Deși toate acestea urmează pe meleaguri mioritice și datorită proaste guvernări și a alunecării țării spre un sistem mafiot totalitar cu acoperire ideologică așa zis pro-eurpeană, cauzele determinante ale celor trei plăgi care ne așteaptă sunt de origine imperială și țin de dependența de acest imperiu și faptul că suntem "în sfera de influeță" sau mai bine zis "sub umbrela" unui imperiu care are la conducere nici mai mult nici mai puțin decât un nou Nero.
Nu mai rețin multe de la ora de istorie din școala generală și liceu, deși știu că mi-a plăcut și am avut profesori buni. Dar știu că multă vreme m-am mirat cum de un împărat ca Nero a putut să ajungă la vârful unui asemenea imperiu care a lăsat în urmă apeducte, drumuri și multe altele.
Tot așa peste secole, istoricii din viitor se vor întreba cum un psihopat a putut să ajungă la conducerea SUA după decenii de prosperitate și menținere a dominației globale, cel puțin financiar și militar, dacă economic SUA este de ani buni sub China.
Dar dacă raționalizarea ar fi ceva nou și sărăcia este relativ subiectivă, de ce să mai aduc vorba de inflație ca predicție? Oare nu trăim deja inflație? Dar nu am avut deja suficientă inflație, că doar suntem record în UE la nivelul inflației, cu mult peste cei de pe locul 2? Nu, nu trăim încă inflația la care mă refer eu. Ce avem acum este o inflație cauzată de proasta guvernare și puțin de tipărirea de bani din perioada plandemiei care ulterior a dus la creșterea prețurilor.
Un prim factor al inflației care este independent de situația geopolitică actuală deoarece este consecința deciziilor proaste din trecut, este tipărirea de bani. Dobânzile mici, transferul datoriilor în 2008 de la bănci la stat, tipărirea de bani pentru a acoperi aceste găuri apoi plandemia și „stimulentele guvernamentale” de toate felurile, de la bani cash dați populației în SUA la credite cu dobânzi subvenționate de stat în România, dar în general financializarea sistemică, acest cancer al economiei reale, a dus la situația actuală în care creditele au ajus atât de mari încât dobânzile înghit un procent mare din PIB-ul țărilor, prin urmare nu se mai fac investiții, sistemele sociale crapă și Imperiul este nevoit să devină efectiv un pirat și un mafiot pentru a stoarce de la state slabe resurse. Vezi Venezuela sau Iran.
Cu privire la inflație, până acum factorul principal a fost creșterea prețului energiei. Politica verde europenistă a dus la dezastrul din această vară. Războiul din Iran și prețul petrolului nu au fost încă factori prea puternici care să împingă prețul combustibililor. Au existat într-adevăr momente de presiune pe preț, mai ales datorită tensiunile de pe burse, prețul real nefiind însă foarte mult sus din cauza eliberării masive din SUA a rezerverlor petroliere în sincronizare directă cu tăierea cererii din partea Chinei care de asemenea a apelat la rezerva strategică care anul trecut a atins cote record.
La pachet cu acești doi factori majori care au ținut prețul petrolului jos cel puțin la noi a mai fost și intervenția statului care a introdus anumite restricții fără de care, profitând de tensiunile și situația incertă care a existat, atât rafinăriile cât și benzinăriile ar fi putut sălta prețul mult mai mult decât am asistat până acum.
Tot la factorii care nu au dus la explozia prețului petrolului și prin urmare nici la propagarea acestei explozii în prețurile combustibililor, trebuie menționat switch-ul făcut de Arabia Saudită care a dat drumul și a crescut volumul pe conducta vest-est care acum a fost însă distrusă de hutiți după un atac fără provocare (adică nu ca represalii) al saudiților.
Arabia Saudită era unul dintre principalii furnizori pentru Europa de Vest. Acum toate țările mai puternic economice decât noi, care au și ele acces l a Kazahstan dar preferau Arabia Saudită din cauza prețului, se vor grămădi pe singura conductă care mai aduce petrol în Europa din afară. Iată de ce cred că prețul petrolului și al combustibililor abia începe să crească.
