Faptul că situaţia finală nu a fost prea bună pentru Israel este deja cert. Însă deoarece s-a dus doar o bătălie, suntem rezervaţi. Merită însă să facem un rezumat cu ce avem deocamdată.
Status
Toată lumea e aproape sigură că războiul va continua. Şi eu personal. Nu din alte motive, ci mai ales deoarece pacea ar fi prea frumoasă. Pacea în conflictul cu Iranul ar pune unele mici semne de întrebare legate de faptul că ne aflăm deja în Al 3-lea Război Mondial fără să ne dăm seama.
Poate lipsa mea de cunoştinţe istorice, mă face să nu găsesc o paralelă a situaţiei actuale cu momente şi locuri din Al 2-lea Război Mondial care să fi avut o evoluţie similară. Poate operaţiunea Barbarosa?
Pe zi ce trece, însă, noi lovituri cu drone sunt date asupra armatei Iran-ului şi fiecare zi aduce noi ştiri îngrijorătoare care pot oricând reporni motoarele războiului. Ieri, de exemplu, Alex Jones a dat o ştire cum că un mulah faimos din Iran a pus o fatwa pe Donald Trump.
Ori Alex are nevoie de clickbait-uri, ori pune şi el umărul la construirea narativului pentru False Flag.
Eşecul confirmat
Sunt nenumărate idei care contribuie la etichetarea atacului asupra Iran-ului ca fiind un eşec.
- Programul nuclear nu se ştie dacă chiar a fost neutralizat. Eu cred că la cât de puţin mai contează adevărul în ziua de astăzi şi la cât de aberant a ajuns leadershipul american caracterizat prin inconsistenţă şi atitudine vagabondească nonşalantă, deocamdată le-a convenit să pompeze pe narativul că programul a fost distrus. Apoi, la nevoie, vor zice că nu a fost distrus, de aceea au reluat bombardamentele.
De altfel, irelevanţa adevărului şi dominanţa narativului, adică a minciunii, este o constantă în toate etapele acestui conflict şi în toate direcţiile politicii americane. De exemplu, chiar înainte de atac, Trump a rejectat simplu şi pe scurt chiar analizele propriilor servicii, pus fiind în faţa întrebării “serviciile de securitate spun că Iranul nu este în stare să facă bombe nucleare”, Trump a răspuns: “dacă serviciile spun asta, ele nu ştiu. Iran poate face bomba în cel mult două săptămâni”.
Trump deja a declarat de mai multe ori şi recent mai accentuat, că dacă Iran va relua activitatea la acele baze, le vor bombarda din nou.
Este clar că gogoaşa cu programul nuclear va fi refolosită şi reciclată la nevoie. Hopul care a fost făcut deja este unul imens, în sensul că se credea că marea minciună Weapons of Mass Destruction nu va mai putea fi folosită prea curând în SUA deoarece orice politician care va face apel la aşa ceva, va avea de suferit. Însă Trump a arătat că se poate. Aceleaşi gogoşi care au construit războiul cu Irak-ul sunt acum reciclate şi singurele motive pentru care invazia terestră nu a început par a fi lipsa capacităţii, nu lipsa curajului din cauza unor eventuale proteste sau opoziţii interne.
2. Rachetele balistice ale Iran-ului au devastat Israelul. Au avut de trecut prin mai multe niveluri de protecţie:
- antiaeriana Arabiei Saudite; care au venit mai dinspre sud, au trecut peste Arabia Saudită şi apoi peste Iordania;
- antiaeriana şi avioanele Iordaniei: pe lângă antiaeriană, Iordan a ridicat şi avioane ca să încerce să oprească rachetele;
- sistemele de apărare ale bazelor americane din Irak; nu ştiu câte mai au acolo, dar probabil mai aveau ceva, dat fiind riscul. În curând SUA trebuie să plece din Irak, au acord cu guvernul irakian, nu se ştie dacă îl vor respecta, teoretic trebuiau să care deja din trupe şi oameni practic, la cum era pregătit războiul şi la cum se aşteptau probabil de lovituri asupra unor baze americane, este exclus să nu fii fost plasate sisteme de apărare la bazele americane din Irak, dată fiind geografia;
- sistemele antiaeriene ale navelor americane plasate pe mare, aproape de Israel; după cum ştiţi, AEGIS a fost iniţial dezvoltat pentru nave, de aceea pe lângă sistemele terestre, cu ocazia acestui război au fost aduse nenumărate asseturi maritime plasate atât în Mediteraneană cât şi în Marea Roşie, probabil mare parte americane, dar şi ceva britanice, ca la rundele anterioare
- sistemele antiaeriene american Thaad trimise de Biden chiar înainte să vină Trump;
- scutul IronDome în ultima etapă, care însă poate da jos doar cu rachete mici cu viteză redusă şi traiectorie previzibilă
Având în vedere acest mesh cu straturi multiple de apărare, este fantastic ce au reuşit iranienii. Ca observatori, din afară, putem face doar unele observaţii certe:
- este clar că cantiatea contează; dar evreii se lăudau că la atacurile iniţiale au dat numeroase lovituri la lansatoarele iranienie de rachete balistice; nu s-a văzut
- diversitatea surprinzătoare a rachetelor iraniene; dacă atacurile precedente au fost efectuate cu drone care neutralizau sistemul Iron Dome şi abia ulterior lansau 2-3 balistice, ca mesaj, acum Iranul parcă a făcut o demonstraţie de câte tipuri de rachete are; printre ele şi unele care par hipersonice!
