Afaceri în vreme de recesiune tăcută

Recesiunea tăcută este denumirea pentru starea actuală a economiei în care cifrele oficioase nu confirmă recesiunea dar realitatea şi semnalele care vin din nivelurile mai de jos ale societăţii arată la fel sau poate mai rău ca în timpul unei recesiuni. Faptul că omul de rând o duce mai greu este o realitate. Se vede din diverşi indicatori, atât la noi cât şi afară. La noi se vede din faptul că guvernul a fost obligat să introducă controlul preţurilor pentru a putea tampona rana, la pachet cu acele carduri pentru baza piramidei. În afară, în fiecare ţară sunt semne din ce în ce mai clare. În Germania, pensionarii au început să cumpere cappuccino la bar pe caiet iar în SUA, dacă se scad locurile de muncă ale invadatorilor (evident cele mai de jos şi cele mai prost plătite), la categoria albi şi americani, numărul de locuri de muncă este în prăbuşire. Peştii mari înghit peştii mici Dacă pentru omul de rând recesiunea tăcută înseamnă probleme financiare, inflaţie, sărăcie, datorii, şomaj şi în cele din urmă război, pentru afaceri recesiunea tăcută este o criză în devenire, o pregătire pentru un examen în care unii vor supravieţui şi alţii vor intra la apă. Deja în SUA o bună felie din companiile de comerţ electronic sunt la apă. Eşecul acestora este pus însă pe spinarea chinezilor şi nu pe scăderea puterii de cumpărare a clientului care acum se uită de două ori şi evident că alege de unde e mai ieftin nu de unde e vitrina mai luxoasă. La Românika exemplele de consolidări ar fi atât în domeniul energiei cât şi în telekom şi chiar ieri din domeniul bancar. Dar şi insolvenţa Elefant e din aceeaşi cauză, a recesiunii tăcute. Cei care zic că M&A-urile sunt ceva normali, să se uite pe cifre să vadă cât de mult a picat piaţa M&A în Românika în ultimul timp. De imobiliare ce să mai zicem? Probleme şi soluţii Factori determinanţi ai problemelor sunt mereu prezenţi dar în perioadă de criză, ei devin din benigni, maligni. Când nu e criză, creşte consumul, creşte creditarea, finanţarea e uşoară, investitorii deschişi. Când se întoarce roata, toate sunt nasoale şi la pachet mai e şi presiunea fiscală. Guvernele dau din colţ în colţ şi de unde oricum e nasol că scade puterea de cumpărare, oricum e nasol că scade piaţa în general deoarece oamenii nu au bani, de unde oricum costul finanţării creşte şi pasezi din procentele tale de profit pe care le aveai înainte în profiturile băncilor, te mai trezeşti şi cu TVA mărit sau cu controlul preţurilor care îţi impune un adaos maxim prin lege. Deci iată câţiva factori care afectează mai ales afacerile mici şi mijlocii atât la noi cât şi afară în această recesiune tăcută în care se află Imperiul: Riscuri existenţiale Poate o parte din aceste riscuri puteau fi trecute la categoria de mai sus. Dar aceste riscuri sunt doar riscuri posibile, nu sunt neapărat probleme care dau dureri de cap în mod special

Read more

Este timpul pentru Simion să se dea la o parte deoarece a început să ruginească aurul

