Search Results for: fabrica de consens

Voi trata pregătirea pe mai multe planuri: mental / psihologic, spiritual, material. Voi începe acest serial cu pregătirea mentală sau psihologică. Spun pregătire mentală deoarece psihologic este prea restrâns cumva şi oricum pregătire psihologică nu se poate face pentru aşa ceva. Primul lucru care trebuie subliniat este că orice criză scoate în om ce are el mai predominant, ori bine ori rău. Este clar că dacă vom ajunge la războiul nuclear, Dumnezeu va permite asta deoarece răul a copleşit lumea. Şi dacă noi vom avea parte de un asemenea război înseamnă că şi noi suntem răi. Nu discutăm despre măsura în care suntem răi dar ce sunt sigur este că răsplata şi expunerea la consecinţele răului global, va fi în primul rând la nivel naţional şi în al doilea rănd la nivel personal. Dumnezeu dă ploaie peste toţi şi peste cei buni şi peste cei răi Este adevărat, dar data trecută când Dumnezeu a trimis ploaie pentru oameni, la nivel global, pe Noe l-a anunţat dinainte şi cei care l-au ascultat (doar familia lui!) şi i-a spus ce să facă. Ideal ar fi ca să avem un suflet atât de despătimit încât să aflăm direct de la Dumnezeu care este voia Lui cu noi, dar măcar ar fi bine dacă am asculta de trimişii lui care vedem că ne pregătesc. Şi dacă tot se face referire la IPS Neofit în videoul de mai sus, ţin să vă spun că în alt interviu, întrebat de americani dacă să vină în Cipru ca să scape de războiul nuclear, el a răspuns că nu se poate da un răspuns pentru fiecare om deoarece depinde de mulţi factori. Niciun loc nu va fi ferit: Cipru de exemplu, chiar dacă poate nu va avea nucleare, va avea radiaţii, poate va avea foamete, poate va avea invazie de năvălitori care caută mâncare şi vor pleca cu bărcile din Africa spre nord. Prin urmare vă îndemn ca în pregătirea mentală legată de Războiul Nuclear să ne întoarcem la Noe şi să învăţăm de la el. O primă mare diferenţă este că Noe a fost optimist, adică cumva a crezut şi a ştiut că deşi vine sfârşitul, el va scăpa. Noi nu prea suntem acum siguri că acesta nu este sfârşitul lumii şi poate există o atitudine fatalistă pentru mulţi, în sensul că gândesc “ce va vrea Dumnezeu va face, noi nu trebuie să facem nimic”. Această atitudine denotă în primul rând decuplare de învăţăturile sfinţilor. Fac referire doar la Sf. Paisie Aghioritul deoarece cu el sunt mai familiar: acesta spunea că în vremurile antihristice, creştinii vor rezista producându-şi propria mâncare, cu un porc, cu două trei găini etc. Printre altele, el sublinia că prigoana antihristică va merge mai mult pe convingere, pe constrângeri, pe influenţă, nu atât de brutalitate fizică, similară prigoanei comuniste. Putem însă să ne gândim că şi în perioada comunistă în România, unde a fost cea mai agresivă distrugere a proprietăţii private, au existat totuşi ţărani care nu au avut pământurile preluate de CAP

Ca şi în Primul Război Mondial, situaţia este escaladată de elitele politice în ciuda faptului că publicul general din vest se opune din ce în ce mai mult la ideea participării în conflict. Globaliştii vor să ne trimită la război fie că ne place fie că nu ne place. Fiecare decizie pe care au luat-o până acum face un final cu pace imposibil. O graţie salvatoare este poate că nou faţă de întreaga istorie a geopoliticii este că publicul este mult mai treaz şi atent de faptul că nu e neapărat “datoria” lui să meargă şi să lupte ca orbul când guvernul te ia cu arcanul. Reţelele sociale oferă o platformă pentru oameni să îşi exprime îngrijorările despre război, pe când în trecut răzvrătiţii se simţeau izolaţi. Bineînţeles, o parte din această opoziţie este pur bazată pe frică – un mare procent al Generaţiei Z nu sunt echipaţi mental şi