Asistăm la o escaladare certă. Termenul escaladare este des folosit, aproape zilnic. Să vedem așadar ce anume este nou, de ce se justifică folosirea termenului escaladare și ce poate urma.


Din partea Ucrainei, ce este nou este targetarea așa zis “în adâncime” a unor obiective rusești economice și civile. Drone care să lovească un rezervor la 500km de graniță au mai fost, dar ce avem acum este normalizarea acestor lovituri. Zilnic aflăm și vedem cu tembelii aplaudă asta ca pe mari realizări ale ucrianienilor, cum încă o rafinărie e lovită sau încă un depozit al unui magazin online. Ca frecvență și periculozitate, această escaladare aș declara-o ca fiind începută o dată cu lovirea acelui autobuz cu elevi ruși dintr-un sătuc de lângă Moscova.


Pentru rusi, acest atentat terorist (ei așa numesc aceste lovituri deoarece nu au declarat încă război Ucrainei!) este similar atacului Hamas asupra evreilor din Octombrie cam acum 3 ani. Poate nu la aceeași amplitutine însă pentru a vă face să înțelegeți, cam acesta este schimbarea percepției populației asupra conflictului în urma acestui atentat asupra copiilor. Dacă la începerea războiului, când doar se apărau, poate ucrainienii mai aveau oarece simpatie într-o anume minoritate din populație, care deși era de acord cu „operațiunea”, considera vinovați clasa politică ucraineană, nu neapărat poporul, acum cred că au început și rușii să îi vadă pe ucrainieni ca pe niște orci.


Am început cu escaladarea fără a trata situația pe front. Poate pentru că pentru noi, românii, escaladarea este mai periculoasă sau mai interesantă decât perceputa monotonie sau imobilitate a frontului. Această percepție este un blind spot sau mai bine zis un perete opac pentru majoritatea oamenilor. E ca și cum uitându-ne la un perete care are o crăpătură, ni se pare foarte stabil. Dar sunt crăpături și crăpături și dacă clădirea are și etaj, o crăpătură, pentru cineva cu oarecare experiență sau logică este clar un indicator al sfârșitului pentru casa respectivă. Tot așa, linia frontului, chiar dacă se mișcă încet nu înseamnă deloc că s-a ajuns la un oarecare echilibru sau că există o oarecare situație de imposibilitate de evoluție.


Deci, contează foarte mult ce anume se întâmplă concret pe front deoarece avansul încet nu înseamnă deloc blocaj sau imobilitate, ci așa cum voi explica, este un meat grinder pentru ucrainieni. Sunt doi indicatori principali pe care îi recomand. În primul rând avansul rușilor este cert. Chiar dacă ritmul este mai lent comparat cu începutul războiului, există totuși un avans, pas cu pas, încetul cu încetul. Din ce în ce însă, mai aproape de Nipru. Nu intru în detalii legate de situația concretă, este suficient să vă uitați pe harta administrată de ucrainieni pentru a vedea că ceea ce spun este adevărat. Deci percepția că războiul este stalemate este una falsă. Există explicații de ce ritmul este încet, există argumente strategice, putem accepta chiar și argumentul competitivității și capacității ucrainienilor de a face avansul încet.


Vom trecem și la indicatorul al doilea, dar acum dacă am bătut în cuite faptul că rușii au clar avantaj și domină pe front și este doar o chestiune de timp, avem deja o explicație a escaladării ucrainienilor. Iată deci de ce au escaladat ei acum: deoarece pe front nu pot face nimic rușilor, pentru a argumenta clienților care îi finanțează că merită să rămână angajații acestora, Zelensky trebuie să „producă” din altă parte.v

Și doar un singur lucru în final la situația de pe front, care nu ar trebui să ne liniștească deloc. Ritmul încet al rușilor poate avea și scop de a pregăti armata și soldații cu un război mult mai amplu cu vestul, caz în care faptul că rușii “avansează încet” nu trebuie deloc să ne liniștească. După căderea ucrainienilor, toți șmecherii care au făcut bâză din spatele acestora de ruși și au donat miliarde, arme, energie și de toate ucrainienilor, pot fi ușor pedepsiți și ocupați de o armată rusească pregătită și forjată care abia va prinde gustul victoriei după ce trece de Ucraina. Rațional, opoziția făcută de ucrainieni nu poate fi replicată nicăieri mai departe spre vest iar la noi vor trece ca prin brânză la fel ca și prin Moldova.