Aşa cum Ştrulă de la USR s-a dat la o parte şi şi-a asumat pierderea, tot aşa trebuie să facă şi Simion. Dacă nu e femeie şi are ce are un bărbat între picioare. Dar nu va face aşa deoarece Simion nu are viziunea unui partid şi a unei idei, ci el are nevoie doar de menţinerea unei flăcări patrioate (dar pro-UE şi pro-NATO) în perspectiva războiului cu ruşii şi a folosirii României în primă etapă ca aeroport şi bază pentru avioanele ucrainienilor, mai apoi ca linie de front care să îi oprească pe ruşi când or vrea să vină spre Balcani. Simion putea face multe, putea în primul rând formula un program ROEXIT clar şi coerent care să spargă în primul rând în mentalitatea europenistă similară comunismului bolşevic. Simion este pentru patrioţi, ce a fost Iliescu pentru comunişti. O tranziţie lină către un nou sistem, o speranţă care se stinge încet, cu trecerea vremurilor, care trădează cauza comunistă în cazul lui Iliescu, patrioată în cazul lui Simion dar nici măcar o speranţă pentru viitor, unul capitalist, prosper, democrat în cazul lui Iliescu, unul suveran în cazul lui Simion. Este clar că probabil dacă formula un program ROEXIT, Simion era luat cu duba. Dar asta îl făcea martir. Dacă nu îl luau cu duba câinii de pază ai Imperiului, foarte posibil Simion era sfâşiat din interior, de mulţi dintre şerpii din AUR, mai ales cei din top, care visau deja posturi, ministere, beneficii, adică un ciolan bun de ros. Deci tot un sfârşit de martir care îl ducea pe Simion, în cazul adoptării ROEXIT mai aproape de Şoşoacă. În niciun caz se pare că scenariul ROEXIT nu ar fi putut ajuta carierei politice a lui Simion, ori asta e tot ce contează pentru el: să rămână în joc. De aia se vede cu ambasadorul Israelului, de aia merce la Papa cu Meloni şi încearcă să schimbe şi el două vorbe cu naţionaliştii europeni ca să bâlbâie pe acasă că există un “front suveranist” şi de aia nici nu şi-a dat demisia, deşi era ceva firesc şi normal dacă Simion avea măcar 50% principii cât Ştrulă. După ce a făcut jocul PSD-ului care cu şmecheria cu comasatele a luat ciolanul cel mai gros, fentând PNL-ul cu maşinaţiunile şi sperieturile “extremiste”, prevăd o intrare în irelevanţă a AUR la viitoarele alegeri parlamentare, previziune bazată pe simplul fapt că deja magia s-a dus şi sondajele bombastice de altă dată, pompate probabil de PSD ca să sperie PNL-iştii s-au dezumflat rapid şi fără speranţa că se vor mai putea umfla la următoarea rundă unde mizele sunt oricum mai mari şi fiind mizele mari şi banii băgaţi în alegeri vor fi mai mulţi. Iar fără un partid mare în spate şi fără un program clar şi o soluţie la băgarea în război a Românie, Simion chiar în cazul fericit în care va scoate capul pe locul 3, va avea de a face cu statul paralel.

Read more

Ruşine români, ruşine ortodocşi!

Oameni care nu vor să voteze deoarece ei sunt mai deştepţi şi mai superiori decât toţi candidaţii. Atât de scârbiţi de vot, încât din mândrie demonică nu consideră pe niciun candidat vrednic de votul lor, care costă 5 minute. Oameni care nu ştiu cu cine să voteze deoarece bagă capul în nisip la problemele cetăţii şi probabil la toate problemele, preferând evadarea în propriul spaţiu virtual, al lecturii, al vizionării de youtube-uri, al muncii de zi cu zi, dar în niciun caz al arenei citadine unde cutremurele sociale au loc de pe o zi pe alta, dintre care închiderea bisericilor a fost unul din ele care ne-a afectat pe toţi. Oameni care votează cu PNL sau USR deoarece ei se cred foarte deştepţi şi nu se coboară la nivelul lui Şoşoacă, care le produce o stare de “tulburare”. Părinţi care îşi duc copiii la împărtăşit dar votează cu USR ca să le ofere o ţară unde drepturile minorităţilor sexuale sunt primul punct pe ordinea de zi. Toţi aceşti oameni i-am întâlnit la biserică în Duminica Orbului. Cu toţi am schimbat o vorbă două, deşi din discuţii fiecare încerca să mă convingă de ce este el cum este: prea deştept ca să voteze cu luptătorii anti-sistem, prea spirituali şi înaţi duhovniceşte ca să fie preocupaţi de chestiunile cetăţii, prea inteligenţi şi intelectuali ca să voteze cu o grăsană care tună şi fulgeră împotriva Forumului. Aceşti oameni există şi deşi au avut parte de sfaturi şi de îndemnuri, au rămas în blocaj mental. Blocaj datorat tocmai de fatalismul de care vorbeam în articolul referit. Bolile spirituale ale ortodocşilor sunt multe şi negura foarte naşpa. Deşi durerea şi caznele iadului apocaliptic le trăim deja, dar din cauza afundării în patimi şi în slăbiciuni, picătură cu picătură pânza ochiului duhovnicesc se îngroşază şi mâinile care trebuie să ia arcul în braţe şi să tragă săgeţi (duhovniceşti) nu mai sunt în stare nici măcar să ridice o ştampilă.

