Strategia americană de acum înainte se numește SCORCHED EARTH. Nu chiar de acum înainte ci de mai ieri. Vă reamintesc: Trump a repetat în mai multe rânduri că experții îl avertizau înainte de război că dacă va ataca Iranul, petrolul va sări la 200$. Trump spune asta ca să se laude că iată, petrolul nu e chiar cât credeau consilierii, prin urmare el este mai deștept.
Ce trebuie însă să înțelegem din această argumentare a lui Trump, atunci când e întrebat de consecințele economice, este că deși experții l-au avertizat, totuși a mers înainte cu atacul asupra Iranului. Prin urmare, lucrurile nu se pot termina cu o retragere a americanilor și cu acceptarea înfrângerii deoarece nu rațiunea dictează, sau cel puțin nu rațiunea economică, ci alte scopuri, așa cum singur Trump răspunde: "am făcut-o ca să ajutăm Israel-ul".
Cât de necesară era atacarea Iranului este greu de zis. Dacă ne întoarcem la rădăcina problemei, aceasta este evidentă: decăderea economică și financiară a Imperiului, necesită ca ultimele resurse să fie folosite pentru a putea apăra și recupera ce au pierdut. Asta înseamna RĂZBOI. Că este în Ucraina, că este în Iran, că este în Taiwan, undeva aceste războaie între Imperiu și Euroasia trebuie să refubnească.
Dintr-o anume perspectivă, putem spune că pentru noi românii este poate chiar mai bine că războiul a răbufnit în Iran și nu am avut parte de Biden reales, care să stimuleze în continuare Ucraina, să trimită bani și arme și mai multe și poate chiar să fermenteze expansiuena războiului și implicarea - în locul Israel-ului în Iran, a României în Ucraina.
Cum au putut americanii să permită sacrificarea într-o asemenea măsură a Israel-ului? Mare parte din evreii chiar cei cu bani, cei care nu sunt fanatici religiosi, se tem că statul Israel poate dispărea din cauza acestei aventuri. Deci privind rece, SUA au sacrificat cumva Israel-ul chiar Trump declară că au încercat să îl ajute.
Cu siguranță, dacă regimul pica și meandrele Mossadului aveau succes în Iran, discuția era cu totul alta, dar nu pica faptul că Iran este un război de frontieră între imperii. Încă nu este prea târziu ca aceasta să se întâmple totuși. Nici în Siria nu le-a ieșit din prima.
Deci SUA are nevoie neapărată să taie Iranul pentru a tăia cordonul ombilical terestru dintre China și Europa, nodul gordian al drumului mătăsii, alternativa chinezilor la traficul maritim care poate fi oricând perturbat de americani, cum vedem acum că au blocat - prin acțiunile lor - strâmtoarea Hormuz.
Vă reamintim că înainte de Iran, SUA au încercat să preia controlul în Turcia pentru a tăia atât conexiunile energetice între Europa și zona Caspică cât și între China și Europa. Turcia a devenit efectiv un hub intercontinental de marfă pe toate canalele și aerian, și terestru și maritim. Puterea Chinei poate împinge trasee directe feroviare între China și Europa care pot aduce marfa chinezească în maxim câteva zile, ceea ce ar tăia drastic costul produselor chinezești scumpe, rentabile actual chiar cu avionul, care venind feroviar pe trasee de mare viteză construite de chinezi ar putea efectiv distruge orice competitivitate americană și ar rupe definitiv Europa de SUA.
Așa cum au tăiat Germania de Rusia energetic prin dinamitarea Nord Stream 2 și prin pornirea războiului din Ucraina și povestea sancțiunilor, americanii lovesc în Eurasia economic încercând să taie toate conexiunile mărfurilor chinezești care încearcă să evite traseele maritime unde SUA controlează complet și pot prin asta decide până unde vor tolera expansiunea chinezească și când va fi momentul să taie acest flux.
Știm că mare parte dintre imperii de-a lungul istoriei au fost maritime sau s-au bazat foarte mult pe puterea navală care permite transport eficient de trupe și mărfuri și în contrast cu cucerirea terestră necesită resurse mult mai puține pentru protejarea unui număr mare de colonii și teritorii importante pentru proiecția puterii Imperiului respectiv.
De aceea China nu poate spera la dominație și continuarea expansiunii economice fără a-și asigura suveranitatea transportului de marfă și martifim știm că deocamdată nu o poate face și prea curând, fără război nu o pot face. Dar chinezii au ales alternativa terestră construind drumuri către vest, conducte, infrastructură. Pentru a-și vinde mărfurile și a aduce resurse, chinezii au construit masiv terestru cât dacă ar fi avut mii de porturi sau șantiere maritime. Din cauza particularităților binecunoscute, China nu prea a avut opțiunea să se extindă maritim, că construiască porturi, să construiască nave și să încerce expansiunea pe această cale. A reusit suficient, dar fără război nu va putea niciodată mai mult. De aceea, Taiwan va fi a doua piesă câștigată de China dupa Hong Kong pe care nu o primea dacă nu avea puterea economică care să dicteze această reușită.
