Search Results for: fabricarea consensului

Este Zelinsky un candidat la antihrist? Nu, deocamdată, din contră – este un personaj pozitiv: un lider din afara clasei politice, un erou național care nu a fugit de ruși și a avut curajul (ca alți 30 de milioane de ucrainieni) să nu fugă, un comunicator abil și emoționant, etc, etc. Dar de ce zic de antihrist? Pentru că dacă vine războiul nuclear, trebuie să ne gândim că probabil vine și Antihrist după … După război știm că popoarele vor dori pace și va scoate unul capul care va uni toate popoarele lumii și va veni cu o soluție finală la aceste războaie – eliminarea diferențelor, unirea totală, renunțarea la trecut, mai ales la religiile trecutului care sunt vinovate pentru războaie. Antihrist va fi atât de mincinos încât nu va arăta lumii că toate războaiele sunt de fapt războaiele bancherilor care finanțează ambele părți și câștigă cel mai mult din faptul că orice război vine cu inflație și sărăcie și cum ei au bani, oamenii fiind săraci sunt nevoiți să vândă tot ce au. După război, cine credeți că va “investi” în Ucraina? Bancherii! Ca grânar al Africii de Nord, va fi nevoie de bani pentru a reporni motoarele agriculturii ucrainienilor și acești bani vor veni de la băncile “de dezvoltare” și “mondiale” care nu sunt nici pentru dezvoltare, nici pentru popoarele lumii, ci pentru transferul asset-urilor din întreaga lume de la popoare spre privați. [P] vezi abonamentele 5G de la Orange România a trecut deja prin această perioadă. Acum vedem că banii luați prin băncile de dezvoltare și fondurile “de investiții” au dus la o realitate concretă destul de nasoală – fermierul român a cam dispărut. Mai există unul-doi, ca să fie afișat la Viața Satului să îi facă pe melteni să se simtă fraieri că ei încă cultivă cu măgar și plug. Dar 99% din terenurile agricole de pe la noi sunt (sau vor fi în puțini ani) deținute de privați. Banii luați pe credit în vremuri grele, legile restrictive și “europenizate” au dus la aceste realități – toate mijloacele de producție de la noi (teren agricol, întreprinderi, resurse energetice) sunt deținute, exploatate și monetizate de coporații cu sediul în offshore care nici măcare taxă pe venit nu plătesc în România. Plătesc poate 2-3 contabili în sediile de apartament unde au – pentru facilitarea sifonării – o prezență minimală. Căci oricum munca de jos se face prin intermediari autohtoni, dar fondurile realizate se duc în afară. Întorcându-ne la Zelinsky doresc să tercem puțin prin portretul acestui fenomen. Zelinsky nu este un om, nu este un președinte, este un fenomen. Unii iexperți pun accentul pe fenomenul Zelinsky pe aspectul folosirii directe a canalelor de comunicare (rețelele sociale). Cam slăbuță analiză, nu prin asta e nou Zelinsky … și Trump ciripea destul de agresiv. Tot iexperții, cu privire la Zelinsky zic că Ucraina a câștigat războiul mediatic. Pe bune? Chiar credeți că era nevoie? Din start rușii sunt văzuți negativ în vest și din start deoarece sunt invadatori, au pierdut

Mi se pare mie că asistăm la formarea unei găuri negre a consensului social – care niciodată nu a fost oricum la cote maxime, mai ales pe meleaguri mioritice – și de asemenea, cred că una dintre armele folosite de stăpânul acestui “proiect” (diavolul) și slugile lui oarbe este manipularea discursului public nu atât prin amestecarea adevărului cu minciuna cât prin simplificarea și bagatelizarea oricărui discurs și reducerea oricărei argumentări la o dialectică binară: dacă nu ești cu noi, dacă nu te aliniezi tuturor punctelor din aquis-ul nostru comunitar, ești dușmanul binelui și trebuie să fii pedepsit! Reducerea la argumentarea binară este de departe cel mai vizibil pattern care poate fi observat în toate mediile de comunicare (de la televiziuni