fizic pentru a merge la război, ceea ce ca număr înseamnă că peste 70% din potenţialul de soldaţi recruţi sunt rejectaţi până să ajungă la centrele de recrutare. Aceştia sunt mulţi dintre aceiaşi tineri care postează steagul Ucrainei pe profilele lor pe reţelele sociale şi sunt nişte automatoni în retorica anti-rusească, dar acum că se confruntă cu posilitatea să fie nevoiţi să se sacrifice pentru Ucraina, sunt supăraţi şi îngroziţi. Cu toate acestea, există şi un contingent capabil (şi mai ales conservativ) de bărbaţi cu un trecut şi aptitudini de luptă care nici ei nu doresc să aibă nimic de a face cu Ucraina. Motivul este simplu: Ei cred că guvernele de stânga din vest şi globaliştii doresc să îi folosească ca carne de tun pentru a scăpa de ei. Odată ce vor fi folosiţi în război, nu va fi nimeni să se opună dictaturi de stânga de acasă. Pentru cei mai mulţi dintre noi, din America, Ucraina este irelevantă şi ne-am săturat şi de războaiele din Orientul Mijlociu. Fie de stânga, fie de dreapta, nu avem niciun interes să luptăm pentru ei. Dar asta nu o să conteze foarte mult, cel puţin în privinţa prevenirii unui război mondial. Războiul cu Rusia va depinde mai mult de implicarea europenilor decât de cea americanilor. În timp ce SUA au fost cel mai mare furnizor de armament al Ucrainei până acum (ca valoare brută, nu ca procent din PIB – nota mea), scopul final este integrearea trupelor europene pe frontul ucrainean, ce ar echivala cu declararea automată a războiului mondial. World War III Is Now Inevitable – Here’s Why It Can’t Be Avoided Iată deci cum se desfăşoară pas cu pas toate predicţiile sumbre făcute pe acest blog încă de la începutul războiului şi mai dinainte, chiar încă de la intrarea ruşilor în Crimeea, Maidan şi semnele care se arătau: Ca un prim comentariu, eu nu cred că vor avea nevoie de prea mulţi recruţi. Să nu uităm că scopul acestui război mondial este declanşarea schimbului nuclear care să reducă populaţia, conform programului. Ori pentru asta nu va fi nevoie de multe

Este șocant să văd emisiuni TV despre evenimentele actuale. De când nu mă mai uit la TV nu sunt la curent cu narativul, deși acesta nu este greu de dedus. Susținerea narativului a ajuns însă la limitele rațiunii și mă mir că există oameni care pompează acest narativ ignorând fapte simple și accesibile oricărui om care are Internet și care trăiește pe planeta noastră măcar de 2-3 ani. Reamintesc că narativul principal este opinia unică permisă la nivel mondial cu privire la un subiect. Acest narativ este creat în fabricile de producere a consensului (aceeași care a pompat în timpul plandemiei și despre care am tratat și aici) și diseminat prin lanțul de producție și distribuție de informații, știri și ideologii al Marelui Reset. Pomparea narativului și mufarea outlet-urilor informaționale la această rețea se face folosind soft power, atât cu bățul (prin legislație, amenzi, CNCD etc) cât și cu zăhărelul (vezi banii dați în plandemie televiziunilor care promovau vaccinul). Adevăratul zăhărel este însă cel oferit patronilor, dintre care mulți sunt în vârful piramidei direct interesați de promovarea narativului. Să vedem însă punctele esențiale ale întâlnirii China-Rusia și ce s-a discutat pe la noi (din slabul contact și perspectiva sumară pe care o am cu privire la presa din ro). Rusia – partener junior al Chinei Voi începe disecarea narativului principal, cum că Rusia trece cumva de partea Chinei (ca și cum până acum a fost de partea Imperiului). Nenumărate alarme și semnale cum că China va folosi resursele Rusiei, cum că China va ajuta Rusia cu tehnologie etc. Acest narativ este atât de tembel încât nici măcar nu ține cont de un prim amănunt esențial al acestei întâlniri – Panda