Inflația – elefantul din cameră

Delta, vaccinuri și șobolani – astea sunt subiectele zilei pe meleaguri mioritice. Între timp inflația avansează puternic de la zi la zi și pe mine unul – spre deosebire de alte dăți – mă îngrijorează. De departe, văd în inflație principalul risc pentru viitorul mediu, prin asta înțelegând că văd o criză economică cum nu a mai fost și văd risc existențial pentru întreaga societate așa cum o cunoaștem acum.

Dar care să fie baza temerilor mele și de ce nu ar fi la ca în 2008? Principala diferență este că în 2008, situația geopolitică era cu totul alta și înțelegerile între marile puteri de a “stimula financiar” pentru a evita un crash mai mare decât a fost s-au realizat mult mai ușor ca acum când dolarul pare să-și tragă ultima răsuflare.

Asistăm în ultimii ani la o disoluție accelerată a coeziunii sociale – mișcările “anti-rasiste” care s-au lăsat cu distrugeri de miliarde, tăierea finanțării poliției, lărgirea diferenței între cei bogați și cei de jos (practic eliminarea clasei mijlocii) fac ca Imperiul să se macine din interior similar felului în care romanii și-au tras singuri cu săgeata în picior.

Ca o mică paranteză, Roma nu acăzut datorită ridicării vreunei alte mari puteri – poate aici avem o diferență principală în ziua de astăzi când China capătă pe zi ce trece alura unei mari puteri, având deja în mulți indicatori importanți, cum ar fi infrastructura de transporturi, scoruri cu mult peste ale Imperiului. Așadar, romanii s-au frecat în lupte de culise între diversele găști și pentru a căpăta susținerea populară, fiecare conducător venea și oferea noi și noi “beneficii” (cam cu dă acum Biden dolari la americani drept ajutor de Covid). Care beneficii evident nu puteau veni din producție deoarece romanii se ocupau cu orice altceva mai puțin cu munca și nici din noi cuceriri deoarece cuceriseră tot ce se putea și supseseră toate comorile care putea fi supte. Retragerea din Afganistan a americanilor de asemenea poate fi comparată cu retragerea din fața sasaniților. Invazia goților poate fi comparată cu năvălirea actuală a latino-americanilor. Ba chiar și puterea de colectare a taxelor – care funcționa în ciuda corupției generalizate – se regăsește în atributele SUA de astăzi. Dar istoria știm că nu se repetă ci doar rimează …

Este acum sau nu este momentul prăbușirii dolarului? Cu siguranță este! Iar inflația curentă este cel mai clar semnal al acestui început. De ce ar fi acum diferit față de 2008 și de ce nu putem spera că tipărirea de bani va salva și acum omenirea? Dincolo de teoriile conspiraționiste legate de lupta unor descreierați pentru anihiliarea a unei feli mari din populația globului deoarece “suntem prea mulți”, tipărirea de bani nu va putea salva economia deoarece toate fundamentele economice s-au distorsionat până la punctul la care încep să apar deficite majore pe producție și distribuție – cel puțin în vest. De unde și avem parte de inflație.

Nu voi mai relua discuția despre cauzele inflației actuale, despre care am tratat în articolul anterior. Voi continua doar abordarea unor idei, în paralel cu continuarea unor comentarii la puținele știri care apar în presa legate de inflație.

În primul rând, de departe principala bombă a zilei a fost declarația președintelui Fed-ului american Powel cum că prin inflație “tranzitorie” nu înseamnă deloc că prețurile vor reveni la ce au fost înainte. Iată o sursă oarecare a unui articol în care puteți vedea mai în amănunt ce a zis. Din ce am înțeles eu, deoarece probabil i s-au pus întrebări, a recunoscut că prețurile care au crescut vor rămâne mărite, prin “inflația tranzitorie” (acest termen este panadolul anti-panică folosit de Fed și MSM) se înțelege doar că va exista un moment în care prețurile nu vor mai crește, sau vor stagna o perioadă. Altfel spus, a crescut lemnul 150%? Stați calmi! O să mai crească doar cu 10% și poate peste 6 luni se va opri, chiar dacă peste 8 luni poate va începe din nou să crească. Căci asta înseamna tranzitoriu, că nu e inflație continuă, adică nu e hyperinflație, adică nu trebuie să mărească dobânzile.

Nu știu cu cât în urmă am mai amintit de dobânzi, dar lucrurile sunt astfel așezate, încât dobânzile nu pot crește nici măcar cu un mizilic de 0.01% deoarece cea mai mică creștere va însemna o povară imensă pentru toată lumea și va duce la o criză nemaiîntâlnită care se va lăsa cu falimente generalizate și haos social mai rău ca în anii 30. Prin urmare, speranța Fed-ului este ca inflația să fie suficient de domoală încât să erodeze din datorii dar să nu facă o mutație înspre …. hyperinflație. Cam cum e cu focul la aragaz: vrei ca să ardă lini ca să-ți faci treaba cu el, nu vrei să explodeze camera când aprinzi focul din cauza gazului cumulat. Cam așa e cu hyperinflația. Dar Peter Schiff are o expresie amuzantă: “once the genie is out of the bottle, you can not put it back” …

Aveam până mai ieri, înainte de ședința ultimă a Fed-ului unde Powell a făcut declarația de mai sus, următoarea situație: prețurile crescuseră, inclusiv la acțiuni, unde sunt cote maxime. Investitorii și analiștii erau însă în dilemă: vor mai crește sau vine un crash. Și de ceva ani buni de zile, doar reducerea dobânzilor împinge bursele în sus și – invers – orice anunț că dobânzile pot scădea chiar peste ceva luni bune, chiar cu puțin, dau jos cu prețurile drastic și avem parte de căderi atât de periculoase încât la ultima creștere a dobânzilor, au trebuit urgent să dea înapoi cu ele deoarece exista riscul unui crash bursier. “Salvarea” a fost însă plandemia care a dat la zero cu nivelurile și prin urmare, dacă se va continua (cu sau fără delta) există motivația ca dobânzile să fie ținute la zero. Ori cu dobânzi la zero și inflație accelerată, datoriile se duc ușor ușor, problema fiind însă sustenabilitatea economiei și – cum zice Mugurel – macrostabilitatea.

Dobânzile zero însă împing investitorii spre tot felul de scheme de investiții care lovesc te miri unde. Am explicat fenomenul BlackRock în articolul anterior care a declanșat isteria din imobiliare și creșterea prețului la lemn în SUA care s-a propagat ulterior în întreaga lume. Ce nu știu dacă am zis: imaginați-vă ce fac chinezii cu trilioanele de bonduri pe care le dețin dacă dobânzile sunt zero? Păi la fiecare expirare a unei emisiuni – căci de scos totul o dată nu au cum – investesc în bunuri tangibile: materii prime, infrastructură, armată etc. Altfel spus, consumă bunuri reale care sunt supte din vest și consumate în est. Există așadar un transfer al avuțieii secular între vest și est. Și dacă în 2008 chinezii cumpărau materia primă pentru a se pregăti de valul următor de creștere și pentru a avea materie primă pentru chinezeriile pe care prognozau că le vor produce, de data aceasta toate prognozele partidului sunt focalizate pe bunăstarea chinezului de rând care are nevoie de creștere economică constantă pentru a nu da în cap tovarășilor și a-i trimite înainte de vreme unde este Ceaușescu, adică în iad.

