A început să se umfle mămăliga şi în SUA

4 comments

Nu va exploda însă prea curând, cum s-a întâmplat în Africa sau în Europa de Est în 89. Însă cei care credeau că americanii au fost programaţi total în cartofi de fotoliu care nu mai gândesc cu propriul cap, au motive să îşi reconsidere părerea. Rămâne însă de văzut daca ce vedem acum este doar o scânteie sau un mare fâsăit cum au fost faimoasele mitinguri care nu au rezolvat nimic, tocmai pentru că oamenii nu ştiau motivul pentru care au ajuns să fie sclavi. Oamenii, gloatele altfel spus, se ridică atunci când le ajunge cuţitul la os, dar foarte puţini sunt cei care şi înţeleg cine înfige cuţitul, unde şi de ce. Despre explodarea mămăligii în SUA am mai scris aici. Sincer nu mă aşteptam să înceapă atât de devreme pentru că în afara vechii problemi a şomajului, a tăierilor bugetare şi a creşterii preţurilor, americanii nu au motive să se plângă. În România, atunci când s-a dat legea cu tăierea salariilor bugetarilor, doar o mână de oameni au venit la parlament să protesteze, deci încă mai este loc pentru tăieri. Cu atât mai puţin în SUA cuţitul nu a ajuns încă la os. În SUA nu moare nimeni de foame pentru că băncile chiar dacă te dau afară din casă, statul îţi oferă totuşi tichete de masă cu care orice homeless poate să îşi cumpere un hamburgăr şi o sticlă de băutură ca să mai uite de amar. Problema particulară în Wisconsin este legată de reducerea bugetului statului, mai precis de modul în care se încearcă reducerea costurilor: prin eliminarea unor drepturi colective ale angajaţilor din domeniul bugetar, adică prin atacarea sindicatelor şi totodată prin mărirea unor contribuţii (impozite). La urma urmei, nu contează scânteiea, interesant va fi dacă acesta va fi factorul declanşator al unei revoluţii chiar în inima imperiului. Tot o caracteristică specifică a acestor proteste este că aşa ca şi pe la noi, partidul are şi el acoliţii lui – câinii de pază ai sistemului – care au sărit pe bieţii doctori şi profesori să îi sperie, sub stindardul unui fals liberalism care susţine teoretic statul minimalist, care are puţini angajaţi şi care trebuie să reducă cât se poate de mult orice cheltuială, pentru că … aşa cum zicea şi preşedintele nostru, oricum avem prea mulţi filosofi şi oricum din şcoala românească nu iese nimic bun, ci doar diplome pe bandă. Cam aşa gândesc şi cei care se opun bugetarilor, deşi atunci când statul a donat băncilor şi altor multinaţionale sume terifiante de bani, nu s-au atacat. Cea mai interesantă chestie din protestele astea este un nou trend: după ce sunt concediaţi, sindicaliştii din SUA rămân uniţi şi pun bazele unei mişcări de schimbare a sistemului. Ei nu mai cer doar condiţii bune pentru membri lor (salarii, condiţii de muncă, etc), ci încearcă să aibă un rol mai extins în societate, să impună schimbarea de jos în sus. În final iată o dezbatere între un socialist şi un câine de pază al lui Obama:

Read more

De ce cresc preţurile?

