CHIAZNA.RO

Repet teoria mea enunţată în mai multe articole pentru a înţelege şi acest prim atac masiv asupra Moscovei prin prisma planului – deoarece există un plan şi în curând voi aduce citate la surse – de împingere a lumii spre un război mondial pentru a reduce masiv şi rapid populaţia şi pentru a introduce un sistem de control mult mai eficient, ideal cât mai global.

Ca orice plan, în spatele lui se află “luminaţii” – nu e nevoie să le dăm nume, să le repetăm tentativele şi istoricul, dar vă invit să fiţi atenţi la cum sunt pregătite popoarele lumii pentru ecaladarea finală într-un război nuclear. De la frecuşurile între fraţi (mă refer aici la cele petrecute de la Maidan încoace) s-a ajuns la un război aproape direct între vest şi est, o scânteie putând oricând să declanşeze un război nuclear.

Deci teoria mea este că se plănuieşte un război nuclear pentru reducerea masivă a populaţiei – acesta este planul cel mai de sus, adică din vârful piramidei. Pentru cel aflat în vârf, Satana, scopul este manifestarea duşmăniei sale faţă de om şi a invidiei. De aceea doreşte pur şi simplu distrugerea umanităţii, anihilarea spirituală (cu perspectiva veşniciei) dar şi fizică (“nu vă temeţi de cei care pot să omoare trupurile dar nu şi sufletele) fiind motivaţia lui.

Imediat pe ierarhia stăpânitorului acestei lumi, sub diavol, se află credincioşii lui. Aceştia sunt oameni care de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni aderă la închinarea la diavol. De-a lungul anilor îşi spuneau gnostici sau liberi cugetători, acum îşi spun chiar satanişti direct deşi sataniştii afiliaţi nu sunt deloc aceiaşi cu cei care se află în poziţii de decizie cât mai sus, direct sub influenţa demonică. Evident că religia de faţadă a acestora nu o putem ştii. Dar Sfântul Paisie Aghioritul, fiind văzător cu duhul a vorbit deseori despre ei. Iată ce a răspuns când a fost întrebat despre organizaţiile globaliste care aparent lucrează pentru pacea lumii:

Sunt unii care pornesc cu intenţie bună. Dar atunci când se adună vrăjitori, închinători la foc, protestanţi, o grămadă – nu le mai dai de capăt – ca să aducă pace în lume, cum să ajute? Dumnezeu să mă ierte, dar acestea sunt zdrenţele diavolului. Se face pace cu o asociaţie păcătoasă?

Sursa: Cuvântul Ortodox

Nu doar însă cei care au alte religii şi se închină la idoli, nu pot să facă pace ci sunt slugi (zdrenţe) ale diavolului. Aceştia sunt pe niveluri mai jos decât nivelul cel mai superior uman din piramidă, deci imedia sub diavoli, al celor care au conştiinţa răului şi aderă la rău cu toată puterea şi voinţa lor. Aceştia au parte probabil şi de ajutorul mult mai direct şi concret al diavolului decât cei care sunt posedaţi dar prin înşelare, fie prin motivaţie religioasă (de exemplu Lindsey Graham care crede că Rusia trebuie distrusă deoarece sprijină Iranul care este o sulă în coasta Israelului, iar Israel are un rol aparte în planul lui Dumnezeu, aşa cum îl înţelege Lindsey şi alte câteva zeci de milioane de americani) fie prin alte motivaţii legate de putere, finanţe, ideologii. Soros de exemplu deşi este ateu declarat, are o dragoste aparte pentru libertatea de mişcare şi vrea ca toţi africanii să poată avea acces la servicii medicale şi sociale de calitate în vest, prin urmare îşi aruncă miliardele în ONG-uri pentru aşa ceva.

După nivelul celor aflaţi direct sub inspiraţie demonică şi care decid soarta lumii şi ia decizii cu impact major asupra milioanelor de oameni, se află un nivel mult mai larg de elite bineintenţionate (cel puţin declarativ) şi care doresc pacea şi prosperitatea lumii dar nu cred în Dumnezeu. Aceştia sunt posedaţi de demonul eficienţei deoarece cred că doar un guvern global poate să coordoneze reducerea populaţiei cât mai rapid pentru a scădea emisiile de substanţe care cresc efectul de seră. De cele mai multe ori când vorbim de elite, cam la aceştia ne referim deoarece ei sunt preşedinţi, politicieni, patroni de trusturi de media şi reţele sociale etc.

Şi aşa cum un doctor “iluminat” care nu crede în Dumnezeu ci raţionează ca un robot, pe modele şi probabilităţi, va decide ca un copil care are 10% şanse să aibă sindromul Down trebuie avortat deoarece miracole nu există şi oricum să omori un copil nu e păcat, deoarece nu există păcat, deoarece nu există Dumnezeu, tot aşa politicieni aflaţi în elita posedată de demonul eficienţei pot gândi că un război nuclear este o modalitate dură dar eficientă de a salva planeta.

Dar producerea unui război nuclear nu este o treabă prea uşoară deoarece orice om cât de cât raţional are instinctul de conservare. Şi chiar dacă avem unii lideri ai elitelor suficient de psihopaţi şi duşi cu pluta, fie ei posedaţi de demonul eficienţei sau doar de ambiţii militare (cum ar fi Putin de exemplu care crede că rachetele pot salva Rusia, nu Dumnezeu), problema ar fi propagarea ordinelor de pornire a războiului nuclear pe ierarhia militară în vederea lansării rachetelor şi în vederea continuării lansării acestora, deoarece poate după prima şi a doua, văzând dezastrul, unii militari întregi la cap, s-ar cam opri din măcel.

Dacă însă prin maşinaţiuni, manipulări şi orchestraţii de tot felul, reuşeşti să creezi o stare de duşmănie şi conflict între popoare suficientă pentru a motiva acţiuni teriroste devastatoare (cum am mai văzut la musulmanii fundamentalişti sinucigaşi), cu cât conflictul este mai lung şi mai oribil, cu atât războiul nuclear sinucigaş care poate distruge întreaga omenire devine mai posibil.

