De la riscul nuclearelor, la riscul războiului mondial, la criza economică şi chiar la prospectul ca şi noi să fim implicaţi cumva, fie cu trupe în Iran, ca aliat al SUA, fie prin extinderea războiului din Ucraina unde este de aşteptat ca Rusia să facă progrese majore acum, mulţimea problemelor, dilemele românului panicat, care a scăpat din cangrena politichiei ieftine de zi cu zi de pe meleaguri mioritice sunt atât de mari încât în faţa unor decizii cruciale preferă indolenţa.

“Şi ce să fac, să cumpăr conserve”? Atât a putut să gândească un prieten care e îngrijorat de situaţie şi cu care am schimbat o vorbă în treacăt. Evident conservele sunt bune, dar asta este sub clasa pregătitoare la şcoala preppingului pentru Apocalipsa.

Deoarece nu am continuat cu partea 2 la articolul “Plan de supravieţuire în caz de război nuclear” ( https://chiazna.ro/post.php?id=77 ), o să continui acum cu câteva chestiuni punctuale, în funcţia de timpul pe care îl voi avea în zilele are urmează pentru cei care nu s-au gândit până acum la acest aspect şi nu au conceput că putem ajunge aici.

Vreau însă mai întâi să abordez un răspuns la eventuala poziţionare că dacă vine sfârşitul ... ce pregătire mai are sens? Este evident o poziţie retardată, aberantă. Sfârşitul şi ceea ce discutăm aici prin sfârşit sau apocalipsă nu este neapărat sfârşit în sensul că vine bomba şi gata murim toţi. Apocalipsa, aşa cum am zis, sau chiar doar un nou război mondial sau chiar doar o nouă criză, nu va aduce neapărat moarte pentru toţi. Dar foame poate aduce, mai ales pentru cei care nu se pregătesc. Sărăcie, dat din colţ în colţ ca să ajungi la spital când nu va mai fi benzină la peco şi vor putea merge doar cei care au electrice sau căruţe cu cai, vândut aurul din casă pentru nişte antibiotice ca să scapi de pneumonie sunt evenimente care s-au întâmplat permanent în perioada epocii de aur, în vremuri grele şi sunt cele mai probabile în viitoarea epocă de aur pe care ne-o aduc sioniştii.

Dar chiar dacă va veni războiul nuclear şi probabil 90% dintre oameni vor muri, de departe, cele mai mari şanse să supravieţuiască le au cei care se pregătesc. Acestea fiind spuse, sunt cu siguranţă mulţi care pot răspunde că nu mai are rost să supravieţuieşti la aşa dezastru. Au dreptate, şi chiar Biblia şi profeţiile zic că cei care vor rămâne, se vor tângui de ce nu au murit şi ei în evenimentele înfricoşătoare care vor fi fost şi de ce trebuie să trăiască să vadă aşa suferinţă. 

Sunt însă chestiuni diferite faptul că va fi greu sau “mai greu” pentru cei care vor supravieţui şi dorinţa de a supravieţui şi acţiunea raţională de pregătire pentru ceea ce vedem că va urma.

Este adevărat că omul modern nu prea mai are în setul de abilităţi şi sensibilităţi conceptul de pregătire deoarece totul îi este pus pe tavă. De la puradeul de baştan care primeşte pe tavă grilele de la examene şi bac dinainte, fără să fie nevoie să se pregătească, la incompetenţii şi leprele care ajung să lucreze la stat, în administraţie pe pile, fără competenţe şi fără pregătire, şi chiar mergând până la tefelistul inteligent care butonează cu agilitate şi este gata să se alipească trup şi suflet corporaţiei pentru a face o carieră de succes, pregătindu-se însă doar la meditaţii forţate, ca să ia nişte note bune şi să cumuleze nişte diplome şi atestate, pregătirea pentru viitor este totuşi puţin necesară chiar pentru a avea succes în lumea de azi, darămite pentru a supravieţui, ceea ce este şi mai greu.

Dacă pe vremuri, ţăranul trebuia să lucreze din greu vara pentru că ştia că vine iarna şi dacă nu are rezerve, nu mănâncă, dacă până şi după industrializarea forţată şi revoluţia industrială, ţăranul mutat la bloc măcar ştia că trebuie să facă murături şi să pună bani departe pentru întreţinerea de la iarnă, în ziua de azi, nu doar că cardul a înlocuit până şi chibzuiala firească şi normală pe care altă dată oamenii o aveau, dar dependenţa de stat, de guvern, de autorităţi a fost atât de mult implantată în creierele mai multor generaţii, din ce în ce mai intens încât chiar şi când vor arăta la televizor că situaţia e nasoală rău, românii tot nu se vor panica şi vor avea încredere că guvernul are grijă pentru ei iar televiziunile nu fac decât să mintă şi să sperie boporul.

