Islandezii nu vor să plătească ei oalele sparte de bancheri

Islandezii au refuzat cu o majoritate masiva o lege prin care fiecare ceteatean trebuia sa plateasca 16400$ in contul datoriilor bancilor care au falimentat in urma unor investitii hazardate. In urma referendumului organizat prin insistenta presedintelui, peste 93% au votat NU, dupa ce parlamentul, prin manipularile de culise ale bancherilor se pregatea sa isi dea acordul pentru ca peste jumatate din datoria bancilor sa fie suportata de stat, adica de oameni.

Presedintele a declarat: “Oamenii de rand, fermieri, pescari, platitori de taxe, doctori si profesori, li se cere sa plateasca pentru lacomia bancherilor iresponsabili”.

Intradevar bancherii au facut investitii intentionat falimentare in speranta ca daca vor pierde, poporul nestiutor va plati. Ei si-au pus nadejdea ca vor mitui pe parlamentari politicieni si vor rezolva astfel problema. De asemenea, cei care i-au imprumutat de bani – marile banci europene – sperau ca vor santaja guvernul islandez sa plateasca in caz ca bancile vor pica. Ceea ce se si intampla acum, FMI conditionanad ajutorarea Islandei de plata datoriilor bancherilor islandezi din banii poporului.

Oarecum, ce s-a intamplat in Islanda se va intampla si in Romania atunci cand guvernul va trebui sa plateasca din buzunarul poporului oalele sparte de bancherii care au dat credite cu nemiluita si care acum cand le-a venit mintea la loc stau cam departe de Prima Casa (aia care mai au un minim bun simt) asteptand ca preturile sa se regleze acolo unde le e locul.

Ce se află în spatele hărţuirii Toyotei?

Ca posesor extrem de mulţumit al unei maşini Toyota, am fost intrigat de scandalul în care este implicată această marcă şi m-am mirat profund deoarece bunul simţ îmi spune că o marcă care a produs o maşină atât de fiabilă de-atâta vreme, nu putea să o dea în bară atât de crunt încât să fie nevoit să vină preşedintele lor în faţa congresului SUA să dea cu scuzele şi regretele şi să îi asigure pe americani că “o să facă tot ce poate” ca să garanteze siguranţa pasagerilor din toyote.

Referitor la problema cu pedala, nu ştiu cât de gravă e problema având în vedere că mai toate mărcile au recall-uri de astea periodice şi defecte bineştiute. Forumurile auto sunt pline de topicuri pe diverse probleme, de exemplu la o marcă franceză, pe când căutam eu ce sa îmi cumpăr, era faimoasă ruperea osiei în timpul mersului, ceea ce m-a făcut să investighez mai mult şi să aflu că în general maşinile franceze stau prost la partea mecanică. Deci bug-uri la maşini sunt la toate, dar semnul mare de întrebare este cât de mare e frecvenţa apariţiei acestor probleme şi cât de periculoasă. Cam cum e cu vaccinurile, dacă mai moare unu doi la un milion, asta e, rata accidentelor e mică, fiecare cum i-o fi norocul. Pe de altă parte, o mare diferenţă între Toyota şi alte mărci este că Toyota chiar face recall când e o problemă. Mai ales în România, din ce aţi auzit la prieteni şi cunoscuti, câte mărci au facut recall? Personal, în afară de recall-ul Daciei imediat după lansarea Loganului, nu am mai auzit altele. Am fost surprins să citesc un articol în care cele mai tari mărci, la modelele cele mai scumpe aveau defecte care îţi fac părul măciucă. Iată o mostră:

Daca sunteti nefericitii posesori ai unui Tiguan cu transmisie semiautomata de tipul DSG aceasta accelerare poate duce la atingerea vitezei maxime fara a putea oprii masina. (Sursa)