Dar poate totuşi cumva raţiunea va domina şi va exista o diminuare a acestui fenomen de creştere permanentă a tensiunii deoarece din ce în ce mai mulţi participanţi, au din ce în ce mai mult de suferit. Pe cât de raţională pare această speranţă, realitatea ne confirmă că deciziile aberante, iraţionale şi autodistructive ale unor politicieni pot să ducă la consecinţe fatale şi fără ca poporul să facă legătura între decizii şi realitate şi fără ca să pună presiune pe factorii de decizie în vederea schimbării acestor decizii. Mă refer de exemplu la un caz care pare simplu, dar nu este – legislaţia din San Francisco (şi alte state democrate) prin care furturile sub o anumită valoare să fie penalizate doar cu amenda, nu cu puşcăria. La pachet cu legea de tăiere a cheltuielilor poliţiei (măsură populistă care favorizează populaţia de culoare care are rata criminalităţii cea mai mare) s-a ajuns la realitatea nasoală că marile lanţuri de magazine şi micile afaceri să îşi închidă porţile. Nu mai zic de haosul social, numărul mare de oameni ai străzii, problema drogurilor, conflictele între grupările criminale şi în general decăderea civilizaţiei prin tot ce a însemnat asta până acum.

De ce însă s-a ajuns la asta? Deoarece politicienii au avut nevoie de aceste decizii populiste pentru a putea primi votul persoanelor de culoare şi deoarece situaţia devastatoare nu îi afectează pe ei: bogaţii au locuinţe multiple şi pot să trăiască în alte state, alte oraşe sau chiar în cartiere private bine păzite din acele state, altfel zis consecinţa acestor legi populiste dar care distrug societatea nu îi afectează pe ei.

La fel este şi cu războiul nuclear. Consecinţele nu îi vor afecta pe cei mai bogaţi şi cei mai pregătiţi – aceştia au nu doar proprietăţi multiple în diverse locaţii ale pământului, ci chiar bunkere şi acces în oraşe subterane sau construite în măruntaiele munţilor, autonome, cu centrale electrice suficiente pentru a rezista zeci de ani de zile, cu mâncare şi alte resurse care îi pot ajuta – în mintea lor – să supravieţuiască iernei apocaliptice care teoretic poate dura maxim 2-3 ani.

Întorcându-ne la atacul cu drone asupra Moscovei, care să fie rolul acestuia? Militar evident că Ucraina nu câştigă nimic: ruşii nu se retrag, ba din contră poate sunt stârniţi să accelereze şi ei unele atacuri. Propagandistic, atacul nu are niciun rol bun pentru ucrainieni – poate le satisface puţin ura şi setea de răzbunare, ca act de pedepsire (chiar dacă minimă) a duşmanului. Dar atacul acesta nu îi va încuraja pe soldaţii ucrainienii în sensul să le dea speranţa că ruşii au probleme şi slăbesc deoarece câteva drone ale ucrainienilor, care puteau fi trimise pe front, au ajuns la Moscova. Însă asupra ruşilor este evident că atacul va alimenta ura intra-slavă şi îi va face pe ruşii care încă mai aveau oarece empatie faţă de ucrainieni să renunţe la aceste sentimente ci să răspundă tot cu ură. Altfel spus, atacul poate ajuta la creşterea numărului de recruţi din armata ruşilor.

În exterior însă, situaţia este cu totul alta. Ucraina dovedeşte vestului că poate trimite drone până la Moscova. Asta înseamnă că pot trimite şi drone cu bombe, nu? Poate chiar drone cu anumite nucleare tactice, nu? Reuşita operaţiunii de atacare a Moscovei cu dronele, denotă că Ucraina are anumite capacităţi de care cel puţin americanii pot să fie foarte interesaţi. Şi chiar dacă militar, nici măcar lovirea cu nucleare a Moscovei nu îi poate ajuta pe ucrainieni, liderilor de la Kiev, fie ei politici sau militari care sunt responsabili de operaţiune, un astfel de serviciu le poate oferi un apartament în oraşele subterane de care am discutat.

Preşedinta Ungariei a făcut nişte declaraţii iredentiste recent. Asta ne-a reamintit că poate ne aflăm în faţa unui nou război mondial şi poate şi în alţii – ca şi în mine – se naşte ideea ca data viitoare când vom ajunge la Budapesta, ar fi bine să nu mai plecăm, pentru a rezolva chestiunea maghiară odată pentru totdeauna.

Evident acestea sunt idei la fel de extreme ca şi declaraţiile doamnei preşedinte, dar cu Ucraina la nord în război cu Rusia, cu Ungaria făcând ameninţări pe faţă chiar prin cei mai mari lideri din stat, cu Serbia fierbând în pregătirea războiului din Serbia, nu ar fi total deplasat să spunem că prea mult nu mai avem nici noi şi vom începe să fugim de bombe şi să căutam arme şi conserve.

Deseori am încercat să fac diferenţierea între riscul unui război nuclear mondial şi riscul unui război local cu argumente pro şi contra. De departe, un război mondial pare ceva groaznic şi înfricoşător, care chiar ar putea să ducă la exterminarea vieţii pe pâmânt prin perspectiva folosirii armelor nucleare şi a altor arme poate chiar mai puternice. Ca o mică paranteză, toate analizele legate de riscurile existenţiale ale umanităţii în urma folosirii armelor nucleare fac referinţă la bombele folosite la Hiroshima sau Nagasaki şi cum cele testate ulterior sunt de 10 sau de 100 de ori mai puternice. Dar aceste bombe au fost inventate şi folosite în război acum peste 70 de ani. Imaginaţi-vă diferenţa între avioanele folosite atunci şi cele folosite acum. Foarte probabil la fel stăm şi la nucleare.

Aşadar deseori am insistat să atrag atenţia că un război local în care să fim implicaţi este de departe mult mai probabil decât un război mondial, prin urmare, dacă războiul mondial are riscul mic deoarece ne gândim că Dumnezeu nu vrea încă să termine omenirea, războiul local bate la uşă. Deci dacă un război mondial pare să însemne cu adevărat sfârşitul omenirii, din cauza nuclearelor şi dacă acesta va avea loc abia când va veni Apocalipsa, pare normal să ne arătăm mai puţini îngrijoraţi decât un război mondial care să termine oricum istoria omenirii comparativ cu un război local care ne poate termina pe noi.

