Nu. Evenimentele trecute, evenimentele actuale, cine decide și pe cine are în spate, toate aceste amănunte ne spun clar: războiul este doar amânat. Dumnezeu ne mai dă timp de pocăinţă deoarece ce va urma are potenţialul să însemne WW3.
Despre conceptul “prăbuşirea uriașului” am scris de nenumărate ori pe blog. Când uriaşul se prăbuşeşte, sclavii minionii care îi petecesc picioarele sunt primii peste care acesta se prăbuşeşte. Ucraina a fost primul, cine urmează? Evident că nu doar minionii sclavi. Pot fi și minioni rebeli care însă au și ei de suferit din cauza acestei prăbușiri. Cuba este un exemplu din această categorie.
Ce vină are Cuba pentru situația în care se află? Singura lor vină este că nu au dorit să permită „investitorilor” transformarea Cubei într-o fabrică de droguri, cum au făcut cu Mexicul. Mexicul a făcut efectiv tot ce i-a fost cerut și unde se află?
Avem aşadar cumularea forţelor care vor participa la război. Pe ici pe colo mai apar unele zvonuri. Un zvon era că atacul va fi sâmbătă. Se potrivea. Trump preferă să atace în weekend deoarece bursele nu sunt afectate la fel de mult. Planul este că un atac în weekend are timp să se desfăşoare şi să aducă victoria, ceea ce va calma pieţele deoarece dacă atacul are loc lunea sau oricând în timpul săptămânii, e posibil ca la primul portavion american lovit, bursele să se prăbuşească şi să dea efectiv peste cap finanţele americane. Războiul nu e chiar aşa de simplu cum am crede ... dacă controlezi lumea prin finanţe şi dacă ultima armă pe care o ai este imprimanta de dolari.
Un atac în timpul săptămânii nu este imposibil, poate fi chiar preferat de Trump care are obiceiul să facă valuri pe burse, deoarece probabil are în spate o armată de traderi care folosindu-se de informaţiile lui Trump pot să joace şi să parieze pe anumite instrumente câştigând sume imense. Metoda se numeşte „insider trading” şi e folosită mai ales de congressmani care nici măcar nu au acces la planurile de război.
De altfel, circulă zvonură că aeroportul din Sofia va fi închis marţi şi miercuri pentru operaţiuni militare. Mă îndoiesc că au lipsă americanii de aeropoarte şi vor folosi vreunul civil dar cine ştie.
Cu privire la negocieri, deşi sunt ştiri interesante, nu dau doi bani pe nimic din ce se spune, deoarece data trecută Trump i-a bombardat pe iranieni după ce a anunțat public că urmează încă o rundă şi cu o zi înainte să îi expire „ultimatumul”. Iranienii sunt obligaţi să joace acest teatru pentru a avea superioritatea morală în caz de atac, în faţa arabilor. Dacă ar rejecta din start negocierile, liderii arabi cumpăraţi de evrei ar putea zice: iată că Iranul nu vrea să negocieze. Merită să fie exterminaţi!
Cel mai simplu argument că pacea este imposibilă este faptul simplu că Trump este un mincinos şi e controlat. Înainte să câştige alegerile am explicat cum va pune pe pauză conflictul din Ucraina pentru a se putea concentra pe cel din Iran. Exact aşa a fost, Trump i-a vrăjit pe ruși cu negocieri, l-a făcut cu ou și cu oţet pe Zelensky deși putea opri războiul instant dacă le cerea la ruși să se oprească pe linia frontului și le oferea la schimb tăierea netului pentru ucrainieni ceea ce ar fi limitat drastic posibilitățile ucrainienilor de apărare și de atac. Cu siguranță Putin era de acord cu o oprire dacă Trump tăia netul la ucrainieni, dar Trump nu a vrut să facă pace ci doar a sperat să îi vrăjească pe ruși cu negocierile, să ceară un “armistiţiu” temporar. Nu a reuşit, dar a reuşit să îi mobilizeze pe europeni să dea tot ce au ucrainienilor după ce americanii şi-au transferat toate asseturile în apărarea Israel-ului.
Planul simplist al lui Trump era că e doar chestiune de mutat câteva Patrioate, prostănacul vrăjit de Bibi, nici nu avea habar de ce răspuns va da Iranul și de faptul că lucrurile sunt mult mai complicate și prin oferirea garanțiilor către evrei că îi va ajuta cu Iranul și-a vândut efectiv sufletul deoarece va duce omenirea la Apocalipsă cu turbarea sa.
Acum au adus însă mult mai mult ca prima dată când sperau că pot să rezolve facil, cu câteva bombe Iranul. Au încercat incremental, folosind asseturile pe care evrei le aveau deja în locaţie în Iran şi care au încercat destabilizarea din interior, punerea mâinii pe putere, cea mai facilă posibilitate de control a unei colonii aşa cum vedem la noi. Dar au eşuat lamentabil, ceea ce a crescut cerinţele pentru atacul care se pregăteşte acum.