Read more

Simbolistica Duminicii Orbului la români

Dacă până acum faimoasa Duminică a Orbului din 1990 era cunoscută şi se făcea referire la ea de către babacii care au prins acele vremuri, cu ocazia acestor alegeri putem vorbi de cimentarea unei noi expresii care va fi des folosită în discursul public în acele momente bine ştiute de tânguire, autoironizare sau jeluire cu privire la starea lucrurilor care este evident proastă şi de care stare mereu vorbitorul se deliminează. Fenomenul apariţiei şi evoluţiei acestei expresii este unul aparte şi merită studii. Eu voi încerca doar să disec puţin din punct de vedere simbolistic, punând accentul mai ales pe unele aspecte pe care mine mă deranjază şi nu am pretenţia că acest articol încearcă să epuizeze analiza sau să explice ceva celor mai tineri care neavând experienţa tranziţiei şi a dezastrului acelor ani, nu vor putea oricum înţelege mare lucru şi de ce e nasol să fii orb. Vindecarea Un prim lucru care trebuie subliniat deoarece majoritatea românilor sunt repetenţi la religie, este că Duminica Orbului este prescurtarea de la Duminica Vindecării Orbului. Orbul este vindecat. Ceea ce este o minune, o întâmplare fericită, atât de mare minune şi fericită întâmplare încât Sfinţii Părinţi au rânduit să existe o duminică dedicată acestei întâmplări în care la Sfânta Evanghelie din timpul Sfintei Liturghii să se citească această întâmplare şi apoi preoţii să predice legat de ea. Folosirea laică a termenului Duminica Orbului cu privire la alegerile politice are în fapt sensul că românii au votat şi atunci, aşa cum vor vota şi azi, ca orbii. Sensul e negativ, este trist. Fiind a doua oară, deja iată că se propagă în istorie şi devine un pattern de comportament. Anume, patternul este că românii se obişnuiesc să fie orbi, sau poate chiar doresc să fie orbi. Nu particip şi nu doresc să intru la grămadă cu cei care gândesc astfel. Şi mai grav, eu zic că românii se complac în a fi orbi, adică deşi nu sunt orbi şi se prind despre ce e vorba, aleg să se prefacă că nu văd ce se întâmplă în jurul lor pentru a avea o viaţă “liniştită”. O linişte evident nebinecuvântată şi o iluzie că statul cu mâinile în sân în timp ce alţii îţi dau foc la ţară este o soluţie. Pasivitatea este doar amânarea unui rău mare din cauza pregetării săvârşirii unor acţiuni care necesită un oarecare efort acum. Delimitarea de comunişti în 1990 pe cât de grea părea atunci, a avut consecinţe dezastruoase dacă ne uităm în istorie. În cele din urmă am scăpat, dar cu peste 20 de ani întârziere şi cu toate câte au rezultat din asta. Delimitarea de europenişti în 2024 de asemenea pare grea dar amânarea va avea aceleaşli consecinţe, poate chiar disoluţia României ca stat şi diluarea poporului român în marea ciobă europenistă. Apropos de diluarea românilor, pe cât de nerealistă pare asta unora din ziua de astăzi, noi uităm că o mare parte dintre români sunt deja diluaţi şi dispăruţi în istorie, mai precis jumătatea noastră

Read more

Cum poate naviga România riscul să fie următoarea carne de tun aruncată înaintea Ursului?

