4 Iunie 2026 - Trăim la sfârșitul istoriei într-un moment efectiv supra-realist: președintele Trump, cel care a dat ordinul executării liderului religios al Iranl-ului Ali Khamenei, un fel de papă pentru musulmanii șiiți, declară acum că este gata să se întâlnească cu fiul acestuia, Mojtaba Hamenei, pe care îl respectă, noul lider religios, ales de iranieni în vâltoarea atacurilor americane ca să nu se dezintegreze total și să poată uni țara în confruntarea cu „marele satan”.

Nu cred că am avut ocazia să discut despre felul cum a murit Ali Khamenei. A ales să nu meargă în bunkere și să stea acasă, la locuința sa, deși era evident țintă și fusese avertizat, existau numeroase indicii că va fi clar omorât sau măcar se va încerca omorârea sa. Propagandiștii din Iran spun că Ali ar fi zis că dacă poporul nu are unde să se ascundă nici el nu se va ascunde în bunkere. Evident, argumentul este jalnic, pentru un lider care are menirea să conducă și pentru asta, prima regulă este să supraviețuiască. Dar cum era oricum bătrân și avea cancer de prostată, e posibil să se fii gândit că dacă moare ca martir, moștenirea sa va fi mai puternică în sensul de motivare și întărire a poporului în lupta cu „marele satan”. Ce trebuie însă menționat este că în acel atac, a murit tatăl, nevasta, fiica, sora și cumnatul actualului lider cu care Trump dorește să se întâlnească.

Trump își joacă evident rolul de nebun, clovn care una spune și alta face. Pe Mojtaba Khamenei, fiul lui Ali și actualul lider religios, ales după omorârea lui Ali, au încercat să îl omoare, atât evreii cât și Trump în timpul războiului.

Dar deoarece acesta a fost atât de bine ascuns, Trump a lansat zvonul chiar că nu se știe dacă mai este în viață. Deoarece americanii cu toți sateliții lor nu puteau să îl localizeze, Trump spera că acesta murise deja. Dar Mojtaba Hamenei nu murise, ci se ascundea atât de bine încât americanii și evreii nu aveau niciun indiciu legat de posibila sa prezență atât fizică, ca locație cât și dacă mai este în viață.

Iată deci de ce orice predicție chiar pe termen de o lună va fi extrem de dificilă, deoarece lumea e condusă de nebuni posedați de demoni și orice predicție rațională poate fi oricând nulificată de evoluții iraționale.

Continui însă tradiția lansată în luna Mai (vezi articolul Moment de respiro) și încurajat de faptul că predicția mea a fost corectă, actualizez și consolidez perspectivele menționate acolo. Reiau doar status-quo-ul care a fost fundamentul predicției:

  • SUA nu poate face schimbarea de regim din Iran. Fără schimbare de regim, războiul nu se poate opri. Va fi nevoie de invazie terestră sau escaladare, adică folosirea de nucleare.

  • Iran are capacitatea să blocheze strâmtoarea. Cel puțin deocamdată. Cel puțin din ce vedem. Cu strâmtoarea blocată, economia va intra cert într-o depresie seculară: globalizarea se va limita, inflația va ajute la cote insuportabile. 2020 a fost doar un "demo" pentru ceea ce poate dura acum zeci de ani de aici înainte.

  • dacă Iran rezistă și nu intră în implozie ca stat și dacă SUA nu reușește invazia terestră, Iran poate dezvolta nucleara și lucrurile se vor schimba dramatic. Chiar dacă SUA folosește nucleare, regimul poate să reziste și să dezvolte nucleara.

Și de asemenea, reiau aici concluzia acelui articol de la începutul lunii Mai:

  • nu vom avea escaladări majore prea curând ci doar manevre variate

  • după vizita lui Trump în China și predictibilul eșec, escaladarea este obligatorie deoarece americanii nu mai au altă carte decât nucleara

Deci, mare lucru nu s-a schimbat la status-quo de atunci: Iran nu cedează, SUA nu au cu ce să îi forțeze. Deși au fost câteva nave care au trecut prin strâmtoare, impactul asupra economiei rămâne major. Deși Trump a amenințat cu bombardarea și trimiterea în Evul Mediu ("Open the F*****' Strait, you crazy bastards, or you'll be living in Hell — JUST WATCH! [1]), se pare că opțiunea bombardamentului a fost amânată. Sunt mai multe cauze și aici intrăm în explicarea punctului 2 al concluziei de mai sus din articolul din Mai și de ce aceasta nu s-a îndeplinit încă și când urmează să aibă loc.

