Oricât de mult se tem unii ortodocși de Apocalipsă, sunt multe scenarii potențiale pe care istoria o poate lua, care sunt mai nasoale decât Apocalipsa. Atât din punct de vedere material, cât și spiritual.
În general, perspectiva asupra Apocalipsei o evaluăm din punct de vedere material. Ne gândim cum am putea face față material, fără a ne lepăda de credință, fără a primi pecetea antihristului. Niciunul – sau foarte puțini – se gândesc și ia în calcul faptul, că deja sunt oarecum pierduți pentru rai prin simpla lor afundare în sistemul materialist prezent sau în demonii contemporaneității, cum ar fi de exemplu feminismul. Câte femei cuvioase și pline de batice și rugăciuni nu se află deja total în afara raiului prin simpla neascultare de bărbat. Duhul feminist le-a sucit mințile să își găsească apărare pentru împotrivirea lor și să le amăgească că prin împotrivire ele urmează Evanghelia deși în fapt, încalcă o poruncă fundamentală, cea a ascultării și a smereniei fără de care nu doar femeile dar nici bărbații nu vor putea intra în rai.
Întorcându-ne la Apocalipsă, asistăm bineînțeles cu îngrijorare și atenție la desfășurarea unor evenimente despre care avem profeții ale unor sfinți ortodocși contemporani. Amintesc, cel puțin pe Sfântul Paisie Aghioritul. Nu putem ignora aceste profeții dacă suntem credincioși. Nu există perspective ortodoxe care să poată pune în paranteză profețiile acestor sfinți contemporani. Mulți dintre noi avem minuni personale certe și convingătoare legate de acești sfinți care ne-au întărit în credință și mulți ne-am format o legătură personală specială cu acești sfinți. Unii cu Sf. Paisie, alții cu Sf. Porfirie, alții cu Sf. Sofian, poate unii cu Sf. Cuv. Mărturisitor Arsenie de la Prislop care a profețit distrugerea Bucureștiului în urma războiului nuclear cu Rusia, atunci când încă URSS nu se destrămase și pe vremea când deja el profețise că URSS se va destrăma.
Numeroase profeții ale sfinților ortodocși s-au întâmplat și multe așteaptă să se întâmple deoarece Dumnezeu are grijă să ne pregătească. Cu toate acestea, majoritatea ortodocșilor sunt ancorați în lume și sunt captivi total sistemului materialist care stăpânește lumea fiind preocupați de bani, proprietăți, afaceri, cariere și ignorând total îndemnurile și recomandările sfinților cu privire la vremurile care vor veni. De ce? Deoarece sunt slabi, au credință puțină și în fapt, sunt dintre cei mulți chemați și nu dintre cei puțini aleși.
Perspectiva materialistă, cea care încearcă să combine o poziționare spirituală confortabilă, așa zis “prudentă”, care liniștește conștiința și ignoră sau dă la o parte profețiile ca pe ceva neserios, inferior duhovnicește sau prea complicat, dincolo de putința noastră de ale atinge și înțelege, este aceeași care îi va duce pe mulți la iad când va veni pecetluirea. Confortul mental actual, care îndeamnă pe unii părinți să-și liniștească turma de credincioși este același care le va spune și să primească pecetea că nu e mare lucru. Desigur că gestiunea fricii și a greutății evenimentelor care vor urma este o provocare majoră, dar cu noi este Dumnezeu.
Există un singur use-case (caz) în care duhovnicii trebuie să își cocoloșască ucenicii cu privire la apocalipsa iminentă: în cazurile în care peste cei în cauză a venit deja apoicalipsa, adică au deja necazuri suficiente sau mai mari decât cele care vor veni în Apocalipsă. Mă refer aici la femei bătute și date afară din casă de bărbați, la tineri care nu se înțeleg cu părinții și nu au unde să stea, la bolnavi de cancer care mai au de trăit câteva luni. În astfel de cazuri și altele similare, desigur că a discuta despre Apocalipsă și a propune măsuri grele și schimbări majore de stil de viață ucenicilor este ceva inutil, nerecomandat. Dar să dai ucenicilor binecuvântare să facă credit pentru cumpărarea unui apartament, chiar dacă ei au un job bine plătit acum, când oricine vede că IA avansează rapid și poate schimba total piața muncii și deja o schimbă, sau când vezi că motorina crește de la zi la zi și cel mai probabil singurele măsuri care vor fi luate, și care sunt posibile sunt creșterile de dobânzi, inflația și sărăcirea, este un mare risc. Bine, după părerea mea, duhovnici nici nu trebuie să se bage în chestiunile financiare și economice ale ucenicilor, așa cum un părnite care își iubește copilul îl lasă să ia propriile decizii pentru a învăța din greșelile mici și a nu face greleșli mari, dar asta e altă discuție.
După această scurtă introducere, mă voi întoarce la subiectul principal, enunțat în titlu. Ce scenarii posibile sunt pentru viitor în care Apocalipsa, așa cum o vedem noi creștinii nu va avea loc însă aceste scenarii sunt mai nasoale decât apocalipsa.
Ideea că pot exista astfel de situații pare ciudată, poate out-of-the box sau poate chiar subiectul poate fi unul considerat neserios. Nu doresc să mă apăr aici. Țin doar să reamintesc ce am citit într-o carte, anume că unii sfinți părinți doreau să trăiască vremurile din urmă ca să se nevoiască. Iată deci că există vremuri și vremuri, unele ușoare, unele grele. Și chiar dacă Apocalipsa va fi una grea, de ce am putea crede că este cea mai grea?
