În fiecare zi, știrile despre războiul din Iran variază între "aproape de semnarea unui tratat" și "în următoarel 24 de ore ceva nasol urmează să se întâmple". Când spunem despre știri, evindent contează și de unde ne luăm știrile și cum interpretăm. Însă realitățile concrete ne sunt ghidul în interpretarea știrilor "online" care sunt nu de ieri de azi, dar mai ales de când cu IA, fantasme de pe alte meleaguri, povești și interpretări ale așa zisei prese, sau mass-media, care în interpretarea mea este "balaurul cu multe capete" despre care se vorbește în Apocalipsă.

Știrea zilei

Aș începe cu prima știre importantă: PREȚURILE LA BENZINĂRII CONTINUĂ SĂ CREASCĂ. Ce înseamnă asta? Foamete! Înseamnă că mai este puțin și toate prețurile vor expoda, vom avea probabil tichete, vom avea probabil buletine digitale sau aplicații biometrice pe telefon prin care falsificarea tichetelor să fie evitată, vom avea probabil închiderea în casă, ca să economisim combustibil și alte prostii de astea.

Planurile diabolice de distrugere a energiei, care este fundația oricărei economii, se desfășoară sub ochii noștri zi de zi, nu atât prin știrile TV sau de pe Facebook sau de pe X, sau de pe Youtube, cât prin prețurile afișate la benzinării.

Dacă nivelul intelectual, memoria și uneori și cardul multor români fac dificil să perceapă aceste trenduri atunci când cumpără de la hypermarket și dacă cred că acest dezastru al inflației este doar specific nouă românilor, deoarece avem cel mai prost guvern din UE (cum altfel s-ar explica faptul că avem cea mai scumpă energie electrică cu cel mai mare bazin hidro din Europa?), este clar că această creștere a apărut și este mai ales legată de războiul din Iran și strâmtoarea Hormuz, unde pacea nu se prevede în niciun scenariu.

Iar prețul petrolului este doar scânteia care va da foc unei situații anterioare oricum agravate în UE de o conducere incompetentă și coruptă, de decizii economice aberante dictate de ideologii și de riscul unui conflict extins cu Rusia.

Exercițiu de optimism

Nu îmi este greu să fac scenarii. De formare matematician, nu e ceva dificil pentru mine să evaluez spațiul de soluții al unei probleme cu anumiți parametrii și anumite constrângeri clare. Personal, nu văd nicio ieșire prin pace din războiul din Iran. Când spun ieșire, mă refer inclusiv la posibilitatea ca SUA să bată Iranul atât de rău încât efectiv Iranul să cedeze, petrolul să treacă din nou, rafinăriile țărilor din Golf să nu mai fie bombardate și reparațiile să înceapă, altfel spus, pe scurt, viața să revină la normal, adică Imperiul să recapete controlul în zonă.

Dar care normal, căci înainte de războiul din Iran aveam războiul tarifar între Trump și restul lumii care de asemenea a provocat șocuri pe burse și a amenințat globalizarea și a pus presiuni pe prețuri, pe comerț, pe economie în general. 

Dar dacă în războiul tarifar, noi românii eram cumva favorizați deoarece nu avem exporturi în SUA, iar dacă SUA ar pune tarife mari la mărfurile chinezești, bunul simț economic ne-ar spune că mărfurile chinezești ajunse la noi ar fi mai ieftine, în războiul din Iran treaba se împute mult mai rău, în sensul că dacă Trump a încercat să distrugă economia globală și globalizarea prin tarife și nu a reușit, cu strâmtoarea poate reuși.

Am explicat într-un articol anterior că Trump a fost consiliat că acest război putea sălta prețul petrolului la 200 de dolari. Prostul se laudă că așa îl avertizau mulți înainte să pornească turbarea asta și se laudă că iată că prețul nu a ajuns chiar la 200. Nici prin cap nu îi trece, sau poate asta și vrea, că e doar chestiune de timp și prețul va ajunge și la 200.