Ca fapt divers, dacă privim statistic războaiele recente şi segmentăm pe categoria religie, un mare procent al ortodocşilor au cam avut parte de războaie în ultimul timp, sau după Al 2-lea Război Mondial. Grecii au avut război civil până în 1949, ciprioţii au avut invazia turcilor în 1974, sârbii au avut războiul din fosta Iugoslavie, iar fostele republici şi satelite ale URSS se luptă cu ursul …

Este discutabil oricum în ce măsură comunismul a fost mai rău decât un război – evident după părerea mea. Războiul ucide trupul, dar comunismul a atacat sufeltul.

Dar războiul după părerea mea este o realitate continuă. Dacă nu este război cu arme, este război spiritual, asupra sufletului, cum a fost comunismul şi renaşterea lui actuală. Dar chiar şi capitalismul liberal din “lumea democratică”, aparent neinteresat de spiritualitate, chiar în momentele lui de glorie când în SUA un bărbat muncea 8 ore pe zi şi putea întreţine o familie, soţia putea sta acasă, familia avea şi casă şi două maşini, mâncare suficientă, concedii, şcoală şi un nivel de trai extraordinar, chiar şi atunci capitalismul avea o componentă de război psihologic asupra omului în sensul că societatea împingea la maxim anumite matrice mentale asupra individului care în finalitatea lor tot o dezumanizare şi o desacralizare produceau, la fel ca războiul fizic sau spiritual.

În fapt întreaga istorie a umanităţii este istoria războaielor. Teoria mea este că şi cele 2 războaie mondiale sunt o clasificare subiectivă a vestului, cu siguranţă că fiecare neam şi fiecare loc are o istorie personală legată de războaie mult mai puternică decât cea oficială care se predă în cărţile de istorie.

După această scurtă introducere, aş dori să încep să explic titlul articolului. Mă gândeam zilele astea că update-urile la Windows se fac automat, nu prea mai există acele versiuni faimoase de altă dată şi când discutăm unul cu altul legat de calculatoare, rareori putem spune ce versiune de Windows avem – lucru de neconceput pe vremea Windows 95 sau Windows 98 sau Windows Millenium. Pe acele vremuri, orice neofit în ale calculatoarelor avea clar conştiinţa versiunii de Windows pe care îşi freacă degetele. Într-adevăr faptul că erau probleme specifice, că unele programe mergeau doar pe anumite versiuni, contribuia la această situaţie.

Ei bine, aşa cum în prezent nu ne mai pasă de ce versiune de Windows folosim (ca şi de Android de altfel) deoarece oricum update-urile se fac automat în background, tot aşa se întâmplă şi cu războiul mondial, fie el armat, fie el spiritual, fie psihologic. Noi şi noi update-uri au loc periodic şi fronturile sunt deschise şi închise ca nişte aplicaţii pe care păpuşarii le mută pe ecran şi lucrează la ele, în funcţie de sarcinile “jobului” la un moment dat.

Aşa se face că acum avem deschisă aplicaţia Războiul împotriva terorismului şi mai apoi avem Primăvara arabă. Aşa se face că acum deschidem folderul Ucraina şi avem parte de Maidan după care trecem la Covid şi la Inteligenţa arfiticială. Între timp, folderul Ucraina nu este închis ci aplicaţia face update şi devine iar full-screen chiar dacă Covid-ul poatre lucrează în background şi consumă resurse destul de multe ale calculatorului pe care se lucrează la Noua Ordine Mondială.

Aşadar, mai ales noi creştinii nu trebuie să aşteptăm sau să ne temem de un război fie el mondial, fie el apocaliptic, fie el local deoarece deja suntem într-o aplicaţie băgaţi fără să realizăm. Ce trebuie să facem noi este să fim virusul care strică programul prin simpla nealăturare la lucrările care se fac şi care urmăresc scopuri străine de noi. Nu avem nicio garanţie că vom avea succes în sensul că programele probabil vor merge mai departe, unele se vor actualiza, altele noi vor fi lansate, dar vom putea evada din închisoarea digitală prin simpla nealiniere sau şi mai bine prin ieşirea din sistem.

Ucrainienii au atacat cu 3 drone navale o navă rusească care patrulează de-a lungul conductei care aduce gazele ruşilor la turci de unde sunt distribuite spre greci, bulgari şi de unde trăgeam şi noi o dată. Acum le luăm de la austrieci care sunt singurii redistribuitori ai gazelor ruseşti în Europa Centrală.

Atacul a eşuat, ruşii au distrus cele 3 drone / bărci rapide probabil telecomandate. Dar incidentul a arătat că Ucraina are aşa ceva şi poate pune probleme.

În acelaşi timp, o aeronavă americană Poseidon de spionaj electronic, patrula deasupra Mării Negre. Vă reamintesc că după doborârea dronei, misiunile deasupra Mării Negre s-au rărit. Personal am mai văzut drona o singură dată (am scris articol atunci) şi ulterior doar câteva trasee în sudul Mării Negre unde probabil americanii nu aveau încredere în turci şi doreau să monitorizeze tot ce mişcă deasupra Bosfor-ului. Dar de atunci nimic, de unde iar am scris un alt articol.

Evident deasupra României spre est şi nord-est mai vedeam periodic şi drona şi Poseidon. Dar introducerea Poseidonului deasupra Mării Negre pe acelaşi traseu unde a fost dată jos drona este un act de asumare a unui risc crescut din partea SUA care probabil nu s-ar justifica decât cu unele beneficii majore. Este la mintea cocoşului că coincidenţa între zborul Poseidon (relativ unic sau extrem de rar) şi atacul dronelor nu este coincidenţă, adică nu e greu să deducem că Poseidon – avion american de spionaj, cu echipaj al bord, probabil minim 8 oameni – a ajutat dronele ucrainienilor să atace nava rusească. De unde implicarea SUA în atacarea unei nave ruseşti este destul de mare, chiar dacă americanii au mai recunoscut că îi ajută pe ucrainieni cu informaţii. Dar aici i-au ajutat practic cu toată componenta de recon deoarece este puţin probabil ca ucrainienii să poată depista locaţia navei ruseşti la o asemenea distanţă. Personal nici nu înţeleg de unde au fost lansate acele bărci cu motor rapide, deoarece la cât de repede merg, consumă imens şi nu cred ca au autonomie atât de mare.