Nu mă pot abține să nu mai fac încă o paranteză legată de China, deși nu este deloc total out-of-topic. Avem așadar o creștere constantă și accelerată a Chinei care amenință – cel puțin economic deocamdată – poziția SUA. Este discutabil în ce măsură amenință și militar, deoarece sunt mai multe aspecte, dar cert este că armata se bazează pe echipament care este produs de economie și dacă nu ai economie … Riscul existențial pentru americani, pus de chinezi a fost deja recunoscut încă de pe vremea lui Obama care a fost însă prea slab pentru a duce la capăt planurile bombastice de “pivotare către Asia”. Căci democrații / socialiștii / bolșevicii de pe toate meridianele sunt buni doar de măcănit, când e vorba de fapte …

Trump a încercat ceva-ceva și el dar prea puțin. Mai mult mac-mac și prea puține lovituri Chinei. Privit mai ales în perspectiva politică efemerității unui mandat de 4 ani, Trump a fost și el în mare măsură la fel de neputincios ca și Obama în privința rezolvării problemel China. Într-adevăr problema e una mai mult decât dificilă și necesită un plan pe mulți ani de zile, poate chiar pe zeci de ani. Dar așa ceva este imposibil într-o societate în disoluție în care simbolurile naționale și fibra societății sunt atacate de descreați și de cancerele ideologice care au ajuns ca o metastază la piele și put din ce în ce mai rău după ce au distrus organele interne și amenință chiar sistemul sanguin al națiunii americane și al imperiului american.

Există totuși speranțe, sau mai bine zis există portavoci care lansează mesaje pline de speranță. Nu vreau să dau nume, deoarece nu vreau să le fac reclamă, dar exista mai ales un “analist geopolitic” care zice că China s-a cam blocat cu creșterea. A crescut până la un nivel de trai mediu, dar saltul la o economie dezvoltată și la un PIB per capita echivalent economiilor puternice este mult mai greu de făcut. Ce nu ia în calcul acest domn este că mâine dacă dorește, China poate tăia exporturile cu 50% și crește instant nivelul de trai al chinezilor în detrimentul bunăstării cartofului de canapea american care trăiește din banii tipăriți de Powell și auncați ca pâinea și circul la romani, săracilor pentru ca să nu se revolte. Ce fac chinezii este însă o creștere incrementală a nivelului de trai susținută de eforturi sporite pentru extinderea sferei de influnță care să poată să mențină o dezvoltare durabilă decenii de acum înainte și chiar să permită un soft-power militar măcar local, în propria regiune, similar influenței pe care o avea Rusia în fosta URSS provinciilor pe care le folosea ca buffer atât de securitate dar și de resurse. Mă refer aici, bineînțeles la faimosul “Belt & Road” – o rețea de autostrăzi, drumuri, căi ferate, porturi și huburi de transport pe care China o construiește în Asia și încearcă să o extindă mai nou și în Africa de Est prin construirea rețelei de cale ferată a emiratelor arabe și a țărilor din zonă.

Prin Belt Road China vrea șă lovească doi iepuri dintr-o lovitura (de fapt mai mulți). Pe de o parte, își asigură rute de transport rutiere pentru exportul mărfii mai rapid și în viitor mai ieftin decât pe mare. Cu marea oricum au problema choke-urilor maritime pe care nu le controlează ci sunt dominate de marina americană. Știm că maritim, China are mari provocări. Prin urmare, a ales alternativa infrastructurii terestre atât din motive economice dar și militare, pentru a putea să aibă spațiu de manevră și independență economică în cazuri escaladării tensiunilor care vor fi inevitabile cu SUA. Pe măsură ce China va crește economic, SUA vor apela și la ultima carte: blocarea maritimă sau constrângerea prin taxe de protecție și prin limiatrea volumului de nave care pot tranzita punctele cheie. Dar ce zic eu de SUA: Taiwan-ul dacă se supără și blochează portul Suez, în caz de nevoie, China va fi lovită foarte mult, mai mult decât alte țări. Evident că și Taiwanul va suferi, dar am adus acest exemplu pentru a demonstra vulnerabilitatea chinezilor cu privire la dependența de traficul maritim.

Multora ni se poate părea aberant costul dezvoltării acestui Belt & Road și lipsa perspectivelor amortizării, mai ales datorită sărăciei și subdezvoltării țărilor prin care trece. Dar China oferă nu doar consultanță, know-how, forță fizică și alte beneficii țărilor care acceptă colaborarea ci pune chiar și banii, oferindu-le creditarea. Cei care nu au bani, vor putea să plătească prin alte moduri: fie prin închirierea către chinezi a anumitor huburi pentru construirea de depozite, fie prin oferirea de resurse, fie prin vânzarea unor companii de stat etc. Soluții există și cum Rusia a cam părăsit caucazul de sud și zona mării caspice și nu are puterea financiară să recupereze vechile republici, China împinge și tatonează din ce în ce mai mult în această zonă, extinzându-se cât poate și căutând să umple golul lăsat de ruși.

În concluzia parantezei, nu văd de ce chinezii nu vor putea face saltul de la un pib per capita de 16k la unul de 43k cât are UE, mai ales că pentru vest, direcția nu e decât în jos …

[ va continua]

Ce poate declanșa o revoluție pe meleaguri mioritice?

Mămaliga fierbe dar și când dă în foc …

Teoria mea este că și Revoluția din 1989 a fost făcută tot pentru foame. Doar foamea în scoate pe români din casă, nu principiile și nici măcar teama că de acum înainte BigPharma le va trage periodic câte o injecție care le va aduce numai bunătăți dar ca la loterie – în număr restrâns, ca să nu bată la ochi.

Deci dacă doar foamea îi va scoate în stradă, când va veni această foamete? Păi cel târziu în toamnă. Inflația va exploda până atunci și vom vedea nenumărate proteste, inclusiv greve în rândul bugetarilor.

Iată însă mai întâi un chart cu prețul la producător (variație lună la lună în procente)

source: tradingeconomics.com


După cum vedem încă ne aflăm pe panta ascendentă a prețurilor la producător – cele care determină prețul final. Prețul la producător este un indicator mult mai relevant al inflației deoarece datele oficiale ale inflației sunt … făcute din pix. Creșterea prețurilor pe Mai 2021 (ultima disponibilă în site-ul citat) nu a mai fost atinsă din Noiembrie 2008. Asta ca să faceți comparația cu ce va urma. De altfel, dacă comparăm panta ascendentă a chartului recent cu cea din 2008, vedem cât de rapidă este această creștere (care probabil în Iunie s-a și accentuat).

Așadar, dincolo de scandalul inter-guvernamental, se află semnele de întrebare cu privire la viitoarele luni când probabil guvernul va trebui să apeleze la FMI și să ia măsurile … necesare. Mai concret, șobolanii vor să părăsească barca și caută pretexte. Varianta șobolanilor de la USR ar fi ca “rezolvarea” acestei crize să se facă printr-o nouă închidere – de aceea pompează pe “certificatul verde” și “varianta delta”. O nouă închidere va da posibilitatea guvernului să taie și să spânzure deoarece manifestațiile vor fi interzise deoarece va fi “pericol de infectare”.

Dar spre deosebire de anul trecut când creșterea datoriei a fost posibilă fără consecințe deoarece … Covid, acum lucrurile stau complet diferit deoarece Asia și-a cam luat avântul și Imperiul nu mai poate ascunde prea mult gunoiul sub preș – prin gunoi înțelegând masa monetară tipărită de băncile centrale și dobânzile negative care erodează productivitatea și distrug economia reală.