Asadar iata ca se intampla la toti si totusi, o denigrare cum a avut parte Toyota nu s-a mai intamplat, sau cel putin eu nu imi amintesc. Care sa fie cauzele? Poate faptul ca GM e cu un picior in groapa si Toyota prea muscase din piata americana si prindea teren si pe directia de hibride verzi? Cu siguranta ca toti angajatii si actionarii GM au pus si ei umarul la defaimarea unei marci care reusise sa ii vrajeasca pe americani prin costul mic, fiabilitate si consum incomparabile cu a tractoarele lor. Apropos, cate Cruze-uri ati vazut recent? La noi in Craiova eu inca nu am vazut nici unul pe strada, in schimb de ceva timp vad numai Corolle si RAV-uri, iar de Yaris-uri nu mai zic. Si asta in conditiile in care un Yaris de clasa medie costa cat un Cruze care mai nou are si garantie 5 ani. Asadar, sa fie campania asta strigatul de lebada al GM-ului care inca nu stiu incotro sa ia, iar mai recent au inceput si ei sa faca strigarea la recall-uri.

Ar fi prea simplu sa fie doar asta, cu siguranta alta e taina. Si dupa ce Max Kaiser in al sau Report #22 (sau poate in 21) aducea vorba pe scurt despre o posibila explicatie, l-am considerat ca doar face niste supozitii, arunca asa vorbe in vant ca sa dea o posibila explicatie, mai recent am mai gasit ceva interesant: Ce se afla in spatele hartuirii de care are parte Toyota?

Pe scurt, americanii omoara gaina ca sa sperie maimutele. Adica, in decembrie, chinezii au cumparat mai putine hartii (US Treasury Bonds) de la americani decat se asteptau ei si prin urmare japonezii trebuie sa le ia locul si sa cumpere in plus si ce nu au cumparat si poate ca nu vor mai cumpara chinezii. Si ca nu cumva sa se razgandeasca sau altii sa urmeze exemplul chinezilor, iata ca americanii incearca sa dea un exemplu de ce se poate intampla. Dar nu doar ca a cazut Toyota la mijloc intre SUA si Japonia, ci ea are de platit si pentru ca a refuzat sa salveze GM-ul si sa ii cumpere instrumente financiare derivate fara nici o valoare, retragandu-se din baiolut-ul comun pe care a trebuit sa-l duca in mare parte Trezoreria americana prin procedura de nationalizare.

Iata deci cum americanii au ajuns in disperare sa foloseasca ultimele lor mijloace pe care le mai detin pentru a evita o prabusire care oricum este inevitabila si care ii va duce acolo unde orice imperiu care uita de Dumnezeu ajunge: umbra istoriei. Se pare ca deocamdata au inceput cu ce stiu ei mai bine: manipularea maselor, razboiul mediatic. Sa ne fereasca Dumnezeu sa le dea prin cap sa foloseasca si armata, mai bine zis sa ne fereasca sa o foloseasca pe noi ca deja pe irakieni si pe afgani o folosesc.

Si apropos, posesorii de Honda si Ford sa stiti ca parca e mai moale dupa 🙂
Astia de au facut pedala la Toyota se pare ca au lucrat si pentru altii (sursa: NY Times)

Încă şi încă un credit

“Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arăte că i s-a schimbat viaţa: masa întinsă, haine luxoase; slugile, şi ele, au altă înfăţişare, sunt mai vesele; vin apoi linguşitorii, oaspeţii, nenumăraţii paraziţi ai caselor. Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihnă, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; urăşte zilele care-i grăbesc scadenţa, se teme de luni, care-i măresc dobânzile. Dacă doarme, vede în vis pe creditor. Urât vis! Creditorul stă la căpătâiul lui. Dacă e treaz, dobânda îi stăpâneşte gândul, dobânda îi este grija lui” (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)

Nu stiu daca exista vreun obicei mai pagubos pe care sa-l fi importat romanii mai vartos de la occidentali altul decat traiul pe credit. Poate ca doar privitul la televizor si sportul de weekend “cumparaturi la hypermarket”.

