Romania investeste in SUA
In timp ce politailor, profesorilor si doctorilor li se taie salariile iar firmele romanesti se lupta cu efectele crizei, BNR in vesteste in bonduri americane.
Datele pe luna iulie publicate de Trezoreria SUA arata ca Romania detine bonduri americane in valoare totala de 10,8 mld. dolari, cifra in crestere cu 74% fata de luna iunie, cand totalul detinerilor se ridica la doar $6,2 mld. In iulie, titlurile de stat detinute de Romania aveau o pondere de 0,26% in totalul titlurilor de stat americane detinute de straini.
Sursa: BusinessDay.ro
Fostul preot Nichita Pascan: cădere sau scăpare?
Cred ca oricum am lua-o si oricum am intoarce-o, tot la intrebarea fundamentala: parintele a cazut sau s-a scapat, ajungem. Nu vreau eu sa dau un raspuns la aceasta intrebare, deoarece vreau sa ma feresc de orice pre-judecati, care cred ca sunt mai periculoase decat orice si ne arunca intr-o falsa problematica si intr-o inutila cearta sau disputa a argumentelor si a presupunerilor, cata vreme nu vom putea afla raspunsul corect la aceasta intrebare decat probabil abia la Judecata de Apoi. Pot insa sa spun ca nu sunt de acord cu ce a facut parintele si ca totodata nu m-a surprins prea mult stirea, cunoscand samburele de razvratire al parintelui, cel putin din lipsa sa la un mare praznic cand mai mult de cinci episcopi au slujit impreuna la Manastirea Brancoveanu, in timp ce parintele era in pelerinaj in Rusia, care pelerinaj probabil se putea amana, macar din respect fata de sutele de oameni si de preoti veniti la praznic, daca nu pentru ierarhi [1].
In al doilea rand, as dori sa-mi exprim si parerea ca motivul principal al plecarii nu cred sa fi fost atitudinea parintelui impotriva cipurilor si presupusa prigonire a sa. O astfel de idee au lansat doar cei care vad numai cip sau anti-cip in fata lor, precum caii care au la ochi pusi ochelari si nu vad decat strada sau pomii de pe langa strada. Era de asteptat din partea lor sa strige si sa trambite ca iata, un mare luptator anti-cip a fugit pentru ca este prigonit. Daca asa este, sa fuga si ei la stilistii greci, dar sa nu il faca pe Nichita un “martir” al luptei anti-cip fara ca macar ca acesta sa le fi cerut sa il declare ca martir. Trebuie insa sa ii intelegem, caci prinsi fiind in mrejele cipurilor, ei nu mai pot sa scorneasca nici o alta idee. Asadar, parerea mea, este ca mai degraba parintele a fugit dezamagit fiind de dialogul cu catolicii care s-a purtat luna trecuta la Viena. Bineinteles, este o simpla presupunere, care nu se bazeaza pe nici o informatie, ceea ce doresc sa subliniez.
Nu l-am cunoscut personal pe parintele si nici vreun uncenic de-al sau. Nu am auzit insa nici sa il fi prigonit vreun episcop sau altcineva, dar asta nu inseamna ca nu se poate asa ceva. Fiind la mai putin de 50km de Craiova, am fost si eu la Brancoveni de cateva ori. O data am fost cu o matusa, fata ei si doua nepotele. Plus viitoarea sotie, trei verisoare si o prietena. Deci cu multe fete si femei. M-am bucurat mult inainte de slujba deoarece matusa si cu fetele ei nu sunt ortodoxe practicante ci sunt pe muchie de cutit: cred in Dumnezeu, merg la Biserica din cand in cand, poate s-au spovedit o data sau de doua ori, dar inca nu au ajuns la constiinta deplina a ce inseamna a fi crestin si nu au calcat fara tagada pe calea cea nepierzatoare a Bisericii si a Sfintelor Taine ale Bisericii. Mai ales pentru nepotelele adolescente imi puneam nadejdea ca venind la manastire si mai ales dorind sa ceara cuvant de folos de la un preot calugar – catre care mai ales crestinii “nepracticanti” au evlavie, considerand pe cei din lume cam pacatosi – vor pleca cu siguranta folosite si poate aceasta vizita le va ajuta sa devina madulare depline ale Bisericii si sa nu mai