Search Results for: erdogan

Vrem nu vrem, englezismele sunt cu noi şi o să rămână, deci în loc de vedetă este mai corect să zicem influencer. Celor care strâmbă din nas, le reamintesc că vedetă era franţuzism care îşi mai şi pierduse cumva din semnificaţie deoarece a fost extins de la teatru la alte domenii. Iar dacă vedetă pentru a fi mai clar era asociat şi cu domeniul (de ex. politician vedetă), şi influencer poate fi folosit cu specificare (de ex: influencer culinar). Am rămas surprins să aflu de la SRI că şi eu sunt de exemplu influencer în social media, deşi calculat pe numărul meu de followeri probabil sunt în bottom 10%. Apoi am realizat că de fapt, ei mă consideră influencer şi mă urmăresc deoarece sunt influencer pe un anume segment care deşi este mic, poate afecta algoritmii de inginerie socială pe care îi foloseşte CIA de zeci de ani de zile şi care deşi sunt destul de eficienţi (vezi “Biserica <<Ortodoxă>> a Ucrainei”), ca orice sistem din lumea asta, sunt supuşi teoriei haosului unde cea mai mică variaţie în condiţiile iniţiale ale evoluţiei unui sistem, poate determina rezultate cu totul neaşteptate după un anume număr (mare de obicei) de iteraţii. Şi bineînţeles, cu cât parametrii iniţiali de pornire (să zicem o populaţie spălată pe creier în proporţie de 99%) sunt mai ieşiţi din schemă (să zicem că 1% nu se lasă vrăjiţi de sperietura cu Putin şi nu sunt dispuşi să îşi dea viaţa pentru NATO), cu atât evoluţia poate fi mult prea complexă şi poate da algoritmii peste cap, în sensul că rezultatul final nu doar că nu va fi acelaşi ca cel iniţial, ci va fi total diferit. Poate că puţini acceptă presupunerile mele, că programul de inginerie socială poate fi modificat, dar cei care nu acceptă sunt clar necredincioşi, pe de o parte, sau nu au habar de teoria complexităţii şi munca lui Mandelbrot, Lorenz etc, pe de altă parte. Este clar că Dumnezeu pune umărul la schimbarea istoriei, după pilda celor 10 drepţi care dacă ar fi existat, Sodoma şi Gomora nu ar fi fost distruse. Un influencer pe tiktok care este şi el extremist ca mine, spunea că treshold-ul de rezistenţă la care dă înapoi sistemul este mult mai mic, adică poate fi exemplu chiar 1 la mie. De exemplu, dacă în plandemie 1 la mie nu au acceptat “măsurile” (deşi eu cred că a fost cam 15%), nu au mers mai departe. Probabil el se referea la obligativitatea vaccinării în vest unde deşi mare parte din populaţie s-a vaccinat, nu au introdus până la final măsurile tocmai din cauza acestei minorităţi de 1 la mie (o cifră arbitrară) fără de care, implementarea unei anume “măsuri” dintr-o anumită etapă a resetului nu mai este fezabilă. Dar ce înseamnă fezabilă? Înseamnă cost/rezultat. Adică chiar dacă o măsură dictatorială poate fi implementată, acea minoritate de 1 la mie, dacă nu participă, pune în pericol alte aspecte importante şi forţează sistemul să facă un pas înapoi, pentru regrupare. Cel

Puţină lume realizează cât de aproape este România economic de marginea prăpastiei. Turcia a avut anul trecut alegeri prezidenţiale şi parlamentare în mai. În iunie, la nici o lună, banca centrală a început să crească dobânzile deoarece pentru a câştiga Erdogan şi partidul său au tot oferit pomeni electorale în încercarea de a se menţine pe scaun. La o lună şi o săptămână după alegeri, Banca Naţională a Turciei a mărit dobânda de la 8.5% la 15%! Pe 23 Februarie, Banca Naţională a României a votat menţinerea la 7% a dobânzii deoarece “aşteaptă