Ar fi mult de discutat de unde vine acest obicei. Poate ar trebui pornit de la Criza din Asia din 1997 care a facut praf tot continentul si a determinat ca banii sa curga in alta parte a lumii, prin urmare si in Romania. Dar inainte de asta poate ar trebui sa ne intoarcem la reformele lui Petre Roman din 1990, care in timp ce polonezii faceau terapie de soc si angajau economisti destepti de la marile universitati americane care mai avusesera experiente si succese macroeconomice in America Latina, deci in timp ce polonezii faceau ce trebuie (si azi se vad rezultatele), Petre Roman dadea romanilor tot ce le doreste inima la preturi de nimic. Si nu doar alimente ci chiar si credite. Putini isi mai aduc aminte ca Petre Roman a fost primul care a dat credite tinerilor romani ca sa isi faca case. Si iata ca peste zeci de ani vedem unde am ajuns. Tinerii de azi nici nu mai spera la case – chiar cele pe credit (Apetitul romanilor pentru creditare tinde catre zero) – ci doar mai tatoneaza cu ideea de a scapa si ei in sfarsit de rabla parintilor si sa isi cumpere o masina noua. Sper ca v-ati prins ca eu ma refer aici la tinerii care inca nu sunt bagati pana la gat in credite si care pana acum i-a ferit Dumnezeu sa ia credite din varii motive, in principal din imposibilitatea de a le accesa. Pentru ca restul tinerilor, marea majoritate, sunt deja ingropati pana la gat in rate si sunt experti in resalonari si cei mai buni cunoscatori ai ofertelor de credite ale tuturor bancilor.

Cand vine vorba de credit, putini oameni – si mai ales politicienii – pot sa faca diferentierea tipurilor de credit. Eu nu sunt specialit, dar am vazut cateva documentare despre scoala austriaca care mi-au deschis ochii la cat de mare diferenta este intre un credit care il iau ca sa imi satisfac o pofta sau o nevoie (mai mult sau mai putin absoluta) si un credit care produce. De credit de consum cu siguranta am mai auzit, dar nimeni nu discuta de credite de investitii, credite pentru cei care produc si pot sa aduca un plus prin valorificarea acelui credit. Cati sesizeaza in ziua de azi, cat de mult doreste statul sa stimuleze creditele de consum (vezi prima casa, rabla, micsorarea ratei de referinta etc) si cat de putin ajuta pe cei care produc intr-adevar ceva, de exemplu agricultorii. Agricultura de azi este cu un picior in groapa si de data asta se para ca e pe bune. Fara credite, agricultorii vor fi nevoiti sa inchida usile hambarelor, fiindca influxul de alimente ieftine din occident, unde creditele exista si sunt la dobanzi nesemnificative, nu le-a permis pana acum sa se dezvolte si sa acumleze. Agricultorii romani au trait de azi pe maine. Mai ales cei care au facut munca cinstita si nu au lucrat cu evaziune fiscala si deduceri de TVA frauduloase. Daca or exista si de astia, caci eu nu am auzit.

Iata deci ca guvernul nu s-a gandit sa faca un program prima ferma, ci doar prima casa, caci lobby-ul care bate la usa ministrilor este mai ales din domeniul imobiliarelor, unde caderea preturilor poate da jos cu contribuabilii la campaniile partidelor si gustul amar al crizei financiare din campania trecuta inca le-a ramas in gat actualilor politicieni. Din pacate romanii nu realizeaza ca rabdarea e de aur si ca daca vor mai astepta doi trei ani, vor putea lua apartamente cel mult la pretul celor din anul 2000, cum bulgarii deja pot sa o faca pentru ca ei nu au avut prima, a doua si a treia casa. Ce putem spera noi, este insa ca bancile sa sufle in iaurt dupa riscurile prin care au trecut si sa reziste la presiunile electorale ale guvernului care incearca sa le stranga de gat ca sa dea credite de consum aiurea in loc sa dea credite de investitii celor care produc ceva si care sunt singura speranta de iesire din criza.

cttp://khris.ro/index.php/03/2010/apetitul-romanilor-pentru-creditare-tinde-catre-zero/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Khrisro+%28khris.ro%29

Este Grecia oaia neagră a Europei sau doar o găină fugărită?