stea in curte aiurea, asteptand moartea fara sa se hraneasca din Painea Vietii. Slujba a fost minunata pana in momentul predicii, cand cu greu am rezistat sa nu ies din biserica cat pot de repede: am ramas uimit sa vad in sfarsit un preot ortodox misogin. Nu credeam ca exista asa ceva pana cand nu l-am ascultat pe Nichita. Nu doar ca toata predica a fost un atac la femeie, o enumerare a pacatelor pe care le fac femeile si o subliniere a faptului ca toate necazurile din lume se intampla din vina femeilor, dar parintele a mers pana acolo incat a spus un banc cu un om care si-a facut transplant de ureche si s-a dus la doctor pentru ca auzea numai lucruri rele, barfe, clevetiri etc. Si doctorul i-a spus ca are ureche de femeie, de aceea aude asa. Cu aproximatie cam acesta era bancul, dar am ramas efectiv blocat in timpul acestei predici, mai ales gandindu-ma la sufletele ranite care venisera cu mine si care intr-un moment greu al vietii lor, cu multe necazuri si ispite, poate cu multe pacate in carca si care facusera aceasta mica jertfa sa se scoale de dimineata, sa faca 50km si sa isi puna nadejdea ca vor gasi un umar pe care sa planga si de la care sa primeasca sfat. Bineinteles, ce a urmat nu mai trebuie sa va spun deoarece puteti banui: nu au rezistat pana la sfarsitul predicii, au dat fuga la masina si asteptau cu nerabdare sa plecam. “Adevarul” racnit de parintele prin predica le-a orbit efectiv, nu au reusit sa inteleaga nimic, si sincer nici eu nu am cules nimic bun din acea predica, desi din uimirea provocata mi-am intins si mai mult antenele, nevenind sa imi cred urechilor. Ele au inteles poate ca la manastire sunt niste preoti rai si habotnici care racnesc si fulgera impotriva femeilor si le acuza pentru toate relele care se intampla in lume.
Chiar parintele marturisea in acea predica, spre sfarist, ca se intalnise cu o femeie in timpul saptamanii dinainte de acea duminica si aceasta il rugase sa nu mai acuze femeile, sa tina macar o predica despre alte lucruri. Parintele atunci i-a raspuns, dar despre ce sa vorbesc? Despre inundatii si ploi? Dar nu pentru avorturile care le fac femeile da Dumnezeu toate acestea? Despre saracie si lipsa locurilor de munca si faptul ca fug romanii afara? Nu pentru ca mamele nu au grija de copiii lor? Si multe altele asemenea. Iata deci cum Dumnezeu, stiind dinainte ca cateva suflete vor veni la sfarsitul saptamanii sa ceara cuvant de folos, i-a “sugerat” discret parintelui Nichita prin aceea femeie sa tina macar o predica in care sa nu acuze femeile. Caci ce sanse erau si cine avea curajul sa il sfatuiasca pe un “mare duhovnic” cu privire la ce sa predice?
Sunt alaturi de cei care i-au fost ucenici si au ramas acum intr-un asemenea necaz in care lumea lor se cutremura, ispite nenumarate dau navala si diavolul cauta sa ii piarda. Caci cand cade un parinte, diavolul vrea sa traga cu el si pe ceilalti. Iata ca deja par a da un raspuns la intrebarea la care nu vroiam sa dau raspuns. Nu pot insa spune altceva, decat ca nu vad cum un parinte misogin, care uita ca si Maica Domnului este femeie si care nu e constient ca generalizarea e apanajul prostilor, nu vad cum un astfel de parinte sa fie atat de sfant incat sa fie el primul care arata calea altora. Caci daca fuga lui ar fi de la Dumnezeu, cu siguranta vor mai fi si altii care sa ii urmeze, care se vor “lumina” insa mai tarziu, deci teoretic parintele este fie un “luminator” dupa care vin si altii, fie un sfant singuratic, el si turma lui, precum Sf. Marcu al Efesului. Insa daca Sf. Marcu ne spunea de ce este impotriva, macar parintele nu ne-a spus clar care este motivul principal pentru care fuge la stilisti. Sau poate o sa ne trimita o scrisoare de acolo, de aceea bine este sa nu ne bazam prea mult pe presupuneri.
