Nu vreau să bălăcăresc vașnicul popor mioritic, mândru de istoria sa bravă și spectaculoasă. Toți profesorii de istorie ne învață cum suntem noi un neam cu mult mai breaz ca alte neamuri deoarece am rezistat între imperii. Niciunul însă nu ne spune și partea a doua. Nu am fost în stare nici măcar să visăm la un imperiu și am rezistat între imperii deoarece noi nu am fost în stare să fim un imperiu, mintea noastră nu e făcută să gândească MARE.
Dar simpla observație că mereu perspectiva noastră este una de reziști, de oameni care au stat în calea năvălitorilor, în calea rușilor, în calea turcilor, în calea catolicilor, - deși în general nu am prea stat, dar evident se ridică în slăvi momentele puține în care am stat - ar trebui să ne problematizeze. De ce nu ne mândrim cum noi am cucerit pe alții, cum am ajuns până la marginea lumii sau până la ocean sau măcar până la Marea Neagră. De ce nu ne putem mândri că măcar Dobrogea am cucerit-o și nu ne-a fost pusă pe tavă de ruși?
Nu doresc să demoralizez tineretul care ar da din întâmplare peste acest bloc sceptic-realist, la urma urmei este nevoie de minciună și de propagandă, dar cu privire la starea mentală, niciodată nu am înțeles perspectiva defetistă a istoricilor noștri și graba cu care ne mândrim că noi nu am cucerit pe nimeni, că nu am ocupat, că ne-am mulțumit cu mămăliga noastră etc.
Măcar dacă ni s-ar scoate în evidență puținele momente de cuceritori din istoria noastră, măcar dacă am accepta doar din obrăznicie teoriile ungurilor că ei au fost aici înaintea noastră. De ce nu le zicem: da, ați fost și acum suntem noi și data viitoare nu mai plecăm din Budapesta! De ce nu facem asta? De ce nu li se spune la copii, câte campanii a făcut Mihai Viteazu la sud de Dunăre și cum aproape a ajuns la Constantinopol? De ce, de ce și altele, despre care nici măcar nu putem vorbi?
Sintagma pas cu pas mi-ar rămas în cap de la "neamțul bun conducător" dar fierberea în oală pare fi deja o tehnică ușor de observat de toată lumea și practicată în scară largă. Pe lângă fierberea în oală, în ingineria socială mai este cunoscută și formula Problemă-Reacție-Soluție.
Bunăoară în cazul politichiei noastre de acum, deoarece trebuie ca Zelensky de România să ajungă la cârmă cât mai repede că începe răzbelul și ne trebuie un patriot suveranist care să mâne oile la abator, sau mai bine zis la tocănița ursului, avem problema unui președinte învârtit ca un titirez de păpușari: pune pe ăla, vorbește cu ăla. Este logic că soluția salvatoare vor fi anticipatele și este logic că AUR va câștiga în masă iar Zelensky de România va fi pus președinte. Nu mi-e prea clar dacă Georgescu va fi sau Simion, cred că nici nu contează prea mult, deși Georgescu va fi un titirez mai greu de controlat decât Simeon.
Dar nu despre asta doream să discut, despre "marea schimbare" ci despre faptul că în războiul mondial actual, bătălia nu se mai dă între țări ci între companii. Care companie să aibă mai multă datorie de oriunde. De la cele mai bogate locații imobiliare din New York, până la cele mai îndepărtate insule aiurea din Albania, până la cele mai pustii cotloane de păduri de prin munții Gorjului și până la cele mai părăsite mine de aur sau orice bun fizic în cele din urmă, financializarea totală a dus la o sete insațiabilă după datorie.
Nu mai contează foarte mult dacă datoria este către țări sau persoane care nu prea ai acum șansa să scoți nimic de la ei. Tot ce contează este ca datoria să fie făcută deoarece în curând, când vor venii droizii autonomi, roboți soldați însoțiți de drone autonome, obiectivul lor va fi clar: Gigele, casa asta, terenul ăsta este al lui Elon. Deoarece nu ai plătit rata de 5 trilioane de dolari, trebuie să părăsești teritoriul.
Nu vor mai exista polițai deoarece statul va fi falimentat. Nu vor mai exista judecători la care să faci apel, deoarece tribunalele vor fi precum tabletele la care se face acum comanda la fast-food: alegi din menu și bagi cardul, dacă nu ai card, pleci acasă. Nu există om la care să cerșești măcar un os de pui plin de hormoni.
