Search Results for: fabrica de consens

Nu. Apelurile la înarmare sunt rezultatul campaniei agresive a Complexului Militar Industrial de a stimula vânzările cât mai mult. Dacă nu acum când? Dacă BigPharma nu trăcea tunuri în toiul plandemiei, când? Paradoxal, deși România nu are bani, în loc să cumpere avioane ieftine de la suedezi, care fac același lucru sau chiar mai multe decât cele ale americanilor, cumpărăm ca sclavii datori vânduți, arme scumpe proaste și care sunt la preț dublu. Mă refer în primul rând la F-35-urile care costă 6.5 miliarde + TVA. Dar evident că războiul este puțin probabil deoarece atacarea Ucrainei este doar un act de apărare al Rusiei în perspectiva plasării potențiale de nucleare NATO la 456 km de Moscova. Dacă Ucraina nu era atacată, intra în NATO și dacă intra în NATO, Rusia, pentru a descuraja plasarea rachetelor, trebuia să lupte nu doar cu Ucraina, ci cu Ucraina, România și Polonia, deoarece chiar și atunci, când Ucraina fiind în NATO ar fi atacată de Rusia, SUA nu ar fi intervenit ci ar fi băgat în față minionii. Rusia a încercat să descurajeze aderarea Ucrainei la NATO de mult timp dar nu a reușit. Orice țară aflată în situația Rusiei, cu o armată cum are Rusia, cu resurse cum are Rusia, cu capacitățile Rusiei, nu ar fi stat pașnică ca SUA să bage Ucraina în NATO și ca ulterior să plaseze nu doar nucleare dar și radare și tot felul de arme pe granița de 2300 km între Rusia și Ucraina. Aşa cum România a ales să treacă Nistrul, deoarece a putut, tot aşa Rusia a ales să atace Ucraina, deoarece a putut. Din acelaşi motiv, deoarece poate, SUA are sute de baze militare împânzite peste tot în lume, nu ca să promoveze valorile culturale ale SUA, ci pentru a tăia avântul Germaniei care cu gazul ieftin al ruşilor ar fi ajuns inevitabil la o alianţă economică cu China care ar fi băgat în irelevanţă SUA. Așa cum în plandemie aveam OMS care dărea directive și “indicații” despre cum trebuie abordată lupta cu virusul, acum SUA, sau mai bine zis fabricile de armament din SUA, ne învaţă cum să abordăm riscurile geopolitice ale momentului, create tot de SUA: prin achiziţia de arme. Bineînţeles, melteanului de rând i se pompează în creier că ne trebuie revenirea la armata obligatorie. Evident că cu cât mai mulţi fraieri angajaţi în armată, cu atât mai mari nevoile de arme şi de materie primă pentru aceştia şi cine să le ofere dacă nu Complexul Militar Industrial American care are nevoie ca de aer de comenzi deoarece China oferă produse mai bune la jumătate de preţ, dar dacă în cazul electronicelor de exemplu, China este indispensabilă şi oamenii cumpără de unde e mai ieftin, în cazul armelor, e musai să cumperi de la SUA. Altfel, primeşti ameninţări ca Ungaria, care nu a cumpărat nimic armament de ceva timp. Este la mintea cocoșului că după terminarea Ucrainei, Rusia nu va mai putea duce un alt război, pe de o parte, și

Evident că o astfel de întrebare ar necesita o carte deoarece în primul rând ar trebui să discutăm despre schimbarea minţii şi în al doilea rând despre sistemul de valori. Întrebarea merită pusă mai ales deoarece există evident o afinitate a românilor către patriotism, deşi patriotismul românilor nu este tocmai unul conform dexului ci prin patriotism ei înţeleg pe scurt: să ne lase în pace dar să ne dea şi nouă un os de ros. Nu am un plan cum să abordez întrebarea prin urmare aş lua-o pe generaţii. În primul rând generaţia cea mai veche, cea care a trăit în epoca de aur, este clar prima victimă a acestei iluzii de patriotism dar cu tătic. Fie