până la twitter) și rezultatele acestei cangrene este propagarea unei reacții în lanț care nu poate duce decât la o autodistrugere a oricărei speranțe de limpezire a apelor, calmare a situației sau de găsire a unui răspuns. Dacă înainte de Covid, aveam războiul politic, unde să zicem că lupta este simplă și tabelere clare, putem observa că indiferent de “subiectul zilei”, orice brumă de încropire a unui dialog sau a unor idei mai nuanțate a fost mereu tăiată din fașă și retezată rapid de către inginerii tehnici ai fabricii de consens, în final totul reducându-se la catalogarea în alb sau negru – în funcție de topic – a evenimentului / persoanei / subiectului. Și în general în negru, deoarece mizeria și știrile negative, prin efectul pishologic asupra omului, sunt de departe mai atractive și mai eficiente, frica fiind vectorul de control în societatea modernă. Tembelizarea De ce se întâmplă asta? Să enumerăm câteva răspunsuri care ar ieși poate singure la suprafață. În primul rând, tembelizarea. Prostimea populației este deja o certitudine. Vremurile în care sute de oameni stăteau pe vremea comunismului la coadă la librării ca să cumpere o carte, s-au dus de mult. Nu doresc să insist care ar fi cauzele tembelizării – unii le pun pe seama creșterii accesului la informație sau pe baza dezvoltării puterii vizualului în detrimentul scrisului, dar acesta este un alt topic și părerea mea este că mediul în sine nu contează, deși este cert că fiecare mediu are strict o influență asupra patternului sinapselor. Dar mediul nu poate fi complet de vină pentru scăderea nivelului de inteligență și mai ales pentru distorsionarea capacității de a purta (și de a consuma) un dialog nuanțat. Temporizarea Un alt răspuns poate fi influența nocivă a televiziunii care prin presiunea comercialului și constrângerile ratingului, ducând o luptă acerbă între ele pentru public, și-a perfecționat și a cizelat cele mai eficiente metode de a o atrage atenția și de a o ține captivă. Iar discursul bazat pe logica binară este de departe cea mai la îndemână metodă care se adaptează atât cerințelor de stimulare a interesului cât mai ales constrângerilor legate de timpul redus. Televiziunile nu doar că trebuie să stimuleze atenția și să determine clientul să apese pe un anume buton, dar trebuie ca să îl și

Pe 20 Februarie 2021 făceam o comparație între Israel și Slovenia a principalilor indicatori legați de evoluția pandemiei: cazuri, morți, spitalizări etc. în care arătam ca deocamdată nu se vede un efect pozitiv al vaccinării, ba din contră, dacă ne-am uita doar pe grafice și am fi întrebați care țară vaccinează mai mult, de departe Slovenia ar fi prima alegere. Știu că corelația nu este cauzalitate, adică dacă Israel a vaccinat în această perioadă mai mult, nu înseamnă că degradarea statistică (creșterea sau scăderea înceată a cazurilor, morților și spitalizărilor) ar fi datorată vaccinului. Pe-atunci însă nu știam de un articol din 15 februarie 2021, scris de un inginer Haim Yativ și de un doctor Dr. Hervé Seligman cu greutate în domeniu, care însă intra în cifre brute cu numărul de morți și demonstrează că există totuși un impact negativ al vaccinări asupra situației generale, adică vaccinul de fapt a făcut lucrurile mai rău deși este promovat ca salvator. Cu siguranță sunt multe astfel de articole și așa cum articolul meu a rămas ascuns și irelevant în grămada internetului, așa rămân și acelea. Dar nu articolul de mai sus, care a fost preluat de mai multe ziare și s-a ajuns până acolo încât este interzis pe rețelele sociale automat după ce a fost atacat puternic de diverse site-uri de “debunking” ale “fake news-urilor”. Și pentru că articolul pur și simplu arăta niște date (așa cum am făcut eu cu charturile de la OurWorldInData.org) și