Deci putem spune că războiul din Marea Neagră a început. Acesta nu este nici primul nici ultimul atac dar este cel mai sudic atac, practic a avut loc aproape de gura Bosforului.

Sursa imagine: liveuamap.com

La ce să ne aşteptăm deci? La alte atacuri, care pot veni din partea ruşilor asupra navelor cu cereale ale ucrainienilor. Există deci riscul ca grain deal-ul să pice şi preţul la cereale să sară iar. Care preţ între timp a scăzut foarte mult deoarece ucrainienii evident lasă la preţ şi se mulţumesc cu mult mai puţin ca alte dăţi. Dar deja din luna mai un port ucrainean a fost scos din deal, adică ruşii nu mai permit exportul pe acolo. Urmează evident noi presiuni asupra României în sensul preluării volumului de cereale şi în perspectiva blocării deal-ului.

Dar de ce se riscă ucrainienii atât de mult? Ce câştigau ucrainienii dacă distrugeau acea navă? Nu se gândesc că pot să îi facă pe ruşi să renunţe la permisiunea transportului de cereale? Sau dacă nu, să mărească comisioanele, că oricum pentru acele transporturi să nu credeţi că ucrainienii câştigă mare brânză – grosul profiturilor revine transportatorilor turci care sunt singurii toleraţi şi care dau înapoi ruşilor comision. Asta sper că a înţeles toată lumea de ce marele negociator Erdogan i-a convins pe ruşi, deoarece i-a cumpărat. Pe faţă, dacă cereau ruşii comision, păreau penibili. Aşa, sub steagul diplomaţiei şi al umanitarismului, au tolerat transportul după ce în negocierile secrete turcii le-au promis comisionul, fie cash, fie prin ieftineli la servicii turistice pentru ruşi, fie prin oferirea aeroportului din Istambul ca hub pentru zborurile din Rusia către alte destinaţii din lume etc

Ei bine, ucrainienii se riscă din motivul despre care am mai discutat – marketing online! Ucrainienii au nevoie de ştiri pompoase şi videoclipuri virale cu nave ruseşti distruse pentru a-i convinge pe cartofii de canapea din SUA (şi Europa) că Ucraina poate câştiga, prin urmare este ok ca politicienii să continue ajutoarele de miliarde oferite ucrainienilor, că uite ce le fac ruşilor. Aşadar un atac spectaculos, chiar dacă irelevant geostrategic şi militar, oferă propagandistic un mare avantaj.

Închei aici, dar vă anunţ că în articolul următor voi trata arta războiului în strategia ruşilor. Este fascinant, personal nu am mai văzut o aplicare a principiilor lui Sun Tzu mai eficientă şi mai clară în vreun război de la atacul lui Vlad Ţepeş noaptea asupra taberelor turcilor.

PS- nu ştiu dacă am menţionat în vreun articol recent dar dacă nu reamintesc acum că mai nou cercetările legate de distrugerea gazoductului Nord Stream 2 din Marea Baltică duc tot spre ucrainieni. Din nou coincidenţă, doar ce alfăm că ucrainienii sunt de vină şi doar ce vedem că atacă o navă care patrulează de-a lungul conductei TurkStream. Ca fapt divers ucrainienii nu au ieşire la Marea Baltică, dar au la Marea Neagră … mă gândesc că dacă doreau şi puteau prima dată atacau această conductă.

Putin a arestat pe oamenii de ştiinţă care au produs rachetele supersonice. NATO zice că i-a arestat deoarece rachetele nu prea sunt supersonice, motivul real poate fi trădarea naţională a acestora, bănuiala mea că ăştia au ciripit la americani că rachetele au o vulnerabilitate şi astfel patrioatele au fost programate să le depisteze.

Ziceam deci că acesta este un război ciudat. Pe de o parte americanii testează arme împotriva ruşilor, dar şi ruşii sunt curioşi să vadă ce au americanii şi să înveţe să le combată. Este o curiozitate pur profesională şi militarii sunt siguri că găsesc motive să îl determine pe Putin să fie moderat în replici şi să aştepte.

Evenimentul legat de lovirea sau nelovirea lansatoarelor Patriot din Kiev este un mister. Nu înţeleg de ce ucrainienii nu ne arată imagini cu ele dacă sunt atât de intacte. Faptul că până şi un general SUA a dat conferinţă de presă ca să pompeze pe versiunea ucrainienilor, că patrioatele au scăpat este un semn că mint.

Părerea mea este că dacă ruşii nu le neutralizau, bombardamentele ar fi continuat pentru a le provoca să lanseze şi să le targeteze din nou. Pentru cei care nu au urmărit ce s-a întâmplat, iată pe scurt povestea: ruşii au lansat rachete asupra Kievului ameninţând centrul unde se află Zelensky şi guvernul. Rareori centrul Kievului a fost atacat. Din ce motive? Eu bănuiesc că Putin ar vrea măcar Kievul să îl păstreze că oricum celelalte oraşe le-a făcut praf. Şi cum ucrainienii primiseră rachete Patriot, le-au pus la muncă. Dar cum lansatoarele ar fi fost expuse şi locaţia aflată, au fost nevoiţi să lanseze toate rachetele de pe acea baterie (de fapt de pe trei dacă am văzut eu bine). La un cost de câteva sute de mii per rachetă … Dacă nu lasa toate, bateria era oricum expusă să fie lovită şi rachetele ar fi explodat, prin urmare au decis să lanseze tot. Problema este că Ucraina nu mai are apărare anti-aeriană şi Patrioatele sunt bune dacă nu sunt sitting duck în faţa bombardierelor.