2 comments

Baubaul exploziei preţurilor la alimente l-am tot auzit de ani de zile. Ameniţări că preţul pâini se va dubla şi asemenea preţul cărnii, au tot fost. Importatori, procesatori, comercianţi au tot interesul ca să ne ameninţe periodic, pentru a-şi justifica măsurile şi pentru a nu şoca oamenii atunci când aceştia ajung în supermarket şi văd preţurile mărite. Dacă propaganda prin media nu ar funcţiona, poate că oamenii s-ar uita de două ori, ar căuta un produs similar la un preţ mai mic şi astfel ar stimula competiţia şi economia de piaţă. Dar pentru că televiziunile, mai ales cele anti-guvernamentale, sunt ahtiate după alarmişti, acestea invită cu orice ocazie posibilă “experţi” din industria alimentară care ne povestesc când, cu cât şi de ce vor creşte preţurile. Şi mecanismul funcţionează. O ştie foarte bine şi Mugur Isărescu şi a acuzat într-o conferinţă presa ca e şi ea responsabilă pentru un 0.5 (dacă nu mă însel) procent de crestere. Penibila acuzatia, parerea mea, Isarescu nu a facut decat sa se transforme incet incet intr-un politician disperat care nu mai stie ce sa spuna oamenilor si cum sa justifice ca lucrurile merg din ce in ce mai rau. Am inceput sa nu ma mai intereseze ce spune Isarescu, in ultimul timp citesc doar titlurile, pentru ca Isarescu a imbatranit si s-a cam damblagit. Nu a reusit nimic cu macrostabilitatea sa cu care si-a castigat o falsa aura de “profesionist” pentru ca macrostabilitatea a fost doar pentru unii si mai precis pentru cei bogati. Sincer as fi preferat ca Romania sa treaca de mai multe ori prin nenumarate crize, nu m-as fi suparat foarte mult daca cursul exploda si cativa din cei care aveau depozite babane in lei ar fi pierdut din valoarea lor si nu m-ar fi suparat nici daca niste banci ar fi picat, chiar daca pierdeam si eu din bruma de depozite pe care o am. Macar incepeam inca o data de la zero totul, asa cum a inceput Islanda si se mai curata din putregai, dar multumita si lui Isarescu, la noi lucrurile sunt “stabile”, o stabilitate a celor puternici si celor care au si stiu. Si bineinteles si a celor care ii dau salariul si bonusul domnului Isarescu. Imi pare rau daca las impresia ca l-as acuza pe el pentru tot raul din tara, dar de altii nu imi bat gura pentru ca nu merita. Isarescu a fost speranta mea intr-o perioada si l-am apreciat sincer, l-am crezut sincer un om intregru si cu dragoste de popor si de Dumnezeu, dar bineinteles astfel de oameni nu prea pot sa reziste acolo sus, Puterea ii contrange, ii transforma si ii muleaza dupa ce are ea nevoie. Puterea are nevoie de oameni (de rezerva) care sa nu aiba garantia expirata cum are de exemplu un Boc, Basescu sau chiar Geoana. Pentru ca, nu se stie niciodata cand se va face schimbarea si cand din haos trebuie sa iese unul la care oamenii vor intinde mainile si vor cere sa fie salvati. Cum

Read more

Viaţa

Leave a comment

Am vazut ieri filmul cu Pr. Iustin taind tortul la 91 de ani [1]. M-a impresionat profund, m-a facut sa ma gandesc la viata lui si sa ma minunez cum de inca se tine asa de bine dupa toate cate a suferit si dupa toate cate a facut. Uneori ma intreb cu o curiozitate bolnava cum de il mai tine Dumnezeu pe parintele printre noi: ca sa ne folosim noi sau ca sa se desavarsasca el? De folosit nu stiu cat de mult ne folosim noi, mai ales ca parintele nu prea mai primeste oameni. Cu siguranta insa poate ca si sfintia sa mai are de lucrat, chiar dupa toate cate a facut. Imi povestea cineva ca parintele i-a marturisit o data ca daca ii e teama pentru ceva, ii e teama ca a cam judecat ierarhii. Pai daca parintele i-a judecat, inseamna ca noi i-am si omorat, de nenumarate ori. Si daca si pr. Iustin se teme, chiar daca teama este normala sa existe si la sfinti, ce sa mai zicem noi? Am fost mereu uimit de felul cum privea Pr. Teofil moartea, deseori el marturisea ca el se cam vede mantuit, nu vede de ce nu l-ar mantui Dumnezeu. Si Pr. Arsenie povesteste despre o discutie avuta cu Pr. Teofil pe tema asta. Intr-adevar, a spune ca te mantuiesti, este echivalent ca a spune ca esti smerit, ceea ce daca o spui, este o dovada clara a faptului ca nu este adevarata. Dar pe de alta parte, si Pr. Teofil avea argumente si explicatia sa era destul de plauzibila: a dus o viata in cautarea lui Dumnezeu, a incercat mereu sa se depaseasca, a cautat sa fie un om care raspandeste bunatatea si binele in jurul lui si nimeni nu poate sa nege asta (asta zic eu). Eu sunt sigur ca Pr. Teofil s-a mantuit, a fost un om plin de har si care radia bucurie intr-un mod tangibil. Dupa ce a nasit o tanara pereche din Craiova, dupa slujba si cuvantul de la biserica, in curtea bisericii, in timp ce mirii erau felicitati de rude si prieteni, Pr. Nicolae Tanase [2]  se intalneste cu un alt preot tanar pe care il cunostea probabil de ani de zile si cu care nu se mai vazuse de mult timp. Se uita lung la el, se uita si la mine, se uita inapoi la parintele zambind cald si bucuros de reintalnire si spune: “viata…” dupa care face o lunga pauza ca si cum ar fi tinut un intreg discurs. Sau mai bine zis o intreaga conferinta. Intr-adevar parintele nu mai avea ce sa spuna, ne-a invatat multe in nenumaratele conferinte tinute studentilor craioveni si de prin alte parti. Dar mai ales ne-a aratat prin viata lui. Aproape zilnic ma gandesc la scena asta, si cuvantul asta rostit de parintele imi rasuna in urechi, s-a intiparit ca o melodie. Nu imi mai aduc aminte ce a spus dupa el si nici daca a mai spus ceva. Am avut ulterior (dar nu