Nu pot insa sa inchei fara a spune si ceva frumos despre Nichita. Dupa intamplarea povestita mai sus, am mai avut totusi curajul sa merg la Brancoveni, atras fiind mai ales de cantarea ingereasca a maicilor de acolo si de zona frumoasa si datatoare de liniste in care manastirea este pozitionata. Merita un om judecat si prin rezultatul muncii sale, iar manastirea arata minunat, maicile cantau ingereste, randuiala si pacea pareau sa dainuiasca in manastire. Parintele tinea predici lungi, informative, rabdarea lui de a predica m-a impresionat profund mai apoi cand am trecut peste amaraciunrea primei intalniri. Pacat ca a plecat, pacat ca a lasat pe maicile care au ramas si pe ucenici. Este evident ca parintele nu avea dreapta masura si nu trebuie sa fii prea duhovnicesc ca sa iti dai seama. Cata vreme episcopii nostri nu ne cer sa ne lepadam de ortodoxie, cata vreme inca nu ne-au anuntat ca ne-am unit cu catolicii, chiar daca s-or duce ei pe la intalnirile alea si tac ca melcii fara sa spuna macar cum spun catolicii, ca fara papa ei nu se unesc, eu nu consider ca este cazul sa ne punem problema ruperii de Biserica. Aflat la inaltime unde stancile sunt abrupte si periculoase, se pare ca parintele a fost ranit de-a dreapta, alta explicatie nu vad la plecarea sa.
~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] – intre timp am aflat ca Nichita nu fusese de fapt plecat in pelerinaj ci statuse ascus in beci ca sa nu participe la intalnirea cu ierarhii
Doar in Craiova: au pierdut finantarea pentru ca au schimbat numele strazii
Primăria Craiova pierde banii europeni pentru modernizarea unei porţiuni din fosta stradă Caracal, deoarece i-a schimbat numele în Henry Ford. Citeste restul aici.
Mestereala romaneasca fata in fata cu birocratia europeana fac ca orice lucru bun sa fie greu de realizat. Pe de alta parte, in China cand guvernul ordona sa se faca ceva, se face. Iar cum comunismul chinez este original si poate cert mai capitalist decat capitalismul salbatic vestic, care de fapt nu este capitalism, viitorul nostru nu suna bine.
Cum se pictează o icoană
Secventa face parte dintr-un DVD intitulat “The Icon – The Practice of the Hand, Mind and Heart”. Mai multe filmari puteti vedea aici de unde puteti comanda si DVD-ul.
Despre libertate şi democraţie
Mike Maloney în Piata Roşie vorbeşte despre libertate fără să fie acostat de poliţai cum i s-a întâmplat în SUA sau în Londra. Despre obsesia terorismului şi educarea (îndoctrinarea) cetăţeanului (pionului) cum că un alt sistem politic (sau ideologic) este periculos şi doar urmând poruncile stăpânirii fără a mai gândi cu capul nostru putem să ne apărăm, cel mai semnificativ documentar pe care l-am vizionat este Five Steps to Tirrany (Cinci paşi către tiranie).
Am sesizat pe pielea mea cum formatarea pionilor funcţionează perfect în afara, în timp ce la noi mai are încă lipsuri. Întorcându-ma cu avionul din Germania, poliţaiul neamţ era serios, super-atent, foarte încordat şi extrem de oficial în discuţie. Românul însă era destins, amical şi glumea cu fiecare pasager în timp ce verifica documentele. Pe mine văzându-mă mai încruntat, m-a atacat: “ce sunteţi domne aşa trist, vă pare rău că a pierdut Craiova”? (tocmai luaseră bătaie ai noştri) Nu ştiu dacă ţine doar de sânge, dar este clar că între vameşul neamţ şi cel român, unul era absolut sigur că orice bărbos este un potenţial terorist, în schimb ce altul vedea în orice craiovean un microbist, nu avea nici o reţinere să glumească şi să fie relaxat la muncă, deşi sunt sigur că îşi făcea treaba cum trebuie.