sublinia că cei care au făcut vaccinul au murit mai mult decât cei care nu l-au făcut, debunkerii atacă articolul pe felia că … raționamentul este greșit, adică nu trebuie să facem această corelație. De ce?!?! Pentru că dă prost pentru vaccin! Nu intru în detaliul articolului deoarece nu are sens, iată însă doar o concluzie: This scary picture also extends to those below 65, among which, for the 5 weeks during the complete vaccination process 0.05%, meaning 50 among 100000, died. This is to be compared to the 0.19 per 100000 dying from COVID-19 and that are not vaccinated in that age group, as per the above table. Hence the death rate of this age group increased by 260 during this 5-week period of the vaccination process, as compared to their natural COVID-19 death rate., Sursa Doresc acum să atrag atenția că astfel de opinii – care afectează în vreun fel imaginea vaccinului – sunt interzise total în presa românească. Nu doar că nu există varietate de opinii și analize serioase, dar prin ceea ce fabrica de consens consideră “informare” este de fapt campania de marketing, anularea oricăror temeri, ignorarea unor astfel de statistici și articole care trag semnale. Maxim ce putem vedea în presă este raportarea morților din vaccin care apar pe la noi și care nu poată fi ignorată total, însă aceasta TOTDEAUNA se face subliniind: “specialiștii nu știu deocamdată cauza morții și nu există nicio legătură între mort și vaccin”. Iată un exemplu: După cum vedem, faptul că omul a murit după

“Vaccinarea este sigură” este mantra campaniei de vaccinare din România (dar nu numai). Dacă vaccinarea este sigură, de ce companiile de vaccinare au fost scutite de orice daune pe care le-au putea suferi de pe seama oricăror efecte secundare (dar nu doar secundare) ale vaccinului? Nicăieri nu veți auzi în presa românească – deoarece ar fi afectat consensul din gama de produse ale fabricii de consens (dintre care “Vaccinarea este sigură” este unul dintre produse) – cum că producătorii de vaccinuri au fost scutiți de plata daunelor în cazul unor procese. Nu e treaba mea să fac o trecere în revistă a situației, iată doar ce am găsit despre AstraZenec, legat de asumarea daunelor, la o simplă căutare: With 25 companies testing their vaccine candidates on humans and getting ready to immunise hundred millions of people once the products are shown to work, the question of who pays for any claims for damages in case of side effects has been a tricky point in supply negotiations. Sursa: Reuters Deci încă de la începutul cercetării, producătorii s-au organizat într-un fel de sindicat și au negociat cu guvernele: ori ne scutiți de responsabilitate, ori nu pupați vaccin. Acest “model” de afacere era deja aplicat în SUA unde datorită sistemului legal puternic și democratic, s-a întâmplat în mai multe cazuri ca victimele vaccinurilor să câștige procese intentate producătorilor de vaccinuri. Ori, marile companii cu putere de monopol se adaptează rapid și nu acceptă să își asume responsabilitatea, mai ales când există minunatul mecanism “democratic” numit lobby. De la SUA s-a exins – vedem acum – această anomalie, în întreaga lume, cu ocazia vaccinului anti-Covid. Dar ce înseamnă această exceptare? Teoretic, dacă oamenii o să înceapă să moară pe capete din vaccin – să luam acest caz extrem – producătorii nu pot fi dați în judecată. Teoretic, dacă în loc de instrucțiunile genetice pentru producerea acelei proteine similare virusului sunt înlocuite de un cercetător nebun care în schimb bagă cod ca să ne crească încă o ureche, producătorul de vaccin nu pățește nimic. Nici dacă după vaccin 99% tot facem Covid, la fel. Poate că în acordul cu guvernele, lucrurile nu arată chiar așa de nasol și unele responsabilități sunt asumate, dar asta e