Cam lungă paranteza, deci să trecem la subiectul preţului petrolului care după mine este principala problemă certă, dacă nuclearele sunt doar probabile şi încă nu le-a venit vremea. De altfel, despre nucleare am discutat pe larg şi am prezentat acea scală a escaladării care prezintă cumva o dinamică firească. Dar având în vedere că în ziua de azi la putere se află oameni nefireşti, stăpâniţi în totalitate de satana, este posibil ca până şi raţiunea omenească care impune acea scară a escaladării să nu mai fie respectată şi să avem surprize. De altfel, nici acest război, raţional nu are justificări. Până şi profesorul Jian, un chinez din Canada, ateu, a declarat că acest război are doar raţiuni eshatologice.

Avem aşadar următoarea situaţe. Preţul petrolului a explodat mai repede ca niciodată în alte crize anterioare. La ce să ne aşteptăm?

În primul rând, stabilitatea relativă a preţului actual la pompă nu trebuie să ne liniştească. Este cauzat doar de faptul că guvernul inhibă creşterea preţului şi în ciudă a ce spune prostimea, nu doar că intervine, dar intervine cu pistolul la cap ca preţurile să nu sară. Ceea ce face guvernul, nu ştiu dacă e bine, deoarece prea multă indolenţă din partea oamenilor nu ajută cu nimic în aceste momente. Adică, măcar dacă ar creşte puţin preţul, oamenii ar începe să se gândească că vin vremuri grele.

Dar de ce ar fi bine ca guvernul să sperie totuşi puţin oamenii? Deoarece orice general când vede la orizont duşmanii alergând spre armata lui, trage alarma ca soldaţii să se trezească. România este o ţară bogată şi românii ar putea – dacă ar vrea – să fie rezilienţi la o criză a petrolului. Nu însă făcând planuri de călătorii pentru la vară, nu făcând planuri de excursii sau investiţii, afaceri noi sau alte lucruri pe care le fac oamenii întro societate prosperă, normală, aşa cum a fost, aşa cum am avut acum un an să zicem.

Preţul petrolului şi al gazelor a avut deja un impact major în UE din cauza războiului din Ucraina. Dar impactul a fost limitat deoarece petrolul a curs în continuare, dar nu prin Rusia, ci prin Turcia, prin alţi intermediari. O parte a curs şi direct din Rusia până a oprit Zelensky conducta săptămâna trecută însă sancţiunile nu au produs decât creşterea preţului, nu şi continuitatea ofertei! Este o mare diferenţă!

Una e când turbarea europenistă bagă sancţiuni la ruşi şi măreşte preţul, mai cumpără o mică parte de la americani cu LNG, mai cumpără de la saudiţi, din Orientul Mijlociu şi alta e când 25% din petrol şi nu ştiu cât la sută din gaze sunt tăiate DEFINITIV pentru o perioadă necunoscută, probabil ani de zile de acum înainte. Este CU TOTUL ALTCEVA.

Ca să explic, chiar dacă nu exista războiul din Rusia şi sancţiunile, situaţia de acum era la fel de nasoală. 25% din petrolul global tăiat peste noapte este un şoc imens, incomensurabil pentru economie, va produce nu doar recesiune şi criză ci va da probabil o lovitură finală lanţurilor de producţie actuale, similară celei din plandemie când graniţele au fost închise.

Să vedem însă concret care sunt evenimentele şi conexiunile care vor cauza aceste fracturi în economia mondială. Avem aşadar în primul rând conflictul actual, cu blocarea strâmtorii. Deşi se vorbeşte des despre blocare, nu prea se explică pe larg ce şi cum. Una e blocarea actuală în care iranienii au lovit câteva nave şi acum companiile nu mai vor să se rişte şi prin urmare evită zona şi alta e blocarea cu mine pe care Iran o va face curând, probabil, la cum merg lucrurile.

Blocarea cu mine va fi fatală pentru trafic şi va face anevoioasă reluarea traficului chiar în speranţa că americanii vor câştiga şi îi vor calma pe iranieni peste noapte, ceea ce este oricum opusul a ce se întâmplă acum.

Deci mai întâi avem traficul blocat. Din ce ştiu eu 25% din petrol, cât din gaze treceau pe acolo nu ştiu. Dar oare nu există alternative? Nu, geografia este certă. Nu e prima dată când se pune problema, alternativă la ruta maritimă pentru scoaterea petrolului nu există.  De altfel, deja Arabia Saudită şi Kuweit-ul au anunţat reducerea producţiei deoarece nu mai au unde să stocheze petrolul.

Avem aşadar o situaţie dificilă, cauzată de blocajul Iranului. Să zicem însă că Iran pierde, că americanii bombardează şi mai mult şi că vor neutraliza toate posibilităţile iranienilor de a ataca nave sau de a pune mine. Ce se mai poate întâmpla?

