Dacă Rusia mimează neputinţă şi foloseşte războiul cu Ucraina doar ca un teren de antrenament pentru ce va urma? De ce sunt liderii militari din vest atât de alarmaţi şi spun că trebuie să ne pregătim de război?

O bună perioadă gândeam că liderii militari sunt doar nişte vuvuzele gen Gheorghiţă, incompetenţi pompaţi pe poziţii de liderii politici doar dacă spun programul de resetare corect, fără greşeli şi nu mişcă în post.

Luați-vă bă tefeliştilor pastilele! 🤨#Romania #calingeorgescu #Diaspora #suveranitate pic.twitter.com/jEzDLXpENv

— 𝑹𝒐𝒙𝒂𝒏𝒂 ☦️🇷🇴 (@Gold3nRox) February 11, 2026

Dar dacă nu este aşa? Dacă liderii armatelor care ies ca vuvuzelele şi cer mobilizare sunt convinşi nu atât de eventualitatea invaziei ruşilor ci de potenţialul acestora de a ajunge la Atlantic în 2 mişcări, mai repede decât au ajuns la Kiev prima dată, tocmai datoriră slăbiciunii europenilor şi posibilitatăţii ca americanii să plece.

Este cert că europenii nu au armate, nu au echipamente şi nu ştiu să lupte. Nu e prea sigur nici că americanii ştiu să lupte, la urma urmei au pierdut războiul din Afganistan iar în Siria, până nu au pocănit evreii pagerele Hezbollah-ului şi nu au tornat miliarde în generalii sirieni ca să trădeze, nu au reuşit militar nimic. O bază ruseasă cu ceva avioane şi cu sprijinul mai mult moral al lui Putin au ţinut în şah ditamai armată americană deja prezentă cu baze şi resurse în Irak.

Ce fac generalii poate fi un strigăt de disperare. Cunoscând situaţia reală, ei trag semnale de alarmă. Dar nu trebuie să fii general ca să realizezi capacitatea de luptă a armatei. Europenii pot şi ei să vadă ce tineri au, ce curajoşi sunt aceştia în fustiţe la marşurile anti-Trump, pot să vadă ce disciplinaţi şi ordonaţi sunt la fabrică unde se duc la ore fixe, muncesc 8 ore cu atenţie şi spor şi apoi fac asta ani de zile la rând. Ca fapt divers, în ziua de azi, putem vedea calitatea maşinilor noi care a scăzut la toate brandurile indiferent de ce fel de "Made in" scrie pe ele, cu toată robotizarea şi automatizarea. Efectiv nu mai există responsabilitatea şi performanţa manufacturieră de altă dată.

Dar poate Europa ar avea succes cu drone. Poate ar putea transforma fabricile auto nemţeşti în fabrici de drone. Prosteli. În primele zile ale războiului eventual cu ruşii, fabricile nemţeşti vor primi firecare câte un Oreşnik.

Dar chiar cu mii de Oreşnike, ruşii nu ar putea ocupa Europa de Vest deoarece infanteria este încă lancea oricărei ocupaţii fără de care, până la venirea războiului, oricât de multe rachete ai, nu te poţi declara ocupant. Iar fără ocupaţie, Rusia nu poate fi Imperiu, nu poate fi declarat câştigător. Oricât de mult distrug infrastructura Ucrainei şi oricât de mult lovest în targeturi civile, vedem că Ucraina nu acceptă că a pierdut.

Asta este deci un prim punct pe care doresc să îl clarific. Tancurile şi infanteria încă contează, pentru ocupaţie acestea sunt necesare şi doar cu acestea se poate realiza ocupaţia. Fără ele, americanii nu au putut face nimic în Afganistan, în Siria şi peste ani nici măcar în Irak pe care acum vedem că îl pierd şi probabil în 10 ani va fi preluat total de Iran.

Deci aşa cum în introducere am subliniat 2 puncte ale acestui scenariu, în continuare voi detalia puţin tot legat de perspectiva liderilor militari din vest care strigă ruşii, ruşii. Anume, oare e posibil ca aceştia să aibă ceva informaţii secrete legate de planurile ruşilor? Nici vorbă. Nimeni nu poate face planuri şi orice plan este dat peste cap la primul contact, orice plan la un meci de box este făcut praf după primul pumn este faimoasa zicală a unui sportănac.

Nici Putin nu ştie ce vrea să facă şi mai ales ce poate. Planurile nu contează prea mult, dar capabilităţile contează. Pe lângă rezilienţa economic, pe lângă resurse, pe lângă forţa demografică care deşi în scădere are scădere mai lentă decât în vest unde invazia migratorilor nu a ajutat cu nimic, din contră a distrus demografia locală, pe lângă calitatea oamenilor şi capacitatea de a munci 8 ore în fabrici şi 24 din 24 pe front, ce le lipsea ruşilor era pregătirea soldaţilor.