Să luăm acum o pauză și să vedem țările cu creșterile de PIB cele mai importante – date tot de la trendingeconomics.com:

  • China: 7.9%
  • Koreea de Sud: 5.9%
  • Turcia: 7%
  • Tawan: 8.9%
  • Irlanda: 11.8%
  • Hong Kong: 7.9%
  • Singapore: 14.3%
  • Bangladesh: 5.9%
  • Vietnam: 6.61%

Procentele reprezintă creșterile an-la-an pe baza ultimelor raportări (trimestrul 1). Pe trimestrul 2, probabil defazarea față de vest va fi și mai mare. Iată comparativ cum stau câteva țări din vest:

  • SUA: 0.4%
  • Zona EURO: -1.3%
  • Germania: -3.1%
  • Marea Britanie: -6.1%
  • Franța: 1.2%
  • Italia: -0.8%

Economic este clar că vestul a pierdut în plandemie. De aceeea se încearcă întărirea puterilor statului prin introducerea “pașaportului verde” care este de fapt o nouă infrastructură de control și monitorizare. Sub pretextul luptei cu virusul, cetățenii vor fi ordonați ca oile în abator să stea fiecare la locul ei până îi vine rândul la tăiat. Căci altceva ce să mai poată facă politicienii din vest? Reforme economice? Ha, ha! Asta presupune tăieri, austeritate și din 2008 încoace nu prea le-a ieșit. Investiții în infrastructură? Cu ce forță de muncă? Cu chinezi și pakistanezi? Căci europenii au devenit extrem de leneși și așteaptă ajutorul de la stat mai ceva ca sovieticii.

Cele două falii se freacă și la intersectarea lor vor apare cutremure. De altfel, faliile se freacă de ceva timp, nu de ieri de azi, dar acum vedem că suntem și noi afectați și vedem că e pe bune. Ieri au fost Ucraina și Turcia, azi a venit rândul României și probabil al Ungariei – granițele sunt clar demarcate, unde se vor simți cele mai puternice unde de șoc ale cutremului economic care va veni în toamnă.

Întorcându-ne la inflație, aceasta este un fenomen global, deși este perceput diferit de fiecare țară în parte. Dar diferența constă în cum simt cei de sus, nu cei de jos, care peste tot vor fi exterminați ca niște gândaci. Iată de exemplu un miting al minerilor din Alabama care protestează și cer salarii mai mari:

Sursa: Breibart.com

Cauzele inflației pe care o trăim în prezent, după mine sunt 3:

  1. tipărirea de bani – mai ales în SUA unde Fed-ul a dublat aproape datoria totală și guvernul cheltuiește lunar cateva sute de miliarde; lichiditățile abundente și dobânzile negative duc la situații aberante cum a fost inflow-ul de bani în fondul de investiții în imobiliare Black Rock. Pe scurt, teama de inflație a determinat smart money să intre în fond care i-a investit ulterior cumpărând tot ce se putea și săltând astfel prețul imobiliarelor în SUA, ceea ce a dus la creșterea prețului la materiile prime din construcții în întreaga lume.
  2. creșterea nivelului de trai din China care a dus la reducerea exporturilor și creșterea consumului intern; de altfel, acesta este un trend secular care se va lungi pe multe decenii și care este principalul risc existențial pentru Imperiu – adică creșterea economică a Chinei, pe lângă impactul economic (bunurile produse în China nu vor mai fi la fel de ieftine și abundente deoarece chinezii și le vor păstra pentru ei), înseamnă bineințeles și bani mai mult pentru investiția în arme, deci o cursă a înarmării pe care din istorie știm că economiile socialiste (cum este economia SUA și a Europei) nu o pot duce cu succes.
  3. supra-încărcarea rețelei de transport marfă pe mare – altfel spus, discontinuitățile lanțurilor logistice de tranport și aprovizionare; din cauza restricțiilor tembele, foarte mulți marinari care lucrează pe marile vapoare care aduc bunătățile de la chinezi nu s-au mai putut întoarce să se odihnească acasă cu au muncit non-stop; există deci un deficit de personal care se adaugă pe lipsa investițiilor și tăierile de flote făcute anul trecut la începutul plandemiei când nu mai era sustenabilă păstrarea atâtor nave; de altfel, această ultimă cauza (3 în numerotarea mea) este citată deseori ca fiind singura sursă pentru inflație de către MSM, ceea ce evident este o idioțenie, deoarece tipărirea de bani din SUA nu putea lăsa prețurile nemișcate; între-adevăr această ultimă cauză este reversibilă (într-un viitor oarecare), dar celelalte nu

În plus, s-ar mai adăuga și puseul consumerist venit după o lungă pauză cauzată de închideri, dar acestea nu putea aduce salturile de 150% la prețul lemnului sau altele la fel de spectaculoase. Dar că veni vorba de prețuri, să vedem ce ne așteaptă și pe noi. Iată mai jos o informare a unei companii …

Deci, 10% din mai și creșterile ulterioare vor ajunge în cele din urmă în prețul de la raft, acum urmând un proces de propagare. În ciuda creșterilor din construcții – care s-au crezut “localizate” la un moment dat, iată că hyperinflația va lovi din plin și încet-încet se propagă în lanțul de producție.

E de prisos să zicem că orice închidere, va afecta și mai mult economia și va fi ca sarea pe rană. Sunt unii reporteri tembeli care raportează acum veseli prostește creșterile de venituri la guvern din TVA – scumpirile de acum, practic au mărit prețul produselor și prin urmare și încasările. Dar ce nu înțeleg tembelii este că inițial există o inerție a consumului la creșterile prețurilor din varii motive. De exemplu, în construcții – dacă te-ai apucat să-ți faci casa și mai ai de cumpărat doar gresia, nu o să aștepți până la anul ca să scadă prețurile, ci cumperi chiar scump. Prin urmare, scumpirile măresc TVA-ul deocamdată. Însă dacă doar te bătea gândul să te apuci și ai văzut măririle, ai schimbat banii în EURO și i-ai băgat la CEC, așteptând vremuri mai bune. De unde, canci TVA peste câteva luni.

În plus, cum creșterea de acum la bunurile de larg consum a fost ușor dusă deoarece oamenii aveau rezerve de anul trecut, când nu au mai fost în vacanță și nu au mai ieșit la restaurant. Exuberanța “dezlegărilor” și celebarea “libertății” aduse de vaccin au cam tăiat orice restricție câtă vreme buzunarul nu a rămas gol și cardul de credit mai are descoperire. Însă suprapunerea factorilor inflaționiști și valul 2 al măririlor de prețuri care se va extinde din construcții în toate domeniile, îi vor lăsa pe mulți cu gura căscată.

Dar așa cum un schior poate se bucură în fața inițială a unei avalanșe pe care o produce, deoarece vede că prinde viteză și e mișto, când vede că ce se întâmplă este mai presus de el, adică nu alunecă doar pe schiuri ci pe o felie din munte, panica se va instala și oamenii vor tăia drastic consumul, iar spuma de creșteri la veniturile guvernamentale din TVA se va evapora brusc.

Dar nu vreau să fiu în locul lui Cuțu. Pe cât de mult l-am criticat, deja mi-e milă de el, deoarece stresul de a fi un nou Băsescu și de a tăia în carne vie, cu siguranță îl va afecta pentru toată viața.

