Dominanţa fiscală şi condamnarea la sclavie

O explicare pe larg a conceptului de dominaţie fiscală o găsiţi aici. Una mai pe mediu aici. România (dar şi Vestul) trece acum prin fenomenul de dominanţă fiscală şi niciun ziar de specialitate, niciun analist economic, nicio emisiune TV şi probabil niciun profesor de economie pe la cursuri, nici măcar nu a amintit acest concept. Deşi este evident inutil şi plictisitor să analizăm o banana country ca România, să o facem noi de dragul popularizării ştiinţei economice. Isărescu şi Macrostabilitatea Aminteam în articolul trecut că BNR nu prea urmăreşte reducerea inflaţiei care este primul punct din statut, ci o macrostabilitate care nu are alt scop decât extragerea randamentelor în afară. Această prioritate nu este de ieri de azi, ci de când Isărescu a preluat cea mai stabilă situaţie pe care o putea avea o ţară vreodată în epoca modernă: DATORII ZERO. Datoria suverană zero Se discută mult acum despre plata datoriei externe de către Ceauşescu – mai ales pe Tiktok. Se discută cu patimă şi cu multe afirmaţii şi raţionamente ilogice. În primul rând, trebuie făcută diferenţa între utilitatea şi rostul acestei obsesii a lui Ceauşescu de a plăti datoria şi faptul că cei de după au moştenit o situaţie incredibilă care oferea o oportunitate imensă pentru noi, un avantaj competiţional masiv care putea pune România de departe pe locul 1 în cursa cel puţin cu statele fost sovietice. Plata datoriei a fost un act unic, o incredibilă sforţare cu sacrifici majore, cu periclitarea nu doar a nivelului de trai dar chiar a sănătăţii fizice, mentale, psihice şi în general a speranţei. Practic un dictator turbat, cu un scop aproape imposibil de realizat dar cu un popor suficient de fricos şi de bleg pentru a-l urma, au dus la această “realizare”. De cealaltă parte, faptul că pe lângă activele statului comunist, foştii securişti au STABILIT un sistem de stoarcere perpetuă a avuţiei naţionale şi a resurselor naţionale este cu atât mai tragic cu cât faptul că datoria noastră a fost zero la pornire, a permis ca furtul să aibă loc nu doar de la avuţiile naturale, de la bogăţia cumulată în decenii de trudă ci prin datoriile cumulate între timp, se fură viitorul a cine ştie câte generaţii în viitor, implicaţiile fiind atât de grave încât nici nu le putem prevedea pe toate, de la supunerea actuală a ţării către NATO şi cedarea completă şi fără recurs a politicii externe (şi interne) către SUA până la eventuala pierdere a suveranităţii în cazul turbării ursului şi căutării unui ţap ispăşitor prin zonă, din rândul minionilor Imperiului. Comparat cu această situaţie, foametea şi lipsa de speranţă produse de Ceauşescu par nişte răni mult mai tolerabile. Datoria suverană record în care ne aflăm în prezent după nu ştiu câţi ani de la integrarea în NATO şi de la nu ştiu câţi ani de la integrarea în UE, fără niciun avantaj prea palpabil pentru omul de rând şi cu imense furturi, ineficienţie şi pierderi pe parcurs, este de departe principalul risc existenţial al României