Mai sunt unele zvonuri că ucrainienii au folosit patrioatele ca să dea jos cele două avioane şi cele două elicoptere ale ruşilor. S-a întâmplat în cea mai neagră zi pentru aviaţia ruşilor. Evident că nu au zis de patrioate, ci de alea de-ale lor moştenite de sovietici, cum că nu cu patrioatele ci cu alea au dat lolvitura. Vă reamintesc că ucrainienii au obiceiul să spună oficial numai minciuni pentru a menţine fog of war. Niciodată nu spun ce au făcut şi dacă au făcut. Nu au recunoscut nimic dintre toate operaţiunile mai delicate şi cu impact masiv asupra ruşilor, pentru a nu le stârni şi mai mult ura şi pentru a nu alimenta şi mai mult propaganda ruşilor care încearcă să îi prezinte negativ în rândul ruşilor de jos, pentru a avea succes campania de recrutare din Rusia.

Tot din seria operaţiunilor de propagandă ale ucrainienilor ar fi şi atacurile din Belgorod, pe care ucrainienii încearcă să le prezinte ca nişte mişcări ale unei forţe ruseşti rebele, care culmea, vine în Belgorod din Ucraina şi foloseşte echipamente ale ucrainienilor. Dar ei nu sunt ucrainieni, ci sunt ruşi care luptă cu Putin. Evident că nimeni nu îi crede, dar amuzant este că le-au făcut şi un steag care nu este galben-albastru ci alb-albastru, ca al oltenilor.

Ziceam deci că şi ruşii sunt doritori să se antreneze pe armele americanilor şi să vadă ce pot. De aceea nu bombardează rutele de transport care nu ar fi greu de lovit. Practic, pe graniţa Polonia-Ucraina, sunt 3-4 puncte de transport pe unde aceste arme pot să treacă. Ruşii au sateliţi şi ar putea să urmărească live ce se întâmplă şi apoi, folosind lansatoare din Belarus să le lovească chiar când sunt transportate. Asta dacă nu cumva deja sunt folosite tuneluri pentru transferul armelor. Cât ar dura ca timp să se contruiască un tunel? Sau o reţea de tuneluri? Nu m-ar mira ca o mare parte din banii trimişi de europeni să fie investiţi în construirea de tuneluri între Ucraina şi Polonia. Ştim din primele zile că europenii se aşteptau ca ruşii să câştige şi apoi ucrainienii să ducă un război de gherilă urbană, cu sabotori şi partizani. Ca şi în Al 2-lea Război Mondial, vestul urma apoi să îi ajute pe partizani cu arme şi cea mai sigură cale ar fi prin tunele subterane.

Fosta URSS era plină de tuneluri deoarece sovieticii se pregăteau de război nuclear. Este evident că şi tunelurile pot fi atacate şi nu prezintă garanţii de securitate şi confideţialitate 100%, dar dacă ai 10 puncte de ieşire în Ucraina şi 3 de intrare în Polonia, ai nevoie de multe resurse ca să monitorizezi non-stop posibilele ieşiri, posibilele rute, mai ales că mai există şi transporturi de marfă, de ajutoare, de oameni etc.

Este greu spre imposibil pentru ruşi să depisteze la intrare armele. Şi nu prea rentează deoarece am văzut că oricum ucrainienii nu prea folosesc armele trimise din vest. De ce? Deoarece fie nu se pricep, fie nu mai au oameni, fie oamenii pe care îi au nu sunt pregătiţi să le folosească.

Am ascultat interviu cu o ucraineancă din Marea Britanie care s-a implicat în ajutorarea spitalelor din Ucraina. Pentru asta s-a dus în Ucraina să discute cu doctorii de acolo. Aceia se văietau că au primit ventilatoare Covid când de fapt ei aveau nevoie de antibiotice ca să trateze victimele bombardamentelor şi soldaţii. Există deci o discrepanţă între ce au nevoie ucrainienii şi ce le oferă vestul. Şi noi românii am trecut prin etapa “ajutoarelor” şi ştim că niciodată cei bogaţi nu dau lucrurile lor cele bune ci cele vechi de care nu mai au nevoie.

La fel e şi cu armele. Imaginaţi-va ce ar însemna pentru ucrainieni dacă nemţii i-ar ajuta cu suficiente echipamente militare, cel puţin cele primare, de infanterie. Ori ucrainienii petecesc drone cumpărate de pe Alibaba ca să le poată folosi pe câmpul de luptă deoarece ajutoarele militare nu se vad sau sunt stocate.

Cum a fost şi cu acel depozit bombardat de ruşi unde zic unii că ar fi fost armele îmbunătăţite cu uraniu trimise de britanici. A mai fost şi zvon că norul radioactiv a mers înspre vest.

Una peste alta, se pare că avioanele vor veni, Biden a dat liber ca ţările care le cumpără să le poată revinde. Printre care e şi România. Vă amintiţi că mă miram eu de ce mai cumpărăm F-35-uri dacă deja aveam F-16+uri second de la portughezi, suficiente şi ca număr şi ca dotări … Iote de ce!

Am mai zis în articolele anterioare despre creşterea incrementală a “ajutoarelor”. Este un teatru al absurdului extrem de ciudat. De ce? Deoarece evident că sunt următoarele aspecte. Vă mai amintiţi de dronele sinucigaşe blade americane care trebuiau să neutralizeze tancurile ruşilor? Ce s-a întâmplat cu ele? Dacă au fost bune de ce nu le mai dau câteva milioane ca să termine treaba? Sau să lovească în artileria ruşilor care bombardează zilnic. Sau dacă blade-urile nu sunt ok, de ce nu le dau Bayractare? Vă mai amintiţi şlagărul cu Bayractar? Dacă românii le cumpără, bănuiesc că sunt bune, nu? Şi dacă sunt bune, de ce nu le dau americanii câteva sute ucrainienilor ca să îi copleşească pe ruşi şi să le distrugă toate piesele de artilerie? La aproximativ 20mil eur/drona, cu 500 milioane (un mizilic pe lângă miliardele promise) ar fi putut cumpăra 25 de bucăţi cu care ar fi distrus nenumărate lansatoare ale ruşilor.