doar un fake assumption, deoarece nu vom vedea prea curand contractele între guverne și producători. De ce nu se menționează acest mic dar semnificativ adevăr în “campania de informare”? Deoarece, cu siguranță pentru mulți pute de la o poștă că vaccinul nu este atât de sigur cum încearcă ei să ni-l bage pe gât. Și nu doar acesta de la noi, ci orice vaccin. De ce dacă luăm niște medicamente de ficat, compania își asumă riscurile că nu sunt daune “colaterale” și dacă se întâmplă ceva nasol, pacientul (pacienții) pot da în judecată spitalul sau compania producătoare, pe când cu vaccinul este … altcumva. În SUA există class-action – procese în care se asociază mai mulți păgubiți (persoane, pacienți în cazul nostru) împotriva unui producător de medicamente. Evident că un

Pupătorii de moaște este un termen care deși în zgomotul gâlcevei cu diavolul are conotații jignitoare, trebuie asumat de creștinii ortodocși pentru că face din start o delimitare între creștinii care cred în moaște – deci le pupă – și cei care nu cred (pseudo-creștini, eretici, etc). Personal, mă declar pupător de moaște. Nu este nimic jignitor și nimic rușinos în această expresie, în ciuda intenției inițiale și a contextului în care este în general folosit. Este mai greu în ziua de astăzi să te declari ortodox din cauza confuziei. Există riscul să fii confundat cu ortodocșii nepracticanți sau cu cei practicanți dar mai mult superstițioși care văd în biserică doar o păcănea de minuni unde bagi pomelnicul și câștigi sănătate și noroc. Un termen similar cu pupătorii de moaște, dar care pare mai “fardat” este cel de “creștini practicanți” sau “ortodocși practicanți”. Fardul vine însă la pachet cu niscavai mireasmă de putoare, căci în fapt nu există creștin nepracticant, este o formulare tehnică care mai mult tinde să marginalizeze în fapt pe creștini și să-i împartă în practicanți și nepracticanți. Prin această diviziune, creștinii – care sunt de fapt doar practicanți – sunt pregătiți de a fi puși la zid și arătați cu degetul. Diavolul divide și evident îi iubește pe “creștinii” nepracticanți pentru că de fapt nu sunt creștini, dar îi convine ca aceștia să stea liniștiți în banca lor considerându-se creștini deși “nu participă”. Cu atât mai mult crește inima în creștinii nepracticanți când diviziunea se transformă în ostracizare și creștinii practicanți sunt asociați deseori cu habotnicii, deoarece țin post și fac alte de-astea. Strigător la cer este că acest termen a fost adoptat și de purtătorii de vorbe și “protectorii imaginii” bisericii în societate, adică de oficioșii (sau neoficioșii) din clerul și intelighenția laică ortodoxă. Vaccinul este tehnic un medicament. Medicamentele sunt date de doctori. Doctorii fac lucrarea lui Dumnezeu. E firesc deci ca un creștin să nu aibă probleme să facă vaccinul, la o primă vedere. Să presupunem însă că nu vorbim de vaccin. Să ne gândim la panadol. Ne doare capul și suntem pupători de moaște. Ce facem? Luăm un panadol sau pupăm moaștele sau ne dăm cu mir sau cu ulei sfințit? Fiecare după credința sa! Eu uneori iau 2 panadoale pentru că de obicei unul nu face față – mai ales cele vândute în Românika. Tot așa și cu vaccinul. Este o chestiune de credință: în privința bolii asteia, ne punem nădejdea în Dumnezeu sau în vaccin? Nu există și-și. Ne amăgim dacă credem că vaccinul este ca un panadol, deoarece panadolul a fost deja produs în miliarde de pastile și se știe eficiența lui și efectele secundare, pe când un vaccin nou necesită multă încredere în doctorii care l-au făcut. Este deci nevoie de credință. Dar și Dumnezeu ne cere credință. Putem să dăm și colo și colo credință? Am putea spune că nu este aceeași credință, că sunt credințe diferite? Chestiunea în sine este de risc. Dacă boala este nasoală