Degeaba se luptă albanezii acum și strică gardul la insula lui Kusher și a fetei lui Trump. În 5 ani, un nou politician va externaliza poliția și va permite companiilor internaționale să trimită echipaje robotizate care să trateze pașnic oamenii. Aceștia vor fi încet și sigur luați de mână unul câte unul și băgați în autobuze și trimiși acasă, iar cei care vor reveni vor avea amenzi aplicate instant pe card cum vor intra pe teritoriul miliardarilor, care pe atunci vor fi trilionari.
Speranța că datoriile pot fi anulate sau că poporul se mai poate scula și poate da jos vreun politician și că sistemul de poate schimba este falsă. Tehnologia deja domină spațiul mediatic, narativ, spațiul financiar și mai ales politica și economia. Rețelele sociale sunt bune ca să organizăm o demonstrație, dar în momentul în care ne decidem să mergem să ocupăm o televiziune, vom vedea cum brusc nu mai avem net și nu mai putem să ne organizăm iar de capul nostru, deoarece suntem dependenți de telefon, nu vom știi ce să facem și ne vom întoarce acasă de pe drum.
Cu privire la situația economică, principiala problema este următoarea: cheltuielile sunt prea mari, total necorelate cu producția. Ca să se schimbe trendul, trebuie tăiat din ele, de unde se poate. În paralel, ar fi ideal ca să creăm un mediu propice producției și dezvoltării.
Dar tăierile nu pot avea loc, cât despre crearea de medii ... 95% din economia noastră e formată din camarila politică care trăiește la țâța statului. Nu se poate tăia de la cei care împart deparece cine împarte, parte-și face, de aceea vedem că legea salarizării favorizează aleșii și umilește încă o dată profesorii. Totodată, crearea unui mediu competitivi, dinamic, care să se adapteze la provocări, la nou, care să crească și să aducă plus valoare este problematică deoarece ar mușca din cota de piață a "partenerilor europeni". În ciuda a ce se spune oficial, nu este loc pentru toți la masă! După cum vedem contractele militare se duc la nemți și avioane se cumpără de la americani, deși la suedezi sunt mult mai ieftine.
Dar tăierile în sine nu sunt deloc o rezolvare a problemelor de fond, anume dezechilibrele între producție și consum. Sunt aplicate acum, dintr-un scop precis: pentru a reporni motoarele migrației spre vest și pentru a primeni o clasă socialiă de săraci pe salariu minim care să fie gata să ia arma în mână dacă li se promite un salariu mediu.
Ar mai fi soluția magică, eshatoplogică aproape, a "reformelor". Reformele structurale presupun schimbări majore în societate, minimizarea statului, reforme administrative, care nu pot fi făcute fără o reformă politică care nu poate fi făcută fără o nouă constituție, care de asemenea nu poate fi făcută fără o reformă politică. Dar așa cum reforma lui Bolojan a tăiat masiv în carne vie, se înțelege că și în politică o reformă se va ocupa tot cu tăieri, prin urmare politicienii nu vor face reforma politică de capul lor, prin urmare nu vom avea nici reforma constituționala și nici reformele administrative.
Nu mai vorbesc că oricum cu privire la ce înseamnă concret reformele, este ditamai dilemă. Povestesc doar scenariul ideal, adică presupunem că avem un diagnostic și am știi foarte bine ce reforme sunt necesare, politice, administrative și economice, dar începând cu reformarea Constituției.
Nu mai vorbesc de asemenea, că fiind o colonie în UE, orice încercare de a schimba ceva în bine este atent monitorizată. UE au observat că Polonia a luat avânt, a depășit Elveția și se apropie vertiginos de Germania. Nu pot tolera ca și România să scoată capul din coadă și de aceea au făcut tot ce se poate ca să producă o criză falsă, legată de deficit și alte aberații de astea, pentru a cere reforme, adică tăiat de investiții, presiune pe mediul economic, băgarea în faliment a micilor companii (vezi scandalul cu taxat TVA-ul la firme ne plătitoare de TVA), creșterea prețului la energie pentru a inhiba producția autohtonă și investițiile externe. Practic tot ce se poate pentru ca noi să rămânem doar o fermă de forță de muncă și eventual, prin aruncarea spre faliment, un dator vândut pe viață creditorilor.