Read more

Ministrul de finanţe spune lucruri trăznite

Am auzit că ministrul de finanţe a zis că inflaţia este un mister. Dacă a zis aşa ceva şi e sincer, denotă cât de habarnist este. Inflaţia nu este deloc un mister deoarece pe acest blog am anunţat-o dinainte pas cu pas încă din plandemie, am disecat-o, am explicat mecanismele prin care se produce, factorii multiplii şi ce urmează după ea (hiperinflaţie). Iată un exemplu de articol scris încă din Noiembrie 2021: Prin sublinerea faptului că inflația este globală nu doresc să insinuez deloc că guvernul (guvernele) și autoritățile românești și europene nu au nicio vină. Am vorbit încă din februarie acest an despre riscurile unei hyperinflații prin tipărirea de bani și cum va exista un delay între SUA și periferie [1]. A trecut delay-ul – deja avem inflație. Dar una e inflație, alta e hyperinflație. Și una e inflație de 2%, alta e inflație de 10% (anuale). Sursa: INFLAȚIE GLOBALĂ, CAUZE LOCALE? La ce se referea Botoşi cu privire la misterul inflaţiei nu ştim. Oare se întreba de ce nu se termină? Păi dacă asta se întreba el, se aseamănă unui copil care a făcut pipi pe el şi se miră de ce este ud. Evident că inflaţia nu se termină deoarece nimeni nu apelează la singura metodă de temperat inflaţia, care însă nici asta nu ar garanta terminarea inflaţiei, dar ar fi începutul luptei cu inflaţia: mărirea dobânzilor. Dar mărirea dobânzilor este departamentul BNR care este stat în stat şi care are alte priorităţi, aşa cum am explicat în articolul anterior: parametrii financiari de la noi trebuie să fie predictibili (macrostabili) pentru ca stăpânii care ne hrănesc ca furnicile pe afide să poată scoate banii oricând au nevoie fără să aibă parte de şocuri prea masive cauzate de destrăbălarea guvernanţei ţării prin care ei să îşi piardă randamentele. De aceea cursul şi dobânzile sunt strict administrare de Isărescu cu un singur scop: macrostabilitate, nu cu scopul oficial al BNR de CONTROL AL PREŢURILOR care este chiar în statutul BNR şi pentru care Isărescu poate fi arestat de orice procuror, oricât de mic, deoarece în faţa oricărui judecător e simplu de demonstrat că BNR nu are grijă de controlul preţurilor ci pune interese externe în faţa obligaţiilor statutului Băncii Naţionale. Dar cu un ministru care zice că habar nu are de ce inflaţia nu dispare singură prin minune, este evident de ce niciun procuror nu va face o asemenea faptă curajoasă. Dacă ne uităm peste gard, în Turcia a fost nevoie ca Ergodan să pună la Banca Naţională pe propriul ginere pentru a putea beneficia de o politică monetară orientată spre interesul suveran şi nu al unor alte centre de putere. Dacă cumva ministrul se miră de inflaţie deoarece crede el că în UE deja nu mai e inflaţie în timp ce la noi încă mai este, îi recomandăm un articol din Noiembrie 2023 din care redau un snippet: Ce nu mai reţin unde am detaliat este explicaţia legată de valurile inflaţiei. Reîncerc aici. Aşadar inflaţia nu este ca

