26 APR 2026 10PM

Criza petrolului nu a trecut. Abia a început. Nu există scenarii în care petrolul poate să scadă, din contră, cele mai probabile scenarii vor duce la o deteriorare gravă a status quo-ului care este oricum și el pe alarmă.

Dacă ar fi să comparăm cu domeniul medical, am putea face următoarea comparație. Avem un pacient în vârstă, care are pneumonie. Nu avem încă tratament, antibioticul folosit deși îl administrăm (așa zisa „încetare a ostilităților în perspectiva negocierilor”) și deși încurajăm bolnavul, experiența ne spună că antibioticul nu prea are șanse să funcționeze deoarece bacteria cu care ne confruntăm este una foarte nasoală. În plus, pentru un observator din afară care observă doar că pacientul tușește (adică cresc prețurile la peco, dar în rest nu avem habar despre complexitatea conflictului și slabele perspective la o finalitate benignă, chiar cu răul deja produs) situația este mult mai roză decât pentru cei care știu în amănunt situația bolnavului, anume că pe lângă pneumonie, bolnavul mai are și cancer. Termin aici comparația deoarece este oricum destul de complicată și greu de înțeles.

Ca să vorbesc pe șleau, pe cât de nasoală este situația actuală cauzată de întreruperea fluxului petrolului care trece prin strâmtoarea Hormuz, în viitor situația după mine și după cei care analizează îndeaproape acest război va fi mult mai nasoală: foarte probabil războiul va continua și Iran va distruge iremediabil capacitățile de extracție petrol din Peninsula Arabică la pachet cu celelalte capacități de producție de derivate din petrol, cum ar fi uree, îngrășăminte, helium și altele câte mai sunt.

Este doar chestiune de zile, după mine, până când Trump va da ordin de noi atacuri. Să presupunem că nu o ia razna complet și nu începe nici nucleare, nici invazie terestră, ci doar lovește – așa cum a anunțat deja – infrastructura: poduri, centrale electrice, fabrici de desalinizare a apei. Voi începe acum o lungă detaliere a acestui aversiment și a celui mai puțin catastrofal scenariu în cazul reluării războiului: loviturile asupra infrastructurii. Voi ignora complet scenariul unui atac nuclear sau a unei invazii terestre deoarece acestea sunt escaladări improbabile, fiind cumva mai sus pe scala escaladării și natura universală a războiului obligându-ne să respectăm această scala, pornind de la premiza că poate mai există totuși oameni întregi la cap care să nu escaladeze inutil. De ce? Deoarece orice escaladare, constituie o pierdere masivă inclusiv pentru câștigător. Escaladarea finală a războiului nuclear total înseamnă autodistrugere pentru întreaga omenire, miliarde de morți, distrugerea societății. Nu are sens pentru nicio putere nucleară să escaladeze până la acel punct, indiferent de natura conflictului. De aceea o lege nescrisă (sau poate scrisă, dar pe care eu nu o cunosc) este că escaladarea trebuie să aibă loc pas cu pas, nu 2 pasuri o dată.

Deci SUA are ca opțiune de escaladare lovirea infrastructurii și a rețelei de electricitate. De ce anume Trump a pus accentul pe această rețea și nu a avertizat, de exemplu că va lovi capacitățile de extracție și distribuție a petrolului ale Iranului. Reamintim că 90% din petrolul Iranului iese prin insula Khark care permite petrolierelor de capacitate mare să fie conectate la conductele petroliere deoarece aceasta insulă este singurul litoral al Iranului unde apa are suficientă adâncime pentru petroliere, restul litoralului fiind de adâncime mică. Iranienii aveau alternativa construirii unor insule, dar aceasta insula a permis pe lângă accesul facil la apa de adâncime mare și teren plat pentru construirea de depozite unde petrolul să fie stocat. SUA puteau bombarda de mult timp această insulă. Israel a încercat de pe vremea lui Biden să o lovească.

