Scenariile legate de terminarea războiului din Iran sunt variate şi ca în orice război este multă ceaţă. Nu pentru mine care urmăresc marşul apocaliptic către al 3-lea Război Mondial din 2001 când am urmărit live la TV lovirea turnurilor. Evident, pe atunci nu ştiam cine e în spatele atentatelor, dar între timp, vedem că ceea ce generalul Wesley Clark a spus în 2007 [1] se adevereşte acum. Planul este unul vechi, al evreilor, de distrugere a Orientului Mijlociu prin fărâmiţarea statelor şi spargerea în bucăţele pentru un control mai facil aşa cum au reuşit în Liban, Libia şi Siria.

Ca principiu fundamental al analizei şi predicţiilor mele a fost mereu ideea de prăbuşire a Imperiului American. Evident, faptul că observăm o prăbuşire nu înseamnă neapărat că imperiul chiar se va prăbuşi. De-a lungul istoriei vedem şi imperii care se prăbuşesc dar şi unele care se transformă şi unele care chiar se transformă în ceva mai bun, cum a fost schimbarea Imperiului Roman din maşinărie de război în Imperiu Creştin, leagăn şi pâmânt fertil al creştinătăţi pentru 1000 de ani. Şi America va avea aceeaşi soartă, cred eu, de la maşinărie de război scăpată de sub control, de la automat de bombardat crescători de capre, căci o ţară mai dezvoltată SUA nu au reuşit să bată recent, la cetate care va apăra creştinii în vremurile din urmă prin transformarea moştenirii federaliste şi a leagănului democraţiei într-o nouă formă de organizare în care creştinismul ortodox va fi principala şi ultima forţă de coeziune a americanilor după ce abominaţia sionismului promovat de evanghelişti va fi consumat toate puterile şi resurele SUA şi va da foc întregii lumi. Din praful care va rămâne, se va naşte ceva frumos, este intuiţia mea, dar nu toţi vom ajunge să vedem deşi mugurii acestei renaşteri se pot vedea deja.

Aşadar prăbuşirea SUA ca poliţai global face ca răz boiul şi armata să fie urmele asseturi de care se poate folosi. Nu mai au economie, nu mai au finanţe, nu mai au resurse, nu mai au creativitate, inovaţie, nimic. Mai au însă avioane, bombe şi nucleare şi decât să pună osul la muncă cum cere Merz acum germanilor [2], aleg să dea cu bombe.

Totodată contextul politic american din prezent, bineştiut şi redundant a mai fi detaliat, face ca toată politica şi mişcările SUA să fie uşor predictibile deoarece planurile nu au fost ascunse ci făcute pe faţă pentru cei care sunt atenţi.

Ca să nu detaliez prea mult, o parte din planuri este detonarea unei bombe EMP deasupra Iranului pentru a distruge efectiv reţelele electrice şi comunicaţiile şi a produce astfel o incapacitare a reacţiei militare dar mai ales a societăţii. De ce războiul nu a început cu asta, este însă un alt motiv, dar când veţi auzi de EMP deasupra Iranului, vă invit să reveniţi pe blog deoarece voi căuta unde am aflat şi auzit (surse publice) şi vom vedea şi altele care urmează.

Aşadar cu privire la scenarii, uitatul în urmă nu ne ajută. Data trecută războiul s-a terminat deoarece nu au putut face faţă la rachete şi de asemenea nu prea mai aveau ce să le facă la iranieni, rachetele din zonă au fost consumate şi doar să zbori deasupra ca să arăţi că nu ţi-e frică de ei nu ajuta la nimic. În plus, Iranul începuse să distrugă din ce în ce mai mult în Israel, să lovească în oraşe şi prin urmare daunele puteau ajunge mult mai mari. De aceea, la ameninţarea cu nucleara, iranienii au acceptat să facă pace.