Pe atunci, principala frână la escaladare era vizita lui Trump în China, care putea teoretic rezolva problema: dacă chinezii primeau de la Trump ce vor ei cel mai mult (renunțarea la Taiwan, măcar declarativ), chinezii puteau strânge mâna iranienilor să cedeze cel puțin partea cu Libanul din negocieri și să accepte redeschiderea strâmtorii, poate chiar cu menținerea sancțiunilor și poate chiar fără eliberarea fondurilor blocate ale iranienilor (despre care am mai scris în articolele anterioare). Pentru Iran, supraviețuirea regimului și alungarea trupelor americane din bazele țărilor arabe din Golf ar fi fost o victorie notabilă, chiar dacă de moment.

Vizita în China a lui Trump a fost un nothing-burger, cel puțin la ce s-a văzut. Trump nu a obținut nimic, decât avertismente din partea Chinei, cu privire la Taiwan.

Este momentul poate să amintesc și în acest articol, deși o fac în mai toate și probabil toată lumea realizează deja acest aspect, dincolo de problema războiului cu Iran-ul și a celui cu Ucraina, SUA are o mare problemă cu datoriile și dinamita financiară care stă să explodeze. Yield-urile la bondurile americane, dobânda cerută de investitori ca să cumpere obligațiuni pe termen lung sunt din ce în ce mai mari, semn că investitorii nu mai sunt dispuși să finanțeze guvernul SUA. Ce înseamnă asta? Pe scurt înseamnă că SUA este pe marginea prăpastiei din punct financiar. De la un moment din care nu se mai poate întoarce, datoria va cântări atât de greu încât tiparnița va merge continuu, dobânzile vor exploda, dolarul va pica și SUA vor intra în stagflație seculară, adică inflație coroborată cu prăbușire economică atât a consumului cât și a producției. Parte importantă din soluție va fi reducerea cheltuielilor bugetare ale statului, anume pensii, sănătate și mai ales armată.

Nu mă pot abține să nu reamintesc cititorilor vechi că acest subiect al prăbușirii uriașului a fost tratat de peste 15 ani pe acest bloc și de-a lungul anilor am explicat în amănunt cum a dominat SUA, ce rol are petrodolarul, de ce nu a picat SUA după renunțarea legării dolarului la aur, de ce SUA au produs, fermentat și stimulat războiul din Ucraina și de ce inevitabil vor produce războaie în cât mai multe țări pentru a folosi ultima resursă pe care o au: armata.

DAR, pe atunci, nu puteam prezice că SUA se va opinti de Iran. Iran pune mari probleme militare SUA deoarece dronele combinate cu poziția geografică permit Iranului să blocheze strâmtoarea și să amenințe statele din Golf, ceea ce combinat, efectul acestei capabilități se poate echivala cu deținerea armei nucleare.

De aceea, ca fapt divers, personal nu cred zvonurile legate de producerea armei nucleare de către iranieni: deoarece o au deja, prin drone și poziție. Cum văd eu lucrurile, Iran a încercat să dezvolte arma nucleară. Treptat a ajuns la necesitatea ca dezvoltarea acesteia să aibă loc în condiții de securitate extremă, în bunkere imense subterane, foarte solide, foarte bine securizate. Vă amintiți cum periodic Mossadul executa oameni de știință iranieni implicați în cercetarea nucelară? Ei bine, cu timpul Iran a fost nevoit să dezvolte aceste baze subterane. Tot cu timpul, având aceste baze, s-au gândit să facă și rachete balistice, nimic foarte complicat. De ce? Pe cine să amenințe cu ele? Pe Israel, așa cum vedem și de asemenea traficul prin strâmtoare! Dronele au fost bonus. Faptul că în prezent dronele au ajuns atât de sofisticate, ieftine și utile, este un bonus nesperat pentru armata iranului care a dezvoltat în avans această armă, au avut viziunea cât de utile vor fi, au avut infrastructura bunkerelor subterane, construite ca necesitate a acțiunilor mossad de „sabotare” a cercetării și dezvoltării armei nucleare.