semnele scăderii inflaţiei”. Pe bune?!? Care semne?!? Toţi an văzut boom-ul după 1 ianuarie, care tradiţional creşte preţurile nu doar pentru că de obicei de la 1 se măresc salariile la bugetari. Dar şi accizele şi taxele, toate se plusează la 1, iar anul acesta nu a fost deloc excepţie, din contră parcă ianuarie a fost cea mai “arzătoare” lună cu privire la creşterea preţurilor. De departe, principalul impact sunt preţul combustibililor şi al utilităţilor. Dar sunt multe alte componente despre care publicul larg nu are habar. De exemplu, introducerea e-facturii de la 1 ianuarie, a însemnat costuri crescute şi stres accentuat pentru micile întreprinderi care evident se reflectă prin creşteri de preţuri. Iată acum cum arăta inflaţia în Turcia anul trecut Deci fie din manipularea cifrelor, fie din controlul preţurilor sau alte maşinaţiuni specifice guvernelor dictatoriale incompetente, turcii au ţinut inflaţia “sub control” pentru ca Erdogan şi acoliţii să se laude că au redus inflaţia şi sunt pe calea cea bună … Apoi a venit impactul realităţii: explozia preţurilor şi explozia dobânzilor în tentativa de a ţine sub control această inflaţie galopantă. Dar, “Gigel, noi avem cu totul alte cifre, o inflaţie mult mai mică” poate zice cineva. Da, aş răspunde, dar anul trecut am avut cea mai mare inflaţie de când suntem în UE şi de la 15 la 50 nu e mare brânză. Încă 2-3 licitaţii de vânzare de obligaţiuni eşuate şi dobânzile o să explodeze ele singure fără ca Banca Naţională să recunoască. Apoi cursul. Apoi preţurile. Iată la turci cum au fost obligaţi de situaţie să mărească pas cu pas până când de la 9.75% cât era înainte de alegeri, după ce “coaliţia” lui Erdogan a câştigat alegerile şi a rămas la putere, a fost nevoie să mărească ulterior până la 45% deoarece inflaţia a ajuns la 65% Vă imaginaţi ce înseamnă pentru cei care au credite o asemenea creştere? Mulţi speră că la noi Isărescu este profesionist şi nu subjugă politica bancară a ţării, de care depinde viitorul ţării, de maşinaţiunile politice. Dar să nu uităm că noi nu avem partide ci avem “coaliţie” vs “extremişti”, iar ordinele de “unitate naţională” vin de la NATO şi cum creditele cu care suntem ţinuţi pe linia de plutire vin de la SUA, este firesc să existe o coordonare între “forţele de bine”. Dar dacă tot suntem iubiţi de NATO şi primim credite, de ce nu am primi şi după alegeri şi de ce

Nu. Apelurile la înarmare sunt rezultatul campaniei agresive a Complexului Militar Industrial de a stimula vânzările cât mai mult. Dacă nu acum când? Dacă BigPharma nu trăcea tunuri în toiul plandemiei, când? Paradoxal, deși România nu are bani, în loc să cumpere avioane ieftine de la suedezi, care fac același lucru sau chiar mai multe decât cele ale americanilor, cumpărăm ca sclavii datori vânduți, arme scumpe proaste și care sunt la preț dublu. Mă refer în primul rând la F-35-urile care costă 6.5 miliarde + TVA. Dar evident că războiul este puțin probabil deoarece atacarea Ucrainei este doar un act de apărare al Rusiei în perspectiva plasării potențiale de nucleare NATO la 456 km de Moscova. Dacă Ucraina nu era atacată, intra în NATO și dacă intra în NATO, Rusia, pentru a descuraja plasarea rachetelor, trebuia să lupte nu doar cu Ucraina, ci cu Ucraina, România și Polonia, deoarece chiar și atunci, când Ucraina fiind în NATO ar fi atacată de Rusia, SUA nu ar fi intervenit ci ar fi băgat în față minionii. Rusia a încercat să descurajeze aderarea