Propaganda oficială pompată de fabrica de produs consens este că ruşii ne atacă dacă nu ne înarmăm şi dacă nu lingem cât mai mult în fund Imperiul pentru ca să ne apere, pentru ca să “fim sub umbrelă” şi alte prostii de astea. Nenumărate erori logice şi pur şi simplu faptice sunt incluse în narativul oficial şi explicaţia este simplă: minciuna şi manipularea domină total spectrul informaţional, politica externă a statului slab mioritic şi evident minciuna şi manipularea sunt instrumentele principale ale propagandei imperialiste. Un prim pilon al adevărului este da dacă nu am arunca cu pietre în urs de la depărtare, ursul s-ar uita pe la alţii care sunt suficient de proşti cât să creadă că dacă vine spre ei ursul, vor fi “sub umbrelă”. Primii care au văzut cât de mult contează acordurile şi angajamentele americanilor au fost ucrainienii. Evident că propaganda imperialistă face tot ce poate ca să ascundă faptul că teoretic ucrainienii erau şi ei sub “umbrela nuclearelor” deoarece la acordul de la Budapesta, când le-a cerut ucrainienilor să renunţe la nucleare, americanii le-au garantat scris, verbal şi oficial securitatea. Ei şi cu britanicii. Ce garanţie a fost aceea? Garanţia că le dă arme? Garanţia că îi încurajază? Nu, a fost garanţia că SUA va interveni militar dacă Rusia care prelua nuclearele va periclita integritatea Ucrainei. Propaganda imperialistă este atât de şlefuită încât am fost neplăcut surprins că până şi un om mai în vârstă ca mine, om de afaceri, cu studii, cu facultate, informat, citit, nu ştia că nu ruşii au dorit să preia nuclearele de la ucrainieni şi de la restul după destrămarea URSS ci americanii! Acest fapt este unul clar şi afirmat de nenumăraţi scriitori şi analişti militari, de diplomaţi şi chiar de politicienii americani implicaţi în negocieri la acea dată. SUA dorea ca nuclearele fostei URSS să nu se răspândească la 3-4 foste republici sovietice ci să fie doar într-una, pe care SUA o putea controla mai uşor şi spera pe atunci că o va face “democraţie” “nord-atlantică”. De aceea au oferit “garanţii” Ucrainei şi celorlalte republici în schimbul donării de către acestea a nuclearelor către Rusia. Nu sunt sigur, dar Ucraina nu a beneficiat nici măcar de bani sau altceva în schimb pe atunci, atât de bucuroşi au fost de garanţiile americane. Putem face uşor un exerciţiu de imaginaţie cu privire la mentalul colectiv şi calitatea conducătorilor din Ucraina din acea vreme. În cele din urmă, Ucraina era doar o republică minionă din ditamai imperiu sovietic care tocmai pierduse cursa şi intrase în implozie. Amănunte cum şi de ce sunt irelevant, cert este că din prostie sau din alţi factori, URSS pierduse şi Ucraina pierduse. Atât conducătorii cât şi boporul erau mental distruşi şi se considerau fii ploii, visând şi uitându-se la americani ca la extratereştri binefăcători. Ştim asta de pe meleaguri mioritice unde ani de zile, promisiunile că vom fi primiţi în NATO dacă vom fi copii cuminţi şi vom face “modernizarea armatei” a dominat toată strategia noastră. Alternativa că

Read more

Alegeri şi inflaţie

Alegeri Faptul că Ciucă, un general mediocru care nu s-a remarcat în viaţă decât cu voioşia tembelă cu care, ca general al Armatei Române a plecat capul necondiţionat în faţa ofiţerilor Imperiului, este principalul candidat la preşedenţie, precum în ţările bananiere, sau chiar mai rău, denotă că alegerile nu pot schimba mare lucru în România. Nivelul intelectual al lui Ciucă şi faţa lui care precum o maşină de detectat minciuni ne arată dificultatea cu care leagă două vorbe, prin urmare şi nivelul intelectual, arată că nu ne înşelăm dacă afirmăm că prost mai mare nu au găsit sau nu au putut să controleze pe unul cu un IQ mai ridicat, deoarece le dărea erori în softul de programare. Principalul motiv pentru care cred că alegerile nu pot schimba nimic este că nu cred că voturile sunt numărate corect. Propaganda mediatică şi maşinaţiunile din justiţie sunt doar indicii ale unei dictaturi soft în care singura diferenţă faţă de teroarea bolşevică este că avem într-o oarecare măsură dreptul să macronim fără să ne trezim băgaţi la zdup peste noapte, doar dacă nu cumva suntem membri AUR. Gogoaşa cu democraţia este o iluzie pentru naivii spălaţi pe creier şi pentru NPC-urile captive în restrânsul corpus de mantre, reacţii şi raportări generat de fabrica de produs consens şi plantat în creierele uşor de spălat şi programat ale omului nou, european cuminte, consumator doar de ştiri oficiale, anti-conspiraţionist. Inflaţie Deseori am explicat pe blog că inflaţia, conform ştiinţei economice, este mereu şi în orice condiţii consecinţa tipăririi de bani. Deşi restrictiv, reducerea dobândei de referinţă este în esenţă o măsură care se poate încadra în tipărirea de bani, putem admite că decizia Băncii Europene de a scădea dobânda de la 4% la 3.75% poate fi un semnal că am sărit hopul şi inflaţia este în scădere şi toate vor fi bine. Mare parte din articolele din ziarele financiare vor comenta în acest sens, anume vor pune scăderea pe ideea şi speranţa că lucrurile merg spre bine. Eu văd însă altfel lucrurile. Bancherii centrali decid dobânda şi inflaţia şi în cele din urmă nivelul de trai. Singurele leviere pe care le au, cu care însă deci soarta oamenilor, este creşterea sau scăderea dobânzilor. Evident că momentul în care fac asta contează, deoarece creşterea când trebuie este bună şi scăderea când trebuie asemenea. Am explicat însă că dat fiind că reglajele din economie nu au fost rezolvate ci ineficienţele au fost propagate (ceea ce s-a numit popular cu termenul de kicking the can down the road), la pachet cu problemele noi cauzate de războiul cu Rusia şi schizofrenia verde, fac ca tensiunile cumulate să facă imposibilă o alegere care să evite unele efecte catastrofale. Iar opţiunile bancherilor centrali sunt 2: Pe scurt, scăderea dobânzii de către Banca Central Europeană este o ştire proastă, deşi putem avea speranţe. Mă îndoiesc că decizia e bazată pe realitate. Mai degrabă este o decizie politică, menită să diminueze şocul noilor alegeri şi să nu cumva să afecteze şi mai mult dezastrul

