CHIAZNA.RO

“Acesta este un echilibru dificil şi puteţi vedea că ei (europenii, n.red.) se luptă să-l obțină cu ea. Eu cred că fac, treptat, progrese. Este absolut în capacitatea Europei de a rezolva problema. Ei pot s-o facă“, a declarat  ministrul de finanțe american, citat de Reuters. (Sursa: money.ro) De fapt, nu America, ci Tomitză a lu’ Gaithner, ministrul de finante, care a dus SUA in pragul celei mai mari depresii economice pe care au cunoscut-o yankeii vreodata si a tiparit atat de multe hartii incat fara indoiala va ramane in istorie ca omul cheie care putea sa scape omenirea de la dezastrul in care a tras-o dar a ales in schimb sa scape prietenii bancheri. Si ca orice personalitate notorie a politicii de astazi, si Tomitza este membru in CFR – nu Caile Ferate Romane. Amuzanta incurajarea acestuia catre Europeni: “yes, you can!” si arata cum lucrurile care nu merg in America o sa nu mearga nici in Europa. De altfel, Tom a fost invitat sa dea un sfat europenilor la Vasovia la adunarea ministrilor de finante, dar desi tot ei l-au chemat europenii l-au intrebat: hei, tu pe-acasa ai rezolvat cu ale tale, ce vii sa ne dai noua lectii? Felul cum se discuta criza in presa mainstream este strigator la cer. Toate sunt prezentate sumar, in metafore si in simplificari copilaresti care ne arata ca Idiocracy nu este doar un film ci este o realitate. De luni de zile de cand am citit despre premiera lui Beethoven la Simfonia a 5-a, am ramas uimit cum ca spectatorii au fost reci si obositi de lungimea spectacolului care a inceput de fapt cu Simfonia a 6-a si a continuat cu cea de-a 5-a. Este uimitor insa ca aveau rabdare, asa cum este uimitor cat de populara era muzica clasica pe care noi acum poporul o iubeste la fel de mult cum iubeste trigonometria. Ar fi multe de zis despre prostirea in masa a oamenilor ca urmare a benochiatului la televizor si a consumului exagerat de orice. Cum sa poata omul de rand sa inteleaga in amanunt problemele economice cu care ne confruntam daca nici ziristii teoretic profesionisti de la Money.ro, teoretic un canal de specialitate nu se deosebesc cu nimic de un webmaster care incearca sa aiba si el continut pe site si traduce de pe Reuters. Dar macar, de ce nu traduc de undeva de unde oamenii ar putea intelege cate ceva daca ei insisi nu sunt capabili sa explice, cum ar fi de exemplu articolul exceptional al lui Gonzalo Lira: A Beginner’s Guide to the European Debt Crisis. Revenind insa la interesul americanilor in criza din Europa care nu este de fapt decat aceeasi criza cu care se confrunta si ei acasa. Politicienilor americani nu le pasa de europeni, nu le pasa de popoarele din Europa, de datoriile mari si de pericolul dezmembrarii Europei. Lor le pasa doar ca bancile care i-au pus pe ei la putere sa nu cumva sa aiba pierderi in Europa. Ei sunt un

Precizia germană nu a caracterizat-o pe Merkel când a deschis cutia pandorei şi i-a averizat pe greci că ori austeritate ori nicht im EU. Putea coniţa să îi spună lui George între patru ochi ca să nu audă toţi, dar dânsa se pare că dorea să o audă tot grecul şi să pună mâna pe muncă nu pe pietre şi bâte. Adevărul este că i-a mers: i-a speriat pe greci de au zis săracii că însăşi Persefona s-a uitat urât la ei şi o să îi lase fără chenzină tocmai în toiul iernii. Aşadar, dintr-odată s-au dat peste cap şi au scos un nou prim-ministru care nu doar că nu va face nici un referendum, dar a cerut chiar semnătură în scris că partidele îl vor ajuta să impună toate tăierile care sunt incluse în planul de salvare. Ca o paranteză, este cu totul de mirare cum oamenii au încă încredere în bancherii centrali după ce aceştia au vina principală pentru criza în care ne aflăm pentru că au lăsat piaţa atât de liberă încât au dinamitat tot sistemul. Credeam că doar Isărescu a reuşit să-şi creeze o aură de supra-bancher care veghează la liniştea noastră, dar iată că şi grecii au isărescul lor. Dar doar psihologii specializaţi pe relaţia victimă-călău pot să ne dea o explicaţie pertinentă. Aşadar, Merkel din dorinţa de a îi strânge cu uşa pe greci, a lăsat porumbelul să zboare, anume a admis că da, UE se poate dezintegra, o ţară poate fi dată afara de celelalte ţări şi prin urmare cel mai probabil Germania are deja un plan B legat de dezintegrarea Europei, dacă nu are deja şi tone de mărci noi deja tipărite. Atât le-a trebuit pariorilor, încă un meci cu miză interesantă: cine iese primul din club. Şi au început să parieze care pe Grecia, care pe Italia, care pe Franţa. De porcuşorii mici cum ar fi Irlanda şi Portugalia nici nu le mai pasă, iar de Spania probabil vom auzi mâine-poimâine cum le sar şi lor CDS-urile şi yeld-urile. Iată însă pe scurt ce se întâmplă: A break-up could threaten a repeat of the Great Depression, HSBC’s King said in an analysis last month. For the exiting country, the banking system could face collapse, capital controls would be needed to stop citizens moving savings out of the country and companies would face default. On top of that, inflation would spiral, technical problems such as updating computer codes would be required and the accompanying departure from the European Union would leave it subject to trade tariffs, he said. (Bloomberg) Deci, pe de  o parte Angela încearcă să îi determine pe greci să accepte măsurile de austeritate pentru a reda încrederea investitorilor, pe de altă parte provoacă neîncredere totală a investitorilor în toate ţările, nu doar în Grecia. Nu credeţi că ar fi de ajuns pentru a-şi da demisia pentru că a încins atmosferă până acolo încât dinamitele CDS-urilor pot să explodeze tot sistemul? Văzând acum că Europa nu mai are mult şi