Read more

Picătura de finanţe: datoria suverană şi dobânzile

Se pune următoarea întrebare: cum poate scăpa România de inflaţie? Singurul instrument care de-a lungul anilor a oferit o calmare a inflaţiei a fost instrumentul dobânzilor. Dacă Banca Naţională măreşte dobânda de referinţă şi creditarea devine dificilă, efectul asupra banilor este ca să fie atraşi în depozite şi să fie păstraţi acolo pentru a câştiga dobânzile mari oferite de Banca Naţională. Astfel, banii ca ies de pe piaţă, fac ca consumul să scadă şi în faţa scăderii consumului, teoretic piaţa e nevoită să scadă preţurile pentru ca oamenii să fie atraşi să reia consumul şi să cumpere. Este cumva bătălie între piaţă care atrage banii clienţilor şi îşi permite să mărească preţurile deoarece deţinătorii banilor nu sunt interesaţi de dobânzi, şi bănci care prin dobânzi vor şi ele să atragă banii. Mecanismul este unul simplist explicat şi oarecum ar funcţiona într-o economie de piaţă. Care România nu are. România are un simulacru de piaţă şi inflaţia este în parte datorată tipăririi de bani în masă de către BNR. Evident, BNR este mufată la politica monetară europeană deoarece după cum ştim Isărescu şi-a asumat acel “coridor” de fluctuaţie a cursului din care nu va ieşi deoarece dacă iese, primeşte o nuia pe spinare de la stăpâni deoarece europenii nu mai pot să îşi scoată profiturile în afară. Trecând repede la picătura de finanţe, cum statul nu are încasări şi are cheltuieli din ce în ce mai mari din cauza destrăbălării bine ştiute, datoria suverană creşte. Cum străinii nu prea au încredere să ne dea credite deşi oferim randamente maxime (comparat cu alte ţări din UE) şi “coridor” garantat care oferă de facto o garanţie că cursul nu va pica brusc peste noapte şi nu va anula aceste randamente, mare parte din datoria emisă de guvern mai recent e distribuită către fraierii din interiorul ţării, către bugetarii mai luminaţi care habar nu au de investiţii deşi au salarii mai mari ca patronii din privat şi care au auzit şi ei de la “consultanţi” că bonurile de trezorerie oferă randamente mai mari şi mai sigure, de către băncile care de mult timp au trecut peste expunerea maximă de bun simţ de deţinere a bondurilor suverane şi mai ales de fondurile de pensii care de asemenea sunt strict legate de datoria suverană şi vor pica împreună cu ea. Deci dacă BNR va fi nevoită să mărească dobânzile şi probabil după alegeri nu va avea încotro, ce efect are asta asupra datoriei suverane care este direct legată de dobânda de referinţă, în sensul că pentru a emite bonduri şi a avea desfacere, statul trebuie să ofere dobânzi mai mari decât cele oferite de bănci? Efectul va fi creşterea povarei fiscale care chiar dacă acum este una grea, e posibil să devină de două ori mai grea dacă în loc de 7% va trece la 15% ca la turci. Care mai apoi au trecut la 50%, dar despre asemenea coşmaruri nu doresc să vă mai sperii în picătura curentă.

Read more

Şi totuşi are 6000 de ani

Când aud pe unii că vin cu datări de milioane de ani ale unor roci îmi vine să râd. Din păcate, nu ştiu dacă voi prinde vremea când până toate teoriile ştiinţifice “oficiale” vor arunca la gunoi şi cu această metodă de datare şi vor putea observa nenumărate anomalii întâmplate în istoria recentă care vor justifica această negare. Teoriile ştiinţifice se schimbă mai des decât apar religiile protestante. Asistăm acum la apusul Modelului Standard. Unii fanatici ai ştiinţei simulează uimire şi veselie tâmpă în speranţa reinventării fundamentelor. Alţii cer noi investiţii de miliarde ca să facă un tunel de 50 de ori mai mare cât cel actual de la CERN pentru a face şi mai multe pocnituri între particule ca să descopere noi particule şi eventual mult căutata materie neagră. Ce pot face sărmani oameni care toată viaţa au mâncat rahat şi pe final când gustă îngheţata li se pare amară? Conform argumentului trancendent cu privire la originea divină a cosmosului, dacă Dumnezeu există, chiar dacă noi avem dovezi clare că universul are miliarde de ani, nu înseamnă deloc că acum 6000 de ani Dumnezeu nu ar fi putut crea un univers care să fie deja îmbătrânit. Aşa cum l-a creat pe Adam deja om mare, nu copil. Dacă oamenii de ştiinţă de astăzi l-ar fi studiat pe Adam a doua zi după ce a fost creat şi le-ai fi spus că Adam are doar o zi, te-ar fi considerat total neştiutor şi ignorant şi ţi-ar fi demonstrat că Adam nu are cum să aibă mai puţin de 30 de ani. Aşa cum fac astăzi cei care neagă ideea că poate universul are 6000 de ani deoarece teoria cosmologiei divine este de departe singura care are logică şi sens comparat cu alternativele hazlii şi ameţitoare care nu rezistă nici măcar 100 de ani. Cu surprindere am aflat că chiar şi oameni culţi şi citiţi care sunt conectaţi la internet şi pasionaţi de ştiinţă nu ştiu faptul că materia neagră nu există şi că alături de energia neagră sunt nişte invenţii încropite ca să completeze diferenţa de 95% care rezultă între ce spune Einstein cu E=mc2 şi descoperirile astronomice ulterioare ale universului. Maxim ce au cam văzut şi ei sunt acele experimente de acum peste 10 ani făcute de unii pe la Polul Sud sau prin mine în subteran cu tot felul de detectoare în speranţa depistării măcar a unei particule. M-am contrazis cu cineva care era sigur că a văzut în acele experimente că descoperiseră particule de materie neagră. Nicăieri nu se afirmă clar şi fără dubii că nu avem nicio dovadă că materia neagră există sau că energia întunecată există. Tot ce avem sunt poveşti stiinţifico fantastice încropite de atei fanatici ca să facă o poveste cu ism de ştiinţă prin care să explice naşterea universului fără Dumnezeu. Mulţi recunosc că toate aceste teorii sunt poveşti, dar dau din umeri şi aruncă speranţa în viitor. Ca fapt divers, ştiinţa nu poate face nicio afirmaţie legată de trecut. Câtă vreme