Iată deci două idei principale care rezumează ce am comentat până acum:

  1. rușii domină cert linia de front și avansează

  2. ucrainienii răspund cu lovituri „în adâncime” pentru a justifica ajutoarele primite


Deci dacă ucrainienii sunt dipsuși să dea orice lovitură posibilă Rusiei, indiferent de consecinție, câtă vreme au cu ce, pun și eu întrebarea: vor fi ucrainienii dispuși să dea cu nucleara în ruși dacă o vor primi din vest? Da, încă de la începutul războiului, reprezentanți ai armatei au declarat și chiar au cerut nucleara ca să dea cu ea în ruși.


Trecem acum la al doilea indicator cert care nu poate fi negat de nimeni și care ne permite să evaluăm cam cum e situația reală pe front, indiferent de rapoartele oficiale și chiar dincolo de dinamica teritorială. Acest indicator este numărul morților. Este evident că nu punem bază pe rapoartele oficiale ale numărului de morți. Dar ce putem observa este că de câte ori au loc anumite negocieri (de exemplu armistițiul de Paști) și se fac schimburi de prizonieri și morți, mereu vedem un raport total inferior ucrainienilor în sensul că pentru 2-3 cadavre de ruși, ucrainienii primesc 2-3 camioane de cadavre. Idem cu privire la prizonieri. Ori asta clarifică clar raportul de morți și răniți, orice ar spune experții și mincinoșii profesioniști. Ce mai putem adăuga este că scenele cu răpirea bărbaților de pe stradă și trimiterea acestora legați și cu pușca la cap pe front, ca să fie carne de tun, denotă de asemenea dorința și puterea de luptă din rândul populației.


Ca răspuns la escaladarea ucrainienilor, rușii au început și ei să nu mai menajeze Kiev-ul. Într-unul din zecile de articole scrise despre războiul din Ucraina, am subliniat că Putin și-a făcut luna de miere în Kiev, și poate de aceea Kiev a fost atât de mult timp ferit de lovituri. Cu siguranță sunt mai multe argumente. Cel mai logic este că lovirea și atacarea liderilor este ceva faux pas chiar într-un război modern în care regulile nu prea mai există. Dar când ucrainienii au dovedit că nu respectă această regulă nescrisă și au trimis o dronă la o rezidență temporară a lui Putin, această regulă a picat.


Despre escaladarea loviturilor asupra Kiev-ului mai trebuie să spunem că avem două lucruri importante de știut:

  1. Ucraina nu prea mai are apărare antiaeriană. Nu deoarece le-au consumat ci mai ales deoarece rușii le-au anihilat și deoarece americanii au mutat tot ce aveau în Israel, pentru a-i apăra pe evrei.

  2. Lipsa nu e doar a ucrainienilor. Chiar credeți că dacă europenii mai aveau ceva, era vreun lider de plastilină din UE atât de reticent încât să nu le doneze urgent magicianului Z? Poate Orban, dar acesta a fost dat jos de magician.


Mai ar fi de amintit că în urma acestor lovituri, Rusia a făcut efectiv o demonstrație de capabilități, folosind rachete variate în cantități abundente. Dacă prin lovirea „în adâncime” în Rusia, Ucraina a dovedit că are acces la tehnologia lui Musk și are drone cu baterii puternice, în loviturile asupra Kiev-ului Rusia a dovedit că oricât de mult am admirat capacitățile balistice ale Iran-ului, aici e cu totul alt nivel. Ca o dovadă a puterii de țintire – căci asta contează de fapt – amintim numărul relativ mic de morți din Kiev, deși este totuși oraș mare, populat. Nu există practic nicio relatare a unei rachete care să fii lovit aiurea, de exemplu o stradă sau un bloc. Ba chiar, rușii lovesc în oglindă cu loviturile primite și de ei. Ucrainienii lovesc o rafinărie, rușii dau și ei într-un depozit de gaze sau într-un punct energetic. Ucrainienii lovesc în depozitul magazinului online din Rusia, rușii lovesc și ei depozite mai multe din industrii similare din Ucraina.

Un alt aspect care trebuie discutat ar fi discuția despre amenințările rușilor cu lovituri asupra vestului. Aceste discuții vin din interiorul Rusiei și din rețeaua de propagare a influencerilor pro-ruși. Nu este însă vorba doar de mesaje. Există și evenimente punctuale mai concrete decât simplele mesaje, cum ar fi lansarea unor campanii de pregătire a populației pentru „evenimente neprevăzute”, fie ele blackout, căderea accesului la sistemele financiare sau accidente de centrale nucleare. Cel puțin Germania, Anglia și Finlanda au astfel de programe.


