Promit că îmi voi face timp în viitorul proxim şi voi republica articolul meu scris înainte de începerea războiului din Ucraina intitulat aproximativ “Ideal pentru SUA este un război SUA-Rusia”

Am şters acest articol ca şi toate celelalte dezamăgit că după ani de scris articole care discutau cu 5-6 ani înainte evenimente şi desfăşurări geopolitice care la vremea publicării păreau unor scenarii fantastice, şi după un track-record de predicţii excelente, România a ajuns carnea de tun a Imperiului în lupta cu ruşii, ca un şoricel care uimit de evenimentele ce au loc în jurul său, asistă pasiv cum un uriaş cu picioare de lut se prăbuşeşte în faţa sa şi urmează să îl strivească. În loc să fugă când vede crăpăturile din picioarele uriaşului, şoricelul stă captiv, blocat de uimire şi fascinat de mărimea uriaşului care deşi are soarta pecetluită, cu siguranţă, dacă şoricelul nu va fuge cât mai repede, va fi strivit. Mi s-a părut inutilă activitatea mea şi deşi poate pe câţiva i-a ajutat să vadă dinainte cele ce urmează, pe plan personal, pentru ţară, semnalele mele nu au ajutat cu nimic, din contră, m-au pus în bătaia focului turbaţilor trădători care din având pionieresc vor să dovedească stăpânului cât de ascultători sunt.

Întorcându-ne la titlul articolului, vreau să trag un semnal de alarmă. După mine Groenlanda este motivul pentru care Trump va reuşi decuplarea rapidă a SUA de NATO, adică de UE. Groenlanda este motivul perfect pe care Trump îl va folosi ca să justifice în faţa americanilor de ce trebuie să îşi tragă trupele şi armele din Europa, deoarece europenii nerecunoscători nu vor să contribuie şi nu sunt recunoscători Americii. E adevărat că nouă ni se pare ceva tras de păr, ceva prea complex, adică de ce nu le retrage pur şi simplu acum? Lucrurile nu sunt atât de simple! Există nenumărate centre de putere şi politica necesită uneori fente complicate pentru a ajunge la o decizie şi la o hotărâre care să fie unanim acceptată şi care să nu aibă consecinţe prea nasoale şi prea necalculate dacă acea hotărâre ar fi luată rapid, brusc, fără menajamente.

Pe cât de absurdă pare insistenţa lui Trump de a lua Groenlanda, el are nevoie de această jignire aparentă a orgoliului americanilor şi de provocarea europenilor în transmiterea de tot felul de mesaje şi jigniri către stăpân, pentru a putea justifica ceea ce va urma. Se miră lumea de ce la noi ministrul acela tembel a declarat că România va trimite trupe în Groenlanda, dacă ni se cere. El nu vorbea de la el, el a fost programat ca să facă acele declaraţii, pentru a contribui la narativul de care Trump are nevoie în faţa centrelor de putere din SUA (congres, armată, servicii) pentru a arăta de ce europenii nu mai merită sprijinul american şi a venit momentul ca SUA să se ocupe de ceea ce contează, adică de propriul interes, prin urmare, de Venezuela, eventual de Mexic şi poate în curând de Canada.

Dar unde intră Iranul în această ecuaţie? Iranul pentru mine este o necunoscută, în sensul că nu am nicio idee şi niciun gând cu privire la ce direcţie vor evolua lucrurile acolo. Tind însă spre profesorul Jiang care mi se pare că are cele mai coerente şi consistente predicţii geopolitice şi are o cultură imensă, asimilând informaţii complexe din varii domenii. Pe scurt, predicţia lui Jiang este că SUA va fi nevoită să invadeze cu trupe Iranul şi în final va pierde. Dar dacă SUA va invada Iranul, cu ce trumpe le va invada? Cu cele din Europa, evident!

Iată deci cum cele două piese de puzzle se îmbucă una în alta: Trump cere Groenlanda, europenii vor face front comun în a “apăra” Danemarca, folosind conflictul, Trump va putea cere retragerea trupelor SUA din NATO şi chiar ieşirea din tratat. Între timp, războiul cu Iranul va porni şi trupele retrase vor fi probabil trimise direct în Iran.

Sper să mă înşel şi m-aş bucura evident ca acestea să nu aibă loc. Dacă însă evenimentele vor decurge spre asta, vă imaginaţi că noi vom rămâne fii ploii, ultima baricadă a vestului în faţa invaziei ruşilor care văzând SUA retrasă şi fiind zgârmaţi turbeşte de liderii actuali europeni care îi mănâncă undeva să îl provoace pe Putin cât mai mult, ne vor folosi fără remuşcare la nevoie, prin intermediul slugilor pe care tot ei le-au pus la putere.

Chiar dacă acum Putin evită tacticos orice escaladare şi nu răspunde provocărilor, în ciuda dificultăţilor pe care Rusia le are, răbdarea şi tensiunile interne din Rusia crează premizele unei schimbări şi la vârful Rusiei, iar cine va veni după Putin, va avea o cu totul altă atitudine. Dacă acum Rusia tace mâlc şi nu răspunde la provocările europenilor, acceptând chiar ca reşedinţa preşedintelui să fie atacată de drone, un viitor preşedinte al Rusiei care să nu aibă nici experienţa lui Putin, nici răbdarea sa şi nici puterea de a coaliza diverse centre de putere din Rusia cu interese şi motivaţii variate, va fi obligat de situaţie să apese pe butonul roşu înainte ca acesta să devină inutil prin afundarea într-un război al dronelor extrem de dificil şi greu de rezolvat actual cu o Ucraină care nu poate face pacea fiind ţinută captivă de europeni şi cu un Trump slab, care în loc să taie internetul ucrainienilor pentru a-i forţa să facă pace, cum se predinte că este om al păcii, răpeşte preşedintele Venezuelei, ameninţă Iranul şi plănuieşte preluarea cu forţa a Groenlandei.

Dacă nici acesta nu este început de război mondial, ce mai aşteptăm?