Deşi am avea subiecte mult mai hot de discutat, cum ar fi ultimatumul lui Trump, deoarece am aflat chestii noi despre doborârea F35-ului revin cu câteva comentarii. Cuvântul “tehnice” din titlu este clickbait deoarece nu intru prea mult în detalii tehnice, ci doar la suprafaţă pentru a înţelege ce s-a întâmplat de fapt.

Din start subliniez că tot ce zic aici sunt doar supoziţii de bun simţ şi presupuneri, dacă aveam date certe, declaraţii la sursă şi alte de-astea le dam. Comentariile îmi aparţin, este teoria mea pe baza a ce am citit în numeroase alte articole şi în ce am văzut pe Youtube.

Unde şi când?

Avem aşadar lovirea unui F-35 de către apărarea anti-aeriană a Iran-ului pe data de 19 Martie, la ora locală 2:50. Ca locaţie avem centrul Iranului (conform IndiaToday [1]). După lovire, avionul a părăsit rapid Iranul, cel mai probabil făcând gliding, cel mai probabil fiind navigat manual de către pilot. Dată fiind distanţa, la ieşire a fost realimentat pentru a ajunge la primul aeroport prieten. Mai sunt şi unele rapoarte care spun că ar fi fost lovit în partea de est, spre golf, a Iranului, dar astea deocamdată au certitudine joasă. Evident că aramata SUA nu ne spune nimic.

Înainte de detaliile tehnice, doresc să subliniez că faptul că avionul a rezistat unei lovituri chiar dacă a unei rachete de mici dimensiuni, care nici măcar nu l-a lovit ci probabil s-a autodetonat în proximitatea fuzelajului, arată teoretic rezistenţa acestui avion. Nu mă pricep să spun dacă şi alte avioane mai vechi pot să încaseze o lovitură similară, dar aş fi curios să aflu.

Cu ce a fost lovit?

F-35-ul a fost lovit de o rachetă mică, de proximitate, folosită de obicei împotriva dronelor sau a elicoptereilor sau a unor avioane de mici dimensiuni. Racheta a fost lansată de un sistem anti-aerian mobil, care foloseşte o tehnică pasivă de depistare pe baza radiaţiei termice, mai concret este un binoclu performant care scanează orizontul şi dacă vede ceva, lansează o rachetă care are senzori termici şi care de asemenea scanează amprenta termică şi folosind IA, depistează ţinta posibilă şi se îndreaptă spre ea, iar în proximitate, având senzor de proximitate, probabil, destul de rapid, care reacţionează la microsecunde, se autodetonează.

Noapea, acest sistem funcţionează cel mai bine, deoarece este mai rece şi întuneric, deci funcţionând pe amprente luminoase, având senzori luminoşi şi în infraroşu este logic că are contrast mai bun ca ziua când e mai cald şi mai multă lumină şi mai există şi reflexiile din atmosferă.

Pentru F35, operarea noaptea este o prundenţă în plus, el fiind oricum invizibil pentru radare, dar cu privire la riscul unei detecţii vizuale, se pare că americanii preferă să îl folosească noaptea, deşi ştiau probabil că există aceste detectoare în infraroşu.

Dar iranienii mai au apărare anti-aeriană?

Da, evident, e normal ca americanii să mintă că au distrus tot, aşa se face în război. Este logic că având superioritate aeriană, anume rachete multe şi inteligente, sateliţi şi avioane AWACS care sunt radare zburătoare, iranienii se aşteptau ca radarele lor să fie lovite deoarece radarele funcţionează prin emisia de unde electromagnetice puternice şi ascultarea reflexiei undei de către un eventual avion. Deci iranienii puteau să deducă logic că dacă pornesc radarele vor fi atacaţi. De aceea, foarte probabil, toate radarele care au putut fi oprite şi eventual ascunse au fost oprite şi ascunse.

Să zicem că poate înainte de război, americanii aveau deja o hartă cu radarele fixe ale iranienilor, fie pe baza detecţiilor, fie pe baza spionajului, fie pe baza sateliţilor etc. Să zicem că poate iranienii nu au putut şi nu au avut timp să le ascunde pe toate, să le dezasambleze, etc deoarece era 100% certitudine că radarele fixe vor fi lovite. Ca o mică paranteză, dacă staţi lângă un radar, să fiţi 100% că în caz de război acela va fi prima ţintă a inamicilor.