Dupa mine, în prezent, Iran are capacitatea și de mult timp a avut capacitatea să dezvolte arma nucleară, dar nu a dorit să ofere un „casus beli” pe tavă americanilor, ei sperând că orice conflict se va limita la unul reciproc doar cu Israel și maxim cu statele arabe. Iranienii au făcut tot ce au putut de-a lungul anilor să evite un conflict cu SUA din motive evidente.

Dar cum inevitabilul s-a produs, după experiența avută, Iran dorește continuarea conflictului pentru a „rezolva” chestiunea fondurilor blocate, ale sancțiunilor și chiar a palestinienilor. Iran pas cu pas, dacă va continua să domine, va cere nu doar retragerea Israel din Liban ci poate chiar un stat palestinian.

Nu va putea face asta acum, în negocierile actuale, ci va fi nevoie să atragă de partea sa și câteva state arabe din golf, poate Oman, poate Bahrein, rămâne de văzut. Altfel spus, ar avea nevoie de un cap de pod în golf, pe lângă yemeniți, care sunt limitati ca capacități.

Am lungit puțin articolul ca să explic de ce într-adevăr Israel prin atacarea Iranului a deschis cutia pandorei. Dar asta au și vrut și cum am menționat, presiunea eshatologică a unei părți din puterea actuală politică din Israel are ca obiectiv nici mai mult nici mai puțin provocarea unui război mondial nuclear în urma căruia ar urma să vină Mesia. Prin urmare, pe ei nu îi interesează neapărat să facă Israel-ul mare, nu îi interesează neapărat să facă schimbarea de regim din Iran, nici măcar nu îi interesează neapărat să secătuiască SUA și să bage în faliment guvernul american prin acest război cu Iranul și prin consecințele dezastruoase pentru economia globală la care s-a ajuns din cauza lui. Ei nu vor nici mai puțin nici mai mult decât RĂZBOI TOTAL în care vestul și estul să se distrugă și pe fondul apocalipsei, să le vină Mesia care să îi pună pe ei stăpânii lumii și atunci fiecare evreu va avea 40 de goimi sclavi. Probail cu cip în cap, ca să fie cuminți și să nu se autodetoneze din greșală în preajma stăpânilor ...

Deci vizita cu China a trecut și eu mă așteptam la escaladare. Am explicat în articolele anterioare ce înțeleg prin escaladare, rezum pe scurt în ordinea gravității escaladării:

  1. bombardat infrastructură, poduri, străzi, fabrici, etc. Iran urma să răspundă similar, bombardând fabrici de desalinizare a apei din golf și întorcând în Evul Mediu pe arăbeți

  2. invazie terestră și/sau

  3. nucleare

Urgența era faptul că vin alegerile în SUA și e posibil ca democrații să preia cârma și Trump să fie dat jos. La pachet, urgență ar mai fi prăbușirea necontrolată a sistemului financiar imperial, care în ascuns (pentru cei care nu au habar) suferă deja lovitură după lovitură ca niște crăpături într-un baraj care spun experților că este doar chesiune de timp. Mă refer aici la creșterea yield-urilor la bondurile americane, japoneze și europene, adică pe toată lungimea imperiului [2]. Deci Trump nu își permite să aștepte.

Dar, ce nu știam eu atunci este că va fi campionatul mondial de fotbal în SUA. Nefiind sportănac, nu am avut habar de astea. Acum că începe campionatul este evident că Trump nu dorește nicio escaladare ci are mâinile legate. Chestiunea asta nu se discută nicăieri pe internet! Mie mi se pare însă de bun simț și foarte clar. Imaginați-vă că Trump bombardează Iranul, îi trimite în Evul Mediu, le distruge poduri, fabrici, clădiri. Mii de morți, filmări live cu oameni care rămân pe străzi, mor de foame, dezastre etc. Mai nasol ca Gaza care deja cumva a deschis „terenul” apocalipsei în sensul că a normalizat genocidul și a făcut ca știrile să nu mai sensibilizeze pe nimeni și protestele la astfel de crime oribile să fie limitate, răsuflate, ocazionale și fără impact real în societate sau în politică, ce să mai zicem de oprirea măcelului.

