Taiwan – știrea anului 2023

Rusia a invadat Ucraina pe 24 Februarie 2022. Cu 3 zile înainte, pe 21 februarie 2022, un ziar oficial faimos titra: “Criza din Ucraina: 5 motive pentru care Putin nu va invada”. Aici pe 13 februarie 2022, explicam într-un articol de ce eu cred că războiul poate fi doar nuclear și când anume vor pica nuclearele:

la nucleară se va ajunge abia când toate celelalte vor eșua și ratingul va fi ultima grijă a controlorilor butoanelor, atât din nord cât și din vest.

sursa

După 10 luni de război, încep să am dubii că războiul este doar o turbare a lui Putin și pe zi ce trece începe să mă roadă un gând: oare nu cumva resetul aprobă acest război? Dacă ne uităm la consecințe, parcă-parcă, dacă inginerii resetului ar pune la cale unele “operațiuni” cam așa ar arăta. Anume BLACKOUT aproape total, servicii sociale canci, populație la jumătate. Numai bună Ucraina acum de trecut pe “energii regenerabile” acum că toată infrastructura energetică este distrusă și imposibil de reparat. Da, este adevărat că avem și un război și că mor oameni. Dar dacă ne uităm sec, la cifre și la fapte, acestea corespund programului Marelui Reset și conform ecuației lui Bill Gates și explicațiilor date, dacă nu poți scădea variabilele din partea dreaptă (emisiile de CO2), trebuie musai să scazi variabilele din partea stângă (cum ar fi numărul de oameni).

Dacă acum se face pacea, reconstrucția Ucrainei va fi “sustenabilă” – vor planta 2-3 ferme solare, vor lansa câteva taxi-uri autonome în Kiev și vor construi o industrie a recuperării materialelor regenerabile din armele și tancurile distruse în război. Ucraina va fi un stat model al resetului. Astfel vom scăpa de război, dar nu și de consecințele războiului. La noi reducerea populației va continua dar din alte motive.

Acum să zic câteva vorbe și despre Taiwan – m-am gândit să scriu articolul de rămas bun din 2022 de pe acum ca să nu le stea oamenilor în gât de Crăciun și Revelion. Dacă China nu va ataca Taiwan-ul în 2023 înseamnă că eu nu am habar de geopolitică și trebuie să mă las complet de așa ceva. Prea se pregătește acest război și mă mir că chinezii încă mai așteaptă. Dar spre deosebire de ruși unde așteptarea era ca o testare a răbdării lui Putin și a rușilor, ca un efort de autocontrol pentru un urs turbat, la chinezi așteptarea nu are decât rolul coacerii și mai desăvârșite a recoltei.

Chinezii ar putea ocupa acum Taiwan-ul dacă vor și sunt gata să atace oricând. Calculele economice pe care le făcea BBC cu privire la Ucraina cu 3 zile înainte de invazia turcilor, sunt la fel de hilare și în cazul chinezilor. Nu doar economia contează și după cum am văzut toate calculele făcute sunt FAKE. A fost un mare FAKE că sancțiunile îi vor lovi pe ruși și îi vor convinge să renunțe la război. În fapt, sancțiunile nu sunt decât o componentă a războiului, dar una mai perversă, o componentă care are mai ales rol de reglat conturi în tabăra opusă. Mai concret, în cazul Ucrainei, sancțiunile au avut rolul de a lovit în economia UE, în favoarea SUA. SUA a câștigat imens, sute de miliarde și practic o industrie revitalizată (a extracției) din cauza sancțiunilor în timp ce UE rămâne în urmă, reduce producția, terorizează populația și nu câștigă nimic deoarece rușii nu au nimic de suferit sau dacă suferă ceva sunt probleme minore, de genul: nu mai avem piese de schimb pentru mașinile de lux, ce ne facem? Luăm junk-uri de la turci în loc de piese originale de la nemți.

Ce se întâmplă acum în China cu acele tabere de “carantină” și cu așa zisa politică “covid-zero” este echivalentul mobilizării trupelor rusești la granița Ucrainei. Pare fără sens auto-sabotajul chinezilor, doar că noi nu îl înțelegem prea bine. Nu este deloc vorba de frica de Covid cât mai degrabă de o restructurare forțată a economiei în sensul decuplării față de export. China, ca un vas mare, are nevoie de timp pentru a face manevre. Toată producția de junk-uri pentru lumea întreagă este acum reconvertită în bunuri care sunt necesare unei industrii de război, nu cu Taiwan-ul ci cu SUA și aliații săi. Ce își propune însă China nu este doar război cu SUA și NATO ci creștere economică în timpul războiului. China vrea ca să crească și nivelul de trai al poporului deoarece altfel, războiul nu s-ar justifica. Taiwanul de asemenea, este văzut doar ca o primă etapă în cucerirea lumii.