Ce scenariu optimist să putem atunci concepe dacă luăm toate informațiile actuale:
- Trump știa de riscurile economice ale războiului și totuși nu a evitat
- Trump nu poate să se dea bătut și să lase iranienii să facă ce vor în zonă. Un astfel de scenariu oricum ar însemna incertitudine și prețuri mari deoarece nimeni nu ar mai investi în golf. Adică chinezii poate ar fi tentați, deși un asemenea cadou, anume ditamai zonă hot a lumii unde până mai ieri SUA avea cea mai mare concentrare de trupe și baze, pare cam șocant și pentru chinezi să primească peste noapte. Pare un fel de "cal troian".
- Trump nu poate face nimic prin care să îi convingă pe iranieni să lase navele să treacă și să nu mai bombardeze facilitățile petroliere și vasele statelor din golf și ale aliaților SUA care trec pe acolo. Poate dacă SUA ar ataca Israelul, asta ar convinge Iranul, dar este exclus. Poate dacă SUA ar forța Israel-ul să permită crearea unui stat palestinian, să se retragă din Liban și să nu mai măcelărească palestinienii, poate atunci Iran ar accepta. Dar astea sunt imposibliltăți.

Iată deci de ce un scenariu pozitiv nu poate fi conceput.

Putem însă spera într-o lebădă neagră, o soluție de conviețuire care să detensioneze relațiile, să permită traficul și să alunge prospectul unei crize economice globale cum nu a mai fost?

O lebăgă neagră nu este exclusă. De la IA, la extratereștrii, orice este posibil. Evident că nu orice, dar să zicem. Ne putem lega speranțele oare de faptul că chinezii au suficientă putere cât să strângă mâna lui Trump și să forțeze o soluție care să nu ducă la un crash global economic detrerminat de prețul petrolului? Nu văd cum!

O altă lebădă neagră ar fi creșterea capacităților de extracție ale altor zone și transferul mai rapid la energia verde. Dar aici de departe China are un start. Nu doar extracția de petrol, de cărbune și panourile solare sunt la cifre exponențiale mai mari în China decât în restul lumii - mă refer la evoluțiile recente - dar cu cât situația se lungește, cu atât avantajul competitiv al chinezilor crește deoarece productivitatea este de partea lor. Mă refer aici la faptul că un preț crescut al petrolului va lovi mult mai mult în Imperiu și în colonii decât în China sau în Rusia.

Într-adevăr nu este chiar de necrezut că o astfel de situație, care oricum este cea mai probabilă, poate duce la un viitor în care China devine lider de necontestat al lumii, fără conflict armat și modelul chinezesc exportat pe alocuri, duplicat în performanțe, cu o lume puțin mai fără războaiele actuale provocate de încercările SUA de a rămâne Imperiu, poate însemna o lume mai bună și pentru noi, la marginea lumii, la marginea Imperiului.

Israel

Din păcate, orice scenariu facem, mai ales pozitiv, ne lovim de Israel. Evreii au arma nucleară și Bibi o va folosi deoarece dacă pierde războiul, va ajunge la pușcărie sau poate chiar va fi autosinucis de cei care îl țin acum la putere deoarece nu a fost în stare să fie "bărbat adevărat" și deși l-a dus de nas pe sclavul Trump, nu l-a dus până la capăt ci a băltit-o la jumătatea drumului.

Folosirea nuclearei de către evrei este un scenariu probabil de evoluție a conflictului deoarece în status-quo, un Iran puternic care pune condițiile, care are liber la comerț internațional, care chiar ia taxă pe navele care trec prin strâmtoare, este un viitor în care zilele Israel-ului sunt numărate.

Dar Israel are dușman nu doar în Iran, ci și în SUA. Democrații vor pune capac nu doar războiului ci pot chiar să ducă la terminarea sprijinului și a "coordonării" militare cu Israel, în sensul că dacă vin democrații la putere, este foarte posibil ca relațiile cu Iranul să se îmbunătățească drastic și Israel să devină doar o stațiune la Marea Mediteraneană, cum dorea Trump să facă Palestina.