Read more

Bitcoin şi creştinismul

Ar fi multe de comentat despre cât de compatibil este Bitcoin-ul cu o viziune creştină asupra lumii. Bineînţeles, finanţele sunt doar o componentă a societăţii şi politica monetară este doar unul din privilegiile prezente ale Cezarului, prin urmare nu doresc deloc să proiectez speranţe prea mari cu privire la Bitcoin deoarece chiar într-o societate ideală în care infrastructura monetară s-ar transfera pe blockchain, dacă doar asta ar fi principala revoluţie, ar rămâne încă suficiente leviere de control pentru dictatorii demonici care ar dori – ca şi elitele actuale – să reducă drastic populaţia şi să trăiască doar ei în lux şi bunăstare, având ca sclavi câteva sute de milioane de oameni, roboţi şi cam atât. Ce doresc să comentez în acest articol este cât de datorii sunt creştinii – cei capabili – să aibă un awarness suficient despre Bitcoin şi în ce măsură trebuie să aplice decuplarea financiară de sistem ca o consecinţă logică şi firească a nealinierii şi neparticipării cu răufăcătorii acestei lumi, mai ales văzând coruperea şi nedpretatea din sistemul financiar. Cu privire la bani, Noul Testament nu conţine prea multe sfaturi şi reguli, deşi Biserica a clarificat de-a lungul anilor. Avem câteva episoade importante: Biciuirea schimbătorilor de bani Biciuirea are ca rol în primul rând separarea banului de sfinţenia slujirii, alungarea din Templu este o acuză la degradarea slujirii şi căderea oamenilor în slujba mamonei. Nu doar schimbătorii erau păcătoşi deoarece practic îi jegmăneau pe cei care veneau să schimbe bani la ei ci şi cei responsabili cu administrarea templului, deoarece tolerau acest fapt, foarte probabil erau însetaţi de bani. Fiecare iudeu era dator să contribuie cu o taxă anuală la templu. Probabil taxa aceea era într-o anumită monedă, poate nu dinar (banul stăpânirii politice, să zicem cum ar fi euro sau dolarul astăzi) ci poate era şechel, folosit în scopurile religioase şi de comerţ. Un scenariu care nu ar fi greşit legat de acele vremuri era că oamenii primeau salariul în dinari şi apoi veneau la templu unde pentru a plăti taxa, a plăti lumânări sau ce se mai primea atunci la templu, aveau nevoie de schimbători. Care schimbători, evident că luau comisioane mari la schimb deoarece veniţi acolo oamenii nu prea aveau de ales şi erau nevoiţi să apeleze la ei. Deci cu privire la acest eveniment, putem spune că în primul rând Iisus a acuzat activitatea financiară în proximitatea sfinţeniei templului (un fel de profanare) dar în acelaşi timp şi incorectitudinea şi lăcomia schimbătorilor (care probabil luau comisioane prea mari). De unde ştim asta? Din faptul că i-a acuzat că au transformat templul în “peşteră de tâlhari”. Vă imaginaţi ce ar spune Iisus astăzi despre băncile care fură oamenilor 2-3% din comisioane la schimburile bancare, sau sug 1% din extragerile de la bancomate? Sau taxează plata utilităţilor cu 5-7 lei deşi totul se întâmplă digital şi băncile oricum au acces la finanţare aproape “din oficiu” de la Banca Naţională, deoarece sunt de importanţă “strategică” pentru economie? Aş înţelege să aibă băncile dreptul să jupoaie

Read more
1 2 3 349