Deci cumva bopulația din vest este „vaccinată” la crimele propriilor guverne și câtă vreme ei își primesc salariul și pot merge la hypermarket să cumpere pentru burdihan, totul este ok, politica e politică și nimic mai mult.

Cu toate acestea, Trump, atenționat probabil de experții serviciilor de securitate, realzează că riscurile unor atentate la meciurile campionatului mondial, ca urmare a bombardării Iran-ului ar fi transmise posibil live și ar face SUA de rahat în întreaga lume. Nu doar că ar fi mulți morți și curentul anti-război din SUA ar fi și mai puternic, dar orice atentat în SUA nu ar mai unifica poporul împotriva Iranului pentru o eventuală invazie terestră, ci din contră ar pecetlui acest război pe modelul Vietnam-ului unde SUA s-au retras pe final când câștigaseră deoarece presiunea internă a dictat.

Așa, dacă are răbdare, Trump poate primește cadou de la Bibi un nou 911 și astfel, după Campionat, invazia poate fi promovată facil, vor avea carne de tun dispusă să meargă să lupte cu dușmanii care iată cât rău au făcut Americii, tocmai când întreaga lume era cu ochiul pe ea, anume pe meciurile Campionatului Mondail de Fotbal.

Deci asta cred eu că este frâna actuală, nu atât incapacitatea armatei SUA de a mai face ceva în plus Iran-ului care ce ar putea să mai facă: să limiteze și mai mult traficul decât acum? Să bombardeze și mai rău țările din golf și poate să reia rachetele asupra Israel-ului? Nu cred, SUA ar putea să bombardeze Iranul nasol și ar putea să continue de unde s-au oprit iar consecințele vor fi într-adevăr nasoale, dar pe Trump nu îl interesează consecințele economice așa cum a declarat ci „vrea să ajute Israel-ul” deoarece are popularitate mai mare ca Bibi în Israel.

În final, fac o recapitulare: războiul nu s-a terminat, frecușurile actuale sunt doar tatonări și răbufniri de moment menite să taie orice speranță de negocieri. De altfel, în ciuda a ce se vede public, după mine principalul frecuș între Bibi și Trump este următorul: Trump vrea să amâne războiul până după campionat. Pentru asta plănuia să facă un tratat sau un memorandum cu iranienii și apoi să le tragă țeapă, ca și mai înainte, să îi atace pe nepusă masa în timpul memorandum-ului, cum a mai făcut-o. Bibi însă nu are încredere în Trump și mai ales nu ar putea tolera intern o asemenea evoluție deoarece ar fi distrus politic și ca imagine, adică fără război, Bibi e terminat. Chiar dacă Trump l-a asigurat pe Bibi, acesta nu ar putea divulga planul lui Trump ca să își asigure baza că Iran-ul va fi rezolvat în viitor și deocamdată este doar o pauză. De aceea și atacă Libanul și mențin acest conflict, deoarece Bibi are nevoie de război ca să supraviețuiască politic, mare parte din evrei vor Israel-ul mare și vor să vadă rezultatul investiției în Trump.

Pe evrei nu îi interesează campionatele de fotbal și problemele lui Trump de acasă, ei vor direct nucleara, dar la nucleară nu se poate ajunge fără escaladări și fără etape, prin arderea etapelor. Asta e marea problemă. Vedem că Trump face tot ce poate. A dat chiar lege să unifice armata SUA cu a evreilor, chiar și legea legată de acordul congresului pentru ca SUA să intre în război a fost cumva amendată și modificată astfel încât să facă evoluțiile viitoare cât mai facile și Trump să poată urgenta etapele escaladării.

Oricând se poate întâmpla un atentat, dar deocamdată, predicția mea pentru iunie este că va fi pace, vom avea un memorandum și în afara unor frecușuri, escaladare nu va fi în Iran.

După campionat escaladarea este obligatorie!

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] https://theconversation.com/donald-trumps-apocalyptic-and-profane-threats-against-iran-expose-the-unhinged-language-of-war-279801

[2] https://www.cruxinvestor.com/posts/japans-yen-crisis-is-emerging-as-the-hidden-risk-behind-rising-us-bond-yields