Pe cât de înfricoșătoare ne poate părea Apocalipsa, mulți sfinți părinți care discută despre vremurile din urmă ne liniștesc și ne încurajază, spunând că pe cei credincioși Dumnezeu îi va apăra câte vreme nu vor accepta să primească pecetea. Și chiar dacă în final Antihrist va porni prigoană împotriva ortodocșilor, această prigoană va dura 3 ani și din ce putem înțelege din profeții, prigoana va fi mai ales una materială în sensul excluderii din societate pe motiv că neprimind pecetea, nu vom putea participa în societate, așa cum acum dacă nu primim buletinul biometric, nu putem călători în străinătate în afara UE. Deci cumva, sistemul antihristic a început deja, doar urmează să fie extins la a nu cumpăra și a nu vinde nimic.
Comparând aceste constrângeri cu vremurile comunismului când creștinii au fost bătuți, averile și proprietățile le-au fost furate, mulți au fost băgați la pușcărie, unde nici acolo nu au avut pace ci au trăit în condiții infernale, supuși bătăilor și terorii psihologice, oare nu putem concepe că pot exista unele vremuri mai dificile decât Apocalipsa? Iar dacă perioada prigoanei comuniste a fost mai dură, de ce am crede că așa ceva nu se poate repeta și în viitor?
Starea actuală a lumii oferă numeroase posibile scenarii care să fie pentru creștini mai grele decât o apocalipsă de 3 ani în care tot ce avem de făcut este să nu primim pecetea și astfel Dumnezeu va avea grijă de noi, în moduri deocamdată neștiute de noi. Dar așa cum a avut grijă de evrei în pustie, Dumnezeu va putea să aibă grijă de creștini și în viitor dacă aceștia nu se vor lepăda. Nu știu ce să zic de cei care acum se leapădă deja, deși nu explicit, prin participarea și afundarea în sistemul materialist actual. Cu siguranță Dumnezeu i-ar ajuta și pe ei dacă nu se vor lepăda, dar făcând deja parte din sistem, cum vor realiza și cum vor înțelege măcar în al 12-lea ceas care este pecetea? Foarte probabil, așa cum acum zic: „ce e rău să am bani la bancă?”, atunci vor zice „ce putere are pecetea asta, dacă fac o cruce peste ea?”.
Ieșirea din Matrix este grea atât pentru cei credincioși cât și pentru cei necredincioși. Trăim vremuri cu adevărat prielnice unei treziri, dar din păcate nu prea vedem fapte. La care fapte mă refer? La feptele la care ne-au îndemnat o parte dintre sfinții despre care am menționat, sfinți contemporani care ne-au spus despre vremurile pe care le trăim și care vor urma. Dacă cei mai mulți nici nu știu despre ce fapte este vorba, puțini cei care știu le ignoră total. Mult mai puțini sunt cei care ia în calcul să le facă, dar legăturile lumii sunt prea puternice pentru ei. Și mai puțini dintre cei care au credință suficientă cât să creadă în sfaturi și încep să le pună în aplicare se țin de ele până la capăt sau au discernământul să le facă cum trebuie. Nu mai menționez că oricum având în vedere că trebuie să existe consens sunt multe cazuri în care în familie unul știe și vrea iar altul nu știe și nici nu vrea dacă i se spune.
Sunt tot felul de situații și uneori unele chiar sunt amuzante dacă nu ar avea în spate consecințe tragico-dramatice.
De exemplu un creștin râvnitor, care crede în profeții și-a luat capre ca să se pregătească. Se ducea cu ele zilnic pe câmp, le îngrija și producea lapte. Cu toate acestea se lăuda că din ele, cine știe câți vor mânca în vremurile din urmă. Se vedea pe sine deja salvatorul creștinilor din oraș cu caprele lui. Cu așa atitudine, ajungem de nici măcar nu ne mai dă Dumnezeu ploaie, darămite mană cerească!
Dar acesta era deja măcar în bătălie, deși a fost înfrânt pe frontul smereniei. Majoritatea însă sunt pietre, efectiv nu au alt răspuns la orice le spui decât că va avea Dumnezeu grijă, ceea ce este uneori spus cu ușurime și fără o experiență de viață care să aibă în spate nădejdea pe care o sugerează un asemenea răspuns.
Și totuși, ce poate fi mai rău decât Apocalipsa? Nu vreau să par că încerc să evit să conturez măcar un scenariu posibil deși sper că am cititori care pot și singuri, pornind de la starea actuală, să realizeze câte rele pot să urmeze. De la război nuclear, la războiul nostru cu Rusia, la criza economică, falimentul suveran, hiperinflație, introducerea de tichete la combustibili și poate alimente, până la IA care ne va lua joburile sau va ataca băncile sau va face viruși care vor facă plandemia Covid să pălească în comparație sau chiar până la un scenariu Terminator, multe pot să fie astfel de scenarii.
Vă zic însă scenariul care mă înfricoșază pe mine cel mai mult. Acesta este unul în care nimic rău nu se întâmplă și totul merge spre bine. Milioane de oameni vor rămâne în nepăsare, milioane de creștini sau cei care se cred creștini vor continua să viseze la cariere, la proprietăți, la pensii și la distracții. Vă dați seama că aceștia, dacă nu s-au întors până acum, nu se vor întoarce nici în viitor dacă un cutremur mai mare decât cele de care am avut parte până acum nu îi va trezi din amorțire.