DAR ce nu au distrus americanii sunt radarele ascunse subteran (deşi nu e musai, cheia fiind să fie ascunse bine) înainte de începerea războiului. Aceste radare încă există şi la nevoie iranienii le pot scoate afară să se folosească de ele, deşi evident riscul să fie lovite există în continuare. Pe lângă radarele electromagnetice avem însă sisteme de detectare pe bază de infraroşu şi vizual: scanere vizuale care nu pot fi distruse de americani decât dacă le văd şi decât dacă acestea nu îşi schimbă poziţiile. Dar cum ele sunt mobile şi se încarcă în spatele unui mic camion, este imposibil să fie distruse, sau aproape imposibil, fiind necesare misiuni de observare, detectare şi atacare a lor în mişcare sau când staţionează ca să vâneze avioane, cum a fost cazul acum. 

Sistemul are deci 1-2 detectoare (nu ştiu cât e nevoie să acopere 360 grade) şi 1-2 rachete care sunt lansate în caz de detecţie. Rachtetele sunt şi ele mici şi de asemenea funcţionează doar vizual/infraroşu. De ce? Deoarece este singurul lor avantaj, că dacă ar funcţiona pe radar, ar fi detectate de avioane şi eventual date jos sau componenta de la sol vânată. În plus, ca să aibă sens detecţia radar, ar trebui ca racheta să fie mare. Dar cheia acestui sistem este mobilitatea, tocmai pentru a contracara atacul inamicului a unei poziţii fixe.

Deci iranienii mai au antiaeriană “light”: sisteme de detecţie pe infraroşu cu rachete pe infraroşi care caută şi se detonează în proximitate. De ce în proximitate? Deoarece dacă ar încerca să penetreze, sanşele sunt aproape de zero, având cantitate mică de combustibil şi muniţie, fiind mici, deci greu de cărat.

Ipoteze

Nu ştiu dacă iranienii au şi rachete mai mari, care nu neapărat să fie ascunse. Teoretic, detectoarele de la sol, pot transmite traiectoria observată către un lansator mai avansat, care poate de asemenea face estimări ale rutei şi poate lansa în expectativa inamicului o rachetă mai mare, fie pasivă, cu infraroşu, fie activă cu radar, care însă fiind mai mare, are viteză mai mare şi şanse de lovitură fatală.

Implicaţii

Evenimentul nu are o implicaţie foarte mare în război în sensul că americanii au suficiente F35-uri şi chiar dacă pierd unul, nu contează. Şi ruşii au pierdut ceva avioane în Ucraina. Maxim implicaţie este faptul că misiunile americanilor se complică, adică de acum înainte, piloţii vor merge cu frica în glandă că pot fi loviţi. Şansele sunt mici, adică să zicem că SUA au avut 100 de zboruri până acum cu F35-ul. Asta însemnă că şansele sunt de 1% ca o misiune să fie lovită. Dacă au fost însă 1000, şansele sunt 1 la mie. Fiecare pilot ştie în ce se bagă şi astea sunt cifrele.

O altă implicaţie oarecum minoră, ar fi că minciunile şi gogoşile lui Trump cum că au terminat antiaeriana iranienilor se duc pe apa sâmbetei. Dar durează două zile şi va începe din nou, în ecuaţia totală, nu contează prea mult, lumea s-a obişnuit că Trump e un mincinos şi nu dă doi bani pe vrăjalea şi ameninţările lui. Dar turbarea e turbare şi marşul apocaliptic spre folosirea nuclearelor continuă, Trump doar joacă un rol, cântă o melodie, fiecare scenă are particularităţile ei, dar toţi ştim finalul oricum.

[1] World's first hit: How Iran likely took down 'unkillable' American fighter jet https://www.indiatoday.in/world/story/how-iran-took-down-american-f35-stealth-fighter-jet-middle-east-war-2884569-2026-03-20