Ucrainei la NATO de mult timp dar nu a reușit. Orice țară aflată în situația Rusiei, cu o armată cum are Rusia, cu resurse cum are Rusia, cu capacitățile Rusiei, nu ar fi stat pașnică ca SUA să bage Ucraina în NATO și ca ulterior să plaseze nu doar nucleare dar și radare și tot felul de arme pe granița de 2300 km între Rusia și Ucraina. Aşa cum România a ales să treacă Nistrul, deoarece a putut, tot aşa Rusia a ales să atace Ucraina, deoarece a putut. Din acelaşi motiv, deoarece poate, SUA are sute de baze militare împânzite peste tot în lume, nu ca să promoveze valorile culturale ale SUA, ci pentru a tăia avântul Germaniei care cu gazul ieftin al ruşilor ar fi ajuns inevitabil la o alianţă economică cu China care ar fi băgat în irelevanţă SUA. Așa cum în plandemie aveam OMS care dărea directive și “indicații” despre cum trebuie abordată lupta cu virusul, acum SUA, sau mai bine zis fabricile de armament din SUA, ne învaţă cum să abordăm riscurile geopolitice ale momentului, create tot de SUA: prin achiziţia de arme. Bineînţeles, melteanului de rând i se pompează în creier că ne trebuie revenirea la armata obligatorie. Evident că cu cât mai mulţi fraieri angajaţi în armată, cu atât mai mari nevoile de arme şi de materie primă pentru aceştia şi cine să le ofere dacă nu Complexul Militar Industrial American care are nevoie ca de aer de comenzi deoarece China oferă produse mai bune la jumătate de preţ, dar dacă în cazul electronicelor de exemplu, China este indispensabilă şi oamenii cumpără de unde e mai ieftin, în cazul armelor, e musai să cumperi de la SUA. Altfel, primeşti ameninţări ca Ungaria, care nu a cumpărat nimic armament de ceva timp. Este la mintea cocoșului că după terminarea Ucrainei, Rusia nu va mai putea duce un alt război, pe de o parte, și

Problemele Ucrainei în război sunt multiple. Motivele de optimism puţine. Încep cu cele din urmă deoarece eu cred că până şi motivele de optimism sunt problematice. Voi explica. Avem deci din când în când lovituri spectaculoase ale ucrainienilor asupra flotei ruseşti. Dacă de alte progrese nu prea sunt în stare, dacă tancurile leoparde ale nemţilor au intrat în silentio stampa după ce ruşii le-au făcut praf, dacă dronele conduse de piloţii ucrainieni foarte pricepuţi nu prea fac faţă asaltului de drone al ruşilor care par să nu aibă probleme să lovească orice ţintă oriunde dincolo de front, când auzim de loviturile asupra navelor de la Marea Neagră, ceva nu se leagă. Mai precis performanţa ucrainienilor în targetarea acestor nave este de departe cu mult peste performanţa în alte sectoare. Dar nu doar loviturile asupra navelor maritime sunt spectaculoase, ci ucrainienii au şi lovituri asupra unor aeroporturi destul de bune, în interiorul Rusiei cu multe avioane afectate, cu avioane scumpe, de ultimă oră, chiar asupra unor bombardiere nucleare. Cum de reuşesc asta ucrainienii? După părerea mea, americanii le dau cu linguriţa arme şi sprijin pentru îndeplinirea unor misiuni specifice. Sub umbrela prudenţei, cum că nu pot să le dea ucrainienilor de toate deoarece ruşii ar escalada, americanii le dau totuşi tot ce au nevoie pentru a decima flota rusească de la Marea Neagră. Secretarul Consiliului de Apărare al ucrainienilor se laudă deja că au distrus 20% din navele ruşilor. Oare la ce procent se vor oftica ruşii şi vor escalada? Deoarece este aproape clar pentru toţi că resuse NATO sunt folosite în aceste atacuri, poate chiar aeronave cu radare