Nu mă pricep prea mult la armată, dar cred că ruşii şi-au cam reglat problemele şi nici blade-urile nici Bayractarele nu prea mai merg. De aceea ucrainienii cer avioane, deoarece escaladarea este singura lor speranţă. Speră deci să obţină arme nucleare, singurele cu are vor reuşi probabil să îi bată pe ruşi deoarece aşa cum ne spunea şeful serviciilor lor de securitate, ruşii nu prea mai au nucleare.

Realitatea este că războiul se duce cu infanterişti în tranşee. Din când în când mai apare şi un tanc, dar de cele mia multe ori doar pentru a sprijini infanteria, nu invers cum e normal. În rest, ruşii au apărare anti-aeriană cvasi-impenetrabilă. În Crimeea mai reuşesc lovituri deoarece folosesc probabil spaţiul aerian deasupra mării, însă pe uscat ruşii au împânzit frontul cu radare şi prind orice. De aceea doar carnea de tun care înaintează are vreo eficienţă şi de o parte şi de alta.

În Bahmut ruşii au câştigat aruncând în faţă prizonierii pentru a declanşa bombele şi capcanele lăsate de ucrainieni. Învers ucrainienii au tot încercat frontul în varii locaţii dar au fost întorşi înapoi.

Despre negocieri am de zis că polonezi, cehii şi balticii, evident în frunte cu ungurii îi cer lui Zelensky să se dea la o parte ca să permită pacea. Îi propun să îşi păstreze vila din Como şi conturile din offshore, Zelensky ca orice actor de succes, are ceva conturi frumoase prin offshore. I-ar fi promis chiar şi un bonus pentru activitatea intensă dusă. Dar americanii se opun şi i-au interzis lui Zelensky să negocieze. Cred că Germania va decide când şi dacă încep negocierile. De fapt, cum vin alegerile, multe ţări vor cere negocieri deoarece altfel vor câştiga partidele “populiste” ceea ce nu e ok deoarece trebuie să câştige partidele europeniste, aşa cum s-a întâmplat în Italia. Evident este o glumă proastă, aşa cum este democraţia europnistă.

Mortalitatea în exces era folosită în perioada plandemică ca un termen cu alură ştiinţifică apocaliptică. Vai, vai, a crescut mortalitatea în exces! Este clar că de la Covid! Este evident că trebuie să ne închidem şi să ne vaccinăm deoarece altfel pierim!!!

În realitate, trebuiau să se izoleze doar babacii fricoşi deoarece doar pe aceste categorii de vârstă s-a înregistrat o creştere masivă a mortalităţii, cum putem vedea pe datele din Canada, de exemplu

Sperieturile se făceau nu doar în străinătate, ci gogoaşa cu mortalitatea în exces a fost importată şi pe meleaguri mioritice unde experţii noştri traduc corect tot ce spun experţii lor.

Cifrele erau evident umflate cu pompa de roţi pentru camioane de mină deoarece fiecare dintre noi puteam să numărăm câţi mor în jurul nostru de Covid. Eu mi-am făcut o analiză pe cunoştinţele mele, rude, rude prin legătură, prieteni şi am observat că în 2020, 2021 şi 2022 au fost la fel de mulţi morţi – adică cam 1-2 înmormântări pe an, marea majoritate fiind bătrâni. Deci în cercul meu personal, nu se confirmă deloc datele lor, dar să zicem că statistica este statistică …

Prin urmare ajungem ca azi când mortalitatea în exces este mai mare decât în perioada plandemiei, în ţări unde vaccinarea a fost intenstivă şi obligatorie să avem mortalitate în exces mai mare ca în perioada plandemică. Culmea este că vuvuzelele care atunci ne panicau, acum tac!

Nu şi neobositul dr Cambpell, care citeşte studii non-stop şi face videclipuri pe Youtube. Fiind la pensie şi nemaiavând interese financiare, îşi permite luxul să arate datele aşa cum sunt fără să le îmbălsămeze

De asemenea, presa din Canada nu poate trece cu vederea aceste recorduri, deoarece lumea vorbeşte. Despre ce? Despre vaccin!
Avem deci pe de o parte declaraţiile experţilor care se freacă pe cap de unde sunt atâţia morţi:

“Unless suddenly there’s been an enormous, terrifying increase in fatal car crashes, you need to understand why so many more people are dying than normal,” said Moriarty.

Sursa: cbc.ca

Tara Moriarty este o “expertă” care încă poartă mască şi azi şi care încă nu a ieşit din pandemie, fiind în continuare o fanatică turbată apărătoare a vaccinului care se vaietă că doar 40% dintre canadieni continuă cu dozele periodice. Chiar şi ea e şocată de aceste cifre, dar oarbă fiind exclude total vaccinul.

Toţi aceşti turbaţi se freacă la cap şi dacă nu pun pe seama Covidului aceste morţi (deşi prin asta ar nega complet rolul vaccinului), par să fie total indiferenţi la corelaţia între rata vaccinării şi mortalitatea în excess. Dar dacă doar România ar avcea mortalitatea în exces cu mult sub cea din vest (evident din cauza ratei mici a vaccinării), am putea zice că este un artefact. Însă datele sunt extrem de clare, nu doar România ci mai multe ţări care au avut probleme cu vaccinarea stau acum bine.

Culmea este că Euronews pune mortalitatea în exces pe … overstrained health services. Ca şi cum nu ar vedea culorile din hartă, ei zic că România şi Bulgaria stau mai bine la serviciile medicale decât ţările din vest şi de aia e mult mai rău la ei.

Una peste alta, nici măcar dr Cambpell care vede clar şi sunt sigur că înţelete, nu are curajul să spună adevărul ci doar bate apropouri tendenţioase cu subînţeles, cum ar fi observaţia lui că deşi se află la mii de km distanţă, mortalitatea în exces din Australia are aceeaşi amploare cu mortalitatea în exces din Marea Britanie, prin urmare foarte probabil cauza este aceeaşi.

Hmm, dar oare ce cauză comună pot avea acest două ţări şi ce nu au ele în comun cu România?