Primul atac nu a fost calculat bine. Dar nici măcar scopul nu era ca să fie calculat. Primul atac a fost ca o dezverginare, Trump trebuia să dovedească că ascultă de şefii săi, de cei care l-au pus preşedinte. Chiar dacă atunci nu au făcut faţă şi nu au distrus regimul, asta nu a contat. A urmat apoi o perioadă de pregătire, de “investiţii” în armată, de băgat bani la firmele de producţie armanent, de plasat antiaeriene (vezi Thaad-ul [3]). Şi cu puţin înainte, au securizat Venezuela pentru a avea petrol în caz că e nevoie pentru un război mai extins. Nu că nu ar fi suficient petrol în zonă, dar Venezuela a fost ca un fel de antrenament pentru armată şi o pregătire a publicului american cu noua epocă a războaielor noului prinţ al păcii, Trump.

Ca să nu mai lungesc prea mult articolul voi spune din start că orice scenariu optimist îl rejectez din start. După mine, primul atac a avut mai mult rol de testat fidelitatea lui Trump şi de asemenea de testat rezistenţa internă din SUA. Acum în apropierea alegerilor mid-terms, nu se mai putea aştepta deoarece rezultatele vor fi dezastruoase pentru Trump. Prin urmare acum va fi folosit ASUL, anume Trump, pentru a “termina treaba”. Iar pentru asta, aşa cum mulţi analişti au comentat, este nevoie de desant de trupe. Fără invazia terestră, Iran nu poate fi terminat. Pentru asta trebuie însă ca Iran să fie prezentat periculos de aceea, multe lovituri ale Iranului sunt tolerate şi propagate, pentru ca americanul de rând să fie înfuriat şi neoconii să capete momentum de narativ pentru ajustifica o invazie terestră. Este posibil să vedem nu doar lovituri asupra bazelor americane şi asupra Israel-ului, dar şi alte nasoale despre care nici nu mai aduc vorba, chiar în interiorul SUA.

Fie că vor fi false-flag-uri, fie că vor fi reale, aceste atentate vor creşte motivaţia şi aderenţa americanilor la război şi invazia terestră este predicţia mea pentru cum va continua acest război. Cu privire la finalitate, de aici înainte, nu mai merg, deoarece a făcut-o deja profesorul Jiang în lecţia sa intitulată “Pax Judaica [4]”.

Comentarii legate de ce va fi după o invazie americană a Iranului sunt deocamdată inutile. Vremurile vor fi cu adevărat apocaliptice şi nu are sens să speriem oamenii de pe acum.

Dacă însă predicţia mea nu este validă, ci aceste lovituri vor fi suficiente pentru decapitarea regimului şi se lasă din nou cu o “pace” într-o formă sau alta, va fi cu siguranţă un scenariu extrem de optimist şi fără mari semne de întrebare în sensul că Iran va deveni un fel de Siria, controlat de anumite personaje şi grupări coordonate de CIA şi urmează să aşteptăm pregătirea pentru etapa următoare, fie Turcia, fie Pakistan.

În final mai ţin să subliniez că comportamentul SUA în acest război schimbă complet relaţiile cu Rusia şi China în sensul că SUA au dovedit clar că nu sunt de încredere în negocieri şi că nu au alt obiectiv decât anihilarea duşmanului şi apelul la forţă. Prin urmare, bye-bye orice speranţe de negocieri cu Rusia sau pentru China, un nou duş rece care îi convinge că statul cu fundul în două bălţi nu prea mai este o opţiune dacă nu vor să ajungă din nou sclavii Imperiului, boiii de pus la car şi nimic mai mult.

NOTE

[1] General Wesley Clark "Seven Countries in Five Years" [2007]
https://www.youtube.com/watch?v=Eo6u9DpASp8

[2] Merz says Germany must 'work harder,' cites China after official visit
https://news.cgtn.com/news/2026-02-28/Merz-says-Germany-must-work-harder-cites-China-after-official-visit-1L847d0EJqw/p.html

[3] US deploys Thaad anti-missile system to Israel after Iranian attack

https://www.bbc.co.uk/news/articles/c20jye8v5dro

[4] Secret History #END: Pax Judaica
https://www.youtube.com/watch?v=WFWizN3QoPg