CHIAZNA.RO

Un mare mister legat de votul din Consiliul de Securitate al ONU este de ce rusii nu s-au opus atacului Libiei. In primul rand ar trebui sa subliem ca atacul asupra Libiei este altceva decat inca o tentativa frivola a imperiului anglo-american de mentinere sub proprie influenta a provinciilor care incearca sa dezerteze. Contra acestor tendinte, americanii reactioneaza fie prin provocarea de miscarii sociale si impunerea de noi vice-regi (cum s-a intamplat in Egipt prin Fratia Musulmana despre care egiptenii habar nu au cine sunt), fie prin impartirea statelor in provincii cum s-a intamplat in fosta Iugoslavie, in Sudan, in Yemen si acum cum se incearca in Libia unde probabil finalitatea va fi impartirea in est-vest, avand in vedere ca fara inverventia de trupe Gaddafi nu va pierde niciodata, dar distrugandu-i armata si furnizand arme rebelilor secesiunea va fi destul de usor de realizat, echilibrul realizandu-se de la sine. De ce totusi Rusia nu a zis nimic, in aceasta miscare in care americani muta un pion in fata? Ca intotdeauna, Putin reactioneaza ca la judo: lasa dusmanul sa se arunce inainte pentru a-i folosi propria forta ca sa il doboare, sau … pentru a-l lasa chiar sa cada singur. Ca si in cazul Afganistanului unde experienta i-a ajutat sa estimeze dinainte consecinta razboiului, rusii i-au lasat si de data aceasta pe americani sa faca ce vor, stiind ca o simpla mutare de pion in fata nu schimba cu nimic echilibrul de forte de pe tabla de sah, pe care americanii au deja piese mai proaste chiar daca mai multe. Atacul asupra Libiei nu va seca decat si mai mult resursele americanilor, va starni si mai mult ura musulmanilor impotriva lor si va duce la explodarea pretului petrolului si mai mult in conditiile in care ecoul prapadului din Japonia inca nu a apucat sa se auda in economia globala. Rusii nu vor avea decat de castigat din cresterea pretului la petrol si din alunecarea vestului in haul fara fund al razboiului fara cauza, doar pentru orgoli si pentru mentinerea comenzilor de armament pentru complexul militaro-bancar care conduce de fapt America. Daca Rusia tace din motive strategice, din pacate Romania palavrageste aiurea atat prin gura presedintelui cat si a tuturor celorlalti papagali care se cred mari analisti. A ajuns Basescu sa sune la Realitatea TV unde niste agarici comentau aiurea de ce a atacat Franta prima si ce facem noi, ca si cum noi am avea ceva de spus. Ma mira cat de imbecili pot sa fie sa creada ca o tara vasala – Romania – poate avea atitudinea unei tari libere si cu atat mai mult poate lua o pozitie diferita de cea a stapanului – SUA. Este uimitor cata ignoranta debiteaza televiziunile parca ar fi numai spalati pe creier la toate emisiunile. Badea a fost insa cel mai realist, culmea-culmilor. Ce ma doar pe mine e ca si capii Bisericii tac, macar ei ar putea sa spuna ca americanii sa-si vada singuri de razboaiele lor murdare ca noi avem alte

Criza financiara din 2008 a dus la transferul datoriilor de la banci la guverne. Pentru a putea face fata acestor datorii imense si coroborat cu propriile deficite, guvernele au fost nevoite sa tipareasca bani pe care i-au dat tot bancilor prin dobanzi aproape de zero si infuzii directe numite “quantititive easing” sau “baiolut”. Din cauza lichiditatilor imense impinse catre banci, bancheri s-au intrebat ce sa faca cu banii astia, caci le era frica sa mai dea la firme si la oameni, tocmai din cauza ca bula imobiliara s-a spart. Au decis astfel sa faca speculatii pe bursa si au dus astfel pretul alimentelor si al petrolului la limite superioare care au batut recordul. Cand preturile cresc bineinteles ca au de suferit cei mai saraci, si astfel s-a ajuns la rascoalele din Africa. Astea au ridicat si mai mult pretul petroului si amenintau prin incertitudinea lor sa le tina ridicate atat de mult inca sa afecteze si mai mult situatia economica din imperiul anglo-american care oricum se confrunta cu situatii dificile duse la extrem. Iata cum de la una la alta am ajuns in sfarsit si la primul razboi din noul ciclu de razboaie datorate crizei financiare din SUA si care acompaniaza prabusirea uriasului despre care am mai vorbit. Incotro vor decurge lucrurile este greu de estimat, exista doar o singura incertitudine: nu inspre bine. Ma asteptam ca urmatoarea etapa in desfasurarea crizei sa fie razboaiele tarifare care ar urma razboiului valutelor. Abia apoi ma gandeam ca vor urma razboaiele cu arme. Iata insa ca situatia s-a schimbat, viteza spre colapsul total se accelereaza iar Japonia a mai taiat 2-3 ani din anii de sfarsit ai dolarului. Ca in toate situatiile, trebuie sa fim atenti la detalii pentru a putea trage oarecare concluzii relevante. Pe mine un singur detaliu m-a ingrijorat referitor la Libia: de ce rebelii au capturat pe membrii serviciilor secrete britanice care insoteau un diplomat britanic care venise tocmai ca sa le ofere consultanta si sa vada cu ce poate Marea Britanie sa ii ajute? Iata un eveniment minuscul dar care ne poate oferi un indiciu important a cat de prietenosi fata de ealiberatori vor fi rebelii anti-Gaddafi si cat de mult petrol vor trimite ei spre europeni, ca la urma urmei asta ii si intereseaza.