Pierderea momentum-ului
Daca imi vine vreun gand zilele astea referitoare la Romania, este ca inca o data am pierdut momentum-ul. In toate privintele. Daca mai aveam vreo sansa sa razbatem din varful cozii, acum am cam pierdut-o. Daca Romania mai avea totusi vreo sansa ca lucrurile sa intre cat de cat intr-un normal, sa existe cat de cat o schimbare in viata oamenilor, aceasta a fost pierduta. Este adevarat ca este nevoie de genii ca sa rezolve solutii la probleme complexe, iar Romania este mai mult decat o problema complexa, este un complex de probleme aproape insolvabile. Dar daca geniile fie au fugit deja in afara, fie sunt … pustii si nu se preocupa de soarta plebei, macar daca s-ar fi gasit vreunul cu capul pe umeri sa constientizeze ca a taia in carne vie un bolnav de cancer nu reprezinta o solutie… Insa, pentru ca ignoranta, nepasarea si mizeria care au loc in viata politica romaneasca au tinut departe pe toti oamenii intregi la minte si au permis numai alienatilor si handicapatilor sa acceada la varful spumei, acum putem vedea cu adevarat cat de adevarata este Sfanta Scriptura cand ne atentioneaza: “Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psalmi 11#8)
Nelegiurea este intr-adevar noua ordine in Romania, iar daca pana acum a fost doar in anumite sectoare (in politica, in administratie, etc), vom asista cum nelegiurea va misuna in toate celelalte domenii: in cultura, in familie, pe strada, ba chiar si in Biserica. Si asa cum patriarhii Vechiului Testament aveau darul profetiei, si mai marii de astazi au darul (cateodata) de a spune lucrurilor pe nume. Cum a numit de exemplu Basescu starea lucrurilor la noi: sistem ticalosit. Cu sau fara geniu, cu stiinta sau fara stiinta, din sistem aflandu-se, tatucul nostru a spus lucrurilor pe nume si a dat diagnosticul pentru inca o generatie de sacrificiu care va urma si care probabil o va duce mult mai greu ca pana acum. Pentru ca daca sistemul comunist era ticalosit, el era stabil, ticalosenia avea limite pentru ca organismul isi crease zone de protectie care il constrangeau. Sistemul actual insa nu e doar ticalosit ci si instabil, nu are inca definite conceptele, nu are definite limitele manifestarii si consecintele ticaloseniei nu s-au extins inca in toata societatea.
Si daca pana acum, acest sistem ticalosit mai avea in sine oarece anticorpi – oameni de treaba, oameni preocupati sa faca binele si care nu sunt dispusi la compromis – numarul acestora este in cadere brusca. Lipsa banilor va atarna greu pe umerii oamenilor de bine si spiritul de sacrificiu va avea de suferit. Inevitabil, presati de ratele la credite, toti cei din administratie se vor uita la spaga. Politaii, cu salariile taiate si cu perspectiva de a fi dati afara, nu vor mai alerga cu acelasi avant dupa infractori. Doctorii deja sunt in cautare frenetica de posturi in afara. Abia de anul viitor insa vom vedea proportia acestui exil: am o verisoara care a semnat un contract de munca in Anglia, insa abia de la 1 Ianuarie 2010 va pleca, deoarece plecarea este serioasa, intre timp firma care o angajaza o pregateste, i se fac teste, i se depun actele etc. Recent, o matusa a fost operata de apendicita si doctorul care a operat-o i sa confesat ca pleaca si el in Anglia, a semnat deja. Si cu toate acestea, sunt inca doctori someri pentru ca personalul auxiliar este mult mai mare decat cel al medicilor. Explicatia? Rudele sefilor de spital care sunt pusi de partide trebuie sa traiasca si ele, nu? Un doctor sef de sectie marturisea ca e mai usor sa dea afara un medic specialist decat o femeie de serviciu. Iar acesta era un exemplu concret, cand a incercat sa o dea afara, femeia avea pile pana la seful spitatlului, a fost imposibil sa fie data afara. Profesorii sunt probabil cei mai napastuiti, ei nici macar nu au avut parte de vreo crestere a salariilor in perioada buna, ca sa fi simtit o oarecare imbunatatire. Din fericire, ei in afara de note si diplome false care nu sunt pe merit nu prea au ce rau sa faca, oricum generatia tanara este cvasi-distrusa.