Mitul lipsei ambițiilor hegemonice ale chinezilor este o altă prostie deseori repetată. Nu există mari puteri care să nu aibă ambiții hegemonice. Sunt doar mici puteri care nu își exprimă prea mult sau prea clar aceste ambiții deoarece nu are mijloacele prin care să o facă.

Sunt nenumărate argumente că atacarea Taiwanului este chestiune de săptămâni dacă nu de zile. Nu știu de unde să încep e numerarea, de la trimiterea de canadieni a unor nave de război spre Taiwan, la exercițiile comune aviatice ale chinezilor și rușilor împotriva koreenilor din sud. Consolidarea relațiilor dintre chinezi și saudiți sunt de asemenea un apogeu al războiului asimetric dus de Chinezi care a cam epuizat oportunitățile de atac și trebuie să se manifeste și în plan militar. Practic chinezii nu prea mai au de ce să aștepte. Este vremea de război și asta o știu și ei. Dacă nu o vor face acum, costurile vor fi imense și Ucraina este o lecțiue pe zi ce trece.

Putin cred că regretă amarnic că nu a atacat Ucrain a în 2014 – rezistența ar fi fost mult mai slabă și consecințele aceleași. Paradoxal, așteptarea de care a dat dovadă Putin, uitându-ne retrospectiv îl duce pe acesta mai mult înspre Gorbaciov decât înspre Hitler. Adică, așa cum Gorby a fost și el dispus să verse sânge doar că la un moment-dat a renunțat sau mai bine zis a calculat greșit, tot așa și Putin, deși avea clar în cap că va ataca, a așteptat prea mult. Chinezii învață rapid și se adaptează.

Sunt câteva argumente și în favoarea Taiwanului, dar nu doresc să par că am ezitări. Le-aș scoate în evidență tocmai ca să atrag atenția că China-Taiwan va fi la un cu totul alt nivel decât Rusia-Ucraina.

Consecințele în plan economic sunt clare. Periferia va fi clar cea mai lovită și noi suntem la periferie. Încă un conflict, chiar dacă departe de noi, va trasa clar linia de demarcare între vest și este deoarece UE va fi obligată să se ranforseze și pentru asta, va tăia în carne vie și nu va mai ține cont de tratrate și consens. Practic UE se va transforma peste noapte într-un braț de luptă al SUA. Toate ezitările și nuanțările vor fi eradicate și acțiunea va fi cuvântul zilei.

Oricât de mare criza, dacă am avea o conducere lucidă și ageră, problemele nu ar fi insurmontabile. Dar vedem că noi deja suntem cumva călcați în picioare și terfeliți, folosiți ca carne vie doar ca punte de trecere peste un râu. Podul între est și vest fluturat de Clinton la vizita faimoasă anterioară integrării în NATO, a ajuns acum podul de transport armament american către ucrainieni prin portul Constanța. Între timp, românii nu au voie să ardă lemne de foc ca să se apere de frigul din această iarnă, deoarece lemnul trebuie să fie exportat de austrieci în SUA. De asemenea, mici legumicultori trebuie să angajeze firme private care au patlama specială de dat cu ierbicide – costuri imense, insuportabile, fiind strânși cu ușa ca să vândă terenurile marilor latifundiari. Care latifundiari vedem că reușesc să producă în Ucraina netulburați de război. Conform NASA, producția agricolă din Ucraina este peste așteptări. Dilema e unde se duc aceste grâne deoarece vedem că la noi nu ajung și nici în Africa nu prea vedem nave pe Marea Neagră. Ca să nu mai zicem că banii cu siguranță nu ajung la guvernul Ucrainei deoarece dacă ar avea bani, ar cumpăra piese de schimb și ar repara inrrastructura distrusă de ruși.

Dacă cu privire la inceperea războiului din Taiwan nu am dileme, nu știu ce să spun despre riscurile escaladării într-un război mondial. Avâdn în vedere că totul pare o operațiune a inginerilor marelui reset, cred că riscul distrugerii omenirii printr-un război nuclear generalizat este mai mic ca niciodată deoarece tot ăia dictează și de o parte și de alta a zidurilor pe care le vedem noi.

Efectul cumulativ al bombardamentelor

Efectul cumulativ al bombardamentelor asupra infrastructurii energetice din Ucraina este unul fatal. Cu fiecare generator distrus, cu fiecare punct de distribuție, Ucraina pare legată la mâini și nu are ce să facă în fața acestor lovituri.