Cât despre ce putem face noi, ca indivizi este simplu: să ascultăm de Ieremia care zice: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc”. Adică să nu credem că vom putea scăpa de furtuna care vine și să ne pregătim pentru o lungă perioadă de decădere a nivelului de trai. Iată că știm dinainte și Dumnezeu încă ne dă timp. Vaccinarea obligatorie e ultima grijă pe catre trebuie să o avem în fața vremurilor care vor veni. Spun asta deoarece la cum văd eu lucrurile, magazinele se vor ruga de clienți să intre și chiar dacă legal se va da nu știu ce lege, concret cu excepția lanțurilor globale, legea nu se va aplica de facto, așa cum în prezent nu prea mai există poliție rutiere pe drumurile naționale din cauza grevei tacite a polițailor.

Și pentru cei care stau bine cu inima, ca să își facă o idee de cum va fi pe la noi, să vadă ce se întâmplă acum în Africa de Sud. Ignorați particularitățile – sunt nesemnificative. Pe scurt, avem a face cu o criza economică, un guvern corupt și o nație dezbinată.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ARTICOLE COMENTATE

Ziarul Financiar: În Europa de Est, inflaţia „trecătoare“ despre care vorbesc marile bănci centrale este văzută ca un pericol. Banca centrală a Ungariei se teme pentru forint, iar colega din Cehia de explozia salariilor şi preţurilor pe care ar produce-o supraîncălzirea pieţei muncii – ungurii au mărit dobânda de referință ca să lupte cu inflația. Isărescu va fi ultimul care va scumpi leul deoarece ar putea afecta consumul și prin urmare lanțurile internaționale care aduc marfă în România nu ar mai raporta profituri record.

Bursa: Investitorii individuali văd în inflaţie cea mai mare ameninţare pentru portofoliile lor – cam generic termenul “investitor”. Evident ca pe etoro ajung mai ales novicii și micii investitori, deoarece smart money se duce în fonduri gen Black Rock cum am subliniat mai sus sau în crypto. Problema e că niciun stoc nu poate garanta păstrarea valorii. Când creșterile sunt de 2 cifre, de unde știi pe ce cal să pariezi? Evident imobiliarele sunt o soluție, și nu degeaba acestea au crescut primele. De altfel, imobiliarele sunt canarul din mină în orice criză.

Economica: Banca Mondială: Numărul persoanelor în risc de sărăcie a crescut semnificativ în România la începutul pandemiei – dincolo de rapoartele birocratice ale unor mega-instituții supra-statale, adevărul este că pentru a evita un val de somaj, guvernul a dat credite nelimitate companiilor la dobânzi zero. Cum se va scoate conducta și companiile vor fi nevoie să se ajusteze la realitățile pieței, pe lângă creșteri masive de prețuri vom avea parte și de un șomaj ca în 2008. Mare parte din creșterea de la noi a fost pe consum. Foarte puține sunt investițiile și producția este încă cu mult pe minus față de expoca pre-plandemică, cifrele arătând că ne-am cam întors la 2017 și suntem departe de “recuperare”. Agricultura este la fel, încă pe minus și anul acesta nu dă deloc speranțe …

Varianta Delta are rata mortalității cât răceala simplă

Încă de la începutul verii spuneam că:

O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

5 Iunie – Momente de respiro

După pomparea aiuristică și eșuată pe amuzanta triple mutation indiană, a venit vremea deltei …

Prostimea nu înțelege o dată că Sars-Cov-2 este un virus articifial ARN cu posibilități limitate de mutație – doar un mic procent de gene pot să aibă mutații și prin urmare schimbările pot fi infime.

Ca principiu, orice virus, dacă devine mai răspândac (deci trebuie să ne sperie), obligator trebuie să aibă o rată a mortalității mai mică. E logic că virusul care își omoară gazdele mai repede, se răspândește mai greu decât cel care le omoară mai încet și le dă timp să dea boala și la alții.

Dar tot circul cu mutațiile este penibil: e la mintea cocoșului că o mutație nu va putea domina. Pe șleau, pe limba simplă pe care ar înțelege și capetele vorbitoare de la unele televiziuni, există competiție/război între mutații și niciuna nu e suficient de puternică încât să domine pe alta. Prin urmare, orice ar spune ăștia, spaimele sunt aiurea, pur și simplu nu există vreo posibilitate ca o nouă variantă să fie mai nasoală ca ce am avut parte. Doar dacă nu se decid să lanseze ei una nouă …

Dar iată ceva interesant. Un studiu care arată că varianta delta are o rată a mortalității similară răcelii banale

Via Christ Martenson

Asta arată studiul dar părerea mea este că Delta nu are nimic specific care să justifice o rată a mortalității diferite. Ce s-a schimbat este dobândirea imunității. Am mai repetat acest exemplu: când gripa normală a ajuns prima dată în Insulele Feroe, rata mortalității a fost de 5%, cu mult peste Covid în ziua de azi. E firesc ca după trecerea prin boală populația să aibă o rezistență mult diferită și cifrele să fie mult mai mici.

Dar nu vom auzi asta, vom auzi numai gogoși și sperieturi căci arhitecții noului reset nu dorm doar nu prea mai au alte gogoși mai elaborate și prostesc boporul cu fantasmagorii triviale ca aceste tulpini denumite hazliu după literele grecești ca să le-ajungă până la zeta când vor intreoduce deja nanobiți în vaccinuri și îi vor putea controla prin 5G.

Una peste alta, cel mai clar indicator al stabilității implementării noului reset este curajul cu care unele informații transpiră și se permite curgerea lor către bopor pentru a-l programa și a-l obișnui cum face țăranul cu boii la jug:

Now, the Israeli Health Ministry has discovered that the number of patients who had been infected prior to becoming infected again during the latest Delta-driven wave of the pandemic were less likely to be reinfected than patients who have only been vaccinated. The finding directly contradicts research spouted by American experts like Dr. Fauci, along with Pfizer and Moderna, who have previously insisted that the antibodies created by their jabs are more powerful than antibodies produced by natural infection (which is one reason even the previously infected have been asked to get vaccinated).

Zerohedge

Deci se pare că cei care au făcut vaccinul – care teoretic “i-a salvat!” sunt loviți mai nasol decât cei care nu s-au aliniat propagandei și nu au acceptat să se injecteze cu un ser experimental. Evident că știrea este bombă, dar nu va fi preluată ca o bombă împotriva vaccinului și la noi nu se va auzi deloc de ea. Repet, totul e făcut cu un scop, această declarație, în Israel, are scopul să fundamenteze vaccinarea periodică – acum a venit rândul să îi sperie din nou pe cei vaccinați ca să îi împingă la nivelul următor: să accepte ideea că vor trebui să se vaccineze periodic.

Din țarc în țarcul următor, pe loturi, oile sunt împinse din narativ în narativ către soluția finală.

Criza cipurilor

Criza cipurilor a ajuns și în România și se regăsește în cele mai variate domenii. M-am lovit și eu de ea la un motoraș solar la care … nu se mai primesc comenzi și nu se știe când o să se mai primească comenzi de la fabrică.

Nu se știe care e cauza acestei crize. Sunt doar zvonuri. Nu am văzut un reportaj clar care să explice de ce există această criză mai ales că este extrem de paradoxală: în epoca consumului de astăzi, la orice produs este cerere, producția vine din urmă rapid. Există tehnologie, există capacități industriale, există creditare. Se fabrică mii și mii de prostii și obiecte total inutile în lumea asta, cum de tocmai la cipuri , la care există cerere, să fie deficit de ofertă? De atâta timp!

