Am avut criza din 2008. A fost o etapă. O parte au intrat la apă, dar ulterior prin tipărirea de bani, am mers mai departe. Problema tipăririi de bani a fost însă pasată spre viitor datoriile au fost transferate de la bănci la state, nu au fost lăsate prea multe bănci să pice şi să se facă curăţenie, adică cei care dădeau credite nelimitat, fără sens, nu au intrat la apă ci au primit prime şi bonusuri.

În etapa crizei financiare a fost afectat buzunarul, banii, proprietăţile, joburile cu salarii mari, pericolul fiind pe necesităţile exterioare ale omului (vezi piramida lui Maslow), mai din vârful piramidei, necesităţi legate de statut, de stimă, de încredere etc.

Următoarea problemă a fost în 2020 cu plandemia. Aici focusul a fost pe nivelul social, pe comunitate şi puţin a fost indus sau afectat capitolul sănătate din nivelul 2, nevoi de siguranţă. Foarte puţini au fost afectaţi la capitolul siguranţă, loc de muncă etc

Apoi în 2022 a început războiul din Ucraina care acum vedem că este extins. Războiul, nu cel din Ucraina. De pe atunci spuneam pe blog că războiul din Ucraina este manifestarea în realitatea fizică a războiului spiritual care începe în lume în perspectiva apocalipsei. Acum după războiul de la nord, avem războiul de la sud. Cu războiul lovitura vine direct pe nivelul nevoilor fiziologice deoarece când pică bombele, chiar dacă nu la noi, petrolul creşte şi hrana se va scumpi, poate chiar va deveni lipsă pe alocuri. Este clar că războiul vizează direct moartea de oameni, demonii vor sânge, cât mai mult. Murind luptându-se între ei, milioane de oameni vor intra direct în iad. Chiar şi cei care par victime şi nevinovaţi şi neimplicaţi. Prin tolerarea răului, prin încurajarea conflictului, prin pasivitatea cu care acceptă conducători însetaţi de sânge sau sclavi ai acestora cum e cazul la noi, fiecare om se face părtaş la crimă, la război şi atrage asupra sa pedeapsa. În ce măsură, doar Dumnezeu ştie.

Am terminat aici o primă enumerare a escaladării cu privire la semnele şi etapele pe care Dumnezeu le dezleagă în desfăşurarea răului. Fiecare etapă este un avertisment, dacă luam aminte la ea şi ne îndreptam viaţa, celelalte etape nu mai veneau sau erau amânate. Nu vreau să par acuzator, doar spun teoretic. Poate că deja această desfăşurare este rodul faptului că mulţi au luat totuşi aminte, s-au îndreptat şi s-au pregătit şi de aceea Dumnezeu ne-a dat atât de mult şi suficient timp între ele. Şi poate că apocalipsa trebuie să vină deoarece numărul îngerilor căzuţi a fost completat cu sfinţi şi prin urmare, pregătirea noastră nu este pierdută. Nici noi nu ştim cât de pregătiţi suntem, deşi conştiinţa ne indică la fiecare în parte această măsură deoarece conştiinţa nu minte.

Un alt nivel de escaladare pe care doresc să îl evidenţiez este al gradului de ... inflamare a conflictului cu Iranul. Sunt mai mulţi paşi care au fost făcuţi, nu doar în epoca Trump ci mai dinainte.

Au avut mai demult omorârea unor generali iranieni când aceştia mergeau în vizită în străinătate. Acesta a fost un prim nivel.

Următoarea escaladare a fost omorârea de lideri iranieni, generali şi cred că şi alţii, in interiorul Iranului.

Am uitat să zic de omorârea oamenilor de ştiinţă implicaţi în cercetarea nucleară care are loc din timpuri imemoriabile, adică cu mulţi ani înainte.

Am avut apoi acel atac al Israel-ului asupra Iranului şi răspunsul cu rachetele doar asupra Iranului, nu şi asupra bazelor americane din zone. Conflictul a fost terminat după ce evreii i-au cerut lui Trump să facă pace deoarece nu mai făceau faţă la rachete, Iron Dome-ul fiind depăşti de situaţie, cum vedem acum. După cum ne amintim, Trump, pe atunci încă spera să ia Nobel pentru Pace şi a lansat faimoasa vorbă “Iran and Israel do not know what the fuck they are doing”, ca un tată împăciuitor care vede de sus lucrurile şi nu tolerează războiul şi bombardamentele între copiii săi.

