Dezmăţul eurobabiloniei
„Ne-am săturat să ne critici şi să ne tot spui ce să facem. Spui că urăşti euro şi acum vrei să intervii în întâlnirile noastre”, s-a răstit Sarkozy la Cameron, care momentan se confruntă cu un vot important în parlamentul de acasă. Este vorba despre susţinerea unui referendum naţional privind retragerea Marii Britanii din UE. Cameron şi-a păstrat calmul în ciuda afrontului preşedintelui francez, spun surse europene. (Sursa: Adevarul) Certurile intre liderii europeni au capatat deja niveluri atat de penibile incat ne-am putea intreba pe bune ce sens are tot taraboiul asta? Este Sarkozy un mare guraliv si un francez iute ca un ardei si cu ceva infipt in fund, sau pur si simplu visul european s-a blocat in meandrele negocierilor pentru gasirea unei solutii despre care nimeni nu are habar care va fi aceea si cine ar trebuie sa o impuna si sa o impinga spre finalizare. Pas cu pas, micile neintelegeri si micile fisuri existente intre europeni din totdeauna si care nu apartin doar unei normalitati familiare – in nici un caz francezii nu se simt frati cu englezii – se transforma in falii uriase peste care va fi din ce in ce mai greu de construit poduri. Se vor cauta mii si mii de solutii de a prelungi podurile actuale cu tot felul de noduri, care de care mai intortocheate pentru ca trebuie demonstrat ca pana nu avem un stat si un pumn care sa ordone tuturor, europenii nu vor putea sa ia o decizie impreuna. De ce musai s-a ales tocmai formula asta, de ce s-a deschis cutia pandorei prin moneda unica si nu s-au oprit cu unificarea la piata comuna nu se mai intreaba nimeni acum – istoriile alternative sunt interesante doar pentru un mic numar de oameni, pentru gloata prezentul este singura cale si din asta ne alege cu un pagubos viitor. Intr-un interviu la Bloomberg, un administrator al unui fond de investitii spunea ca in SUA, cand un stat ramane fara bani, tiparesc hartii, umple cateva camioane, le trimit la granita fara sa stie nimeni si se afla despre asta abia peste cativa ani. Asa ar trebui sa faca si europenii, concludea el, cu dezamagire. Cat de penibila este viziunea lui si cate de penibila este toata lumea civilizata actuala daca totul se reduce la tiparnita, daca nimeni nu e in stare sa gandeasca si sa implementeze un sistem de distributie corecta a resurselor intr-o societate normala, umana, care doreste pacea, bunastarea si linistea tuturor. O astfel de societate este insa utopica si daca pana acum am avut macar pacea intr-o oarecare forma, pe langa bunastare si liniste, foarte probabil vom pierde si pacea. Vedem asta din circul pe care ni-l ofera conducatorii nostri. Nici al nostru presedinte nu s-a dezmintit: a dat cu nuca in perete si i-a luat pe europeni la rost pentru performantele proaste ale Romaniei. Cat de paralel trebuie sa fie cu realitatea daca el crede ca astfel aducem noi contributie la rezolvarea crizei europene si daca el da
Read more