Într-adevăr avem plandemia, dar cum de nu a fost această criză anul trecut și cum de la atâta timp de la carantinarea țărilor și sincopele în producție s-au văzut. Nu știu câți își mai amintesc de criza de anumite produse, gen hârtie igienică, făină etc. Multe se dădeau la rație, inclusiv în România și pe atunci ni se spunea că problemele sunt la desfacere, că fabricile produc. Culmea e că acum avem probleme la producție! Nu e cam sucită situația și explicațiile nu sunt prea superficiale?

Presa de astăzi este incapabilă să facă o analiză complexă și care să explice această criză. Ca și hyperinflația, ni se spune că și această criză va fi depășită. În SUA sunt apeluri și mesaje de încredere cum că SUA va produce cipuri. BS! Ca să produci cipuri ai nevoie de cipuri …

Explicația mea la această criză – fără să am dovezi – este că consumul a crescut atât de mult în China încât chinezii exportă mai puțin. Ca și în cazul creșterii prețurilor, unde am detaliat, eu cred ca tot China e de vină: pe de o parte, calitatea vieții crește și consumul a exploda, pe de altă parte, partidul are multe proiecte pe care le prioritizează (“drumul mătăsii”) și cumpără materii prime (și poate cipuri) pentru ele. Printre ultimele proiecte de care am aflat în care sunt incluși chinezii, ar fi o cale ferată în țările arabe.

Avem însă și alți factori posibili. Speculez. Nu am dovezi.

  1. hoardingul corporațiilor – deși îl cunoaștem ca pe un fenomen individual, după experiența din plandemie de anul trecut, cu siguranță că multe companii au zis: “never again” și au început să-și facă stocuri la greu, adică să facă hoarding; pe cât de nefezabilă pare stocarea de componente/materii prime aiurea, pe atât de mici sunt dobânzile la credite și orice ban stocat în bunuri materiale tangibile, fie ele cuie, roți dințate sau cipuri, este o investiție profitabilă
  2. minatul crypto – o mare felie din cipurile de procesoare și plăci video este cu siguranță cerut pentru plantațiile de ferme de minat criptomonede. Dar bineînțeles că nu doar cipurile și plăcile video fac parte din ce consumă o mină, deci … Dar cine ar investi în minat acum, la prețurile actuale? Rotschild spunea “cumpără când e sânge pe străzi”. Dacă nici acum nu avem sânge pe piața crypto …
  3. punctul de inflexiune – evident creșterea infinită este imposibilă; nu este deloc exclus – și acest scenariu este de departe cel mai periculos – ca punctul maxim de producție să fii fost depășit și resursele consumate, ce urmează fiind o curbă mai lunga sau mai scurtă în jos
  4. singularitatea: nu știm dacă nu cumva IA-ul a atins deja singularitatea și a început să-și producă fabrici pentru autoreplicare; hackeri IA sparg conturi bancare și trimit comenzi către diverse locații unde stochează componente pentru dezvoltarea unei întregi armate de roboți care să anihileze rasa umană

Iesirea din sistem – beneficii extra-plandemice

In articolul de astazi o sa abordez cateva aspecte teoretice ale iesirii din sistem in continuarea articolului anterior ale carui intrebari din final vor ramane insa pe viitor. M-am gandit insa ca – pentru simplificare – sa fac abstractie de epoca plandemiei si sa abordez problemele ca si cum aceasta nu ar fi fost, desi evident ca tot ce va urma in societate de acum inainte la nivel global, va avea amprenta ingineriei sociale exersate deja in etapa initiala a tehnocratiei prin asa- zisele lockdown-uri, prin masurile aberante de “securitate medicala”, prin bagarea pe gat a vaccinurilor, dar mai ales prin manipularea si folosirea auotmatonilor fara cap indocrinati cu usurinta de programatorii noului reset.

Dar sa zicem insa ca privim total neconspirationist beneficiile si problemele dezilipirii de sistemul standardizat de productie de bunuri, servicii si ideologii despre care am tratat cel putin aici.

Am mai explicat ca exista grade ale dependentei de acest sistem si prin urmare fiecare parghie de dependenta are problemele ei specifice (si beneficiile ei). Sa incepem cu mancarea. Este evident ca omul slab si prost care a fost creat sa fie o rotita cu un numar precis de dinti si cu un diametru exact in masinaria standardizata se va descurca foarte greu sa isi produca singur de mancare si nici macar nu concepe aceasta posibilitate, considerand pe cei care totusi fac asa ceva ca pe niste oameni ancestrali, ramasi in urma si care se descurca pentru ca … asta au facut toata viata si nu au incotro. Rotita sistemului nu poate concepe ca pentru cei care isi produc singuri de mancare cultivand legume si crescand animale, aceasta poate fi o alegere nu o constrangere.

In fapt, nu este deloc greu sa iti produci singur de mancare. O curte plina de gaini se poate intretine cu 2-3 ari de cereale care pot fi inchiriati in arenda. Dar daca vorbim de tineri in putere, la ce tehnologii sunt in prezent, cu o motosapa de 2000 de lei, 2-3 ari se pot munci lejer de un barbat din care poate intretine o curte de gaini, 2-3 porci si o capra din care pot trai lejer 5-6 oameni. Este posibil ca totusi tinarul mic fermier sa aiba nevoie sa mai munceasca cu ziua pe ici pe colo pentru a scoate un ban pentru benzina motosapei si pentru plata utilitatilor (curent, gunoi) si evident pentru bere.

Multi ne gandim cand vorbim de agricultura ca e greu sa fii fermier deoarece dai pe pere ce iei pe mere. Insa gandirea trebuie sa fie prin prisma productiei propriei hrane care crescuta in curta, va fi infinit mai buna si mai gustoasa decat cea cumparata de la hypermarket. Intr-adevar, un hipster cu un job “ok” isi poate cumpara o tona de fluffy yogurt pe an dar asta nu il va face fericit, in niciun caz la fel de fericit ca pe cel care isi face mancarea cu propriile maini, lucreaza pe camp printre plante si vede apusul, fluturii si alte minunatii ale naturii live nu pe backgroundul laptopului.

Dar am putea spune ca munca fizica este grea. Munca fizica este grea doar pentru handicapati. Din contra, cei care nu au parte de prea multa munca fizica chiar am auzit ca se duc la niste un fel de sali de sport le zic ei unde cica trag de niste fiare dar care nu au niciun scop, pur si simplu doar trag de ele aiurea, fara sa sape un pamant sau sa care ceva, doar ca sa faca muschi. Ori idiotenie mai crunta decat asta nu poate exista. Conceptul de fitness nu poate fi explicat unui om de acum 50 de ani deoarece este aberant. Noi ne-am obisnuit cu el si sistemul a produs aceasta anexa de “lifestyle” pentru a refula anumite nevoi firesti ale animalului post-modern plasat de “progresul” citadin in niste cutii ca niste inchisori in care omul liber de acum 100 de ani s-ar fi simtit efectiv prizonier. Fitness-ul si “activitatile sportive” nu fac decat sa fie un surogat de medicament de alinare a durerii nedefinite pe care omul o simte din cauza lipsei de activitate fizica si din cauza departarii de un mediu natural.

Am tot pus accentul pe mancare, dar oare ce alte nevoi esentiale de care are nevoie omul le ofera sistemul mai facil decat si le pot produce singuri oamenii liberi care realizeaza si practica independenta de sistem? Daca le luam la rand, toate nevoile din piramida necesitatilor sunt mult mai usor si mai real realizabile in afara sistemului decat in sistem.