Reparația este exclusă – de unde atâtea piese de schimb, de unde atâta forță de muncă? Infrastructura electrică este dificil de menținut în vremuri de pace, darămită în vremuri de război? Cei care vorbesc despre “reconstrucția Ucrainei” până războiul nu se termină sunt mai proști ca Prostănacul. De altfel, măcăneala recentă a prostănacului cu privire la “UE și NATO sunt gata / trebuie să reconstruiască Ucraina” denotă limitarea cognitivă a acestuia și faptul că el imită ca un tembel ce aude prin presa mainstream cea mai populistă care nu face decât să convingă populația că totul va fi bine și că, prin magie, prin minune, cumva doar fâlfâind numele unor organizații “solide” cum ar fi NATO și UE, rușii se vor retrage, Ucraina va câștiga și reconstrucția va începe. Ba chiar, și mai retardați sunt cei care deja discută despre reconstrucție în timp ce în Ucraina becurile se aprind 10 minute pe zi.

Strategia Rusiei este clară și este propagată prin toate canalele. Deoarece vestul dă arme Ucrainei și Rusia nu poate să avanseze (săracii ruși, ce slabi sunt! – evident un narativ fals și vom vedea de ce), Rusia face ce poate: bombardează rețeaua energetică pentru ca ucrainienii să nu mai aibă electricitate în fabricile care repară armament și astfel să aibă de pierdut în puterea de luptă. Cel puțin aceasta este explicația oficială pe care o dau rușii la acuzațiile vestului că fac crime de război și la criticile interne că nu bombardează obiective militare ca să recucerească teritoriile pierdute și să “elibereze” ce au pierdut. În fapt rușii au mari probleme militare în sensul organizării. Au capacitate, au armament, au soldați, dar nu prea mai au conducători și nici motivația inițială. SItuația se explică prin pariul pierdut că vor cuceri Ucraina foarte repede în urma “operațiunii” rapide menite să îi sperie pe ucrainieni. Nu s-a întâmplat așa și rușii trebuie să se trezească și o vor face, dar au nevoie de timp. Mobilizarea parțială și întărirea relațiilor cu China sunt canalele prin care rușii se pregătesc de un război pe măsura inamicului.

Ucraina este puternică. Nu trebuie să uităm că ucrainienii sunt foști sovietici. Mulți soldații ucrainieni aveau experiență de luptă din războiul împotriva Ceceniei și mai înainte din cel din Afganistan. Deja din 2014, mulți aveau experiența războiului din provinciile rebele. Dotarea armatei a fost de asemenea una bună, corezpunzătoare mărimii și industriei ucrainiene. Reamintesc de exemplu că turcii au găsit colaborare în Ucraina după ce au fost refuzați de ruși – în privința dezvoltării dronelor Bayraktar – despre care nu mai auzim nimic recent. Prin urmare, faptul că ucrainienii opun rezistență feroce nu este de mirare. De mirare – pentru ruși – este că ucrainienii nu s-au lăsat cuceriți și asimilați ci au opus rezistența, nu capacitatea de luptă acestora a fost ignorată de ruși care știau Ucraina foarte bine ce are și ce poate. De asemenea, Ucraina este ultima opreliște în fața rușilor până la Atlantic. Țările NATO nu au armate. Armamentul superior nu poate compensa, așa cum vedem acum în Ucraina unde chiar un număr mare de soldați cu arme și dotări din vest nu pot să facă mare brânză în fața rușilor care sunt de 10 ori mai mulți și care au de 10 ori mai multe arme, acum, în organizarea încă specifică unei “operațiuni” nu în stare de război declarat. Spun astea ca să explic de ce războiul este departe de a se fi terminat și de ce reconstrucția este imposibilă ca să mă justific de ce îl fac retardat pe Prostănac. De asemenea, deoarece Ucraina este puternică și a dat multe lovituri nasoale rușilor, aceștia au devenit mult mai precauți și toleranța la pierderi de trupe a scăzut drastic și s-a dus în polul opus. Rușii pur și simplu nu mai sunt dispuși să piardă niciun om și nu mai riscă operațiuni de atac care nu prezintă un interes maxim.

Bahmut este principalul focus ofensiv al rușilor în această perioadă și pare doar chestiune de timp până îl vor cuceri. Implicațiile ulterioare sunt cel puțin recuperarea teritoriilor complete ale Lugansk-ului si Donețk-ului – care par în ultimul timp a fi un obiectiv suficient pentru ruși pentru a iniția negocierile.