Amânarea nu este decât cu rol de pregătire şi poate şi cu rol de antrenare. Zilnic vedem avioane de transport, unele însoţite de fightere (mai rar vizibile pe FlightRadard) care nu fac altceva decât să testeze reacţia iranienilor. Altfel spus, americanii scanează tot ce au iranienii şi speră că vor neutraliza totul din prima lovitură.
Presupunând că SUA vor reuşi din prima rafală să lovească toată apărarea antiaeriană a Iranului şi toate radarurile – ceea ce s-a reușit oarecum data trecută – mai rămâne chestiunea balisticelor. Iran poate lansa balistice şi poate face praf Israel-ul. Cu antiaeriene este imposibil de apărat, SUA nu au suficiente pentru a da jos toate balisticele lansate de Iran. Deci cu siguranță în planul actual de lovire, la prima tură, vor încerca să lovească și lansatoarele de balistice. Aceasta este dilema, în ce măsură vor reuși.
Iranul în schimb, tot ce are de făcut este să blocheze strâmtoarea Hormuz. Ca să înțelegem ce fel de marfă circulă pe aici, trebuie să vedem pe www.marinetraffic.com ce pavilion poartă și ce tip de nave sunt. Vom vedea că nu sunt doar nave cu petrol iranian ci și al altor țări din zonă. De asemenea, nu sunt doar nave cu petrol.
Există scenariul că având multe baze sub pâmânt și lansatoare mobile, Iran poate bloca strâmtoarea și chiar lansa rachete spre baze și nave americane după această primă lovitură. Ori marea dilemă este cât de puternică va fi reacția Iranului după atacul inițial.
Reamintim că data trecută, avioanele Israel-ului căpăceau zilnic Iranul, adică iranienii lansau balistice, apoi avioanele evreilor veneau şi loveau locaţia sau baza de unde erau lansate. Aeroporturile au fost ciuruite, un avion iranian nu a zburat. Radarurile idem. Cu toate acestea, cu cât timpul trecea, Israel nu a mai avut capacitatea să lovească la fel de puternic locaţiile din Iran deoarece efectiv nu mai aveau muniţie şi probabil nu puteau să le lovească pe toate, fiind foarte multe. Acum însă flotila de avioane este mult mai mare şi probabil Iranul nu va mai aştepta să dea un răspuns incremental, cât de cât proporţional cu atacul Israel-ului, ci vor încerca și ei la rândul lor o lovitură mortală, cum ar fi de exemplu lovirea unui port-avion. Chiar dacă nu ar fi scufundat, lovirea unui portavion ar fi catastrofală pentru Trump şi nu atât financiar, nu atât la nivelul imaginii imperiului cât mai ales la alegerile care urmează.
Deci chiar dacă SUA vor distruge şi vor rade Iranul şi chiar dacă la finalul acestei operaţiuni Israel va putea controla cel puţin anumite bucăţi din Iran şi vor putea face periodic anumite operaţiuni militare fără să se teamă de vreo reacţie, dacă totuşi Iranul loveşte un portavion (sau măcar o crucişătoare), Trump e terminat. Ori asta e după mine principalul motiv pentru care Trump amână această “răstignire” la care este chemat de evrei. Pe de o parte, victoria e garantată, Iran este cumva fript, terminat, nu are şanse. Pe de altă parte, există riscul ca deşi Iranul va putea fi terminat, Trump să piardă total politic, să ajungă mai rău ca Obama, sau Bush. Ori asta nu prea vrea el, deşi de cealaltă parte probabil va veni terminarea dării pe faţă a înregistrărilor secrete de la insula lui Epstein.
Iată deci de ce cred că pentru a mitiga ambele constrângeri, Trump va prefera o escaladare atât de mare încât acest război poate să devină un focar important, o piatră de hotar de la care se va considera că va fi început cel de-al 3-lea Război Mondial. Voi detalia doar câteva posibile scenarii.
Văzând distrugerea Iranului şi puterea SUA, China va fi obligată să atace Taiwan-ul pentru că SUA nu vor putea duce două războaie în acelaşi timp. Rusia de asemenea va fi obligată să termine cu Ucraina deoarece va fi clar că dacă lovitura asupra Iranului va fi puternică şi decisivă, după Iran, urmează alte state din Caucaz şi dacă în Ucraina să zicem că Rusia are controlul, pe acelea nu se ştie dacă va putea să le controleze.
Nici nu vreau să intru în scenarii prea complicate cum ar fi eventualul switch al unor ţări arabe sau revoluţii interne care să schimbe macazul peste noapte şi să pună probleme suplimentare.
Şi cu toate acestea, zarurile sunt aruncate, războiul va începe singura dilemă fiind cât de mare va fi focul.
Nu am apucat să scriu nimic despre pregătirea pentru acest război, timpul a trecut oricum, se putea întâmpla deja până acum şi am scris nenumărate articole în plandemie în care am explicat despre importanţa ruperii de sistem. Dumnezeu ne-a dat timp suficient, din păcate ce văd în jurul meu este ignoranță și nepăsare.