care decolează de la noi şi scanează tot ce pot la nordul Mării Negre. Dau coordonatele la rachetele ucrainienilor care apoi lovesc. Cu siguranţă ruşii îşi plimbă navele şi cu siguranţă au şi sistem de apărare. Dar sistemul de apărare poate fi derutat dacă există mai multe lovituri în acelaşi timp, adică nu poate face faţă la lansarea a 50 de rachete de exemplu. Evident că 50 de rachete costă şi Ucraina nu şi-ar permite prea multe lovituri de astea prin care să paralizeze sistemul de apărare, aşa cum nici ruşii nu îşi permit un atac doar cu artilerie continuă, deşi dacă ne uităm pe hartă … Aşadar sunt costuri imense pentru astfel de lovituri, poate mai mari decât beneficiile în acest război pentru ucrainieni. Ei oricum nu mai au nave, acele nave nu reprezintă un asset pentru ruşi în Războiul cu Ucraina deşi unele au mai fost folosite pentru a lansa rachete. Însă în ultimul timp ruşii preferă dronele deoarece sunt mult mai ieftine şi doresc să păstreze rachetele pentru viitorul război cu NATO. Iată deci de ce cred eu că preţul acestor lovituri ca şi know-how-ul este oferit de americani care au în planul lor strategic de acum vreo 15-20 de ani, neutralizarea puterii maritime a ruşilor din Marea Neagră, de unde şi presiunea permanentă asupra turcilor, bulgarilor şi românilor ca să investească în proiecte comune, ca să facă misiuni

Da! Voi explica de ce. Dar Green Deal-ul este doar o parte, ar fi justificată ieşirea şi fără acesta, de asemenea voi explica. Pentru melteanul care nu are idee pe ce lume trăieşte, e suficient poate să spun că actuala inflaţie e cauzată de Green Deal. Tipărirea de bani în toiul pandemiei cu scopul de a începe marşul accelerat către “emisii zero” în ditamai criză medicală cu nişte măsuri tembele luate în pripă, care s-au dovedit ulterior inutile şi foarte proaste chiar pe baza informaţiilor de atunci este Green Deal. Încercarea de a reduce masiv emisiile printr-o carantină perpetuă cu interdicţii de circulaţie, cu blocajul turismului şi al traficului internaţional, cu oprirea de fabrici în multe ţări membre, este Green Deal. Dar “măsurile” abia au început, anul de naştere al “programului” fiind 2020. Deja vedem ce mult a realizat în 3 ani de la lansare, prin prisma obiectivelor discutate la articolul anterior. În paralel cu plandemia, în această perioadă a fost aproape distrusă şi industria auto care dacă mâine se scot subvenţiile pentru maşinile “verzi” va avea un crash masiv care oricum se pare că nu poate fi evitat oricum. Voi începe deja acest articol cu punct ochit punct ţintit: nu toate măsurile pentru atingerea obiectivului de “emisiil zero” sunt luate pe faţă, discutate în Parlamentul European, publicate pe site-ul Comisiei şi asumate de liderii nealeşi. Cea mai mare parte din măsuri sunt în spatele uşilor şi există mai multe “agenţii” care împing agenda în faţă. Tot acest angrenaj are un singur motto, moştenit din filosofia de cucerire a Bisericii Catolice: “scopul scuză mijloacele”. Nu contează dacă vom fi obligaţi să folosim mijloace perverse şi medievale de controlul populaţiei, emisiile zero scuză măsurile de carantină. Nu contează dacă turismul European contează doar 0.00000001 în emisiile de CO2 la nivel mondial: paşaportul de vaccinare este un bun început şi după UE îl vom băga pe gât şi altor cetăţeni. Dar deşi în acest articol mă voi referi doar la UE, Green Deal este evident global şi agenda şi organizarea are evident amplitudine globală. Prefer însă