Am tot amânat să scriu articolul, deşi titlul îl aveam de anul trecut în cap, dar luat cu petrecerile, am tot amânat. Acum e deja prea târziu că deja a început atacarea Venezuelei.

Nu prea mă interesează detaliile actuale ale atacului dar acest război este cel mai clar semnal că urmează ca ruşii să atace România. Răspunderea în oglindă la reacţiile SUA este obligatorie pentru Rusia şi fraierul de serviciu este România. 

Nu pentru că suntem mai aproape, nu pentru că avem un preşedinte automaton complet controlat de Macron, pudelul care latră la Putin din spatele lui Trump, ci pentru că pur şi simplu suntem cartea cea mai proastă la care Trump poate renunţa. 

Este clar că Trump dacă ar fi să cedeze o ţară din Est pentru ruşi, nu va fi nici Polonia, nici Ungaria, din motive evidente: Polonia este bastion investiţional german, mai are un an şi depăşeşte la PIB Marea Britanie. Ungaria e a lui Orban, este teritoriu neutru de mult timp, altfel nu era tolerat Orban în UE cu atitudinea lui. Orban manifestă în UE o libertate pe care SUA i-a dat-o şi indiferent cine vine după el, va face acelaşi lucru deoarece deşi nouă ni se pare că oameni conduc ţările, nu este deloc aşa.

Faptul că nu oameni conduc ţările, ci alte centre de putere, este dovedit şi de faptul că deşi Trump a declarat că va termina războiul din Ucraina în prima zi după investire, iată că acum a ales escaladarea. Negocierile sunt praf în ochi, sunt din categoria "strategie" dacă se poate numi aşa ceva. Ştim că deseori Trump spune că trebuie să nu spui ce ai de gând să faci şi să dai semnale eronate inamicilor pentru a-i induce în eroare. Ruşii s-au obişnuit însă şi nu dau doi bani pe negocieri. Sunt obligaţi însă să participe deoarece niciodată nu se ştie dacă negocierile sunt sau nu reale şi orice conflict va avea mai devreme sau mai târziu nevoie de negocieri.

Avem aşadar încă din prima zi escaladarea, prin atacarea Venezuelei şi capturarea lui Maduro. Cu siguranţă va urma un regim pro-american şi petrolul va fi preluat de SUA. China va pierde cel mai mult, dar Venezuela va fi doar un pas şi mai ales un semnal.

Dar poate ar fi unii care speră că Rusia nu are puterea să răspundă simetric şi că nu are de ce să fie interesată de a răspunde de vreme ce ea a atacat Ucraina şi se poate considera că Trump ia Venezuela la schimb. Nu este deloc aşa. Rusia are putere şi capacitate mult mai mare decât credem noi şi la nevoie, folosind nuclearele, Rusia poate ocupa toată Europa de Vest - dacă vrea. Cu costuri mari, evident, dar este posibil ca slăbiciunea actuală din vest să fie suficient de mare pentru a aprinde interesul Rusiei deoarece capacitatea există, deşi aceasta nu s-a manifestat deplin. Una este operaţiune militară, alta e război total în care statul naţionalizează toată industria, impune raţii şi face mobilizare forţată.

Ridicându-ne puţin mai sus de evenimentul acesta cu Venezuela şi chiar şi de situaţia din Ucraina unde Rusia avansează mai rapid ca anul trecut şi e posibil să avem surprize majore în zilele următoare (o cădere totală a noii linii a frontului din Ucraina şi poate o ocupare a Zaporejniei cu ameninţarea Odesei), dorim să reamintim de ce menţinem predicţia de escaladare şi de implicare a României în război.

Aşa cum am explicat pe acest bloc încă de la începutul războiului din Ucraina, ideal pentru SUA este un război UE-Rusia deoarece Rusia este principalul concurent militar al SUA, principalul furnizor de resurse pentru China, principalul concurent economic al SUA, iar UE este al doilea concurent al SUA, cu care se bate pentru locul 2, după China.

În lipsa războiului cu Rusia, imaginaţi-vă cum ar fi un UE în relaţii bune cu Rusia, o Germanie care importă resurse ieftine şi vinde maşini scumpe la chinezi, acceptând schimburi comerciale şi investiţii ale chinezilor, crescând schimburile cu Asia de 10 ori şi depăşind la PIB Japonia. Dacă ne uităm pe evoluţia exporturilor Germaniei în China înainte de începerea războiului, putem înţelege de ce macaroana gazelor ieftine ruseşti a trebuit să fie tăiată prin acest război

Evenimentele evoluează rapid şi chiar în timp ce scriu articolul, se pare că lucruriule se împut în sensul că Rusia urmează să facă ceva. Prin urmare nu mai lungesc prea mult articolul.

Reamintesc doar că nu mai târziu de ieri, după ce l-a mototolit iar pe Zelensky ca pe un şoricel, Trump a declarat că vina pentru blocarea negocierilor e a ruşilor şi că acum va ajuta Ucraina. Altfel spus, o întoarcere din nou cu 180 de grade a poziţiei anterioare.

