După ce a fost vizita lui Putin în Alaska, publicul nu a aflat mare lucru legat de negocieri. Declarațiile celor doi de după au fost sumare, generale, pline de blah-blah-uri. Diplomație. Ulterior nu s-a văzut nimic: Rusia nu a dat înapoi, Ucraina nu a dat înapoi. Ce negocieri și ce rezultate a făcut Trump? Poate faptul că Putin încă nu a dat cu nucleara peste ucrainieni?
La fel și acum cu China. Tot ce știm este că poate-poate chinezii vor cumpăra mai multă soia de la Trump ca să îi fericească pe fermierii lowiq din balta electorală a lui Trump. Nimic cu Iranul, nimic cu Taiwan. De fapt, avertismente legate de Taiwan. Din partea Chinei!
Ah și mai știm ceva. Astăzi totul a fost pe burse a fost pe roșu cu excepția petrolului care iar a crescut cam cu 3%.
Ce putea însă să se întâmple și ce fel de declarații puteam avea? Poate totul este în ascuns, poate au fost semnate tratate economice, poate-poate se va evita un război nuclear.
Trump nu mai are variante prea multe. Ultima care i-a rămas este nucleara. Doar nucleara în Iran va arăta puterea SUA - cel puțin în capul lui - și va intimida și pe ruși și pe chinezi care vor lua aminte. Doar folosind nucleara, turbații americani cred că mai pot să rămână Imperiu și să dicteze peste tot ce vor ei și să sugă munca omenirii ei stând la butone și apăsând ba câte trilioane să fie tipărite, ba ce avioane să fie mutate dintr-o bază în alta, ba ce rachete și ce țintă să lovească, și în final câte nucleare să dea și unde.
Evident forțele care au dus la pornirea acestui război sunt cele care dictează în continuare și singura problemă este că timpul este scurt deoarece vin alegerile și Trump poate fi închis, nu doar dat jos. Dar evident nu doar Trump ci și militarii care au executat aceste ordine ilegale, căci război fără acordul senatului nu este legal iar ordinul direct de la președinte nu se execută dacă nu este legal.
SUA nu are cum să constrângă China. China a flituit deja sancțiunile americane. SUA au dat sancțiuni punctuale către anumite companii chinezești. Statul chinezesc a dat lege că orice companie care va respecta sancțiunile americane va fi sancționată. Prin urmare, avem în premieră o situație neașteptată: SUA cere companiilor chinezești să asculte și să se supună sancțiunilor, companiile însă nu respectă sancțiunile americane iar guvernul chinez dă lege care să interzică sancțiunile americane.
Trump a încercat să îi lovească pe chinezi cu tarifele și a dat singurul cu piciorul în cui, deoarece chinezii doar au tăiat metalele rare și rapid SUA s-au făcut că plouă și au ridicat sancțiunile. Nici măcar nu au umblat la prețuri, nici măcar nu au tăiat alte bunuri de larg consum sau să reducă anumite importuri, DOAR metalele rare, care financiar nu înseamnă prea mult pentru chinezi ca export, însă în lanțul de producție sunt esențiale pentru industria americană care acum are o mare problemă.
După răzbelul din Iran, SUA au ajuns fără rachete și fără muniție pe care pentru a le produce au nevoie de metale rare care vin din China. Evident ele pot veni și din altă parte, însă la prețuri mult mai mari și în cantități mult mai mici. Prin urmare ritmul de producție este extrem de lent și reaprovizionarea armatei este problematică. Nu doar că la nevoie SUA nu poate ajuta Taiwan-ul, dar nici măcar nu poate continua bombardarea Iranului deoarece rachetele nu mai sunt, stocurile s-au epuizat iar producția este dependentă de metalele rare care nu mai vin de la chinezi.
De aceea s-a dus Trump cu atâția oameni de afaceri după el, deoarece vrea să dea impresia și să propună un reset. Trump crede că chinezii sunt suficient de proști încât să tolereze atacul Iranului, un membru BRICS, coaliția chinezilor ca alternativă la Imperiu și în același timp să continue colaborarea cu americanii. Trump crede că chinezii vor fi impresionați de tarife sau de sancțiuni deși cei care vor pierde vor fi tot americanii care sunt dependenți de mărfurile ieftine ale chinezilor, care însă de când cu petrolul nu vor mai fi chiar atât de ieftine, ba din ce în ce mai scumpe, așa cum putem vedea pe meleaguri mioritice.
Sărăcia și inflația de la noi nu este doar locală, ci este Imperială. În timp ce exporturile către Imperiu ale Chinei scad, mărfurile produse sunt redirecționate catre intern unde crește nivelul de trai și abundența și în cele din urmă prosperitatea. Așa se face că nivelul de trai pentru chinezul de rând crește de la an la an în timp ce pentru cetățeanul imperial, fie de la centru, fie de la periferie ca noi, viața va fi din ce în ce mai grea.
Iran este doar o etapă în decăderea Imperiului. Vom vedea acum un moment de răbufnire prin folosirea nuclearelor care dupa ce își vor pierde magia, vom vedea cu adevărat că împăratul este în fundul vol. Apoi va fi coadă la BRICS, vom vedea cum ai noștri politicieni vor începe să se milogească și să o dea întoarsă rapid cu 180 de grade peste noapte chiar în primele săptămâni care vor urma schimbului de nucleare.
Va fi coadă la BRICS ca să primim petrol, resurse și medicamentele necesare unui minim trai decent în urma prăbușirii sistemului financiar și a ceea ce se numește acum lanț de producție deși cam 99% din producție în ziua noastră se face în China sau depinde de chinezi, cel puțin prin prisma materiei prime. Este însă doar chestiune de timp până când nu doar materia primă ci și energia și finanțele vor veni de la est, nu de la vest ca acum.
Ca întotdeauna în istorie, vom fi ultimii care fug dintr-o casă care a luat foc și ultimii care intră într-o casă unde viața e mai bună și mai prosperă.