Dar există oare alternative la distrugerea rețelei electrice a Ucrainei? Să zicem că vestul ajută Ucraina cu generatoare și cu piese de schimb pentru refacerea infrastructurii. Dar efortul trebuie să fie imens doar pentru a putea asigura măcar sistemele de urgență gen spitale, pompieri, comunicații. Ca să nu mai zicem că după ce va termina cu centralele electrice, Rusia poate bombarda și aceste generatoare mobile. Într-un interviu TV, un general rus, întrebat fiind “de ce nu le bombardăm și fabricile și obiectivele economice”? Asta în contextul în care se discuta că economia Ucrainei încă produce … Militarul a răspuns nervos: “Păi ce e mai important, obiectivele energetice sau fabricile? Le luăm la rând!”

Așa cum am mai zis, Ucraina este întoarsă în Evul Mediu și viitorul este unul sumbru al unui teritoriu neguvernabil condus de grupări militare care nu se vor mai supune conducerii de la Kiev. Cu cât războiul se prelungește și rușii devin mai liniștiți în privința operațiunilor ofensive, cum sărăcia și distrugerea sistemului energetic cresc, ucrainienii își vor pierde coeziunea. Deja nu știm ce se întâmplă la fața locului și cu siguranță că sunt nenumărate probleme de care nu auzim deoarece mașinăria de propagandă a ucrainienilor este preocupată să nu afecteze imaginea poporului pentru ca ajutorul străinilor să nu fie periclitat. Cumva înțelegem deoarece și noi am trecut prin perioada cu “imaginea țării în Europa”.

Dar poate există perspectiva ca văzând acest dezastru, europenii și americanii să sporească ajutorul militar. Exclus. Vedem deja că există din ce în ce mai multă reținere în a oferi ucrainienilor arme puternice. După avansul recent în Herson, ucrainienii s-au apropiat de podul care leagă Crimeea de Rusia astfel încăt cu rachetele Himars potrivite să lovească podul. Americanii nu le-au dat însă rachete de 300km ci doar de 70km ca să fie la paritate cu rușii. Interesul american este ca acest război să dureze cât mai mult nu ca ucrainienii să câștige. Ucrainienii cred însă că îi pot fraierii pe americani, îi pot fenta și se milogesc în speranța că vor primi totuși arme cu care să îi bată pe ruși, cum ar fi de exemplu aceste Himars-uri pe care România le are și care au raza de 300km. Oficial, reticența americanilor este că ucrainienii vor lovi cu armele primite teritoriul Rusiei și astfel Rusia se va simți atacată de vest și va escalada tensiunile. De aceea loviturile ucrainienilor în Rusia, când au loc, sunt mai ales acte de sabotaj – nu știu dacă au folosit ceva oferit de vest pentru a lovi orașe din Rusia. Mai puțin zgomotos a fost și frecușul rușilor cu englezii legat de lovirea unor nave rusești din Marea Neagră cu ajutorul unor traineri britanici și unor informații furnizate de britanici. Părerea mea este evidentă că ucrainienii nu vor primi arme mai puternice și că trebuie să se descurce cu ce au. Speranța lor este ca prin minune, unele țări din NATO să poate să le ofere ceva mai relevant, chiar trecând peste acordul americanilor sau cumva fără a-i mai întreba pe aceștia. Vedem de exemplu cum Polonia trolează Germania că nu are nevoie de patrioate și că dacă vrea să scape de ele, nemții să le dea ucrainienilor. Evident că ucrainienilor le-ar pica bine patrioatele dar nemții nu au curajul și nu au motivația, fiind speriați și cumva bolnavi de sindromul Stockholm în legătura cu rușii.