Un model de predicţie avem pe ce s-a întâmplat cu lovirea yemeniţilor care loveau nave israeliene şi pe care americanii nu au putut să îi calmeze. A reuşit însă Israel decapitând conducerea. Însă la ce schimbări sunt acum în zonă, oare ce se va întâmpla pe scenariul cel mai probabil în care dominaţia americană aeriană va putea să lovească dar pe final, când iranienii vor decide că nu mai pot să lanseze rachete şi că americanii le-au distrus mare parte din asseturi, oare vor apela la operaţiunea de minare a strâmtorii care nu se bazează pe prea multă tehnologie şi poate fi realizată şi cu nişte bărci cu motor pe ele sau submarine rudimentare?

Dar să zicem că strâmtoarea nu va fi închisă, ce riscuri mai sunt? După cum ştim, escaladarea actuală a ajuns la rafinării. Americanii au bombardat o rafinărie din Teheran, în răspuns iranienii au bombardat un port din EAU şi de asemenea o rafinărie sau port din Haifa. Deci încep să fie lovite capacităţile petroliere. Ceeea ce în Ucraina a durat vreo 2-3 ani!

Aceste distrugeri nu vor mai putea fi refacute aşa uşor deoarece banii vor ocoli Orientul Mijlociu şi tensiunile vor continua, o pace care să calmeze pe toţi fiind utopică.

În plus, deja vedem că regii şi prinţişorii din zonă cam dau bir cu fugitul, deci ce aşteptări să mai avem că vor repara şi vor întreţine capacităţile de produs şi livrat petrol ca să sperăm că economia îşi va reveni?

Dincolo de lipsa unor perspective cu privire la terminarea războiului în zonă şi reluarea traficului, 25% din petrol nu poate fi compensat din alte părţi. Este adevărat că Venezuela teoretic poate produce deşi are un petrol prost, pentru care nu prea există rafinării. Rusia de asemenea putem presupune că poate creşte producţia, deşi dacă creşte va vinde Chinei care lua 90% din petrolul Iranului şi este de departe principala pierzătoare. Apoi, Japonia are bani şi deşi nu ştiu ce conducte au de la ruşi, la nevoie cred că ruşii le pot deschide rute artice la petroliere, măcar vara. Dar Rusia ar fi tembelă acum să se dea peste cap să crească producţia când deja face 50% mai mulţi bani cu acelaşi petrol ca acum o săptămână iar dacă criza continuă, vor veni vremuri în care vor putea chiar să strângă de robinet şi să câştige dublu?

Rusia este de departe principala câştigătoare a războiului din Iran acum, deşi evident că pe termen mediu-lung există nenumărate probleme şi riscuri pentru Rusia. Dar, cum Ucraina va primi bani şi arme mai puţine, Rusia are şansa să avanseze puternic în Ucraina, să consolideze cuceririle, să repare daunele făcute de ucrainieni reţelei petroliere şi să spere că poate termina războiul şi poate reface eventuale exporturi şi către europeni, ceea ce le va permite o pârghie de control şi determinare a politicii europenilor destul de solidă.

Sper să observaţi că singurele speranţe se îndreaptă deja spre Rusia, care cel puţin pentru noi fiind aproape geografic. Dar să nu uităm că factorii politici care au produs acest război sunt şi cei care ne controlează pe noi, prin urmare orice colaborare cu Rusia este exclusă, doar dacă mămăliga nu va fierbe.

Nu văd însă cât de proşti să fie ruşii să nu profite de situaţie fără a se mobiliza pentru eventuala extindere a războiului şi către ei, prin zona caucazului. În ce scenariu, ar accepta ruşii să producă mai mult, să accepte preţuri mai mici şi să dea şi europenilor? Economic nu are sens, indiferent de faptul că războiul este deja o realitate pentru ei, deşi noi mai sperăm şi facem planuri tembele că poate-poate petrolul şi gazele ruşilor ne pot salva de ce se întâmplă în Orientul Mijlociu.

Ce alte speranţe mai pot fi? Panourile, solare, astea sunt aberaţii. Este adevărat că cei care au panouri şi maşini electrice sunt acum avantajaţi şi există şansa ca şi mai mult acum electricele să prindă având. Dar cum capacităţile de producere a energiei electrice, cel puţin la noi au fost distruse (vezi barajele) ce speranţe să mai avem? Peste noapte, din păcate nu există soluţii.

La ce să ne aşteptăm, deci?

Un preţ mare al petrolului nu este problemă, dar un preţ dublu va distruge complet economia şi va produce nenumărate şocuri economice. Dar la 25% tăiere a consumului, este evident că vom asista la o trecere rapidă de la o epocă a abundenţei în care fiecare familie are 2 maşini, la întoarcerea cu 50 de ani în urmă în care oamenii merg la muncă cu autobuze cu butoaie pe acoperiş.

Iar acest scenariu este totuşi unul fericit, în care societatea mai există, în care băncile nu pică, în care şomajul nu ajunge la 50% şi nu intrăm în niciun război.