să disec pe bucăţi fiara apocalipsei pentru că este mai simplu aşa şi deoarece pentru a ne salva obiectivul urgent al românilor este conştientizarea importanţei independenţei care ne poate salva măcar parţial de influenţa acestei kabale pe care o vedem că începe să lucreze şi ideologic chiar la nivel local. Ce este Green Deal şi de ce îi e lui Ciolacu atât de mult frică de el? Green Deal este practic o nouă Constituţie a UE sau poate mai bine zis un nou program de guvernare pe termen de peste 30 de ani. A votat poporul această constituţie sau program de guvernare? Nu! Poporul a votat un preşedinte şi un partid, care a pus la putere un guvern, care îşi trimite când şi când la Bruxelles un om doi ca să participe la deciziile Comisiei Europene, o organizaţie de conducere supra-statală, care are putere mai mare decât guvernele deşi nu este aleasă direct de cetăţeni ci

Voi face un rezumat al situaţiei actuale, un fel de intro pentru cei care nu sunt prea cuplaţi la ştiri şi mai ales nu au un istoric bine conturat. Ultimul articol în care făceam referire la Turcia este aici şi se referă la micile frecuşuri pe care Turcia le-a avut direct cu SUA: americanii au dat jos o dronă a turcilor şi apoi turcii au bombardat o rafinărie (sau sondă, nu sunt sigur) a kurzilor din care aceştia vindeau la preţ de discount armatei SUA petrol şi sau alte produse rafinate. Poate Turcia face rău Israel-ului? Nici nu vrea şi nici nu poate. Erdogan este obligat să facă multă gălăgie pentru că într-un fel asta e şpil-ul lui, populism, naţionalism, extremism mai ales verbal şi niciodată trecut la fapte. Sunt două sau chiar trei fire de explicat. Cu privire la a face rău Israel-ului iată câteva aspecte: Suceala lui Erdogan Ceea ce unii numesc strategie sau joc la două capete, eu tot timpul am numit suceală. Mulţi îl laudă pe Erdogan că a supravieţuit, că iată totuşi Turcia are o economie vibrantă, că rezistă presiunilor şi de o parte şi de alta etc. Realitatea este că poziţionarea geografică a Turciei este execelentă şi poate cu un focus mai mare pe economie şi mai puţin pe visele otomane turbate, altfel ar fi arătat situaţia prezentă. Tot ce trebuia să facă Turcia era să facă comerţ şi să investească mai puţin în arme. Caz în care populaţia ar fi fost de 10 ori mai bogată ca astăzi. Faptul că Turcia încă rezistă economic spectaculos (cifrele o arată) este deoarece poporul turc este foarte muncitor. Demografia este pozitivă, Turcia are forţă vitală, turcii au spirit antreprenorial, au un simţ a ce se întâmplă în jurul lor şi fiind mereu în criză la nivel macro, au dezvoltat abilităţi multiple la nivel micro, personal. Aş aminti aici o istorioară. Prin 2019, pe când a început războiul lui Erdogan cu Trump, acesta i-a ameninţat pe turci că îi face praf economic. Lira a fost atacată şi turcii au mărit dobânzile. Un prieten avea relaţii cu turcii şi l-am întrebat dacă îşi face probleme sau dacă măcar profită de lira scăzută. Mi-a răspuns că partenerii lui de mult timp deschiseseră firme în România şi aduseseră marfă ca să fie acoperiţi în caz de eventuale probleme (cred că se discuta pe vremea aceea şi de taxe vamale sau chiar scoaterea din Swift a Turciei, plus că Erdogan tocmai supravieţuise unei lovituri de stat şi Turcia era la cuţite cu UE pe tema dizidenţilor, conflict al cărui ecou încă s-a simţit recent cu Suedia). Deci percepţia mea este că Erdogan este un populist cu capul sec, ştie să vorbească, să aprindă mulţimile, dar nu are nici curajul şi nici capacitatea mentală să facă mai mult. Se crede mare strateg dar este un simplu bişniţar care totuşi produce câte ceva, adică nu cred că Suedia a fost acceptată în NATO pe degeaba. Dar Erdogan nu e capabil nici să înţeleagă