Dar oare la ce ne puteam aștepta dacă această conductă nu era distrusă? Ne puteam aștepta la o continuare a creșterii inflației în ritmul în care l-am avut până acum. De aici înainte, ritmul va fi mult mai accelerat și mult mai țintit înspre noi din cauza acestei circumstanțe. Reamintesc pentru cei care nu știu că noi suntem clienți ai Khazahstan-ului și din fericire, în primăvară aceștia tocmai au terminat lărgirea conductei și creșterea capacității, singura frână fiind OPEC. Azi însă nu știu cât de mult mai contează regulamentele OPEC și dacă această organizație mai există și mai ține cineva cont de ea, dintre membrii. Vă reamintim că Emiratele Arabe Unite deja au ieșit în primăvară, tot deoarece condițiile de export zilnice nu puteau fi menținute în contextul în care strâmtoarea este închisă și orice producător are nevoie de flexibilitate atât cu privire la extracție cât și la distribuire. Și bineînțelesc, cu privire la moneda în care vând deoarece OPEC impune ca aceasta să fie dolar, iar EAU a avut nevoie să vândă la chinezi dată fiind situația la un anume moment.
Factorii care vor duce la creșterea prețului petrolului și chiar la penurie sunt mai mulți și nu are rost să îi comentez pe toți, dar să luăm acum pas cu pas ce urmează. Pentru a începe însă, doresc să atrag atenția asupra unui amănunt foarte important. Nu știu dacă ați observat, dar în ciuda prețului record la combustibili, străzile sunt pline, la fel parcările la mall. Care să fie explicația? După mine, puterea de cumpărare explică de ce deși prețul a crescut atât de mult, reducerea traficului nu se vede. Ce înseamnă asta? Înseamnă că deși nivelul de trai a scăzut, mai are mult de unde să scadă până să vedem 2-3 mașini pe bulevard la mijlocul zilei, cum era în comunism. Deci mai este loc de măriri, chiar dacă rafinăriile și benzinăriile măresc prețul, va exista totuși o mare felie de consumatori care nu vor tăia.
Fiind loc de creștere a prețului la combustibili, datorită rezilienței consumatorilor, este logic că vom asista la prețuri din ce în ce mai mari. Care prețuri mari se vor propaga în economie, la pachet cu creșterile anunțate ale prețurilor la gaze și electricitate. Dar oare chiar sunt atât de bogați românii încât creșterea actuală nu i-a afectat? Nu, nici vorbă. Dar au renunțat să cumpere casă, să își schimbe mașina și poate să meargă în concediu, prin urmare la nevoie, pentru a merge la muncă și la mall, vor fi dispuși să plătească și mai mult. Deci este loc de inflație, nu putem să sperăm că din cauza lipsei cererii, la un moment dat rafinăriile și benzinarii vor tăia prețurile sau le vor menține fără să crească, renunțând la propriul profit sau poate chiar mergând spre creditare, sau spre insolvență. De altfel, când vom auzi de insolvență la benzinari este clar ce urmează, adică este clar că urmează ceva și mai rău, deoarece aceștia, pe cât de mare criza, pe atât de mult au profitat și ei prin măriri nu totdeauna sincrone cu costurile de achiziție. Este adevărat însă că cererea a scăzut și probabil toți indicatorii la ei sunt în jos, dar ce doresc să spun este că dacă ne uităm pe stradă, nu le plângem de milă.
Inevitabil va veni un moment în care creșterea prețului și consumul scăzut nu vor mai putea fi condiții manageriabile de către rafinării și benzinari și prin urmare, pentru a evita falimentul, statul va interveni și va impune un preț fix, la limita profitului și totodată raționalizare a consumului pentru că altfel, cei cu bani ar cumpăra toată producția și cei săraci nu ar mai apuca nimic.