Politic vs militar. Rezistența lui Zelensky la putere este cumva inexplicabilă altfel decât prin suportul americanilor care probabil au condiționat rămânerea acestuia de sprijinul acordat. Motivele pentru care au nevoie de el sunt evidente. De aceea se și oferiseră să îi ofere “exit” la începerea războiului când a avut loc faimoasa operațiune mediadică de pompare a imaginii lui Z prin replica “I need guns not a ride”. Se pune logic întrebarea dacă aceste lovituri vor avea vreun impact în direcția convingerii ucrainienilor să se predea și să intre la masa negocierior. Deocamdată nu se mai aude nimic, ucrainienii susțin în continuare că vor recupera totul, inclusiv Crimeea. Puterea politica este clar subortonadă și aliniată intereselor SUA. Dar militarii? Militarii au ajuns ultima speranță a unei păci înainte de distrugerea totală a Ucrainei. Liderii militari care ar dori însă pacea au o problemă – cină să negocieze? Cum să scape de Z? Cum să îl convingă pe Z și mai ales, dacă nu se lasă convins, cum să îl înlocuiască? Democrația este suspendată în Ucraina și un alt lider greu de pompat acum care să și rezoneze în rândul populației și care să aibă și recunoaștere internațională. Nu mai zic că dacă vreun general ar îndrăzni să scoată capul și să declare public că e necesară pacea, riscurile pentru acesta sunt masive. Vedem cum România este o țară bananieră condusă de serviciile americane în timp de pace și fără prea mari interese pentru Imperiu, altele decât oferirea unui cap de pot pentru avioanele americanilor care ar avea nevoie să aterizeze undeva în caz de nevoie. Că oricum alea scumpe pleacă (și se întorc) din Italia sau din Marea Britanie, nici nu pun piciorul pe pământ românesc. Cu atât mai mult serviciile americane controlează toată politica ucrainienilor și face imposibilă o lovitură de stat din partea armatei sau măcar vreo influență în direcția negocierilor.

Dar chiar dacă ar exista această posibilitate, ca militarul să poată influența politicul în direcția păcii (cum s-a întâmplat în Armenia de exemplu), cu greu putem concepe că generalii ucrainieni au de ce să se teamă de războiul cu Rusia, mai ales acum când ofensivele rusești s-au rărit considerabil și când teatrul de operațiuni este cu mult redus față de toiul luptelor. Dar ce zic eu: nici nu știm dacă ucrainienii chiar au generali deoarece mărturiile străinilor care luptă în Ucraina ne dau imaginea unei atomizări și dezorganizări notabile. Așa cum unii ruși se plâng că sunt transportați pe front și puși să se lupte fără a fi informați care sunt obiectivele și fără a avea un conducător care să le detalieze planul și să îi asigure de suportul altor batalioane sau de ceva acțiuni comune cu alte arme, cu atât mai izolați și puțini sunt ucrainienii.

Ce câștigă rușii în cele din urmă dacă distrug economia și infrastructura ucrainienilor? Mă refer, să presupunem că ucrainienii se dau bătuți și rușii ocupă toată Ucraina? Ce vor mai face cu o țară distrusă? Calculele sunt cu totul altele … rușii sunt clar interesați doar de anumite provincii și planul lor inițial era doar ca să îl gonească pe Z și să pună la putere un președinte pro-rus, lăsându-i pe ucrainieni să se milocească la vest și să colaboreze economic cu vestul, singura cerință a rușilor fiind ca să aibă grijă cum trebuie de conducte – de care deocamdată ucrainienii au avut. Dar rușii evident că nu au obiective economice, securitatea fiind singurul obiectiv, suficient de important cât să domine orice alte calcule și de aceea nu cred că vor da înapoi să distrugă și industria și drumurile după ce vor termina cu rețeaua energetică.

Acțiunile rușilor de distrugere a infrastructurii energetice, pe cât de criminale par, sunt în consonanță totală cu programul Marelui Reset de “trecere la verde” și nu exclud ca după o eventuală pace, Ucraina să fie dată ca model de “investiții verzi”, de surse “regenerabile” care să producă energie acum că vechile centrale au fost bombardate (și nu închise ca pe la noi din pix). Faptul că populația după pace va fi probabil de trei ori mai puțină decât înainte de război nu va fi făcut foarte popular și oricum nu va conta în propaganda care va urma, așa cum rata mortalității covid în plandemie nu a contat ci a fost fie pompată artificial fie ignorată când a scăzut și oficial, narativul mergând mai departe și organizatorii acestui narativ ajungând chiar să fie decorați de președinți (vezi Arafat de 1 Dec – a primit un cadou de la Klaus / OMS).

Imobiliarele – canarul din mină în criza seculară

E nevoie de puține explicații ale termenilor din titlu la început.

Canarul din mină – pe vremuri nu existau detectoare de monoxid și canarii erau purtați în cușcă de mineri pe post de detector. Purtau cu ei un canar în cușcă și când acesta murea era semn că trebuie să iese repede afară deoarece sunt caze periculoase. Nu știm dacă vreun canar a supraviețuit misiunii …

Criza seculară – nu este un clickbait deoarece nu îmi stă în fire. Nu câștig nimic din acest blog și chiar mă enervează puseurile de publicitate în care trebuie să moderez prea multe comentarii de proastă calitate. Iată deci termenul pe wikipedia. Eu îi zic criză deoarece nu e vorba doar de inflație – sunt mai multe la pachet … De asemenea, ce trebuie să subliniez, este că după părearea mea inflația nu este generată doar de creșterea masei monetare (din motive de corupție masivă generalizată, precursoare prăbușirii unui sistem financiar sau începerii unui război mondial) ci și de gâtuirea lanțurilor de producție – din motive de … resetare a economiei mondiale.