s-a dus la Putin și nu invers! Deci China își trimite conducerea la Moscova pentru a capta Rusia în orbita ei … atât îi duce pe ei capul. Am scris câteva articole că uneori narativul pare să o ia razna, se contrazice. Fenomenul l-am denumit disonanță cognitivă și am scris un articol și despre vaccinuri și despre război (dacă nu mai multe). În cazul de față, deși o componentă a narativului cu privire la Rusia este că sancțiunile au lovit-o puternic și este doar chestiune de timp până să pice, iată că acum Rusia este ditamai producătorul de resurse, ditamai hub tehnologic care va fi folosit de China pentru dominația globală. În tentativa lor de a alerta lumea cu privire la această alianță și de a pregăti meltenii de război cu noua Axă a Răului formată din China și “partenerii juniori” dintre care Rusia e cel mai mare, fabrica de consens lansează mesaje contradictorii. În cazul de față, Rusia nu mai este slabă, deconectată de vest, în pragul falimentului, rămasă fără piețe de desfacere etc, ci este puternică, fiind acum folosită de chinezi pentru dominarea lumii. Și mai penibil este când folosirea cu ironie a acestui termen – partener junior – sau al altora meniți să diminueze imaginea Rusiei în relația cu China are loc pe plan mioritic sau chiar

NB: articol inspirat din Podcastul New Discourses – episodul “The People“, 5 ian 2023. Autorul podcastului este un analist expert in studiul marxismului si neomarxismului avand la baza lectura si decodificarea unui numar mare de carti ale marxistilor, atat din marxismul fundamental clasic cat si din neomarxismul contemporan. Numele lui este interzis pe marile retele sociale si de aceea lasam pe cei interesati sa il descopere pe cont propriu, referintele mentionate in acest articol fiind suficiente. NB2: romanilor trecuti prin comunism, o traducere mai aproximativa a termenului “the people” ar fi “poporul”. In prezent termenul actualizat pe meleaguri mioritice este “societatea civila”. Cine este poporul (the people)? Intr-un studiu despre spalarea pe creier in China al lui Robert Jay Lifton, conform partidului comunist al lui Mao, scopul spalarii pe creier (termen folosit mot-a-mot de comunistii din China) in inchisori si scoli era ca subiectul reeducarii sa fie adus intr-o stare mentala in care sa vada lucrurile din punctul de vedere al “poporului”. Sovieticii de asemenea doreau ca ei sa fie vazuti ca fiind partidul poporului. Comunismul s-a vazut tot timpul ca fiiind un partid al “poporului”, al clasei mucitoare prezentata ca majoritate, care era in opozitie cu “fortele exploatatoare”, care ar fi in prezent “the 1 percent”. Ceea ce este de notat este ca comunistii aflati la putere mereu s-au delimitat de “popor”, ei fiind “clasa conducatoare” menita sa lumineze poporul si sa il duca la eliberare de fortele asupritoare si de reminiscentele acestora dupa ce revolutia comunista a avut succes si nevoia de a avea un dusman si un pericol permanent se realiza prin proiectarea temerilor de revenire a “oranduielii burgheziste” prin actiunea “elementelor anti-sociale” care nu au putut fi ““re-educate”. Aceste elemente erau denumite “dusmani ai poporului” desi erau doar dusmani ai nomenclaturii comuniste sau pur si simplu aveau alte opinii decat partidul. Termeni ca “democratia populara”, “revolta populara” sau chiar “republica populara” erau frecventi in comunism. Ceausescu, raspunzand acuzelor lui Parvulescu (un alt membru al CC al PCR) cum ca alegerile nu sunt libere si ca mai trebuie sa vina si altcineva la conducere, l-a acuzat pe acesta ca in timpul prigoanei asupra comunistilor, Parvulescu nu era membru de partid, deci era “rupt de popor” – desi inainte de venirea rusilor, PCR nu avea nici macar 1% din voturi, fiind un