tăticul Ceauşescu care ne dădea locuri de muncă şi apartamente, fie tăticul Iliescu care ne-a dat … tranziţie, dar dacă veneau Coposu şi ţărăniştii ne dădeau droguri şi valută, fie partidul unic care ne dă un loc de muncă la toţi şi o funcţie unde plata ratelor devine posibilă, mereu generaţia epocii de aur şi copiii lor crescuţi în aceeaşi mentalitate şi care nu s-au eliberat prin cultură de aceleaşi prejudecăţi, sunt captivi ideii de tătic care iubeşte patria şi are de grijă de ea, fără de care nu avem cum să supravieţuim ca neam. Deoarece doar osul ros la mila stăpânului ne oferă pacea şi liniştea, perspectiva luării taurului de coarne şi a croirii unui drum propriu atât pe plan individual şi familial cât şi pe plan naţional fiind o spaimă aproape ancestrală. De unde ieşirea din UE este văzută ca căderea unui asteroid. Sunt puţine excepţiile de la această evaluare, acestea fiind mai ales rebelii înnăscuţi, cei care au avut clar de suferit de pe urma regimului sau cei care s-au descurcat cumva fie în vechiul regim fie în noul regim, experimentând traiul în afara sistemului sau dominarea oricărui sistem prin muncă, perspicacitate, flexibilitate şi atenţie la lumea înconjurătoare. Un al doilea segment, la împărţeala după generaţii ar fi tânăra generaţie, care a crescut la ţâţa Uniunii. Beneficiară de spălăceala pe creier bineştiută care chiar a premers integrării, atât din sistemul de învăţământ cât mai ales din ideile prefabricate ale Fabricii de produs consens deţinută de Imperiu, tineretul speranţe sunt nişte moluşte nevertebrate mai blege ca părinţii lor care măcar având gustul amar al dictaturii, au avut un oarecare potenţial de trezire, de unde şi bruma de speranţă şi iluzia rezistenţei din perioada post-decembristă. Tineretul nu poate nici măcar gândi în registrul independenţei, având doar două stări mentale, pro-UE=bine şi euro-sceptic=rău, ideea suveranităţii pentru ei este ceva fringe, dincolo de teoria conspiraţiilor, poate o ciudăţenie în acelaşi compartiment cu free energy, perpetuum mobile sau flat earth. Prin urmare, dacă mai există, unde există o eventuală minoritate care să îşi dorească totuşi o suveranitate reală? Adecă un viitor în care România să fie decuplată de UE, într-o formulă innovatoare, curajoasă şi înaintea vremilor, deoarece fie că credem, fie că nu credem, spargerea UE şi revenirea la statele naţionale se va face mai

Au fost liderii URSS atât de buni la suflet încât au renunţat de bună voie la putere, permiţând nu doar destrămarea URSS dar şi colapsul sistemului comunist din … greşală şi nebăgare de seamă? Mulţi pun pe seama lui Gorbaciov destrămarea URSS în sensul că acesta nu a dorit să verse sânge şi de aceea … Evident perestroika a avut şi ea un rol, dar un sistem totalitar nu poate fi distrus cu perestroika. Vedem cum la chinezi perestroika a fost chiar mai puternică decât la ruşi şi tot comuniştii sunt la putere. Ideea că Gorbaciov este “vinovat” pentru destrămarea URSS-ului este una falsă după părerea mea. De altfel, Gorbaciov mai avea mâinile pline de sânge ba prin Ţările Baltice, ba prin Georgia. Sunt uimit cum în intelighenţia de la noi se ştie atât de puţin. Da este adevărat, nu neg, că un om poate deveni din demon înger – poate Gorby a avut metanoia, dar de vreme ce nu a prea făcut spovedanii, nu prea cred că metanoia lui Gorbaciov este cauza destrămării URSS. Făcând o paralelă cu situaţia de la noi, cred că lupii tineri au păpat lupii bătrâni, adică asta ar fi cauza pentru care URSS s-a destrămat. Cei care aveau puterea la