Încercând așadar să își creeze o rețea terestră și spre Africa și spre Europa, pentru transport de resurse dinspre Africa și pentru adus de produse înspre Europa, China are nevoie de Iran. Uitați-vă pe hartă: pentru a trece fie spre Europa fie spre Africa, China are nevoie de Iran. Pentru Europa ar fi alternativa nord (Kazahstan-Rusia) dar pentru mărfuri este impractică. Pentru resurse au deja tot ce trebuie, au autostradă construită în Kazahstan și conducte până în Siberia pentru a aduce petrol și gaze de la ruși.
Este clar de ce americanii încearcă să taie China prin Iran. Dacă vor controla Iranul, vor putea tăia China așa cum controlând Ucraina au tăiat Rusia de Europa. Lucrurile sunt simple.
Faptul că acum s-au împotmolic este doar o chestiune operațională. Ține de timp și de calcule. Este adevărat că au blocat strâmtoarea, dar ce dacă? SUA nu vor suferi cel mai mult, chinezii vor suferi mai mult iar Europa de asemenea. Orice speranță de revenire economică a europenilor este acum anulată și SUA va putea să îi folosească pe europeni pentru orice ar avea nevoie în viitor. O Europă puternică economic nu este doar un competitor economic al SUA dar este un pion care se mișcă mult mai greu. Uitați-vă acum la ce toane fac nemții: ba că ajută, ba că nu ajută, ba că au nevoie, ba că nu au nevoie de americani ca să fie protejați. Asemenea bătăi de cap nu a avut SUA niciodată, o revoltă de facto a coloniilor. Cu sărăcia bătând la ușă și cu noi crize la orizont, europenii se vor alinia mult mai ușor, fie la o invazie asupra Rusiei fie asupra Iranului.
Repet mereu Ucraina deoarece faptul că acum avem Iranul în prim-plan nu înseamnă deloc că situația va fi aceeași mâine și că SUA nu pot schimba din nou macazul dacă se ivesc oportunități. Iar Transnistria de exemplu poate fi o oportunitate, în sensul în care deseori am detaliat aici, cum vedem noi un scenariu apocaliptic pentru România în care conduși de trădători și retardați, vom intra ca proștii într-un război sinucigaș, fiind folosiți pe post de carne de tun și fraier care să încaseze nuclearele de avertisment ale rușilor care au dileme acum pe cine să le arunce prima dată.
Din fericire, cred că escaladarea în Iran prin bombardarea infrastructurii este de departe low hanging fruit al variantelor pe care le au americanii. Privind prin prisma obiectivelor de a frâna și a pune bețe în roate Chinei, bombardarea infrastructurii Iranului este o evoluție firească logic și pe care de altfel Trump nu se ferește să o expună tocmai pentru că este deja pregătită și este consolidată în mentalul decizional Imperial , singura dilemă fiind timeline-ul și evitarea unor consecințe care pot fi nasoale, cum ar fi lovirea din nou a Israel-ului sau retalierea iranienilor în țările din Peninsula Arabică în aceeași măsură și provocarea unei crize financiare incontrolabile pentru americani.
Deci ar fi ideal pentru americani să poată distruge infrastructura Iranului cu condiția ca retalierea să nu producă o criză financiară prin lovirea de către iranieni a unor obiective importante din Peninsula Arabică care să fie legate fie de petrol, rafinării, depozite, fie de fabrici de desalinare a apei, care ar îngropa economic peninsula, fie simplu și doar de traficul maritim în strâmtoare.
Anume dacă SUA atacă infrastructura și Iran continua sau accentuează să atace nave, va fi evident rău deoarece o criză financiară se poate produce și asta va produce o lovitură în viitoarele alegeri republicanilor.
Se înțelege că dacă SUA ar avea o soluție la loviturile iranienilor, planul de distrugere a infrastructurii Iranului ar fi doar o chestiune de timp.
Predicția mea este ca indiferent de găsirea unei soluții la retalierea iranienilor, distrugerea infrastructurii va începe, atât pentru a încerca în continuare lovirea regimului și obținerea rezultatului final, indiferent de consecințe, cât și pentru a a pregăti terenul pentru o invazie terestră, care poate fi parțială, temporară, punctuală, cu scopuri limitate de a ocupa anumite obiective și de a împiedica refacerea și reconsolidarea capacităților militare iraniene.
Sunt de acord că nucleara ar fi calea mai ușoară de urmat acestor doi pași ca alternativă, anume lovirea infrastructurii și invazia terestră. Dar nucleara prezintă mai multe complicații și ca risc este mai puțin preferată de către soldați.
Cu toate acestea, prospectul nuclear (fără cele două escaladări menționate) nu a picat complet ci probabil dacă soldații vor tergiversa și vor refuza escaladarea, se va găsi o modalitate de a sări direct la nucleară, fie din partea SUA, fie mai probabil de partea Israel-ului.