Marea Mediteraneană Asistăm la cea mai mare aglomerare de nave militare în Mediteraneană după Al 2-lea Război Mondial. De ce? Deoarece Israel va face muci Gaza şi le este frică de reacţia vecinilor. Nu doar americanii dar şi britanicii şi francezii şi chiar italienii trimit nave. Evident navele nu pot face mare brânză într-un război terestru, dar este clar că se pregăteşte o confruntare masivă, altfel aceste mutări nu ar avea sens. Aşa cum mobilizarea trupelor ruseşti în proximitatea graniţei cu Ucraina a prefaţat invazia, tot aşa aceste nave prefaţează, cred eu, atacarea Iranului. Prin atacarea Iranului nu mă refer la o invazie cu infanterie – imposibilă pentru Imperiu în ziua de azi, ci la lovituri aeriene fie cu avioane fie cu rachete lansate de pe aceste nave. Totodată prin mobilizare este descurajată Turcia care are o flotilă maritimă impresionantă. Negocieri Sunt nenumărate discuţii şi frecuşuri diplomatice. Hamas merge la Putin, Israel convoacă ambasadorul rus, Şoigu se vede cu omologul chinez. Etc, etc. În spate se fac pregătiri şi se pregătesc reacţiile, se analizează scenarii. Masele sunt pro-Palestina După nenumărate campanii de spălare pe creier în masă folosind mass-media şi reţelele sociale, Imperiul a pierdut controlul şi deocamdată se pare că “jucăriile” tehnologice de control a psihologiei mulţimilor s-au defectat deoarece rezultatele sunt contrare programării. În loc să le fie milă de israelitenii atacaţi şi masacraţi de atacul Hamas, opinia publică mondială susţine Palestina pe toate meridianele. De la Florida până în Beijing şi Daghestan şi chiar lângă Colloseum, mulţimile protestează împotriva Israelului şi pro-Palestina. Singurele manifestaţii pro-Israel sunt ale negrilor dintr-o organizaţie ciudată numită Black Israelites care pare tot o inginerie socială, dacă nu anomalie. Black Live Matters deja s-a poziţionat clar pro-Palestina. În cele din urmă acest val de sprijin pentru Palestina nu va avea niciun impact, poate doar în acele state musulmane unde liderii sunt deocamdată cumpăraţi de Imperiu, cum ar fi Iordania şi Egiptul. Dar în India au manifestat milioane de oameni în favoarea Palestinei. Deşi India este tradiţional în conflict cu musulmanii, presiunea mulţimilor poate avea impact asupra alegerilor şi cel puţin în SUA putem avea surprize în ceea ce priveşte sistemul bipartit. Turcia Turcia este cea mai puternică armată din NATO cu excepţia SUA. Erdogan a rezistat unei lovituri de stat orchestrate de SUA şi economia Turciei a supravieţuit unei campanii de distrugere pornită de sistemul financiar american care a lovit puternic în liră şi în sistemul bancar al turcilor care însă a supravieţuit şi s-a întărit după proverbul ce nu te distruge te întăreşte. Războiul din Ucraina a fost mană cerească pentru turci. Pe de o parte au vândut arme la greu dupa faima Bayraktar-ului, apoi au câştigat din Grain Deal dar în principal deoarece nu participă la sancţiuni sunt un proxzz pentru resursele ruseşti în UE. În plus, au pornit centrala nucleară construită de ruşi şi administrată de ruşi care le produce 25% din necesarul de electricitate, evident la costuri infime, ceea ce ajută imens la costul de producţie în lupta cu