- rachete hipersonice, sau măcar foarte rapide, pe care niciun sistem de apărare nu a avut şansa să le oprească; acestea au fost însă puţine, cam maxim 1-2 pe noapte
- rachete care ies în spaţiu: filmări atât din Iran cât şi din ţările vecine arătau lansări de rachete care lăsau urme similare rachetelor lui Musk, semn că ieşeau în spaţiu. Asta le-a ajutat să evite antiaerianele şi să prindă momentum la reintrarea în atmosferă. Acestea se pot sau nu suprapune cu cele hipersonice, după cum ştim Oreşnik asta face, dar la iranieni, nu ştim dacă au folosit Oreşnik, clone mai ieftine şi mai slabe, sau alte tipuri de rachete care ies în spaţiu
Dacă iniţial am putut urmări loviturile pe webcam-uri live, după dezastrul din primele zile, camerele au fost interzise parţiual şi apoi total.
Adică, în primele zile am putut vedea live. De ce? Deoarece evreii sperau ca rachetele să fie lovite şi cum populaţia era obişnuită să se uite la spectacolele cu rachete deoarece Iron Dome-ul avea rată de succes foarte mare cu artizanalele folosite de Hezbolah, acum a fost cu totul altfel. Lumea întreagă putea urmări live cum nu toate rachetele sunt date jos de scut, ci unele trec şi lovesc Tel Aviv-ul şi Haifa, unde existau camere.
După primele zile, conştienţi că vor avea o problemă de imagine, armata a interzis filmarea impactului rachetelor, transmiţând că au voie să filmeze doar cerul. De ce? Pentru că, sperau ei, vor arăta doar succesele scutului şi antiaerienei, nu şi loviturile.
Ulterior, au interzis orice filmare şi aşa cum ştim televiziunile au avut probleme chiar cu reportaje ulterioare. Cu privire la facilităţile militare, baze, depozite etc, acestea au fost interzise din start, nu ştim nimic, nu am văzut nimic. Doar filmările la loviturile în centrele urbane au fost permise, chiar dacă asupra unor targete militare, cum a fost sediul Mossad sau acel institut de cercetare care se ocupa de drone în Tel Aviv.
3. Cu excepţia decapitărilor, loviturile Israel-ului în Iran sunt incerte
Ca număr, Israel a avut zeci de ieşiri de avioane în fiecare zi. Cu cel puţin 10 rachete pe avion, IDF a raportat zeci de lovituri asupra unor ţinte. Însă filmările nu prea au arătat distrugeri în Iran, deşi teoretic controlul şi cenzura în Iran sunt mult mai puţin eficiente ca în Israel. Iran este mult mai mare şi populaţie mult mai mare ca să poată cenzura totul. De asemenea, Israel a avut clar o reţea de “elemente” anti-iraniene care au lucrat din interior. Aceştia produceau drone care în prima etapă au fost folosite împotriva unor obiective. În prezent, în Iran are loc un witchunt de afgani, se zice că mare parte din aceşti colaboratori şi mercenari erau afganezi, cumpăraţi cu bani puţini. Nu pot spune dacă a fost chiar aşa deoarece ştiu că afganii sunt o problemă în Iran şi e posibil ca momentul să fie folosit pentru curăţenie.
Dar, dacă şi-au permis să aibă operaţiuni atât de complexe în Iran, cu producţie de drone, cu lovituri din interior, cu siguranţă evreii puteau să îşi permită şi filmări la unele targeturi lovite spectaculos, cu bombe luminoase, cu explozii fantastice, cu clădiri demolate etc. Nu prea am văzut aşa ceva.