Pentru că nu am mai scris de mult despre criză, m-am hotărât să mai fac un mic update la ce păreri mai am după evenimentele care se rostogolesc parcă din ce în ce mai repede peste noi, neavând nici timp să aflăm despre ele dar să mai le şi înţelegem semnificaţia. De exemplu, chiar acum câteva minute am aflat că China a vândut certificate de trezorerie americane de 34 miliarde dolari în Decembrie. Asta este destul de nasol. Dacă China nu cumpără în continuare certificate şi nu o face în ritmul care a facut-o până acum, americanii o să aibă ceva probleme majore, dar nu doar ei. A vedea un titlu: “China dumps US treasuries” atunci când tocmai citeşti o ştire că unii ofiţeri din armata chineza cer partidului să vândă certificatele americanilor ca represali la vânzarea de arme în Taiwan, nu e un sentiment prea plăcut. Cei care au vizionat documentarul “The Day the Dollar Fall” mă pot înţelege. În documentar se face o simulare a căderii dolarului în care tot de la est începe minunăţia. În timp ce europenii dorm, pe pieţele asiatice dolarul se prăbuşeşte şi până se trezesc ei, deja pentru mulţi e prea târziu ca să îşi mai retragă banii din bancă.

Dar să revenim la Grecia. Chiar este Grecia atât de păcătoasă că are un deficit atât de mare, sau pentru ca a minţit despre el? Dar datoria Greciei nici nu se compară cu datoria altor state mai mari, şi nici deficitul nu e exagerat, având în vedere că Marea Britanie bate şi ea la uşa porcuşorilor (a se citi PIGS). Este adevărat că grecii s-au cam lăfăit în cheltuieli peste nasul lor, cum de altfel am făcut-o şi noi cât ne-au ţinut creditele, şi cum de altfel unii de pe la noi încă o fac: Aqua Park Bucuresti – 25 mil EUR, Aqua Park Craiova – 18 mil EUR etc.

Părerea mea, ca şi a altora (sau altora) este că NU. Fundamental, Grecia nu e cu mult diferită faţă de alte ţări: a cheltuit aiurea fără să se gândească că economia nu o să duduie mereu şi că poate o sa bubuie puţin mai încet iar atunci, daca eşti pe muchie ai păţit-o. Din pacate noi nu învăţăm nimic. Nici măcar când vedem că europenii sunt gata să pună laba pe suveranitatea totala a grecilor, tot nu luăm seama, ci cheltuim aiurea la toate nivelurile.

Deci, se pare că Grecia e pe cale să îşi piardă suveranitatea economică(Greece loses EU voting power in blow to sovereignty). Şi care e problema ar spune unii? Aşa le trebuie dacă nu pot să elimine corupţia, o sa vină europenii să-i civilizeze.  Problema este că deja nu mai au suveranitate legislativă – ca orice stat european, legile naţionale sunt sub cele europene, şi oricum nu mai are suveranitate monetară – EURO vine de la BCE unde se face politica monetară. Singura parghie de ajutorare a propriului popor era pentru guvernul grec politica fiscală. Adică, conducătorii grecii puteau să ceară impozit mai mic poporului grec decât fraţii lor din Franţa de exemplu. Asta, cu condiţia ca guvernul grec şi toată administraţia să cheltuiască banii cu chibzuială şi să nu facă deficit prea mare. Adică să nu cheltuiască cu mult peste cât încasează. Bunăstarea unui popor este strâns legată de taxe şi salarii. Iar pe greci nu îi aşteaptă vremuri bune.