un moment dat s-au gândit să schimbe sistemul, dar nu să cedeze puterea. Ulterior tot liderii sovietici au preluat frâiele puterii şi resursele naţionale, ideea de imperiu fiind evident abandonată de vreme ce fiecare baron s-a ocupat de teritoriul său şi oile nu mai trebuiau să fie spălate pe creier cu ideea de război ideologic cu vestul, de unde nevoia de Imperiu şi/sau bloc unit împotriva capitalismului falimentar. Sovieticii aveau alternativa – puteau folosi armata. Chiar dacă economia era în declin, vedem că acolo unde soldaţii sunt plătiţi cum trebuie şi administraţi cum trebuie, liderii supravieţuiesc. A se vedea Koreea de Nord. Exista însă riscul unui război nuclear? Vedem cum Kim se fuduleşte cu butonul său, despre care Trump zicea că al lui e mai mare. Nu cred că riscul războiului nuclear a fost vreun factor în destrămarea URSS, implozia a fost pur şi simplu un accident istoric. O mână de lideri incompetenţi unii cu idei de schimbare dar fără planuri prea bine puse la punct, pe un fond de competiţie din partea lupilor tineri care doreau bani mai mulţi şi poate chiar … ceva acţiune (ceea ce nu a lipsit deloc după destrămarea URSS), cam aşa am scăpat de un răzbel nuclear. Căci vă imaginaţi că EuroAsia arăta cu totul altfel dacă tot comuniştii ar fi fost la putere în Rusia acum. Liberalismul lui Putin însă şi teama că Rusia nu ar putea face faţă unui război total, fiind singura frână a chinezilor în declanşarea atacului final asupra Imperiului Anglo-American. Avem deci deja război economic şi asimetric între China şi SUA. Avem deja război prin proxy între SUA şi Rusia. Dacă în Siria am avut parte de un război proxy între colonii / subalterni ale celor două mari puteri, în Ucraina avem război

Am explicat în articolele legate de “fabrica de producere a consensului” că de multe ori narativul este întors cu 180 de grade din motive care ni se par nouă aberante dar care au un scop bine deficit. Această manevră este greu de depistat de omul de rând care nu a lucrat cu modele de inteligență artificială unde calea de rezolvare a problemelor este cu totul gândită altfel de algoritmii IA decât de om. Folosind instrumente avansate de modelare a reacțiilor sociale și a narativului la nivel global, inginerii sociali ai sistemului, fac uneori astfel de giumbușlucuri – susțin o campanie NU CORUPȚIEI ca în cele din urmă să ajungem la CORUPȚIE GENERALIZATĂ. Așa cum am avut mitingurile anti-Dragnea și anti-PSD promovate și susținute de sistem, vedem că în cele din urmă s-a ajuns la partidul unic, mult mai păgubos decât probabil o dictatură a lui Dragnea similară lui Organ din Ungaria. Pentru a avea însă asemenea curaj și viziune încât să susții o cauză aparent malefică pentru a te feri de una și mai malefică, îți trebuie însă cohones adevărați dar mai ales probabil o experiență de viață în care sistemul te-a călcat în picioare de suficient de multe ori încât să îți dai seama de bunele lui intenții. Dar dacă exemplul cu inteligența artificială este greu de înțeles, o paralelă cât-de-cât apropiată de ceea ce trăim ar fi sacrificiul din meciul de șah. Uneori un jucător sacrifică o piesă (folosind-o ca momeală, simulând slăbiciunea) deoarece are un plan prin care să fructifice noua poziționare și să dea lovitura fatală. Rareori se fac sacrificii la începutul jocului, de cele mai multe ori, sacrificiul vine cu 2-3 mutări înainte de final. Vedem astăzi că sistemul se sacrifică și simulează că a pierdut războiul pe frontul vaccinării. Vă rog dacă aveți timp să citiți seria de articole