DAR lovirea acestei insule ar fi provocat Iranul să răspundă cu aceeași măsură și să lovească capacitățile petroliere ale arabilor din Peninsula Arabică. Asta ar produce în lanț, pe lângă criza de petrol la un nivel de 10 ori cât cea actuală la o criză financiară masivă: cu capacitățile de stocare și de extracție distruse, arabii ar fi obligați să vândă toate obligațiunile americane și să își retragă investițiile din America pentru a putea supraviețui. Ori un procent imens din piața obligațiunilor și a acțiunilor este deținut de arabi. Deci o vânzare masivă ar însemna un crash garantat al bursei și un șoc masiv pe piețele financiare ceea ce ar duce la colapsul castelului de nisip care este dolarul și sistemul financiar american.

Chiar dacă Iranul ar pierde acel 90% din distribuție, Iran ar putea supraviețui cu 10% pentru consum intern și ar primi în continuare ajutoare de la China și de la Rusia, putând nu doar să reziste ca stat, dar și să continue să lovească și să pună probleme țărilor arabe și Israel-ului.

Nu de prost a declarat Trump această încetare a focului pe termen „open-ended”, adică nu le-a mai dat iranienilor un termen limită după care ar urma să îi bombardeze din nou, infrastructura și rețeaua energetică.

Deci, ca recapitulare, o primă escaladare în caz de noi lovituri ar fi podurile, străzile și centralele electrice. NU depozitele, conductele sau rețeaua de transport petrolier. Vă reamintim că unele lovituri asupra unor rafinării au avut loc și Iran a răspuns la fel. Loviturile au fost ale evreilor care mereu doresc să escaladeze, scopul lor fiind ajungerea la nucleare deoarece speră ca prin războiul total nuclear, va veni Mesia (acesta este programul de guvernare al coaliției actuale).

După lovitura asupra rafinăriei din Teheran (deci rafinărie, nu depozit, nu sonde, nu porturi, nu conducte) și după răspunsul Iran-ului (au lovit și ei rafinăria din Arabia Saudită), SUA s-a delimitat și Trump a promis că Bibi nu va mai lovi capacități petroliere. Deci pe cât de nebun pare Trump, a fost foarte atent cu acest aspect, anume să nu se escaladeze loviturile asupra capacităților petroliere.

Între timp iranienii au făcut totuși câteva „demonstrații” prin care au lovit porturi ale Oman-ului din partea de vest, deci în afara golfului, departe de strâmtoarea Hormuz. Prin acele porturi Oman exporta petrol și LNG. Țintele au fost mai mult demonstrative, cu drone, au vrut să le arate că ajung și acolo.

Iranul ca capacități de atac are două mari puternice arme: balisticele și dronele. Ambele sunt stocate subteran și unele chiar la suprafață, dar sunt ascunse, greu de depistat. Dronele de exemplu pot fi stocate într-un garaj sau într-un camion acoperit. De aceea Trump visează să distrugă infrastructura deoarece făcând praf drumurile și mai ales podurile, ar tăia din mobilitatea lansatoarelor și ar face mai dificilă lansarea. Dar la balistice nu prea există soluție, nici nuclearele. Chiar dacă știu toate locațiile și chiar dacă dau cu nuclearele, bazele fiind subterane, iranienii pot lansa și lovi ulterior Peninsula Arabică. Și chiar dacă ar lovi cu nucleare bazele, câte nucleare să dai ca să distrugi zeci sau sute de baze? Nu că nu ar avea, dar dacă consumă iar procente semnificative din totalul stocurilor și chinezii le taie macaroana la metale rare necesare pentru unele dispozitive electronice, SUA ce va face în caz de război cu China și cu Rusia?

Iar dacă escaladarea va continua, ca ultimă armă, Iran are invazia terestră. Armata de soldați de sute de mii de soldați, poate invada peste noapte Kuweit-ul și poate porni prin Irak spre Israel. Nuclearele nu pot opri sute de mii de soldați care dau năvală înspre Israel în portbagaje de Toyota cu mitraliere.