Acea armată de peste 1 milion era doar pe hârtie sau mai bine zis era un potenţial. Rusia a beneficiat imens din acest război în sensul pregătirii pentru luptă, a coordonării trupelor, a rotirii cadrelor, a învăţării şi reînvăţării regulilor şi ştiinţei războiului, mai ales în contextul modern, al unui echipament nou, al unor arme noi, al unor posibilităţi noi.

Este deci oare cu totul neplauzibil că avansul lent al ruşilor să fie legat doar de prudenţa de a nu pierde soldaţi ci şi de alte obiective cum ar fi pregătirea tuturor bărbaţilor capabili de luptă în expectativa unui conflict mult mai dificil şi mai masiv?

Aşa cum liderii europeni, după cum am explicat mai sus, strigă acum ruşii, ruşii, la ei acasă ruşii aveau a se teme nu doar de riscurile venite din vest ci şi de cele venite din est, de la chinezi, unde puterea economică şi demografia de asemenea putea să le pună probleme şi chiar dacă actual colaborarea este de la egal la egal, dacă declinul demografic, atitudinea defetistă şi ezitările ruşilor continuau, cu siguranţă şi chinezii prindeau curaj şi având pretexte de conflict puteau trata cu totul altfel Rusia, aşa cum vedem că o fac cu India unde deja au câştigat anumite conflicte pe graniţă şi unde doar faptul că SUA pun presiune pe ei îi împiedică pe chinezi să ridice tonul în conflictul cu India.

Pentru cei care nu ştiu, reamintim şi faptul că Rusia încă are sub ocupaţie anumite teritorii care au fost ale chinezilor şi pe care aceştia le-au ... împrumutat în perioada construcţiei căii ferate care străbate Rusia până în estul extrem, până la Vladivostok. În ciuda înţelegerii actuale între cele două, aşa cum liderii europeni fac scenarii legate de posibile evoluţii şi ruşii se gândesc că pe lângă aceste teritorii, cu potenţial de conflict imens, chinezii mai tânjesc şi la bogăţia de resurse aflată la nord şi cum SUA nu vor ceda prea uşor dominaţia navală, fiind strânsă cu uşa, China poate oricând să răbufnească în jurul ei pentru a-şi satisface necesităţile de creştere specifice unei puteri economice şi demografice. De altfel, expansiunea economică deja există, diplomatic China de asemenea domină Asia şi ultima verigă a rămas dominaţia militară şi ocupaţi teritorială. 

Prin urmare, chiar dacă antrenamentul cu Ucraina nu este dictat doar de riscul chinezesc, această situaţie a Rusiei de a se afla între expansionismul militar NATO din est, o realitate de decenii şi expansionismul economic chinezesc la vest, era aproape obligatoriu pentru Rusia să facă ceva pentru a rămâne o putere relevantă şi pentru a nu urma calea Yugoslaviei.

Se naşte însă întrebarea dacă chiar ar putea ruşii să atace vestul, nu le e frică de americani? Este o întrebare de bun simţ, dar care ignoră complet realităţile şi mersul lucrurilor la nivelul ţărilor. Întrebarea nu se pune dacă ruşii ar putea ataca ci dacă au posibiltatea să o facă, iar mai înainte de asta se naşte aşa cum am explicat necesitatea existenţială de a putea să se apere în primul rând unui eventual atac, fie dintr-o parte, fie din alta, fie din ambele. După căderea URSS a existat evident o slăbire a Rusiei, a pierdut influenţa din est şi chiar a fost nevoită să îşi tragă trupele înapoi. Rachete nucleare americane puteau ajunge în Ucraina la 500km de Moscova, în timp ce tratatul de neproliferare putea fi prelungit (care din ce ştiu eu limita dezvoltarea de rachete de rază medie) prin urmare ruşii puteau atinge maxim 2-3 capitale din Est in caz de escaladare nucleară şi aveau a se apăra de ameninţări mult mai periculoase, dată fiind proximitatea Ucrainei.

Este penibil să asistă în ziua de astăzi că încă mai există oameni care nu au înţeles necesitatea existenţială a Rusiei de a neutraliza Ucraina militar şi de ce trebuia să facă acest pas chiar de la primele ezitări ale Ucrainei şi de la primii soldaţi americani care au pus piciorul în Ucraina. Putin a fost însă slab atunci şi a ezitat.