Ca principiu, sistemul faciliteaza accesul la aceste nevoi cu un efort minimal. Aceasta este posibil din cauza cresterii exponentiale a eficientei. Culmea este ca promisiunea timpului liber care venea la pachet cu progresul industrial nu a fost realizata, ba din contra exista o relatie invers proportionala intre nivelul tehnic al unei munci si timpul liber pe care rotita care practica taskul respectiv il are. Programatorii de exemplu: sunt oamenii cu cel mai putin timp liber. Iar in cadrul programatorilor, cei mai buni au cel mai putin timp: managerii, team leaderii, seniorii sunt cei mai forjati. Muncesc din greu pentru un salariu baban, ca sa isi cumpere o super-masina pe care au sansa – pe langa traficul grotesc zilnic – sa o foloseasca o data pe an in traditionalul concediu programat si ala destul de in amanunt deoarece bibilica o data stricata, cu greu se mai poate decupla din hora si lucreaza si cand e scoasa din priza.

Doctorii de asemenea: nu poti face mare branza daca nu muncesti non-stop din greu. Cine are timp liber mai mult? Am auzit recent ca soferii de tractoare de astea noi si super-tehnologizate, sunt angajati pe tot timpul anului desi nu muncesc decat 3-4 luni pe an. Asta ca sa … fie motivati. Capsunarii (la propriu) de asemenea muncesc 2-3 luni pe ani ca sa stranga bani pentru ca restul sa frece menta acasa asteptand anul urmator si crescand un porc pe langa vatra batraneasca.

Principalele argumente pe care le-am auzit de la unele familii impotriva mutarii la tara a fost scoala. Copiii trebuie sa invete la o scoala buna. Sarmanii parinti, parca nu realizeaza pe ce lume traiesc. Noroc cu plandemia asta ca poate li se mai deschid si lor ochii. Cea mai buna scoala e scoala vietii, ideal pe camp sau pe santier. Un copil care pana la 20 de ani invata sa puna faianta are viitorul asigurat. Insa scoala nu doar ca il spala pe creier si in anihileaza ultimele relicve de moralitate crestina dar nici macar nu il invata ceva care ii va folosi pe viitor. Este din ce in ce mai clar si mai pe fata ca singurul scop al scolii a devenit formarea “omului nou” – idiotul util al globalismului, militantul activ pentru drepturile minoritatilor si aghiotantul lui Greta in lupta impotrivii incalzirii globale si a triumfului veganismului salvator.

Pentru final am lasat un subiect important: fericirea. Ce te poate face mai fericit, conformitatea si integrarea in sistem sau independenta si activarea in afara sistemului, intr-o mai mare sau mai mica masura, dupa posibilitatile fiecaruia. Ca o mica paranteza, desi in articolele mele despre sistem tot aduc chestiunea producerii independente a mancarii, independenta poate avea si alte forme. De exemplu, un freelancer care isi primeste platile in cryptomonede este poate la fel de liber de sistem pe cat este micul fermier care insa e nevoit sa foloseasca motosapa, deci are nevoie sa mearga la peco sa bage benzina. Ambii vor pica din picoare doar cand se va lua curentul si bitcoinul nu va mai valora nimic si o data cu curentul se va taia si alimentarea peco-ului, deci micul fermier va fi nevoit sa treaca pe cai – daca va fi in stare.

Deci poti fi fericit in afara sistemului? Da, mult mai fericit. Sistemul este total anti-uman si nu e greu de demonstrat. Fiind anti-uman, produce cel putin o stare de depresie generalizata si o nemultumire perpetua celor care se conformeaza si se integreaza. In afara sistemului, fiecare zi este ca un razboi: are victoriile si infrangerile ei. In afara sistemului, provocarile sunt majore si realizarile sunt epocale dar natura lor este total efemera. Prin urmare, in afara sistemului, viata este mult mai intensa, prin urmare simpla supravietuire te face fericit. Nu sunt de acord cu folosirea termenului de suzistenta: subzista mai degraba rotita care este pusa intr-un loc fix si care trebuie sa faca in aceeasi zi aceleasi miscari in acelasi ritm, marja de abatere fiind extrem de fina si in ciuda surogatelor propuse de sistem, monotonia si plafonarea nu pot fi evitate, indiferent de gradul de inteligenta. O gluma iesita din cadrul de conformitate si care ar putea sa rupa putin din monotonie, poate fi oricand taxata de sistem si individul trecut la un nivel de salarizare inferior unde va urma presiunea ratelor. Pentru cei din afara sistemului, in ciuda riscurilor si a provocarilor, fericirea este mult mai realizabila. Dar in cel mai rau caz, putem conclude ca fericirea depinde de caracter si de personalitate. Dar in afara sistemului caracterul se dezvolta mult mai amplu si potentialul de crestere a personalitatii este de asemenea cu totul altul. In sistem, fericirea este in cel mai bun caz un simplu slogan, un zaharel care te face sa mergi mai departe, o himera diafana. Intr-adevar exista drogurile, care in vest sunt de fapt apogeul pseudo-fericirii propuse de sistem. Este culmea ca zeci de ani de progres tehnologic si economic au dus la o societate fragmentata, in pragul colapsului economic global si in care majoritatea oamenilor consuma pastile de cap anti-depresive si anti-suicidale iar cand doresc “sa se simta bine” trebuie sa apeleze tot la pastile.

Fenomene Aeriene Neidentificate

Așa e acronimul pe care îl folosește armata în SUA pentru OZN-uri: Unidentified Aerial Phenomenon (UAP). O noua campanie de promovare a UAP-urilor a pornit în SUA, scopul fiind evident: creșterea bugetului deja exagerat al Complexului Militar-Industrial, adică mai mulți bani pentru băieții deștepți care au contracte “militare”.

Mare brânză informații nu găsim în noile rapoarte făcute public de armată cu privire la UAP. Ultimul a apărut pe 25 Iunie și îl puteți citi la adresa: https://www.dni.gov/files/ODNI/documents/assessments/Prelimary-Assessment-UAP-20210625.pdf

Din start raportul recunoaște că unele “observații” pot fi erori ale senzorilor: “Various forms of sensors that register UAP generally operate correctly and capture enough real data to allow initial assessments, but some UAP may be attributable to sensor anomalies”.

Toate poveștile cu OZN au un singur numitor comun de-a lungul timpului: sunt obscure, incerte, observațiile neclare, multe falsuri. Deși acum toată lumea are telefoane și poate filma video rapid orice fenomen și deși telescoapele din sateliți pot face poze clare pe pământ în multe locuri, putând să vadă titlurile unui ziar deschis, nu avem încă o poză necontestată a unui OZN. Totul e la nivel de radare, observații ale unor oameni (care pot fi fantasme rezultate din boli de cap) sau alte înregistrări ale … senzorilor.

Culmea este că acest mic important amănunt – faptul că de peste 50 de ani, de când SF-ul a s-a impus puternic în noile mitologii moderne ale omului post-modern areligios avem același tip de înregistrări deși tehnica și penetrarea capacităților de înregistrare sunt la cu totul alte niveluri, este total ignorat când în presă apar “experți” care comentează “fenomenele”.

Fenomenul UAP și dezbaterea lui în presă este interesant de urmărit deoarece putem face multe paralele cu plandemia. Scopul este același: de inserție în mentalul colectiv a unui posibil inamic invizibil care este extrem de periculos și pentru care avem nevoie să dăm (statul să dea) bani mulți unor “agenții”.

Neavând nicio observație concretă, irefutabilă care poate să sugereze proveniența extraterestră, “experții” nu au altceva de făcut, decât să sugereze “puterili străini” … chinezii pot fi în spatele acestor aparate de zbor neidentificate cu performanțe care depășesc tehnologic capabilitățile SUA: “UAP would also represent a national security challenge if they are foreign adversary collection platforms or provide evidence a potential adversary has developed either a
breakthrough or disruptive technology”.