Dar nu doar pe ei, ci şi pe noi, că doar suntem în aceeaşi oală. Ba de fapt, ei sunt puţin mai sus, căci EURO i-a ferit pe ei cât de cât de loviturile speculanţilor care au dat jos cu leul acum un an şi 2-3 luni şi care acum sunt ocupaţi să dea jos chiar cu EURO-ul. Dar, dacă ar fi asta problema problemelor! Problema problemelor e că americani nu vor scăpa de datorii decât printr-o minune sau printr-un război. Ca orice criză, şi asta probabil nu o să treacă până când nu trecem cu toţii prin ea bine de tot, ca să ne spălăm puţin că ne-am cam murdărit cu-atâtea păcate …

(Re)Vezi şi Înapoi la ţară … – încă nu e expirat.

Cât va dura criza? Prognoze gratuite pentru Domnul Croitoru

Criza e mai lunga decat se astepta – declara Croitoru. Breaking News – Criza se adanceste! Cine se astepta insa sa iesim din criza cat timp noi abia intram? WOW, ce stiri neasteptate.

De ce s-ar termina criza daca noi nici nu incepem sa punem fundamentele unei economii reale ci nu facem decat sa pompam bani in economie aiurea si sa marim taxele si reglementarile, apasand pe cei care produc si salvand pe cei care au influente? Poate doar Croitoru si Boc traiesc in wonderland credeau ca criza va trece in sase luni, asa cum doar Boc si Basescu credeau in ianuarie ca 2009 Romania nu va intra in criza si nu o sa avem nevoie de FMI. Iata insa cateva optinii pertinente si data la care au fost enuntate, despre cat va dura criza:

– Dinu Patriciu – 8 iunie 2009 – Criza va dura pana la un razboi sau pana cand mediul economic va resoarbe tensiunile
– Liviu Voinea – 29 martie 2009 – Criza va dura pana la trei ani
– Peter Schiff – 22 martie 2009 – Criza abia a inceput
– Gerald Celente – 18 martie 2009 – Marea Depresie abia incepe
– Marc Faber – 12 ianuarie 2010 – Anul acesta va fi mult mai greu

Intelegem ca tonul optimist al purtatorilor de vorba trebuie sa fie optimist, dar optimismul trebuie sa fie acoperit de luarea unor masuri de iesire din criza pe care oamenii de afaceri din Romania (care au mai ramas) inca asteapta sa le vada macar promise. In schimb, desi nu se face nimic pentru salvarea economiei reale, cea care produce si nu cea care consuma, se simte presiunea din ce in ce mai grea a taxelor si impozitelor care in loc sa scada ca sa stimuleze dezvoltarea, cresc si se inmultesc, ducand la o sporire si mai accentuata a economiei negre si a coruptiei.

O ferma organică veche de 100 de ani

Sunt multe chestii interesante pe care au reusit cei din familia Chaffin, iata cateva:

– au facut un mic munte indreptat spre est ca sa reflecte razele soarelui si sa ofere astfel 2-3 de grade in medie in plus catre zonele cultivate

– gainile se plimba cu ou-mobilul prin livada ca sa “fertilizeze” copacii si sa manance viermii

– capritele mananca frunze si crengutele de la maslini astfel ca nutrientii sa ajunga la masline

– cainii pazesc caprele si au grija sa nu le atace vreun animal salbatic; in plus garduri electrice alimentate cu baterii solare ii conving chiar si pe lei sa stea departe de ferma

Ferma nu doar ca e organica dar e finantata de comunitate prin sistemul CSA – Community Supported Agriculture – un sistem care asigura finantarea in avans de catre clienti in schimbul aprovizionarii periodice cu produse cand vine vremea recoltei. Astfel agricultorii nu trebuie sa finanteze profiturile bancilor si nici sa suga din garantiile si subventiile statului, fiind finantati de oamenii care doresc un produs natural.

1 314 315 316 317 318 320