Cu excepţia unor filmări de la depărtare ale unor lovituri în Teheran, soldate ulterior cu incendii mari şi fum negru, nu am văzut prea multe fapte măreţe. Au fost într-adevăr unele fimlări cu infraroşu din partea IDF de pe unele rachete sau avioane dar acestea venind din partea armatei, poartă cu ele suspiciunea de a fi propagandă, pot fi cinema.
Cert este că în Iran nu s-a luat curentul, net-ul a fost tăiat voit de armată, ca să nu permită coordonarea de noi atacuri cu dronă în interior, dar mai ales răspunsul cu rachete nu a încetat, ba chiar cu cât trecea timpul, Iran părea să crească ritmul şi calitatea loviturilor.
Concluzie
Cele 2 părţi au clar dominanţă pe anumite categorii şi fiecare nu poate neutraliza dominanţa celuilalt, fiind puternic afectat însă, de aceasta.
SUA+Israel pot să treacă de apărarea Iranului, să facă operaţiuni aeriene, să bombardeze cu avioane obiective din Iran. Dar ineficienţa acestui tip de operaţiuni împotriva unui popor determinat să lupte, s-a văzut în Yemen. Trump a fost obligat să facă pace cu yemeniţii înainte de acest război pentru a putea măcar reduce riscul unor lovituri din partea acestora. Dacă bombele şi avioanele SUA, plus navele maritime, nu au putut să distrugă capacităţile yemen-ului, ce aşteptări să avem cu privire la Iran?
De cealaltă parte, Iran are dominaţie pe rachete balistice. Stocul cumulat de ani de zile, folosit acum, a pus presiune maximă pe antiaeriana Israel-ului, care oricât de dotată ar fi fost, este limitată. Evident că nu ştim cifre, dar sunt semne clare că Israel nu mai putea face mult timp la lovituri şi dacă acum rata de succes a fost 95%, imaginaţi-vă ce însemna ca în locul a 5 lovituri pe zi, Israel, o ţară mult mai mică ca Iran-ul, să primească 100 de lovituri similare cu cele 5, zilnic.
Dar nu doar Israel-ul, ci chiar şi SUA nu mai aveau rachete de apărare. Iată o ştire de azi conform căreia SUA opresc livrarea de rachete anti-aeriene din lotul pe care Biden l-a semnat. Ca o mică paranteză, iată deci că Trump nu a oprit livrările … deşi Biden nu mai este de peste 6 luni, livrările continuă, ca şi cum Trump nu ar fi preşedinte.
Ce urmează este dificil de spus, deoarece SUA+Israel nu au opţiuni. Iran are multe lansatoare şi multe rachete, o neutralizare la toate este imposibilă, necesită nenumărate zboruri, timp de multe zile, cu cisterne, cu bombardiere invizibile, etc. În plus, cum pot afla unde sunt aceste lansatoare, deoarece trebuie ca ele să fie folosite pentru a-şi deconspira locaţiile, monitorizarea prin satelit nu poate rezolva toate locaţiile, dat fiind teritoriul mare al Iranului.
Escaladarea cu nucleare de asemenea este interzisă, deoarece ar permite lui Putin să folosească şi el în Ucraina şi după Ucraina, cine ştie unde.
Invazia terestră este cam imposibilă tehnic şi logistic pentru americani, deoarece Afganistan trebuia să fie de 10 ori mai simplu ca Iran şi acolo au avut suport masiv de la parteneri, chiar Rusia i-a ajutat cu tranporturi logistice terestre. Acum, unde să facă desantul, pe unde să penetreze, prin golf? Păi au de a face cu apărarea maritimă a Iranului, plus că dacă ţările din golf se implică, Iran poate deturna câteva balistice de alea rapide spre rafinăriile şi porturile din golf, aruncând în aer economia mondială şi explodând preţul petrolului.
Chiar dacă Iran are o cotă mică de piaţă de petrol, explozia preţului ar ajuta în primul rând Rusia, ar fi un cadou imens pentru Putin. Poate de aceea, Putin nici nu a trimis rachetele şi avioanele datorate iranienilor, deoarece spera ca aceştia să fie nevoiţi să lovească în asseturile petroliere din zonă şi să salte preţul la petrol.
De aceea schimbarea regimului a fost atât de mult tatonată şi au încercat să fermenteze o revoluţie, deoarece ca şi în Siria, pe moment ar fi bună. Dar nici Siria nu pare o poveste terminată.