Una dintre importantele schimbări din Biserica Catolică adusă de Conciliul Ecumenic Vatican II (1962–1965), convocat de Papa Ioan al XXIII-lea și încheiat de Papa Paul al VI-lea, a fost Reforma Liturgică, dintre care o importantă schimbare a fost schimbarea limbii de oficiere a slujbelor din latină în limbile popoarelor.

Oricât de mult se tem unii ortodocși de Apocalipsă, sunt multe scenarii potențiale pe care istoria o poate lua, care sunt mai nasoale decât Apocalipsa. Atât din punct de vedere material, cât și spiritual.

Am folosit în premieră în titlul formula profețiile grecești, deși în trecut m-am referit la ele ca Profețiile Sf. Paisie Aghioritul. Mai nou se adaugă Maica Lambrini, Părintele Panagiotis Choulis ș.a.

În comentariile sfinților părinți și ale marilor duhovnici ortodocși referitoare la Apocalipsa, capitolul 13, se vorbește foarte mult și explicit despre duplicitate a conducătorilor politici de la sfârșitul lumii, care vor clama pacea, dar vor pregăti războiul și controlul total.

Trăim Apocalipsa sau cel puţin o apocalipsă. Puţini oameni înţeleg că oricare dintre variante este posibilă. Fiecare dintre războaiele mondiale a fost ca o apocalipsă pentru omenire, puţine fiind ţările şi locurile ferite. Dacă războaiele din trecut erau accidente istorice, problema prezentului este că starea de război perpetuu şi ceea ce se prevede a fi apocalipsa perpetuă este o inginerie socială, un scenariu programat şi administrat în detaliu de puternicii lumii controlaţi şi "luminaţi" de forţele întunericului, de demonii căzuţi, acuzatorul omului şi duşmanul lui Dumnezeu, cel care doreşte să distrugă creaţia şi mai ales să facă rău omului.