Criza seculară va avea ca consecințe în primul rând scăderea demografică. Este deja fără îndoială că acesta este principalul obiectiv al politicilor mondialiste și vedem că în din ce mai multe țări obiectivul este realizat.

Sărăcia, războiul, riscul escaladării războiului, criza energetică și rana sângerândă a emigrației spre vest – care nu este nici măcar asumată de politicienii români – toate acestea sunt factori care determină evoluția pe piața de imobiliare.

Că imobiliarele sunt în jos nu este un mister. Misterul este procentul … Un ajutor în găsirea unui răspuns la această întrebare este sistem Google Ads care oferă o unealtă de analiză a cuvintelor cheie. Am introdus cuvântul “imobiliare” și am obținut un raport pe care îl postez ca atare, datele fiind clare. Coloana A reprezintă căutările din noiembrie față de octombrie și coloana B căutările din noiembrie 2022 față de 2021 – aceasta de fapt contează cu adevărat …

Vedem deci scăderi între 19% și 45% la diverși termeni. Cei care nu au scăderi putem găsi varii explicații. De exemplu închirierile la apartamente sunt probabil pe 0 deoarece s-au menținut pe fondul renunțării la achiziții de către cei care și-au întemeiat o familie și au nevoie să locuiască undeva și erau hotărâți să cumpere, dar condițiile actuale sunt cum sunt.

Raportul cuvintelor este mult mai mare, eu am postat doar capul de tabel cu cele mai multe căutări. Vă asigur însă că și restul sunt mare parte în scădere, existând puține și punctuale creșteri în căutările an la an care să denote un interes în creștere. De exemplu, la termeni în creștere am avea:

  • teren agricol de vanzare +22% – pe semne că în criza actuală, bogătașii caute să se protejeze de inflație făcând achiziții și cum celelalte imobiliare nu au viitor, se îndrept spre terenurile agricole, care sunt încă cu mult sub prețurile din vest și indiferent de preț, stocarea valorii în terenuri agricole este mai sigură decât în apartamente care poate o să dureze 15 ani până revin la valoarea dinainte de criză.
  • apartamente de vanzare urziceni +22% – anumite zone par pe creștere, pe lângă urziceni, am mai văzut căutările pe anumite sectoare în creștere
  • arsoniere ieftine de vanzare +108% – o creștere care spune multe și nu poate fi deloc “zgomot” – este evident că principalele căutări sunt ale investitorilor care se tem de inflație și doresc să plaseze banii în imobiliare căutând evident ieftinături în speranța să le închirieze ulterior pentru a scoate măcar un randament minimal, alternativa la depozite sau alte instrumente fiind negativă

Este clar că creșterea ROBOR-ului și tensiunile legate de creșterea prețului la energie a dat peste cap piața imobiliarelor. Dar criza abia a început, nici nu am prea auzit de șomeri. Firmele încă au făcut față la factura la utilități deoarece guvernul a mai prelungit niște scheme de creditare, dar cât timp o să mai țină investitorii pe linia de plutire niște vaci care nu mai produc lapte? Iată doar câteva știri legate de investiții

Dar nimeni, nici măcar jucătorii din domeniu, nu neagă că imobiliarele sunt în rahat. Evident, termenii folosiți sunt blânzi, deoarece nu trebuie să producă panică. Ce aș aduce eu nou este amplitudinea și durata acestui îngheț. După mine imobiliarele în România sunt deja moarte pentru următorul deceniu. Până războiul nu se va termina și temerile escaladării în război nuclear, miliardarii își bagă banii în construcția de bunchere și sisteme avansate de supraviețuire (de exemplu hoteluri în spațiu). Bineînțeles că cele mai interesante realizări nu se vor lăuda cu ele … sau le vor zice cu totul altceva decât ceea ce sunt. De exemplu, “orașul vertical” din Arabia Saudită este mai degrabă din punctul meu de vedere o super-fortăreață modernă – utopică dar care are evident rol de refugiu pentru miliardari în caz de SHTF. De altfel saudiții au mai multe proiecte de acest tip, dacă urmăriți însă o caracteristică comună este că acestea sunt adresate miliardarilor și au scopul de izolare fizică de restul.

Saudi Arabia is building a $5 billion turtle-shaped giga-yacht that will have its own mall and beach clubs

În final ce ar mai fi de zis?