În contexul întoarcerii de ieri, mi-am amintit cum Trump se lăuda lângă Zelensky, la conferinţa de presă, că el nu a autorizat lovituri cu rachetele americane asupra Moscovei, dar nu se ştie niciodată. O ameninţare perversă, deloc finuţă, care evident a dat semnale relevante ruşilor la ce va urma. Peste o zi, Trump începe să îi critice pe ruşi că nu vor să dea înapoi.

Este clar deci că negocierile sunt trageri de timp, deşi ruşii nu aşteaptă şi nu sunt incomodaţi de negocieri. Europenii încearcă mobilizare dar este evident că nu au pe cine să mobilizeze. Dau bani la firmele de făcut arme, dar aceştia vor fi sifonaţi mai rapid ca cei daţi ucrainienilor pentru achiziţia de arme. Între timp, situaţia economică se degradează, dezastrul de la noi este aproape la fel peste tot în minunata uniune şi e doar chestiune de timp până o scânteie va produce un val de revoluţii ca cel din 1989.

O revoluţie în UE ar fi însă scenariul pozitiv deoarece ar anula escaladarea războiului cu Rusia care este traseul asumat şi evident obsesia actualilor demoni care conduc uniunea şi care vor sânge deşi poporul nu doreşte război şi e sătul de ei. La fel ca babaci ruşi de la conducerea URSS care pe final erau total rupţi de realitate, dar măcar nu au apăsat pe butonul roşi, babaci de la vârful UE, nomenclatura de masoni, iluminaţi şi alte specii de draci care vor să reşapeze omenirea şi să reseteze întreaga societate prin război nuclear, este total deplasată de realitate şi în afară de control şi totalitarism nu au altă idee prin care să dea înainte.

Prin urmare, 2026 nu va fi un an bun din niciun punct de vedere şi este posibil ca pentru noi să fie chiar anul în care intrăm în război cu Rusia, fie ca victimă a răspunsului simetric cauzat de Venezuela (sanse mici dar nu zero), fie ca idiot util împins în război prin maşinaţiuni legate de Moldova-Transnistria.

Dar ce fel de escaladare poate fi posibilă şi la ce ne putem aştepta?

Pe lângă Venezuela este posibil ca şi Taiwan-ul să devină fierbinte. Orice calcul strategic legat de China, cere ca aceasta să dovedească prin fapte puterea pe care o are şi o flexează. Fără un război câştigat China nu se poate impune nici ca lider regional şi va rămâne la mâna americanilor prin controlul acestora asupra rutelor maritime şi a centurilor de insule care ameninţă siguranţa chinezilor prin eventuale lovituri ale avioanelor americane la nevoie.

Ca orice putere mare, China are nevoie de securitate şi securitatea nu poate fi obţinută fără controlul lanţului de insule dintre care Taiwan este cea mai importantă.

Amânarea şi întârzierea acestui război nu este decât un calcul economic al Chinei, cât o costă să mai aştepte prăbuşirea şi implozia SUA sau eventualul crash al Japoniei care poate oricând să intre în disoluţie financiară peste noapte date fiind riscurile şi tensiunile din sistem.

Pe scurt, jocul geopolitic este unul de Poker. China are o mână bună, dar nu are încă careu de aşi. Prin urmare, aşteaptă ca concurenţii să se dea singuri bătuţi, fără a risca creşterea mizei, deşi probabil ar câştiga şi deşi are oricum rezerve mult mai mari decât concurenţii.

Îndoielile chinezilor nu sunt legate de riscul câştigării unui război cu Taiwan-ul şi nici de repercusiunile SUA - care nu are de ales, nu va intra în război şi nu poate tăia China decât dacă vrea implozie economică şi financiară. Îndoilelile chinezilor cu care amână ocuparea Taiwan-ului sunt legate de experienţele anterioare prin care prin dominaţie economică şi diplomatică au reuşit să recupereze Macao şi apoi Hong Kong-ul fără să tragă un glonte. Aşa speră să fie şi acum iar miza ar fi şi mai mare: industria taiwaneză dar mai ales resursa umană.

Iată deci de ce SUA a turbat şi a recurs la măsuri atât de extreme cum ar fi atacarea unei ţări fără motiv doar pentru a le fura petrolul şi pentru a tăia una din numeroasele ţări de unde China importă petrol. Nu au putut să taie India de Rusia şi China prin tarife, încearcă să rupe Venezuela şi posibil alte ţări din America Latină prin armată.

Cu siguranţă această atitudine nu va rămâne fără răspuns şi escaladarea militară va cere reacţie atât de la ruşi cât şi de la chinezi, în sensul că ţări care erau până acum aliniate Imperiului, cum ar fi România, pot fi acum atacate militar ca răspuns la mişcarea americanilor. Fără un răspuns, SUA va prinde şi mia mult curaj şi va continua acţiunile, aşa cum a făcut cu Iran-ul unde avea măcar scuza că acolo Israel a provocat şi SUA au fost doar obligate să îşi ajute partenerul. Dacă în cazul Iranului răspunsul Rusiei şi al Chinei a fost mut, în cazul Venezuelei, dacă muţimea va persista şi acum, SUA poate trece ulterior la escaladări din ce în ce mai dureroase, poate chiar Coreea de Nord.