Acum suntem în etapa conflictului direct între SUA şi Iran, în sensul unui război aerian. Ambele părţi trimit rachete, unii din avioane, alţii din lansatoare subterane şi terestre. Deocamdată nu s-a tras un obuz de tanc, nu s-a tras un glonţ de mitralieră, cu excepţia Libanului care este însă un capitol separat, Israelul a profitat de această ocazie ca să îşi extindă teritoriul, acaparând o felie din Liban, deoarece evident e război cu Iranul.

Şi aceasta este doar o etapă. Vor urma altele.

Printre candidaţii la următoarea etapă, avem fie nucleara, fie invazia terestră, fie ambele. Deja se discută despre aceste aspecte.

Reamintesc, în etapele anterioare, afectarea noastră era minimală. Poate a crescut petrolul o zi două când au bombardat evreii vreo clădire din Teheran şi au omorât vreun general.

Poate a crescut petrolul când au fost rachetele şi iranienii au lovit doar Israel-ul, maxim ceva lovite peste Iordania. Dar atunci nici bazele americane, nici ţările din zonă nu au fost afectate.

Acum, în etapa asta, focul războiului se extinde, atât economic (petrolul este crescut şi nu va reveni prea curând, existând probabilitatea unei explozii până la 200-250 a preţului) cât şi militar: ţări din zonă lovite, Turcia atacată cu rachete, România folosită ca bază de lansare avioane, britanicii trimit portavion, francezii la fel, deci războiul se extinde.

Pe lângă alte posibile escaladări, evident avem mai mulţi candidaţi. Ucraina este de departe principalul, în sensul că folosirea de nucleare în Iran, va putea permite şi Rusiei să facă acelaşi lucru în Ucraina. De asemenea, invazia terestră în Iran, cel mai probabil va obliga China să invadeze Taiwan-ul.

Nu am timp să explic prea detaliat toate implicaţiile, DAR acum China încă este neafectată, Iranul produce şi exportă mai mult petrol decât înainte de război deoarece prin filtrarea navelor care pot să treacă prin strâmtoare, au tăiat exportul altor ţări de la care China cumpăra. Cum China are nevoie şi are bani, Iran a mărit producţia şi petrolierele transportă, cel puţin deocamdată mai mult petrol din Iran către China. Este un paradox interesant.

Dar de ce nu loveşte SUA petrolierele chinezeşti? Deoarece ar însemna război cu China-Rusia. Ce poate însă să le facă? SUA nu au proxy pe care să îi stimuleze să lovească petrolierele chinezeşti ca să se ascundă în spatele lor şi să evite un conflict direct cu China. Iran a folosit yemeniţii o perioadă şi acum au început din nou se pare să lovească nave americane şi israeliene.

Deci dacă va avea loc invazie terestră, SUA trebuie să rezolve nevoile chinezilor care sunt agnostici. Nu îi interesează cine e la putere într-o ţară câtă vreme contractele lor sunt respectate, cum s-a întâmplat cu Venezuela unde acum banii chinezilor se duc la americani în timp ce chinezii îşi primesc petrolul.

În Iran lucrurile sunt însă mai complicate. O invazie terestră, va duce inevitabil la distrugerea tuturor capacităţilor petroliere din zonă. Înainte să fie bătuţi, iranienii vor distruge nu doar navele şi instalaţiile altora ci şi pe ale lor, cum au făcut irakienii în războiul din Golf.

Ca să facă pace acum, SUA nu are de ales şi se va retrage din bazele acelea, sau cel puţin aşa vor accepta un tratat sau înţelegeri cu iranienii, în sensul că doar cu bombardamente aeriene nu au ce să facă, nu pot redeschide strâmtoarea şi cu preţul petrolului mare, Trump şi republicanii vor pierde iar Israel va fi terminat pentru 30 de ani de acum înainte.

Este deci nevoie de escaladare pentru a termina “problema”. Cu siguranţă orice încetare a focului va fi temporară şi există perspectiva ca să avem un nou moment de respiro până la viitoarea lovire cu nucleare care probabil va fi neanunţată şi peste noapte.

Deci după mine, invazia terestră este extrem de dificilă din cauza problemelor Chinei care are nevoie de petrolul iranian şi nu există alternative, iar un război terestru, chiar dacă este oricum dificil şi cu riscuri imense pentru soldaţii americani, indiferent de viteza invaziei, de cât de multe trupe bagă, de cât de performanţi vor fi, nu se poate evita distrugerea capacităţilor petrolierele care va duce nu doar la terminarea lui Trump ci şi la o nouă crize economică şi contracţie masivă, mai mare ca ce am avut până acum.

Cu privire la ce mai urmează după sau în caz de atac nuclear, altă dată.