Una peste alta, peste tot în lume ştirea este cât de cât comentată, deoarece chiar este o realitate, faptul că mor oamenii pe capete mai mult ca în Covid şi nu de Covid. Iată de exemplu că şi polonezii se vaietă.

Numai la noi, problema este că Rareş este prea naţionalist şi că la Românii au talent trebuiau să câştige ucrainienii, nu că vaccinul ucide şi criminalii care ni l-au băgat pe gât trebuie judecaţi şi pedepsiţi!

Nu prea vroiam să mai zic ceva deoarece nu mai e vreme de vorbe căci simt că în curând vin nuclearele. Dar simt nevoia să decodez puțin din algoritmul sistemului de control și să încerc să îl explic celor care nu s-au prins încă.

După cum vedeţi în clipul de mai sus, unul dintre penibilii care l-au atacat pe copil este un Mata-Hari care toată viaţa lui a supt la ţâţa NATO – un incompetent şi trădător care nu a lucrat nicăieri şi este probabil finanţat direct de agenţiile străine. Nu este tocmai un caz predominant dar este unul important de subliniat deoarece denotă că comanda a venit din SUA. Despre implicarea serviciilor secrete americane în influenţarea liderilor religioşi şi în manipularea pe plan ideologic a mulţimilor am tot discutat în articolele despre Ucraina unde practic a fost înfiinţată o nouă biserică pentru a o folosi ca trambulină pentru pomparea în naţionalism pentru a putea avea carne de tun împotriva ruşilor.

Deci trebuie mai întâi să vedem actorii care au participat la această reacţie organizată deoarece cunoscând actorii, precum un doctor cunoaşte virusul, vom putea în primul rând să dăm un diagnostic corect al fenomenului şi în al doilea rând să găsim un antidot.

Ca canale, este evident că de aruncarea cu noroi asupra lui Rareş s-au evidenţiat canalele “reziştilor” deşi după părerea mea inclusiv RTV-ul este tot o opoziţie controlată. Practic, fără menţinerea fierbinte a topicului de către RTV – care în aparenţă se pronunţă pro-Rareş, sforţarea denigratorilor rămânea o băşină slabă, fără penetrare în rândul publicului. Până şi Digi24 nu a plusat pe subiect, atenţia acordată fiind minimă deoarece rolul lor este altul şi acest “proiect” secundar ca importanţă deoarece ţine de ideologie, a fost pasat RTV-ului care l-a rumega non-stop pentru a face din reacţia câtorva debili no-name cum este Mata-Hari, ditamai vârtejul naţional. Despre efectul şi eficienţa reclamei negative am tratat în articolul anterior. În locul unui brand acum avem un eveniment şi pentru creşterea notorietăţii este necesară rumegarea în public cât mai pe larg şi penetrarea în memoria colectivă cu faptul că există suspiciuni asupra naţionalismului, că este ceva rău, că trebuie să ne delimităm de aşa ceva deoarece Digi24 (şi Mata-Hari) ne spune că e rău.

Trec acum peste comparaţiile cu Greta, cum părinţii ei nu sunt de acuzat că au spălat-o pe creier şi i-au indus propria idelogie (religie) nelăsând-o să meargă mai întâi la şcoală unde să studieze meteorologia şi unde să audă de Mandelbrot şi de teoria haosului care a demonstrat că predicţiile sunt imposibile pe termen mediu, darămite pe termen lung. Este evidentă ipocrizia cu care acuzatorii lui Rareş au cu totul alte luări de poziţie în subiectele unde copiii sunt folosiţi pentru propagandă religioasă de altă natură, în favoarea programului Marelui Reset care este tăticul tuturor. Nu mai zicem de faptul că de fiecare dată când vine vorba de educaţie sexuală şi promovarea ideologiei trans, Digi24 şi toţi acuzatorii lui Rareş de fiecare dată sunt de acord cu obişnuirea copiilor cu astfel de comportamente şi ideologii.

Dar, ce este important de notat, este că vehemenţa reacţiei eu o pun mai degrabă pe seama sperieturii ca nu cumva Rareş să devină un model, un influencer. Marea problemă pentru Marele Reset în prezent este rezistenţa la schimbare şi lupta cu cei care s-au trezit, identifică facil operaţiunile ideologice ale sistemului şi le taxează instant. Ori, Rareş este unul pe care l-am văzut la TV, dar de fapt, fiecare dintre noi cunoaşte 2-3 puşti care chiar dacă nu au memoria lui Rareş, au aceleaşi idei şi rezonează la ideea de a lupta conştient şi ferm împotriva sistemului prin adoptarea naţionalismului şi a fundamentalismului religios, care în fapt sunt lucruri bune ambele, doar că sunt ca o sulă în coasta sistemului.

Pentru americani românii sunt un mister. Niciun model sociologic programat de ei nu a funcţionat cum trebuie. De la teroriştii din decembrie care trebuiau să producă haos şi să facă din România o Iugoslavie (de atunci) sau o Sirie (de acum), de fiecare dată când inginerii Imperiului testează noi modele, apar mereu necunoscute şi tot proiectul se duce pe apa sâmbetei. Asta nu înseamnă însă că nu se fac progrese şi că prin lovirea periodică cu noi şi noi ciocane, care de care mai avansat, rezistenţa nu va ceda şi nu vom fi şi noi folosiţi ca nişte drone programate prin satelit de la distanţa cum îi vedem pe ucrainieni că îşi dau viaţa ca tembelii pentru americani când puteau foarte bine să rămână sub Putin şi să trăiască foarte bine, cu utilităţi aproape gratuite, cu un nivel de trai apropiat de cel al europenilor, cu facultăţi, spitale şi staţiuni ca Sochi, etc, etc. Sau măcar cu vacanţe lungi şi dese în Anatolia cum vedem deja pe FlightRadar că zboară avioanele de la Moscova non-stop ca albinele la stup.

Naţionalismul este riscul maxim pentru NATO încă dinainte de integrare. Pentru ei, naţionalismul românesc este o piedică a naţionalismului american. Ei au nevoie de popoare “deschise” către valorile “europene” care să fie folosite ca carne de tun în războaiele lor murdare din Irak, Afganistan, Libia, Yemen, Siria, Ucraina şi în curând Iran.