Revenirea ROBOR-ului este o minciună – cele câteva zile de scădere recentă a ROBOR-ului nu sunt deloc un indicator al unei reveniri deoarece nu există fundamentele. Ce indică este doar punerea batistei pe țambal prin extinderea ajutorului dat de guvern companiilor și prin urmare amânarea în viitor a crash-ului de consum coroborat cu valu de șomaj care îi va urma. De la 1 Ianuarie se mărește salariul minim, deci …

Băncile dictează ritmul și amplitudinea scăderilor. Până ce băncile nu vor începe să execute proprietăți, prețurile nu vor scădea. Băncile au însă finanțare asigurată deoarece nu mai funcționează pe principii capitaliste ci sunt doar o extensie a băncii centrale. Prin urmare nu vor începe să execute proprietăți dacă nu li se va dicta. Nici măcar nu se discută de noi programe gen darea în plată sau alte propteli pentru cei care nu mai pot să ducă ratele în spate. Dar ROBOR-ul nu a crescut încă până la un nivel în care să fie necesare aceste discuții.

Marea decuplare. Distrugerea clasei de mijloc și sărăcirea generalizată merge mână în mână cu consolidarea clasei de sclavi utili care sunt folosite de păpușară să își implementeze politicile. Pentru asta nu este nevoie de conspirații ci este suficient ca interesele să fie convergente. De exemplu, miliardarii și milionarii din România au tot interesul să rămânem o colonie UE deoarece ei ca cetățeni europeni pot avea achiziții și proprietăți multiple în întreaga europă, se pot plimba nestingheriți și se pot bucura de un nivel de trai scăzut și de oportunități de afaceri spectaculoase pe meleaguri mioritice în comparație cu alternativa unei politici mai orientate spre interesul național general, adică spre cei de jos, spre micile afaceri, spre mici fermieri etc. Dar vedem că deja este prea târziu pentru a spera că miliardari români (proprietarii clasei politice) urmăresc interesul omului de rând.

Aduc un singur exemplu – legea care impune micilor fermieri să plătească o nouă taxă – taxa pe ierbicide. Sub umbrela “protecției consumatorilor”, PSD & Daia au băgat pumnul în gura micului fermier fără ca acesta să zică au. Puneți această lege în legătură cu creșterea numărului de căutări pentru “teren agricol de vânzare”. Cine credeți că caută pe internet să cumpere terenuri? Micul fermier care vrea să își extindă o afacere? Nici măcar marii fermieri nu caută pe internet deoarece tot ce trebuie să facă este să convingă pe arendatori sau să nu le mai lucreze pământurile și astfel va găsi urgent dfe unde să cumpere terenuri pe care le cunoaște. Nu, pe internet caută anunțuri de vânzare terenuri oamenii cu bani, fie cei cu mulți bani, fie cei care sunt la prima achiziție.

Marea decuplare în imobiliare înseamnă următorul lucru – vor exista în continuare proprietăți de calitate, premium la prețuri astronomice. Nu va mai există însă acea explozie a prețurilor la terenuri pe care să se construiască blocuri. La pachet cu criza, în diverse orașe, există oricum presiunea reglementărilor care sunt un spațiu de exploatat “oportunități” în sensul corupției autorizațiilor – adică o întoarcere în timp. Adică nu oricine va mai primi autorizație să facă un bloc de 3 etaje oriunde ci doar cei care vor da șpaga. Dar, proprietăți de lux se vor construi în continuare, vor fi însă mult mai puține și mult mai scumpe ca altă dată. Nu oricine își va mai permite să se multe într-un bloc nou. Nu oricine are o casă veche într-o zonă bună (nu la cucuieți la marginea orașelor) va mai putea cere prețuri astronomice pe metru pătrat în speranța că se vor bate în ofertări investitorii în blocuri.

Disperarea filpper-ilor. Discretă dar existentă, și la noi este o categorie de oameni care se ocupă cu filpping-ul de proprietăți. E vorba de mici pseudo-investitori care cumpără terenuri și le vând la preț mai mare, asigurându-și din aceste operațiuni banii de zi cu zi. Evident, se mai adaugă și ceva venituri, dar nimic esențial. Idem cu apartamentele. Am cunoscut – cu surprindere – un tip jos pălăria care pe lângă mici lucrări de dat găuri cu carota, investise toți banii într-o garsonieră pe care o închiriase. Este tânăr, are cam 25 de ani, necăsătorit, a muncit o perioadă și afară și acum era și student la electrotehnică încercând să se rupă de construcțiile brutale (dat la lopată, om de ajutor) și mergând spre specializări mai bănoase dar mai ales mai puțin dure fizic. Istanațiile erau cam maxim la ce poate spera el cu nivelul său de inteligență dar faptul că deja era proprietar și închiria m-a făcut să îl admir, mai ales când mi-a povestit condițiile de trai în care locuia el, care erau cu mult peste cele din garsoniera pe care o închiria. De exemplu, nu avea încălzire curentă, dar își rezolva problema cu un aer condiționat controlat prin wifi pe care îl pornea înainte să ajungă acasă ca să îi facă cald.