partid extremist irelevant, cu idei tembele si fara tractiune la popor. Cu toate acestea, in doctrina comunista, a fi impotriva partidului era egal cu a fi impotriva poporului. Episodul “Parvulescul” din istoria PCR ar trebui sa fie edificator asupra temei principale pe care incerc sa o conturez in acest articol: Parvulesc nu avea nicio vina, nu era anti-comunist, nu avea alte idei decat cele comuniste, tot ce a facut el este sa conteste persoana lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta opozitie insa a fost catalogat ca fiind “afara din popor” deoarece marxismul nici macar nu concepe competitia in randul clasei conducatoare, aceasta este in mod miraculos aleasa din popor si conduce fara nicio pata, in deplina ordine

Cuvântul cheie al zilei sunt negocieri. Unii le vor (SUA, restul lumii) alții par că nu (Zelensky). Bineînțeles, mesajele din partea SUA sunt discrete, prin intermediul vuvuzelelor oficiale. Suficient ca să aprindă beculețul și să dea semnalul că etapa războiului nuclear din Marele Reset probabil va fi amânată. Pe scurt, există opinia în SUA că s-a făcut destul de mult rău Rusiei, a fost lovită suficient, i-a fost distrus suficient moral, i-a fost terfelită suficient de mult imaginea pe piața exportului de arme, au fost speriate suficient coloniile Imperiului și aliniate la fabrica de pușculițe încât nu are rost să se continuie războiul ca să nu se riște escaladarea necontrolată. La fel cum a fost în Siria – SUA au făcut și au dres până turcii nu s-au aliniat și au vrut să muște și ei o bucată în loc să îi lase pe americani să-și facă meandrele și să execute totul conform programului. Caz în care Rusia, mirosind disensiunile a profitat și a fructificat o oportunitate relativ ieftină de a marca câteva puncte pe plan geostrategic. În principal pe piața armelor și pe tăierea macaroanei americanilor care au fost astfel limitați la furtul petrolului din Kurdistan care însă este destul de greu de fructificat fără acces la Mediteraneană. Dar petrolul furat de la sirieni le-a ajuns americanilor măcar pentru bazele militare din zonă. Per total, nu au pierdut, doar că nu au câștigat cât se așteptau ei și mai ales au pierdut puncte în notorietate, care puncte se rasfrâng în diverse locuri, printre care și alinierea minionilor cum ar fi Arabia Saudită. În esență, totul se reduce la calcule legate de balanța de putere. SUA a sponsorizat Ucraina până la punctul la care nu mai rentează în continuare. Evident că deocamdată tot ce zic sunt speculații, dar zarurile par aruncate și rareori mesajele pompate de fabrica de consens sunt greșite. De altfel, înainte de etapa negocieri am avut parte de o scurtă etapă de “calmare a spiritelor” din partea rușilor care au dorit să ne asigure că nu vor lansa nuclearele chiar atât de rapid ci doar dacă prin alte metode nu se reușește reducerea numărului populației conform programului. Care să fie deci motivul acestei schimbări de macaz? Nu știm, varianta optimistă (total fantezistă) ar fi că pur și simplu capetele lucide încearcă să ne salveze dintr-un război nuclear inutil și aberant concluzia comună ar fi logică – decât să distrugem omenirea, mai bine dăm rușilor o bucată de ucraină. Ca o mică paranteză, sesizând direcția în care merg lucrurile, ucrainienii au tot încercat să îi convingă pe vestici că rușii nu vor apela la nucleare aducând ca argument faptul că nu le-a folosit când a pierdut atacul asupra Kievului, când a pierdut nava amiral, când a pierdut teritoriul din est recent (cam 1 luna) recâștigat de ucrainieni în ofensivă etc. Din păcate nu mai am link la videoul respectiv, dar urmărind comunicările ucrainienilor, există clar o insistență în a explica vesticilor de ce rușii nu vor folosi nuclearele