Americanii conservatori se bat pe umăr deoarece – cred ei – au distrus berea Bud Light care a îmbrăţişat şi ea curentul trans. Evident că peştii au memorie scurtă şi deoarece nu înţeleg că boicotul nu rezolvă nimic, după această autosatisfacere vom asista la o revenire spectaculoasă a vânzărilor o dată cu venirea verii şi a căldurii record (deoarece în fiecare an avem noi recorduri, de te miri cum mai supravieţuim de atâta fierbere).

Fenomenul nu este nou, Pepsi avea periodic de-astea cu reclamele gay.

Cum pot însă companiile să reziste pe piaţă făcând reclame atât de discutabile? Motivele pot fi multiple, eu voi expune 3

1. În Social Media orice ştire este bună

Prezenţa la TV era pe vremuri un lucru bun indiferent de natura ştirii şi de perspectiva prezentării. Faptul că lumea recunoştea o faţă de politician, chiar dăcă acesta spune mereu prostii, îl ajută imens în competiţia cu alţi posibil candidaţi care chiar dacă sunt buni şi ar putea face treabă, deoarece presa îi ignoră, nu capătă tracţiune deoarece lumea nu îi cunoaşte în primul rând. De ce credeţi de exemplu că nu apare Simion sau alţi membri AUR la Digi24? De ce credeţi că apare săptămânal Ponta la Tucă Show / Gândul? Deoarece orice ştire e ştire bună şi tehnica aceasta a fost preluată şi în companii. Practic, cu o reclamă care probabil i-a costat mult mai puţin decât ar fi colaborat cu o vedetă sport sau cu vreun actor cunoscut, cu acel trans, Bud Light a făcut super afacere. Prin faptul că era un … atipic şi că a făcut valuri, a dus notorietatea Bug Light în întreaga lume. Şi chiar dacă unele ziare scriu că vânzările au scăzut, noi nu ştim totul. Aşa cum la alegeri, politicienii cu fapte penibile care au apărut în presă au câştigat oricum deoarece lumea proastă nu judecă prea în profunzime ci în democraţie cei 90% cu iq sub medie votează pe cine “l-a văzut la TV”, tot aşa şi Bud Light e posibil să fii crescut pe categoria de machitori fără moralitate care bea la întâmplare şi acum pur şi simplu auzind peste tot de marca asta, le fac vânzare mai multă decât cred cei care fac poze la rafturile pline prin diverse locaţii.

2) Miliardarii au bani de nu au ce să facă cu ei.

Chiar dacă unele companii pot să îşi permită luxul să facă campanii care le afectează vânzările, să nu uităm că 99.99% din averea omenirii (companii, acţiuni, depozite) este deţinută de mai puţin de 0.0001% din populaţie. Adică miliardarii au acţiuni în companii multiple şi pot să sacrifice – în aparenţă unele companii – ca să câştige din altele. Ca să nu mai zic că pot să aibă anumite ambiţii personale la care ţin mai mult decât la profituri. Becali ar fi un exemplu local … Un alt exemplu ar fi în pandemie, colaborarea lanţurilor de magazine cu statul şi participarea şi chiar încurajarea închiderilor. A fost o bună perioadă în care marile magazine erau deschis în timp ce magazinele mici, de cartier sau pur şi simplu magazine au trebuit să închidă temporar şi ulterior total deoarece … moare bunicuţa. Deşi puteau să declare că nu sunt de acord cu închiderile şi dacă guvernul dă astfel de legi, ele vor închide complet, marile lanţuri au participat în primul rând din motive financiare – distrugerea micilor competitori.

În plus, chiar dacă vânzările şi profiturile din retail au scăzut, este foarte plauzibil să credem că patronii şi investitorii acestor companii au câştigat pe partea de pharma, deci per total li s-au dublat averile. Chiar vuvuzela miliardarilor ne-a spus cum celor 10 miliardari de top li s-a dublat averea în plandemie …

3. Scorul ESG este probabil mai importat decât scorul de credit

Puţină lume ştie care e treaba cu scorul ESG – mediu, societate, guvernanţă pentru companii. Este un indicator calculat de o parte terţă (un fel de arbitri similari celor care fac asta în domeniul financiar, cum ar fi Standard and Poor’s) pentru fiecare companie care denotă cât de mult respectă şi promovează acea companie drepturile minorităţilor sexuale (în care vor fi incluşi curând şi pedofilii). Evident, şi amprenta de carbon este băgată tot aici.

Deci practic aşa cum scorul financiar al companiilor a fost extins (scorul de credit) şi la persoane, tot aşa acest ESG devine poate mai important ca scorul financiar deoarece Forumul taie şi spânzură acele companii care nu au scor bun. Cum se face asta? Simplu! Miliardarii care deţin fondurile de investiţii (de exemplu Black Rock care deţine o treime din tot ce există în lume) decid dacă investesc sau nu într-o companie. Nu decid punctual ci stabilesc (dau ordine managerilor) ca să cumpere acţiuni doar la companiile care au un anumit ESG iar la celelalte să vândă tot. Fără investitori, o companie listată pe bursă e moartă. Fără credit de la bancă (şi ESG-ul devine din ce în ce mai important la analiza financiară şi la oferirea de credite), o companie este moartă.

Alocarea creditării a fost mereu legată de o notă pe care cel care dă banii o analizează şi se raportează la ea atunci când acceptă sau nu să dea banii. Dar acum nu va mai conta prea mult dacă o companie are profituri şi conducere eficientă, ci dacă are un scor bun la reciclarea hârtiei de exemplu şi la mediul de lucru pentru transsexuali.

Şi aşa cum credit scorul a trecut de la companii la persoană, vom asista cum şi ESG-ul face acelaşi lucru. Evident că pentru persoanele private, criteriile vor fi mai variate puţin în sensul că în loc de governance, se va ţine cont de ascultarea faţă de guvern şi aşa cum în China duşmanii partidului ia scor prost şi nu mai pot accesa credit, tot aşa va fi şi în viitor cu cei care nu se arată entuziaşti când văd un Ford vopsit în curcubeu care trece pe lângă ei.