Întorcându-ne la petrol, este clar deci că după următoarea escaladare este posibil ca situația să se înrăutățească drastic. Una e că nu mai curge petrol prin strâmtoare și capacitatea la nivel global este gâtuită temporar, fiind compensată din rezerve strategice și din producție mărită a altor producători din alte zone, la pachet cu măririle de preț care au tăiat din consum și alta va însemna DISTRUGEREA CAPACITĂȚILOR DE PRODUCȚIE la peste 20% din petrolul lumii pentru o perioadă de timp nedeterminată. Vă imaginați că după o distrugere a instalațiilor, a conductelor, a porturilor, repararea și restaurarea acestora va dura decenii, deoarece și până acum sunt decenii în urmă de muncă și investiții pentru a ajunge la capacitățile actuale. Ce înseamnă asta? Un nou ev mediu! Sau pe-aproape. Cu siguranță pentru România, un nou ev mediu.

Un astfel de scenariu, cu escaladarea care ar produce distrugerea reciprocă a capacităților de extracție și distribuție petrolieră în Peninsula Arabică și Iran va duce evident la un reset total în sensul că lumea de după nu va mai fi deloc asemănătoare cu cea de acum. Lipsa de energie va duce la distrugerea economică, tensiuni sociale și distorsiuni ale tuturor societăților. Inclusiv statele producătoare și care au oarecum asigurată producția măcar pentru consumul intern vor avea mari probleme deoarece când tu ai de mâncare dar vecinii tăi nu au, nu ai cum să scapi să nu vină peste tine și să încerce să îți fure mâncarea ta. Nu le poți vinde deoarece ei nu mai au nimic. Șocul reset-ului energetic va duce la instabilități atât de mari încât evitarea unui război mondial devastator ar fi o minune.

De acea sunt mulți, și oarecum și eu tind să cred, care afirmă că actualul război din Iran face parte din Agenda 2030 care are ca target NET ZERO. Nu va dura mult de la distrugerea capacităților petroliere din Golf până la net zero, chiar dacă evident restul lumii mai produce în continuare petrol. Rusia va fi atacată puternic de NATO, Iran poate fi invadat terestru și „revoluțiile democratice” împinse spre Caucaz, altfel zis ucrainizarea Georgiei, a Armeniei, a Kazahstanului în cele din urmă, etc. Iar China va începe să plătească taxă de trecere și prin Singapore și prin Indonezia și peste tot, Drumul Mătăsii fiind distrus de bombardamentele americane din Iran, Asia Centrala fiind noul front de luptă între Imperiu și Eurasia.

Oricât am încercat să caut un scenariu prin care acest conflict se poate termina fără declanșarea acestei escaladări, personal nu am găsit. Actuala stare de blocare din ambele părți a traficului, mențin deci gâtuirea cu 20% a petrolului și a celorlalte resurse. Este posibil ca status-quo-ul să se mențină ani de zile, în cel mai fericit caz. Poate SUA va găsi că așteptarea este o variantă deoarece are de câștigat: un petrol scump e în avantajul SUA. Oprirea escaladării înseamnă evitarea unui crash financiar. Arabia Saudită are alternativa conductei spre Marea Roșie. Iranul însă va fi sângerat, financiar are mari probleme dacă nu poate exporta însă nici să escaladeze din proprie inițiativă nu poate. Prin urmare, dau mari șansă continuării pe termen mediu a acestei blocade până când fie Iranul cedează, fie probleme mai mari vor eclipsa criza asta, în sensul că China va începe invazia Taiwan-ului sau Japonia va intra în crash financiar producând cutremur pe piețe și eliminând spaimele unui dezechilibru din partea arabilor asupra SUA. Deci practic scenariul cel mai pozitiv, al status-quo-ului, poate fi eclipsat de un altul și mai negativ care poate duce fie la război mondial fie la colapsul globalizării și terminarea epocii abundenței în care China produce ieftin 95% din produsele de la raft și oferă 90% materii prime și componente pentru restul de 5%.