Sa extindem (creditarea) si sa ne prefacem (ca nimic nu se intampla)

Au tot inceput in ultimele zile gramada de stiri (aparent) pozitive cu privire la economie. Iata doar cateva “snippets”: – „În 12 luni România va fi inundată de cash pentru că arată foarte bine“ – creşterea economică merge mai departe, dezinflaţia de asemenea, şomajul scade – Adrian Vasilescu (zis si Panadolul Anti-criza) – economia românească şi-a revenit după criză – Liviu Voinea (zis si Tomita Bugetel) – “România este economia care crește cel mai rapid din Uniunea Europeană (Victor Ponta zis si “il dottore”) Evident, nu mai am chef sa comentez asemenea aberatii. Azi am pus pe Facebook niste charturi care vorbesc de la sine. Le repun si aici fara sa le mai comentez – nu are rost. Dar mai intai, adaug un videoclip care explica in 7 minute doctrina “extend and pretend” (pe langa o demonstratie amuzanta de cum functioneaza instinctul de turma). Partea trista e ca in Romania se aplica doar “pretend” … Tot in video-ul de mai jos mi-a placut si metafora: o data cu salvarea pacientului am salvat si boala! O expresie care explica toata situatia. Exporturile Romaniei comparat cu ale Bulgariei. Desi avem Dacia si Ford, castravetii cresc la fel de repede … Inflatia oficiala ramane linistita in timp ce gramada de bani tipariti de BNR creste spectaculos. Ce mare minune! Care sa fie explicatia? La PIB si bulgarii cresc la fel ca noi desi datoria noastra a explodat. Oare cum au reusit ei sa creasca PIB-ul fara sa creasca datoria?! Ceafa lor lata sa fie explicatia?

Read more

Se schimba trendul la costul datoriei suverane?

Cu fiecare aparitie in presa, Liviu Voinea zis Tomitza Bugetzel Nasol nu rateaza ocazia sa mentineze ca ne Ministerul Finantelor se imprumuta din ce in ce mai ieftin si asta e bine, lasand pe nestiutori cu impresia ca DATORITA mucnii sale profesioniste prin care a calmat pietele si a dat semnale de incredere, Romania se poate imprumuta mai ieftin. Evident total fals: dobanzile sunt in scadere pentru ca asa este trendul in toata lumea, avand in vedere fenomentul denumit in SUA “Quantititive Easing to Infinity” prin care bancile nationale pentru a evita colapsul iminent tiparesc sume imense de bani si inlesnesc creditarea pentru banci pentru a incerca stimularea cererii si indirect a productiei economice. Iata doar o demonstratie: Ungaria care este mereu adusa in contra-exemplu de Voina ca “capra vecinului”  care e mai muribunda ca a noastra se imprumuta si ea din ce in ce mai ieftin: HUNGARY GOVERMENT DEBT YIELD Sursa: tradingeconomics.com De altfel, cine nu ma crede poate merge pe site-ul TradingEconomics.com si poate alege o tara, apoi din multitudinea de indicatori poate selecta “goverment bond yield” – dobanda creditului guvernamental. Mai nou insa, exista semnale ca trendul de scadere nu mai continua, cel putin pe moment: Finanţele au împrumutat mai mult, dar la dobândă în creştere (Ziarul Financiar). Foarte probabil e doar o sincopa de moment, dar e ocazia sa ii amintim domnului Voinea ca nu exista sac fara fund si ca politicile bazate doar pe creditare sunt menite falimentului.

Read more

Războiul tarifar la orizont

Referitor la reactia presedintelui Basescu la anuntul apelului Bancii Centrale a Austriei care recomanda bancilor austriece sa isi scoata banii din Romania si alte state, pentru ca oricum pe-aci mare sfaraiala nu va mai fi de stors pentru urmatoarele decenii. Analistul financiar Liviu Voinea crede că introducerea unei taxe pe bănci ar putea fi o soluţie, dar spune că s-ar putea dovedi să nu fie cea mai bună măsură. “O suprataxă aplicată băncilor ar putea fi o soluţie, dar nu cred că este aplicabilă pentru că în final s-ar reflecta tot asupra costurilor suportate de clienţi. Iar statul este unul dintre clienţii importanţi ai băncilor.” (Sursa: Ziarul Financiar) Despre razboiul tarifar am mai scris in cateva articole, dar nu stiu in care anume am specificat ca acesta este doar o etapa in evolutia crizei, o etapa ulterioara crizei financiare si a datoriilor suverane. Totodata razboiul tarifar se poate produce/manifesta simultan si/sau paralel cu razboiul valutar si precede bineinteles etapa controlului preturilor si ultima etapa, cea a razboiului mondial. Aceste etape sunt binecunoscute in istorie, in criza din anii 30. Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere. Razboiul tarifar apare cand tensiunile economice fac ca fiecare incearca sa prioritizeze consumul resurselor in intern, in detrimentul externului. Cand vaca avea lapte de muls, bancile austriece erau dornice sa investeasca in Romania. Acum cand lapte nu mai e, pleaca de la vacile noastre si se pastreaza furajele doar pentru vacile lor, ca nu cumva sa moara de foame. Astfel, romanii reactioneaza si ameninta cu taxari. Asa au facut  si unguri, la ei razboiul tarifar manifestandu-se deja de ceva timp. Razboiul tarifar este insa limitat de tratatele internationale existente: de exemplu, in UE tarile nu pot sa impuna taxe vamale produselor din extrerior. Alte state insa pot, de exemplu China a interzis vanzarea

Read more

Cât va dura criza? Prognoze gratuite pentru Domnul Croitoru

Criza e mai lunga decat se astepta – declara Croitoru. Breaking News – Criza se adanceste! Cine se astepta insa sa iesim din criza cat timp noi abia intram? WOW, ce stiri neasteptate. De ce s-ar termina criza daca noi nici nu incepem sa punem fundamentele unei economii reale ci nu facem decat sa pompam bani in economie aiurea si sa marim taxele si reglementarile, apasand pe cei care produc si salvand pe cei care au influente? Poate doar Croitoru si Boc traiesc in wonderland credeau ca criza va trece in sase luni, asa cum doar Boc si Basescu credeau in ianuarie ca 2009 Romania nu va intra in criza si nu o sa avem nevoie de FMI. Iata insa cateva optinii pertinente si data la care au fost enuntate, despre cat va dura criza: – Dinu Patriciu – 8 iunie 2009 – Criza va dura pana la un razboi sau pana cand mediul economic va resoarbe tensiunile – Liviu Voinea – 29 martie 2009 – Criza va dura pana la trei ani– – Peter Schiff – 22 martie 2009 – Criza abia a inceput – Gerald Celente – 18 martie 2009 – Marea Depresie abia incepe – Marc Faber – 12 ianuarie 2010 – Anul acesta va fi mult mai greu Intelegem ca tonul optimist al purtatorilor de vorba trebuie sa fie optimist, dar optimismul trebuie sa fie acoperit de luarea unor masuri de iesire din criza pe care oamenii de afaceri din Romania (care au mai ramas) inca asteapta sa le vada macar promise. In schimb, desi nu se face nimic pentru salvarea economiei reale, cea care produce si nu cea care consuma, se simte presiunea din ce in ce mai grea a taxelor si impozitelor care in loc sa scada ca sa stimuleze dezvoltarea, cresc si se inmultesc, ducand la o sporire si mai accentuata a economiei negre si a coruptiei.

Read more
1 2