despre disonanța cognitivă din vremea plandemiei deaorece asistăm la o continuare a fenomenului care se încadrează perfect în cele spuse acolo. Iată un citat:  Narativul stăpânește deja lumea. El este lansat din temebrele fabricilor de produs narativ, de unde este imposibil de arătat cu degetul cine este strungarul, cine este meșterul, cine este paznicul fabricii sau cine este vânzătorul narativului. Și mai imposibil este de luptat împotriva narativului cu argumente logice. Există o opoziție la discurs oficial, dar această opoziție ne dă doar impresia că asistăm la o piesă de teatru, la care nu putem interveni cu nimic, deoarece scenariul se desfășoară pas cu pas. Protestele, starea de tensiune și opoziția popoarelor, nu au niciun efect în a frâna acest nevăzut și nenumit nou stăpân care vine dintr-un loc neclar, pe care nu îl putem clar defini și conduce întrun mod perfid prin niște păpuși care joacă după cum el cântă și sunt posedate de scenariul pe care îl putem totuși întrezări, deși – ca orice piesă de teatru – ne poate surprinde cu unele evoluții neașteptate, dar ca orice dramă, nu avem speranțe că se va termina bine. 10 August 2021 – Noul Reset

“Trăim într-un timp al monștrilor” – Jonathan Pageau Cultura zombie este o felie importantă din ghiveciul de paradigme culturale servit la plimbă-tava-ul de mâncăruri care hrănesc sufletul omului contemporan. Poate exagerez puțin dacă compar industria mass-media din prezent cu un plimbă tava deoarece o comparație mai potrivită ar fi cu a unui fast food. Dar mecanismul prin care accesăm “ofertele” culturale în prezent se apropie prin modul de operare mai mult cu un plimbă-tava unde luăm mai început o tavă pe care punem pas cu pas din fiecare categorie de produse prin care trecem, pas cu pas, câte ceva din fiecare: ba un anume post tv care ne “informează oficial”, ba anumite canale Youtube pe care le urmărim zilnic cu religiozitate, ba un set anume de influenceri care ne “inspiră” prin “viralele” pe care le produc pe Instagram sau pe Tiktok, ba anumite filme atunci când avem mai mult timp, ba anumite jocuri, ba anumite canale youtube, ba anumite servere discord sau streameri pe twitch (pentru cei mai tineri). Avem di tătii, cum spune cântecul … Un remake al hitului Alimentara al grupei Planeta Moldova ar fi binevenit în ziua de astăzi cu referință la “ofertele” culturale de filme, canale, podcasturi care domină în ziua de astăzi. Avem di tăti, mai puțin însă creștinism, naționalism și mai nou chiar biologie, deoarece nu mai avem voie nici să zicem mamă sau tată, ci “persoană care este gravidă” sau “părinte 1 și părinte 2”. Cu nici 20 de ani în urmă, cultura includea 50% cartea, 20% muzica și restul împărțit variat în reviste, teatru, sculptură, pictură, dans, balet, opera sau arte plastice. Acum avem 90% streaming de filme (Netflix, Amazon, HBO etc), 9% rețele sociale (Tiktok, Instagram, Youtube, Twitch, Facebook, Twitter) si 1% altele care țin de contactul fizic (gen cititul unei cărți fizice, nu audio, participatul la un concert, vizitarea unei expozitii, a unui muzeu). Iar 1% poate fi chiar exagerat dacă am calcula în ore de consum și nu în persoane care măcar 1 ora pe lună au contact și se hrănesc dintr-o anume formă de cultură. Dacă am spus 2-3 cuvinte despre medium, poate ar fi momentul să trecem la content, căci mediul în esență nu este decât purtător al mesajului. Dar aici nici nu știm cu ce să începem … Moștrii ne-au invadat. Au evadat din filme și au invadat realitatea reală. De la tatuajele grotești ale fotbaliștilor