Si totusi sunt lucrurile atat de negre? Deocamdata nu, cat timp FMI mai are bani de dat si banii FMI-ului (dolarii) mai au vreo greutate, poate ca nu vom muri de foame, ne-0r arunca si noua un os, doua. Ce ne facem insa cand dolarul va pica? Deja zilele acestea aurul explodeaza, bate record dupa record, iar indexul dolarului (raportul fata de alte monede) este in picaj. Japonia si Brazila nu stiu ce sa mai faca ca sa tina jos monezile lor (in raport cu dolarul), deoarece investitorii se ingramadesc sa cumpere active si considera aceste monede mai puternice decat dolarul. Miscarile pe pietele financiare sunt atat de puternice, batalia este atat de crunta, incat un analist economic spunea ca al treilea razboi mondial a inceput deja pe pietele financiare. Ce face Romania sau ce ar putea sa faca Romania? Nu stiu sa spun eu si nu am retete anti-criza. Stiu insa ca a te indatora in vremurile de azi (ca si intotdeauna de altfel) este cea mai mare prostie iar Romania asta face si se pare ca nimeni nu se preocupa de ce sa facem ca sa nu ne mai imprumutam, oamenii nici macar nu pot sa se gandeasca ca s-ar putea altfel.
Adevarata taiere cred ca nu este a salariilor, marea amagire nationala aceasta este ca gata, s-au luat masurile de austeritate si acum trebuie sa ne ocupam de crestere, sa vadam cum stimulam iar consumul, cum marim iar salariile etc. Adevarata taiere va veni cand BNR va consuma deja rezerva in lupta cu cursul si leul va cadea la valoarea reala de pe piata. Abia atunci vom incepe toti sa gandim creativ, deoarece nu vom avea incotro: vom fi pusi fata in fata cu supravietuirea. Abia atunci vom putea vorbi ca peste 5 ani putem iesi din criza si ca peste 10 vom putea mari salariile. Pana atunci exista o singura certitudine: cat timp conducatorii nu dau un reset la modul de gandire si de solutionare a problemelor si cat timp dau medicamente vechi si ineficiente la o boala noua, nici nu putem discuta despre iesirea din criza. Si nici macar ce spune Boc, ca greul inca nu a trecut nu este valabil. Adica este valabil dar nu este decat un mic adevar partial. Greul nu doar ca nu a trecut dar creste liniar, de la luna la luna. Greul nu va trece, sau mai bine zis nu va incepe sa scada, pana cand leul nu va pica, importurile vor inceta si romanii vor incepe sa produca bunuri si sa cultive pamantul. Bineinteles, mai este si conditia ca sistemul ticalosit sa se fi autodistrus intre timp pentru ca altfel tot ce producem va fi furat.
Chiar daca caderea leului nu poate fi luata in considerare de cei in masura sa o duca la indeplinire, din pacate cred ca ar fi singura solutie sigura de iesire din criza. Chiar daca teoretic exista si alte solutii, chiar daca lumea discuta de investitii, de exporturi, de reforme, de restructurari etc, realitatea palpabila este ca noi nu suntem in stare sa facem ce trebuie decat pusi in fata unor mari greutati. Poate ca intr-adevar singurul loc unde un geniu ar putea sa schimbe lucrurile ar fi la BNR, din pacate acel geniu este lipsa sau nu lucreaza pentru romani. Altfel si-ar da seama ca lucrurile nu se pot schimba si nu pot merge inainte tot asa cum sunt. De zeci de ani de zile Isarescu incearca sa tina cursul sub control si la ce ne-a folosit? A folosit la indatorarea peste masura a milioane de oameni, a firmelor si a statului.
Acum ca momentum-ul reformei oricum a fost pierdut si orice schimbari sunt probabil in desert pentru ca in esenta nu vor da rezultate peste noapte iar cand vor incepe sa dea, deja lumea va fi alta, nu ne mai ramane decat sa ne pregatim cat mai bine pentru ce este mai rau. Se pare ca deja se defineste un mod de trai: traiul in criza. Pe la inceputul crizei, cineva vorbea ca noi romanii oricum am trait numai in crize, romanul de rand mereu a fost in criza, asa ca nu avem de ce sa ne temem. Nu stiu acum ce parere are. Poate ca si mentalitatea asta este una din cauzele pentru care am ajuns aici: neavand nazuinte prea mari, nedorind altceva decat bere, mici, LCD cu HBO si un Logan, romanul are o problema de … raportare la criza. Sa nu fi ajuns cutitul la os inca?