Totodată, ce nu se spune în raport, dar am aflat de la niscavai comentatori, este că cei care au făcut raportul (OFFICE OF THE DIRECTOR OF NATIONAL INTELLIGENCE) nu au acces la proiectele “black” cum a fost de exemplu avionul invizibil. Nu știu cât de ok este ca proiectele cele mai avansate tehnologic să fie ținute ascuns prea mulți ani, dar cert este că tot ce se spune de UAP în acest raport nu ia în considerare că acele observații pot avea ca sursă anumite proiecte ultra-secrete chiar ale SUA. Cam la fel cum se ignoră acum faptul că virusul a ieșit din laborator. Avem deci vaccin, virusul e periculos, trebuie să facem vaccinul dar în toată discuția, pur și simplu ignorăm o mare parte de adevăr: virusul a ieșit din laborator și poate a fost lansat tocmai de companiile producătoare de vaccinuri ca să facă experimente pe noi.

Există o competiție puternică în SUA pentru distribuirea trilioanelor de dolari tipărite. Sume astronomice cu mult peste imaginația melteanului de rând sunt alocate diverselor proiecte “de infrastructură”. Trump a băgat și el bani mulți în armată și nu numai. Competiția se duce pe spinarea cetățeanului tembel și pe bătălia vectorilor de opinie care trebuie să susțină ideea că poate …. chinezii sau rușii sunt mai avansați deși bugetul SUA este de 40 de ori cât al tuturor celorlalte armate (China + Rusia + restul lumii) și prin urmare, și din cauza acestor rapoarte despre UAP, trebuie dați și mai mulți bani armatei, adică Complexului Militar Industrial. Într-un fel, întoarcerea atenției către armată de la vaccinuri ar fi îmbucurătoare, ar semnala o întoarcere la normal. Dar normalul de acum nu este deloc normalul dinaintea plandemiei: bugetul Fed-ului a explodat, s-au tipărit trilioane de dolari, record al tuturor timpurilor, nu mai există nicio responsbilitate financiară, există chiar o represiune asupra celor care nu cheltuiesc banii și încearcă să obțină randamente din depozite sau investiții sigure, pe scurt finanțele de astăzi sunt deja cu totul altceva decât finanțele de acum un an când măcare exista o limită lunară a volumului de hârtie tipărită.

Prin urmare, hodl!

Ieșirea din sistem

Ieșirea din sistem pare o misiune complexă, dar cu toate acestea, există oameni care se află într-un punct în care sunt mai mult în afara sistemului decât în sistem. Ca să vă dați seama unde vă aflați, trebuie doar să vă puneți întrebarea: pentru mâncare aveți nevoie să mergeți la magazin sau nu? O a doua întrebare este: vă uitați la televizor sau nu?

Există mai multe tipuri de delimitări: una fizică și una mentală, sau psihologică. Cea fizică presupune ca dependența noastră de ce produce sistemul să fie minimală. Se înțelege că necesitățile primare sunt cele la care ne referim aici: casă, masă, pat etc. Prima legătură este proprietatea: ai proprietate, ai o bilă albă. Stai cu chirie sau ai credit, ai o bilă neagră. Apoi trecem la încălzire și utilitățile de bază din locuință: plătești pentru ele sau te descurci fără să dai bani? Știu că folosirea veceului din curte e văzută de creierele tipizate contemporane ca ceva arhaic, rămas în urmă, dar în discuția noastră un veceu în curte înseamnă o bilă albă: cheltuieli minimale de întreținere și fiabilitate maximă. Practic, un veceu în curte are nevoie doar de două trei blăni la ceva timp pe când unul într-un apartament într-un bloc central, în caz de nevoie, un instalator costă 2-300 lei per intervenție, pe lângă materiale. Iar apa curentă crește de la lună la lună și statul te pune să plătești chiar și ploaia la pachet cu apa curentă.

Am ajuns la un punct în care trebuie să încercăm să mai aruncăm nistavai pastile roșii împrejur. Multe creiere tipizate gândesc că confortul este ceva musai de dorit și ceva extraordinar. Confortul este deja componentă a programării mentale a omului modern inclusă în categoria “obligator” sau “fără de care ieșim în stradă”. În lumea reală nu prea există corelație între confort și fericire, ba din contră, putem aduce unele explicații de ce confortul este de fapt doar similar unui drog, ceva care trebuie să fie disponibil pentru că altfel omul nu poate să trăiască normal. Așa cum unui dependent de droguri, starea de normalitate îi este adusă doar prin dozarea corespunzătoare cu drogul de care e dependent, tot așa și creierele tipizate nu concep că pot să existe oameni fericiți, sau normali, care nu au parte de confor la același nivel cu ei și nici măcar nu îi duc lipsa. Nea Vasile, de exemplu, udă lămâii cu apă de la puț, cu găleata, nu cu furtunul de la rețea, să nu plătească aiurea, deoarece are pensia mică. Deși probabil pensia lui e mai mare decât salariul la mulți care lucrează în privat și nu ar cheltui o avere, Nea Vasile nu udă de la rețea deoarece confortul udatului cu furtunul de la rețea în detrimentul puțului din care scoate apa cu ceva efort, este irelevant în ecuația totală a fericirii în viziunea sa. Doar nouă celor care suntem obișnuiți să învârtim de un robinet ca să curgă apă ni se pare important confortul de a uda cât mai automat, cu furtunul direct conectate, o curte de 800mp plină de lămâi. Dar această gândire eronată vine din lipsa unor experiențe similare cu ale lui Nea Vasile care probabil se simte minunat plimbând stropitoarea prin curte, printre lămâi, în loc să își tragă un picurător și să stea pe Netflix în acest timp văzând povești fantastice plăsmuite de alții în loc să avem experiețe frumoase reale pe cont propriu.

Mergând mai departe pe lanțul de dependențe de sistem, putem trece la mâncare unde lucrurile sunt simple: dacă mergi la magazin esti dependent total de sistem. Dacă mergi la hypermarket ești chiar captiv și influențabil. Hypermarketul spre deosebire de magazin este un labirint psihologic din care cu greu vei putea scăpa tentației de a cumpăra nu doar ce ai necesar și nu te arunca în achiziții inutile. Asta se datorează faptului că oameni deștepți și pregătiți au ca job să aranjeze marfa și raioanele astfel încât tu să cumperi mai mult. Ceea ce nu e cazul la un simplu magazin unde chiar dacă are o vitrină două cu produse atrăgătoare, nu are 10-15 branduri pentru fiecare produs în parte și nici 10-20 soiuri de fructe de care nici nu ai auzit și pe care să te ademenească să le cumperi în loc să te mulțumească cireșele și vișinele din curtea ta. Cel mai clar semn al gravității hypermarketurilor datorată programării psihologice este atunci când pentru a cumpăra o pâine sau ceva care se găsește la un magazin mic, preferăm să mergem la un hypermarket deși realizăm iraționalitatea acestei porniri.

Nu o să mai continui pe lista dependențelor fizice de sistem și pe arătarea punctelor vulnerabile unde se manifestă văzut sau nevăzut dependența de sistem deoarece cred că este foarte simplu: acolo unde trebuie să scoți bani din buzunar și să te duci să cumperi, te apropi de sistem și acolo unde te descurci singur, ești liber de sistem.