Nu contează dacă acum poate creditorii nu își vor recupera creditele. Dobânda merge mai departe, se cumulează penalități și când apar boții și dronele autonome ale lui Trump, trilionarul, acelea vor veni să facă colectarea și nu le vom putea ataca cu borcane de zacuscă.
Eu sunt sigur însă că acesta este doar începutul, măririle de taxe pe proprietate sunt doar un domol început, procentul de propitari pe meleaguri mioritice este imens, prea mare. Prea mulți oameni deoarece nu au datorii la bancă, stau acasă, fie lucrează la negru, fie trăiesc din ajutoarele sociale. Asta este total neacceptabil pentru elita tehnocrată care vrea ca noi să plătim abonament inclusiv pentru aerul plătit darămite pentru faptul că ei ne garantează securitatea prin umbreala nucleară. Și noi, ca niște nerecunoscători ce suntem, nu vrem salariile de mii de lei pe care armata le dă, ca să ne pregătim de răzbel. Lăsați atunci că o să vedeți voi ce vine.
Dar ce să vină? Variantele sunt multiple, oricine vine însă are programul de guvernare al lui Bolojan, adică strâns de gât capacitățile productive autohtone, pentru a băga în datorie toată țara, de la ultimul țăran care deși poate face credit pe casă, merge la birt pe caiet, până la marile companii românești care începuseră să scoată capul cu exporturi în afară și să concureze de la egal la egal, fie pe domeniul construcțiilor, fie pe ferestre, fie pe transporturi, fie pe IT. Nu e voie așa ceva, capitalul autohton trebuie ținut în frâu și expunerea bancară cât mai mare, obligațiuni emise cât mai multe și pentru a plăti ratele trebuie ca cât mai mulți români să meargă la sclavagie în vest, să locuiască câte 10 într-un apartament și să trimită euroi înapoi cu care familiile să plătească ratele și impozitele vicioase făcute de partidele de Coaliție.
Dar cel mai mare șoc va fi când de vom avea un partid suveranist, vom vedea aceeași mărie chiar dacă cu altă pălărie, deoarece niciunul nu vorbește de ROEXIT, niciunul nu vorbește de datoria vicioasă făcute de partide, ci doar de mac-mac cu privire la "negocierile cu UE", adică ne promit că ei vor negocia mai dur cu europenii și apoi se vor bate în piept că uite trecem și noi la euro ca bulgarii deși asta va aduce un nou val de inflație, dar măcar nu suntem ultimii oameni. Apoi vor mai face unele mutări de bani dintr-un loc în altul și vor tăia probabil total investițiile pe motiv că se fură mult și sunt costuri umflate, dar astfel vor fi bani de donații pe ici pe colo ca să arate că suveranismul este ceva bun și negocierile cu UE chiar dau rezultat.
În final însă, inevitabilul va fi același: o țară vândută toată, de la stat până la companii și indivizi, cu datorii care urmează să fie recuperate de companii private pentru inceput formate din interlopi cu gâtul lat și mai apoi de roboți autonomi. Rezistența va fi punctuală și individuală, pe ici pe colo, fără niciun succes, așa cum acum mii de proteste nu au rezolvat nimic.
Așa cum deseori am mai spus, cancerul este profund și diagnosticul nu este pus corect de nimeni, prin urmare nici tratamentul nu poate scoate nimic. O schimbare nu va fi decât un fals medicament, poate chiar un placebo, vom lua o nouă pastilă care însă nu va avea nimic efect deoarece nu are nicio substanță în ea.
Luate pas cu pas, propunerile, ideile, personalitățile din AUR nu sunt deloc diferite de ceilalți deoarece nu au capacitatea să privească global și să găsească soluția reală la o problemă extrem de gravă: PIERDEREA SUVERANITĂȚII. Este paradoxal cum trădătorul care a semnat acordul a recunoscut că România nu mai are suveranitate cu o nonșalanță specifică unei scursuri umane. Dar și mai grav este că și cei care se pretind a fi suveraniști, nu au nici cea mai mică stăpânire asupra termenilor și nu vor putea face nimic doarece nu vor fi decât încă o clasă nouă de diletanți, incompetenți, pioni și actori într-un scenariu pe care nu sunt capabili să îl înțeleagă și în care ei au doar un rol de păcălici.