A venit poate un moment de explicare a crizei benzinei din perioada comunistă. Deși aveam rafinării problema era că o criză similare celei de acum a avut loc în anii 70. Ceaușescu făcuse multe fabrici care se bazau pe un petrol de 10 dolari și peste noapte, petrolul a ajuns la 60. Imaginați-vă ... ce adaptare putea să facă la economie pentru a face față la o asemenea situație, mai ales ținând cont că toată economia se baza pe petrolul arabilor și de asemenea creditarea fusese maximă. Oarecum într-o situație similară ne aflăm acum. Profitând de forța de muncă, cele câteva investiții făcute în economie au dus la starea actuală în care deși benzina s-a dublat, vedem că oamenii încă pot să meargă la mall. Dar dacă forța de muncă ieftină a fost un factor care a ajutat aceste investiții, deoarece justifica rentabilitatea, acum creșterea costurilor energetice vor dilua complet avantajul forței de muncă ieftine, care în criză chiar va fi ieftină (comparat cu vestul). Prin urmare, toate investițiile făcute în autostrăzi pe care să se transporte mărfurile, în ajutoare de stat pentru plantat panouri pe câmp și tunuri financiare pe proiecte de „digitalizare a companiilor” nu vor aduce randamentele așteptate, din contră vor contribui la povara creditării fără a acoperi nici măcar garanțiile necesare rostogolirii acestor credite, mai ales în condițiile creșterii dobânzilor.
Singura dilemă pe care o am este dacă raționalizarea va fi o măsură românească sau una europeană. Ar fi culmea culmilor dacă doar Nicușor ar reintroduce tichetele la benzină în timp ce televiziunile vor arăta cum la bulgari nu sunt tichete și cum românii de la graniță fac naveta la bulgari ca să se alimenteze. Pentru a evita astfel de situații, cu siguranță va fi o măsură europeană.
Dar oare raționalizarea va atinge și alte produse? Nu cred, cel puțin nu în faza inițială. Petrolul și combustibilii sunt suficient de deficitare acum încât mai degrabă efectul lipsei acestora să fie atât de puternic în economie și în prețuri încât să nu existe riscul că oamenii vor avea atât de mulți bani încât să cumpere pâine sau lapte și prin urmare să trebuiască raționalizat. Evident că prețurile vor crește și al acestea, dar prețul la combustibili va fi mult mai constrâns să crească. Și paradoxal, scăderea puterii de cumpărare va produce chiar la ieftiniri pe anumite segmente de produse, cum deja vedem în imobiliare.
Ca soluții și reacții posibile putem specula legat de introducerea euro-ului digital, orașele de 15 minute în care mergi la fabrică doar cu tramvaiul, mașinile fiind interzise, interzicerea centralelor de apartament, consumul de carne fabricată și alte de-astea.
Dar sărăcirea nu va fi comparabilă cu alte perioade din trecut deoarece acum tehnologia poate funcționa eficient și poate produce mâncarea de bază. Dar omul contemporan nu are nevoie doar de mâncare, de aceea folosim termenul sărăcie. De altfel, chiar cei care au produs această situație ne asigură că vom fi săraci dar vom fi fericiți. Deci cumva starea de fericire sau tristețe din cauza sărăciei va depinde de percepție și cei care nu se vor lăsa să fie fericiți de instaurarea unui sistem totalitar tehnocrat, vor avea evident de suferit, poate mai rău decât cei care făceau foamea pe vremuri mâncând mămăligă cu ceapă.
Dar sărăcia nu ar fi tocmai ceva prea greu de dus, dacă totuși am avea pace. Vedem însă că pe zi ce trece goarnele turbaților ne cheamă la răzbel și boporul se face că doarme. Uitându-ne la ucrainieni cum fug acum de cei care vin să îi ia cu arcanul, putem înțelege de ce lașitatea duce la distrugerea unei țări și a unui neam. Oameni lași care au stat cu mâinile în sân când semnele erau clare, ajung acum să fie luați cu arcanul și duși carne de tun, așa cum se va îmtâmpla și cu noi.