De departe însă, ca un semn clar al escaladării războiului și în afara Ucrainei, ar fi fabricile de armament care ard din senin. Dar nu doar fabrici de armament ci și alte fabrici și uzine. Evident nu putem acuza cert Rusia pentru aceste atentate, dar vă reamintesc că Trump a amenințat deja cu laser spațial pe iranieni. S-a scăpat sau vorbește aiurea? Nu este nevoie însă de laser din spațiu pentru a da foc la o fabrică de arme. În trecut am scris pe blog un articol despre războiul hibrid în care explicam că un semn real al acestui război hibrid va fi atunci când fabrici de armament, rafinării și infrastructuri importante vor avea parte din senin de accidente. Nord Stream 2 a fost un astfel de exemplu.


Foarte mulți se tem probabil de escaladarea războiului și provocarea Rusiei să atace direct state din vest. Aici ar fi două variante: Rusia să atace din prima cățelușii mai măricei, gen Anglia sau Franța sau Germania. Iar a doua varinată ar fi să atace oile mai blege cum ar fi România sau țările baltice. De ce ar face Rusia asta din proprie inițiativă nu are niciun sens strategic. Orice calcul sumar al desfășurărilor care ar urma neagă această variantă. Chiar o lovitură chirurgicală, de avertisment, nu ar face decât să provoace vestul să se pregătească și să îi dezlege și pe ei la a lovit direct Rusia. Singurul sens pentru ruși ar avea o lovitură fatală, cu nucleare care să anihileze capacitatea de răspuns, însă nuclearele sunt un mit în sensul că folosirea lor nu va anihila deloc capacitatea de răspuns ci doar va justifica intrarea în război. Ceea ce Rusia nu are nevoie și nu dorește deoarece poate cuceri Ucraina și Europa de Est fără a implica nuclearele și fără a intra în război cu UE sau cu SUA.


Pare exagerat să spun că Rusia poate ocupa Europa de Est, însă așa ceva poate era șocant acum 10 ani când toată lumea măcănea Articolul 5 din NATO. Acum Trump a declarat ferm că la nevoie nu îi va ajuta pe europeni deoarece l-au lăsat baltă în Iran. De asemenea Bibi a declarat că europenii vor plăti deoarece nu au ajutat Israel-ul în războiul cu Iran-ul.


Privind logic, scala escaladării la ruși va însemna în primul rând mobilizarea. Este la mintea cocoșului că Rusia nu poate da nicio lovitură fie nucleară fie nenucleară asupra vestului și chiar asupra Europei de Est neavând mobilizarea făcută și armata pregătită pentru o eventuală escaladare.


Atunci, ce variante de escaladare mai are Rusia? Numeroase. Variante interne: mobilizare, declarare război, naționalizare economie (trecerea la economie de război), implicarea Belarusului în Ucraina sau deschiderea unui nou front, adică atacarea pe acolo fără armata Belarusului (vestul nu va face nimic, nu au ce să facă). Chiar și opțiunea Bahmut, un nou val de pușcăriași care să fie eliberat dacă trec întâi nițel Niprul este o variantă.


Dar nici pentru vest, chestiunea escaladării nu are sens strategic. Spre deosebire de Rusia, aici avem însă politicieni care nu fac calcule strategice ci sunt instanțe demonice care sunt gata pentru orice escaladare, dacă ar putea. Maxim ce pot acum este însă să facă valuri, să facă apeluri, să acuze, să strige. Fără suportul populației și mai ales fără resurse, războiul este imposibil. Doar poate după trecerea la dictatura tehnocrată, la scorul social, războiul să devină ca o stare de facto perpetuă, similar cu situația din romanul 1984, dar sincer nu cred că au putere să implementeze statul tehnocrat la care visează deoarece fibra statului este în disoluție, societatea europeană economic se prăbușește și o dată cu ea și posibilitatea de a controla populația.

Chiar dacă principial și istoric o populație săracă poate fi controlată mai ușor ca una bogată, problema în UE (și în SUA de altfel) este memoria. După vremuri bune, nu poți sărăci bopulația și să o trimiți la răzbel. Dacă războiul cu Rusia era cerut acum 15 ani deoarece Putin pune în pericol societatea vestică, cu siguranță se găseau soldați care să pună mâna pe arme. Acum însă, toți europenii cu bani se refugiază fie în Asia fie în America Centrală.


Acestea fiind zise, tensiunile fiind prezente, menținute și accentuate, există oricând riscul escaladării pornind de la incidente accidentale.Este clar că se lucrează în această direcție. Incidentul de la portul Constanța cu drona care putea detona 25% din oraș sau evenimentul recent de tip psyop cu ciobanul mioritic care a dezamorsat drona, sunt semne că dracii lucrează și se ostenesc că poate-poate. Piei drace!