Constrângerile legate de politica din SUA nu sunt doar pierderea încrederii și afinității față de Israel și consolidarea unui val antisionist, ci chiar demografia își spune cuvântul: din ce în ce mai mulți musulmani vor ajunge în puncte cheie în politica americană și vor dicta. Iar cum la americani politica externă este chiar mai importantă ca cea internă, chiar un primar, nu doar un deputat sau un senator pot dicta partidului și pot cere liderilor ca să schimbe drastic politicile principale care au dus la dezastrul actual din Imperiu.

Culmea este că războiul civil prevăzut de mulți se pare că va fi amânat. Nu doar democrații dar și o bună parte din republicani s-au săturat de sloganuri și de minciuni și văd în Israel principalul dușman care a dus nu doar la acest război sângeros și la criza economică globală, ci chiar poate duce prin exacerbarea datoriei publice pe fondul războiului, la prăbușirea și disoluția totală a societății, care deja a început.

Unde suntem acum

Trecând peste știrile greu de verificat, cu privire la ce au cerut iranienii, ce a zis Trump, ce a mai amenințat Trump, ce mai face armata în zonă, ce drone mai trimit iranienii și unde, principala chestiune importantă este că Trump urmează să meargă în China.

După mine va fi umilit total, vom asista la un moment de decădere cum nu a mai fost. De la protocol până la tratatele sau lipsa acestora, Trump se va întoarce cu coada între picioare și va avea probleme chiar în a-și face actul bine știut de prezentarea a rezultatelor vizitei, prin succesuri și acorduri de miliarde prin care China va investi, va face și va drege. 

Singurul risc pe care îl prevăd este însă ca nu cumva din disperare , Trump să dea anumite ordine de atac asupra Iranului chiar când e în vizită la chinezi. După cum știm a mai făcut chestii similare, când l-a bombardat pe Assad în timp ce Xi era în vizită în SUA. Prin astfel de momente Trump crede că face demonstrații, că proiectează putere sau cine știe de tulburări psihotice și proiecții fantasmagorice se pot produce în capul unui bolnav. Cert este că aflat la anaghie, strâns cu ușa, un om bolnav la cap devine instabil și capabil de multe acte mai sângeroase și mai diabolice decât atunci când deși tulburat la minte, nu este strâns cu ușa.

Iar dacă în punctul de pornire al războiului din Iran, nefiind strâns cu ușa, Trump a ignorat avertismentele specialiștilor că petrolul poate sări la 200$ ceea ce ar produce șoc economic și criză în întreaga lume, nu l-au dat înapoi din a bombarda ritual o școală de fetițe în prima zi a războiului, în ziua de Purim în care evreii sărbătoresc biruința istorică asupra persanilor și executarea fiilor lui Haman (vezi cartea Esterei), de ce să nu ne așteptăm la evenimente tulburătoare și cu ocazia acestei vizite în China?

Cu sau fără devieri în această vizită, situația este clară și riscurile majore în sensul degradării economice și a agravării nu doar prin prisma prețurilor și a șomajului dar chiar riscuri ca până și utilitățile de bază să fie menținute sau societatea să poată continua în forma actuală, fie și cu o cădere economică majoră și dificultăți mai ales pentru cei săraci.

Diminuarea nivelului de trai este de departe cel mai mic risc și o problemă infimă comparat cu predicțiile mele de ce poate însemna o economie mondială fără 20% din petrol pentru ani buni de aici înainte, cu un conflict în desfășurare care poate oricând evolua spre nuclear, cu un psihopat instabil aflat în posesia genții nucleare care poate declanșa sfârșitul lumii și cu o cădere incontrolabilă a Imperiului, care pare să nu mai poată fi reglată prin mecanisme interne și nici măcar să se asemene unei demolări controlate în care să știm ce și unde urmează să facă poc.