Read more

Azi Egiptul, mâine noi

2 comments

A picat Mubarak, cine urmeaza? Ca si in decembrie 1989 in Romania, revolutia din Egipt a avut ca motive principale foamea. Ca o dovada este faptul ca de exemplu in Emiratele Arabe Unite, unde sistemul este tot unul  totalitar, dar situatia economica cu totul alta, nu exista revolutie, desi Osama de acolo se trage si desi cei mai multi teroristi din atacurile din SUA din 2001 au fost din EAU. Regimul din China, ca sa nu pice, a dezlegat putin cureaua in economie si a incercat sa incropeasca un capitalism care pentru 10-20 de ani va merge, dar deja sunt semne ca incepe sa schioapete si cu siguranta vom vedea o revolutie si in China. Semnul mare de intrebare pe care mi-l pun eu este cine urmeaza. Cu siguranta revolutiile nu se vor opri in Egipt. Twiterul si Facebook-ul au avut un rol important, iar educarea oamenilor prin intermediul internetului va duce inevitabil la pornirea unei revolutii impotriva bancherilor – adevaratii dictatorii ai lumii contemporane. De altfel, preturile produselor agricole care au dus la sporirea foamei in Egipt, au crescut din cauza speculatiilor si a banilor pompati aiurea in banci de catre americani, ei sunt principalii vinovati ai exploziei preturilor. Faptul ca in Egipt a explodat mamaliga trebuie sa fie un semn de ingrijorare pentru toti dictatorii din lume, fie ei mai old-style, cum era Mubarak sau mai camuflati cum sunt de exemplu bancherii de azi si liderii europeni, impreuna cu vasalii lor locali. “Off with their heads” strigau studentii  britanici care atacau masina in care se afla printisorul la ultimele mariri ale taxelor pentru studenti in Marea Britanie. Iluzia civilizatiei si a modernismului ne-a facut sa uitam pentru o perioada ca istoria se repeta. O data cu adancirea in criza, cu scumpirea preturilor si cu lipsa locurilor de munca, oamenii se vor intreba de ce se intampla toate acestea si vor cauta vinovatii. Marele semn de intrebare este daca “salvatorul” popoarelor de data aceasta va fi ultimul sau doar un alt inainte-mergator.