Read more

Problemele Germaniei

Foarte probabil în 2024 Germania va avea recesiune. Nici nu a trecut bine primul trimestru şi deja cifrele arată mai nasol decât previziunile şi creşterea estimativă pentru 2024 a fost scăzută de la 1.3% la 0.2%, deci de 6 ori după abia un trimestru. Cauzele principale – conform presei “oficiale” – ar fi: Evident nimeni nu spune de faptul că înainte de Războiul din Ucraina şi chiar o bună perioadă după, Germania a beneficiat de gaze ieftine ruseşti. Dar nu doar de gaze – cu greu putem spune toate lucrurile ieftine pe care le luau nemţii de la ruşi şi totodată trebuie să amintim că o bună parte din banii plătiţi ruşilor pentru gaze se întorceau în economia germană prin exportul către Rusia. In 2022, Germania a importat produse de 27.7 miliarde dolari din Rusia. Principalele produse au fost petrol crud şi rafinat şi cărbune (sursa: OEC). La care se mai adaugă servicii de 2.68 miliarde. Exporturile Germaniei au fost de doar 15.5 miliarde dolari. Începând din Iulie 2023, importurile de petrol au scăzut şi au ajuns la zero. Gazele ruşilor ofereau nemţilor un avantaj competitiv major faţă de alte ţări care neavând capacităţi industriale nu erau decât consumatori de gaze ieftine şi nu foloseau gazele pentru a scoate produse pe care să le vândă mult mai scump. O comparaţie a situaţiei Germaniei faţă de alte ţări din UE cu privire la gazul rusesc ar fi următoarea. Să zicem că electricitatea ar avea un preţ foarte mic, ca în Rusia. Doi ţărani folosesc electricitatea cu scopuri diferite: unul doar ca să se uite la Las Fierbinţi şi pentru frigider şi ca să îşi încarce telefonul şi altul, pe lângă ce are nevoie în casă, consumă electricitatea pentru a încălzi un solar unde produce roşii timpurii pe care le vinde la piaţă pe bani frumoşi. Ambii profită de aceste preţuri mici. Primul are costuri infime şi nu este interesat de politică, al doilea, reuşeşte să pună pe picioare o afacere folosind aceste preţuri mici la energie. Când preţurile la energie se scumpesc, primul nu are decât o mică problemă, deoarece va plăti mai mult. Poate mai taie din becuri sau poate scoate frigiderul. Cel de-al doilea, cu serele, e nevoit să mărească preţurile ca să mai iasă pe profit în urma creştereii costurilor şi astfel vinde mai puţin. Şi cantitatea mai puţină de vânzări şi costurile mari cu energia, fac ca profiturile să fie foarte mici. În comparaţia de mai sus, ţăranul care se uită la TV este românul şi cel care face bani cu roşiile este neamţul. Câtă vreme electricitatea (gazul rusesc) a fost ieftin, economia a duduit. Acum urmează recesiunea. Evident probleme va avea şi primul ţăran, cel care nu face roşii, deoarece el până acum trăia pe caiet. Ori acum, a venit scadenţa la plată şi ca să poată plăti caietul, trebuie să se ducă cu ziua la muncă la patronul birtului (adică să ducă pe front pentru SUA). Preţurile mari la energie încă nu se văd în

Read more
1 2 3 346