până la belciugele în nas, vopseile de păr în culori roz sau alte nuanțe stridente până la buzele umflate, operațiile estetice și în general toate alterările asupra imaginii fizice, fie asupra corpului, fie prin îmbrăcăminte și accesorii, ceea ce altă dată vedeam doar în filme de groază acum putem observa pe stradă sau – și mai grav – în cercul nostru de prieteni și relații. Și dacă modificările care au ca rol transformarea imaginii persoanei (cu toată variația de boli psihologice care motivează aceste transformări) sunt oarecum un ecou al puterii impactului culturii asupra omului de rând care nu are

Am tot explicat și am detaliat cum UE se va transforma dintr-o spoială de organizație democratică unde și cei mici au același cuvânt de spus cu cei mari (evident raportat la numărul populației și evident doar în aparență) într-un nou soviet în care centrul (Germania) nu va mai avea ezitări în a “coordona” complet activitatea economică, finanțele, educația și în general întreagă societate din țările cucerite de la fostul bloc sovietic. Acum că s-a întâmplat chestia cu Austria aș dori să fac un mic update. Din start trebuie să spun că transformarea este ceva firesc într-o organizație, darămite în ditamai Babilon continental. Fără inovație, fără eficientizareă, fără învățat din greșeli, oamenii nu ar fi reușit să construiască un turn Babel în antichitate, atât de bine și de trainic încât să îl oblige pe Dumnezeu să îl dărâme și să le încurce limbile deoarece altfel, omul ar fi luat-o rapid pe calea îngerilor căzuți din cauza mândriei. Că ce au învățat oamenii este greșit și repetă greșelile, asta e altă discuție. În cazul UE însă, ce trăim acum nu este o optimizare în urma învățămintelor din greșelile trecutului sau nici măcar o adaptare la cerințele vremurilor. Ce trăim este o CONSOLIDARE a puterii centrale, o ranforsare a mecanismelor de control și transfer al resurselor dinspre periferie spre centru. Reamintesc că spre deosebire de alte imperii, UE s-a extins prin prisma promisiunilor oferite: “intrăm în UE și ne dă și nouă bani, ne dă ajutoare” a fost principalul slogan implantat în creierele românilor înainte de aderare, cu anumite nuanțări și adaptări la fiecare mediul cultural unde s-a realizat marketingul. Acum însă, după ce mitul ajutoarelor s-a fumat și mămăliga începe să fiarbă, e nevoie de noi “transformări” care să țină iobagii la vatră și să nu-i îndemne să se răscoale. Nu doar în România sau Europa de Est ci și în Italia, Spania sau Franța. Dar consolidarea a fost urmărită continuu și orice criză folosită ca pretext de a mai face un pas în această direcție. În prezent provocările sunt reale și aș nuanța că pe lângă consolidare avem și o preocupare sinceră a europenilor de a face ceva ca șandramaua să nu se prăbușască. UE trece acum un test istoric cum ar spune vuvuzelele fabricii de produs consens. Să trecem însă la niscavai realități concrete. Avem așadar discuțiile (nu chiar recente) despre spargerea UE în 2 viteze, în 2 blocuri cu viteze diferite. Cei din prima grupă ar continua să aibă drepturi egale (ca acum) și cei din grupa a 2-a ar fi cumva marginalizați. Modelul în sine nu este de condamnat dar dacă e trădare ar trebui să o știm și noi. Principala problemă a UE este că dorește să cucerească țări dar nu poate din cauza rezistenței. Ungurii de exemplu – nu pleacă capul, nu scot fundul la înaintare ca românii care se pleacă în fața austriecilor cu umilință acceptând flegma dată și măcănind vocal câteva zile după care uită ca de la mână până la gură și se