Nu erau greu de ghicit ce ar fi urmat: Ucraina era înarmată până în dinţi şi era probabil înţesată de baze americane. De ce au americanii la noi baza la Kogălniceanu? Deoarece este cea mai apropiată poziţie de ruşi de unde americanii pot spiona cel mai bine, de unde avioanele americane pot monitoriza echipamentele ruseşti, le pot asculta, le pot amprenta, pot corobora detecţiile radar cu observaţiile din satelit şi astfel este evident un avantaj imens pentru american. De asemenea, folosind baza americană de la noi, americanii ajută ucrianieni în război în sensul că îi informează de lansările de rachete ale ruşilor. 

Acelaş lucru s-ar fi întâmplat dacă ruşii stăteau cu mâinile în sân şi tolerau ocupaţia Ucrainei de către americani. După ce făceau baze în nordul Ucrainei, americanii ar fi stimulat nu doar revoluţie portocalie la Moscova, ci ar fi făcut praf şi publere toate republicile, provocând revoluţii similare şi alimentând conflicte în toate republicile Rusiei, aşa cum deja am putut vedea planurile NATO de spart a Rusiei în 40 de republici care să fie ulterior mult mai uşor de controlat şi exploatat, aşa cum au făcut nemţii cu fosta Yugoslavie la o scară mai mică.

De altfel, doar proştii pot să ignore aceste realităţi, că SUA au încercat mereu şi cu insistenţă să lovească în Rusia începând prin spargerea provinciilor şi încurajarea minionilor ca să se rupă. A se vedea Cecenia, Georgia şi probabil multe altele.

Practic declaraţia de război asupra Rusiei a început din momentul în care NATO a început expansiunea în est, în ciuda tratatului şi acordului făcut cu Gorbaciov.

Dar în cele din urmă, orice putere mare caută consolidarea şi fructificarea oricăror oportunităţi. A fost deci firesc pentru SUA să lovească în Rusia când aceasta a fost slabă. Pentru necunoscători reamintim că au fost şi planuri de lovire nucleară a Rusiei atunci, dar a câştigat varianta dominaţiei economice, adică americanii au încercat să îi controleze politic şi economic prin bănci şi organizaţii secrete, presă şi ONG-uri, aşa cum vedem că fac la noi.

Totodată însă este firesc şi pentru Rusia să încerce să îşi păstreze statutul de mare putere şi să reacţioneze încercând să supravieţuiască. Alternativa la războiul din Ucraina nu ar fi fost pace şi cooperare cu UE şi cu întreaga lume cu pentru Rusia, probabil azi ar fi fost război civil similar Yugoslaviei după acceptarea ruperii primei republici, Slovenia, pe care i-au lăsat să se rupă fără probleme, în mod paşnic, după care observând slăbiciunea vestul a mărit miza, divizând şi mai mult în continuare.

Este surprinzătoare incultura politică a românilor care în mare parte cred că spargerea Yugoslaviei a fost consecinţa mixului etnic. Prostimea habar nu are că un cetăţean al Yugoslaviei din sudul extrem, azi încă vorbeşte aceeaşi limbă şi se poate înţelege cu un cetăţean din nordul extrem, ceea ce nu se întâmplă în Italia sau nici atât în Elveţia. Vestul este la fel dacă nu mai mult de divizat etnic, dar puterea vine din unitate şi aşa cum vedem la nivel continental, al acestei organizaţii supra-statale, de fapt anti-statale, uniunea este prezentată ca o virtute, dar când vine vorba de duşmani către care SUA îşi îndreaptă atenţia, autonomia şi "dreptul la autodeterminare" sunt fâlfâite ca valori care justifică folosirea bombardierelor NATO pentru a lovit în Miloşevici care doreşte să menţină statul Serbia şi să oprească focul care a ars ceea ce putea fi o altă Polonie azi, concurând umăr la umăr cu actuala Germanie.

În final, revenind la gambitul lui Putin, fac un scurt rezumat. Da, Putin a făcut ce trebuie deşi cu întârziere. Gafele militare au fost clare, dar nu e vina lui Putin. Culmea este că tocmai incapacitatea şi erorile ruşilor de la începutul războiului şi poate altele de acum, explică de ce acest război a fost necesar şi este util pentru ruşi pentru pregătirea apărării în faţa invaziei americane pe de o parte şi a posibilei invazii chinezeşti în est. Foarte probabil, aceste capacităţi nu vor fi folosite neapărat să realizeze marele vis al împăraţilor ruşi, de a ajunge la Atlantic ci Rusia va realiza doar participarea ca actor la o lume multipolară, mai precis tri-polară. În acest scenariu, armata Rusiei nu va ajunge nici la Viena, nici la Berlin, dar cu siguranţă va trece ca prin brânză prin Bucureşti, va trimite o divizie la Sofia şi fa fi primită cu trandafiri la Belgrad şi Budapesta. Cel puţin.