Read more

De-ale economiei

2 comments

Romania nu mai trage ultima transa FMI, in piata bancara exista exces de lichiditate, toate prognozele sunt optimiste. Creste putin inflatia, dar nu-i nimic, pretul petrolului se va stabiliza. Vor creste preturile alimentelor la nivel mondial, dar Isarescu ne asigura ca nu ne va afecta pe noi. Una peste alta, toata lumea ne spune ca greul a trecut: Am un singur mesaj: va fi mai bine, pentru ca perceptia investitorilor este mai buna, de afara vin banii, pentru ca economiile Romaniei  sunt mici, banii se pot lua cu dobanzi mai mici, vom putea atrage bani, dezvolta locuri de munca, investi, la costuri mai reduse. (Tanasescu – FMI) O data cu noul val de caldura si cu soarele bland care ni se arata zilele astea, un val de optimism razbate din toate partile, chiar si revolutia din Egipt o privim cu melancolie si cu sperante noi, ca lucrurile se vor indrepta si pe acolo. Dar nu doar in Romania, ci in intreaga lume, tobele optimismului acopera orice zvon pesimist. Deja cei care anuntau sfarsitul lumii (asa cum o cunoastem) sunt ironizati si sunt contrazisi chiar de cei care le ia interviuri (vezi interviul asta cu Marc Faber). Care sa fie deci adevarul? Sa fii scapat de ce era mai greu? Sa fi inselat moartea (socio-economica) si de data aceasta? Sa se regleze resorturile si fluxurile atat de usor, fara ca sa trecem printr-o perioada similara anilor 30? Hmm, grea intrebare si totusi mai sunt voci care spun ca inca nu a trecut greul, ca efectul fraudelor si masinatiunilor facute de politicieni pentru a salva bancile de la faliment abia incepe sa se desfasoare, iar greul va fi suportat de cei de jos, prin scumpirea preturilor, somaj si salarii scazute si blocarea accesului la credite. Intr-un filmulet pe youtube al faimoasei Khan Academy, criza financiara era comparata cu o furtuna care suge banii de jos, din momentul creatiei, ii duce sus (prin credit si diversitatea produselor financiare derivate din credit) pentru ca apoi la final, cand isi consuma energia (cand nu mai este loc unde sa fie pompati banii) si furtuna intra in etapa de disipare, sa se inverseze fluxul aerului (si al banilor) si sa bata de sus in jos, putand sa produca vanturi de pana la 240km/h si transformand in cenusa tot ce este pe pamant, adica pe cei din clasele de jos, clasa muncitoare cum s-ar zice, toti care nu conduc in vreun fel si care nu au avut timp sa-si faca o casa (averi, relatii, cunostinte) care sa reziste la furtuna. Cu optimism sau fara optimism, daca privim lucrurile la rece, fara a ne lasa infierbantati de parerile unora ca lucrurile incep sa isi revina, nu avem decat sa ne ingrijoram. In primul rand, avand in vedere cati bani s-au tiparit (de americani) si cate credite s-au facut (de cei fraieriti de americani), ar fi chiar culmea ca lucrurile sa nu se miste putin in sus si sa mearga tot in jos. Ar fi fost chiar culmea ca dupa

Read more

Partidul ne ignoră

One comment

Uniunea Europeana a trimis milioane de calendare la scoli in care sunt afisate sarbatori musulmane, indiene, sikh, evreiesti si chinezesti dar nici vorba de Pasti sau de Craciun (sursa: DailyMail). Pe banii nostri – milioane de euro – si pentru indoctrinarea copiilor nostri, partidul unic (in formare) ne ignora total si ne scuipa in fata dandu-ne cu flit. Pentru cei care nu stiu, Europa este condusa de Comisia Europeana unde se ia deciziile. Parlamentul European, unde se lauda Becali ca mai vorbeste de Dumnezeu din cand in cand, este un fel de circ unde se da liber la show si se da iluzia unei oarecare democrati. Faptul insa ca fiecare poate sa spuna ce vrea, nu inseamna ca “mecanismele” europene functioneaza democratic, cazul de fata fiind o pura demonstratie ca de vreme ce, desi crestinii sunt majoritari in Europa, au fost ignorati total prin acest calendar, nici un cap nu va cadea. Si nu doar ca nu va cadea, dar nici nu vom afla care a fost capul acela care a hotarat sa testeze marea cu degetul. Ceea ce este culmea pentru mult-trambitata eficienta europeana la care trebuie sa ne aliniem si noi. Ca nu degeaba ni se spune mereu sa facem si sa dregem si noi ca asa e in Europa. Incet-incet ne fierb in oala, studiaza reactiile, vad daca suntem si cat de bine suntem pregatiti sa ii tragem la raspundere, insa din pacate, mi-e teama ca nici ei nu se asteptau sa starneasca o atat de slaba opozitie. Nu e de mirare ca nimic nu se intampla. “Organismul” european este atat de bine construit, componentele sale sunt atat de abstracte si de departate de omul de rand incat va fi nevoie de multa vreme si multa jertfa pana cand si fiara asta va fi inghitita de istorie. Cine a spus ca somnul natiunii naste monstri nu s-a inselat. Deja vedem mosntri pe care ignoranta si prostia noastra i-a nascut. In alergatura dupa paine, ne trezim peste noapte azvarliti intr-un organism macabru si vadit impotriva noastra si nu stim ce sa facem. De votat, ce sa votezi ca nu ai pe cine, de manifestat, ce sa manifestezi ca tot degeaba. De pus de inca o revolutie – Doamne-fereste! – ca ne-o fura si pe asta … Poate sa ne rugam de vreun cutremur sau vreun asteroid care sa curete putregaiul? Ca tot vine 2012 …

Read more
1 … 315 316 317 318 319 … 336