reinvesteasca profitul pentru a stimula afacerile). Supravietuirea unui stat este asadar strict determinata de capacitatea de a face cheltuielile de care este dator (mai ales cele nediscretionare) in conditiile in care veniturile sunt in scadere continua, dupa cum ne arata statisticile de ani buni. Pentru a compensa aceasta diferenta, intre venituri din ce in ce mai mici si cheltuieli la fel de mari sau chiar in crestere (unele state au trebuit sa acopere si gaurile bancilor mai pe vazute cum a fost in Irlanda si Spania sau mai pe nevazute cum a fost in Romania), statele sunt nevoite sa se imprumute de la banci prin emiterea de obligatiuni de stat. Ca orice familie aflata la ananghie, cand nu mai are bani, un stat se imprumuta de la camatari (adica de la bancheri). In general, in vremuri bune, bancherilor le convine de minune sa imprumute statele deoarece in conditii bune, un stat nu poate sa nu plateasca datoriile, pentru ca daca nu ar plati, nu l-ar mai imprumuta

Read more
1 … 282 283 284 285 286 … 347