Am mai scris câteva articole despre ce înțeleg eu prin sistem dintre care recomand acesta și acesta. Nu cred însă că am explicat prea bine de ce este necesară ruperea de sistem. Pun pariu că majoritatea cititorilor mei – la acest tip de articole – sunt precupați (ca să nu zic obsedați) de apocalipsă și sunt convinși că e peste colț. Eu când lovesc în sistem, am cu totul alte motive. Sistemul este în esență un pseudo-dumnezeu, dacă nu prin ontologie, prin formatarea, matrițarea și mai apoi ideologizarea forțată. Altfel spus, lanțurile de producție și distribuție standardizată de care am mai amintit, nu sunt doar agregate complexe fizice ci implicațiile lor sunt mult mai … periculoase, ajungând până la sfera religiosului chiar. O să explic.

Avem așadar societatea actuală (sfârșitul istoriei, epoca care urmează post-modernismului, desăvârșirea relativizării totale și festivismul dezintegrarii și auto-anihilării sociale și individuale) care propune standardizarea pe toate planurile: de la seria de vaccinuri pe care trebuie să o facă un bebe, până la manualele de educație sexuală pentru copiii de grădiniță și în final până la impunerea autorizării (deci standardizării) companiilor funerare care au voie să ridice morții din spital. Nu doar produsele sunt standard, nu doar etichetele trebuie să fie standard, să conțină anumite informații, să fie în toate limbile, etc. Nu doar cetățenii trebuie să folosească același limbaj (rrom, nu țigan) dar chiar și fericirea este interzisă dacă nu te aliniezi ideologic (de ex: sportivii nu se pot bucura de meci fără să îngenuncheze pentru BLM).

Roadele sistemului – lanțul standardizat de producție și distribuție de bunuri, servicii și matrice de comportament – se pot însă vedea: omenirea nu e mai fericită ci omul pare într-un continuu război: ba cu teroriștii, ba cu virușii, ba cu rușii, ba cu hackerii, ba cu fake-news-urile etc. Pentru a-și menține gravitația și pentru a atrage în sfera lui domenii cât mai extinse ale universului uman, după ce oricum aproape a devorat întreaga societate, sistemul avansează rapid spre individ și aici trecem la riscurile psihologice și implicațiile spirituale ale dependenței de sistem.

Secretul fericirii propuse de sistem nu e prea complicat ci poate fi ușor pus pe tavă: te naști, mergi la grădiniță unde înveți să fii cetățean model și să accepți homosexualitatea și uiți că ești român acceptând cu ușurință toate națiile și ignorând defectele unora, mergi la școală și ești spălat pe creier că evoluționismul e sfânt și Big Bang-ul e real, totodată afli că Eminescu era ateu și că nu este poetul neamului, faci ceva schimb de experiență cu bulgarii (mai mult ca să se plimbe profesorii) și vezi că cefele lor nu sunt mari și UE e cool pentru că îți plătește cazarea de 2-3 nopți la un hotel jegos de 3 stele ca să îți extinzi orizontul cultural. Apoi, dai la facultate unde afli de BLM, pronume multiple și în rest mai nimic după care ajungi să faci catering ca să câștigi un ban de mers la cluburi (când nu e carantină). Apoi, poate încerci un job, poate vânezi o carieră (ce e aia, că nimeni nu a murit carierist fericit) și pe la 30 de ani sistemul acceptă să te căsătorești (dacă ții musai). Faci un copil, maxim doi (dacă ești nebun) și apoi intri în cursa de șoricel: credit, mașină, apartament, mașină pentru nevastă, laptop pentru copil, meditații și alte descoperiri de card, poate o vacanță pe an căutată pe net și imaginată ore întregi tot restul anului aproape în fiecare zi, neflix la greu și toate celelalte suzete digitale de calmat aspirațiile intelectuale și adăpat setea firească de poveste și ludic cu tot felul de băuturi sintetice pline de chimicale.

Nu mai zic de ce se întâmplă dacă în orice etapă nu prea te aliniezi sistemului și rămâi în urmă. Dacă cumva lucrezi la vreo multinațională și îndrăznești să zici ceva de gay, te trezești că zbori și pierzi deja etapa cu creditele, că pa-pa salarii mari, trebuie să te reprofilezi, dar între timp ai deja super-rate. Apoi, numai să-ți pună Dumnezeu mâna în cap să dai peste bărbat sau nevastă cu bani că altfel, pa-pa tot ce am enumerat mai sus și prin urmare fericire – așa cum ți-o propune sistemul.

Dar chiar fără frecușurile acestei curse de șoricel, marea problem a sistemului este că îți oferă o falsă iluzie de siguranță și îți inhibă abilitățile de rezolvat probleme reale cu forțe proprii. Într-adevăr și fuga în sistem te forjează și vine cu tot felul de provocări dar de cele mai multe ori acestea sunt doar darea pe față a hibelor sistemului pe care puțini le văd și reușesc să primească pastila roșie. În fapt, în lumea reală (spre deosebire de flimul Matrix) nu avem nevoie de Morpheus, deoarece Dumnezeu ne trage deseori de mână arătându-ne că încrederea exagerată în sistem dăunează grav sănătății spirituale dar mai ales periclitează posibiltatea fericirii, deoarece așa cum un drog nu aduce împlinire, nici sistemul, prin himerele sale propuse omului (creierelor tipizate contemporane) nu face decât să mențină starea de dependență (gravitație) echivalentă cu starea (pseudo) normală de funcționare (cât de cât) a unui drogat doar dupa inhalarea unei doze cel puțin la fel de mare ca cea dinaintea ei.

Poate părea puțin trasă de păr analiza mea, în sensul că unora neobișnuiți cu limbajul, li se pare exagerat rolul și amploarea pe care o dau sistemului. Dar, realitatea este evidentă și foarte clară, mai ales în zilele noastre de plandemie când vedem efectuarea acestui salt de la o societate cu narativ și prioritați exclusiv economice la una totalitară care-și asumă și rolul de doctor și care vrea să te facă bine cu sau fără voia ta și care poate să te sancționeze economic și dacă nu te aliniezi ideologic și răspândești “conspirații” care nu sunt din “surse oficiale”. România a fost relativ ferită și cu excepția holocaustului și a CNCD-ului, cruciadele ideologice ale Noului Reset nu prea s-au manifestat la fel de pregnant ca afara. Dar este doar un delay …

Indiferent însă de starea actuală și posibila deraiere și mai gravă înspre ranforsarea ideologiei pe matricea standard de control și comandă, chiar dacă ne-am rezuma la componenta economică este cert că oferta sistemului nu este compatibilă cu fericirea și împlinirea care pot avea loc în afara sistemului în rândul oamenilor liberi. Oricât de pricepuți am fi să facem slalom printre filtrele de control ale sistemului și oricât de imuni ne-am crede la nivel psihologic față de manipularea directă sau indirectă a sistemului, ceea ce nu trebuie să pierdem din vedere niciodată este că în esență adevărații ingineri ai sistemului sunt diavoli și un anume duh există în toate șuruburile și piulițele, în toate camerele, subsolurile sau lăzile sistemului, în ultimă instanță orice tangență cu sistemul ne expune la această poluare.

Rămân în final, câteva întrebări pe care nu mai am răbdare să le abordez aici: ce sunt oamenii liberi, mai există altceva în afară de sistem, trebuie să fim preocupați de cei captivi și foarte captivi în sistem dintre cei dragi nouă, putem și dacă da, cum să facem să ieșim din sistem etc. La toate acestea și la eventuale alte întrebări venite … într-un viitor articol.

1 2 3 288