Sunt filpperi și filpperi. Există o familie care de exemplu cumpără o casă, apoi cumpără un teren. Se apucă să construiască o altă casă pe noul teren și scot casa actuală la vânzare. Când prețurile sunt în creștere, obțin profit masiv în maxim 1 an. Vând casa și între timp construiesc una nouă pe terenul cumpărat pe care fie o scot la vânzare, fie dacă reușesc, se mută în ea. Evident, este un stil de viață care presupune să nu te lipești de nicio casă în care locuiești, probabil nici măcare de mobilă. Nu știu în amănunt viața lor, dacă mai au și alte meserii, dar ideea este că tehnic ei sunt filpperi. Deocamdată căderile nu sunt îngrijorătoare pentru filpperi deoarece creșterile au fost suficient de mari încât, în caz de disperare acum să poată vinde la discount. Primii care vor pica din picioare, înaintea băncilor, în privința cedării la prețuri vor fi filpperii cu expuneri bancare. Noroc că mulți politicieni sunt și ei în acest casino și probabil vor face lobby maxim pentru a-i proteja, fie prin constrângerile asupra băncilor, fie prin noi programe gen “darea în plată”.

Am abordat acest mini-thread doar pentru atrage atenția celor care se găsesc în această situație să arunce cărbunele fierbinte cât mai repede înainte să se ardă. Cine are urechi de auzit …

Materiale de construcții – piața materialelor a avut șocuri masive în acești ani, și în plandemie și în război. Dacă sectorul bancar poate fi controlat și piața creditelor manipulată, în privința materialelor de construcții, puterea Imperiului este limitată deoarece grosul vine din afară – minereul de fier din Rusia, merge în Turcia unde e prelucrat și făcut sârmă și tablă, apoi în balcani unde e procesat la următorul nivel (țevi, componente) și vândut în rest după aia. Turcia asimilează din ce în ce mai mult din lanțul de distribuție, așa cum vedem cu Ford-ul. Betonul s-a mișcat încet în puseul inflaționist din primăvară-vară, dar a recuperat ulterior. Adezivii însă, fiind produși cu mare consum de energie în combinate chimice care funcționau pe gazul rusesc, au explodat. De fapt toate materialele sintetice, gen izolații, placaje etc au explodat. Asta este un factor inflaționist care menține prețurile la noile proprietăți ridicat și face imposibilă o corecție care să relanseze piața.

În concluzie, prețurile nu vor pica decât la proprietățile low-cost pentru melteni. Bogătașii vor avea și bani și credite să cumpere proprietăți de lux la care însă prețurile vor crește și mai mult. Cuvântul cheie al acestui articol este cred decuplarea. Ceea ce este valabil pentru mai multe piețe

Unde fugim de sistem?

Subiecte vechi, idei noi. Am mai tratat subiectul în mijlocul plandemiei când pașaportul părea inevitabil și când eram decis să rămân ultimul mohican care nu se vaccinează și nu primește asemenea porcării, cu orice risc. Între timp li s-a stricat șandramaua, din cauza miraculosului Omicron care le-a stricat planurile, dar o să încerce acum cu războiul.

Vedem că ucrainienii de exemplu trăiesc liberi. În esență, ce își poate dori un luptător anti-sistem decât un stat redus minimal, impozite zero și libertate totală, înclusiv să fâlfâie steaguri naziste? Da, există riscul bombelor, dar în “lumea civilizată” avem bombele spirituale care omoară sufletele și care după mine sunt la fel de periculoase ca bomebele lui Putin.

Putem deci concepe o variantă de a scăpa de sistem? Care ar fi noutățile?

Nu mai fac referire la vechile articole, deoarece mi-ar lua ceva timp să caut și mai bine fac un rezumat la ce spuneam pe-atunci. Cred că eram foarte optimist, în sensul că inspirat fiind de Jimbob mă gândeam că SmartCity-urile (ghetourile conduse de algoritmii de inteligență ai Marelui Reset) vor fi punctuale și voluntare deoarece sistemul nu va putea supune întreaga omenire. Și dam pe atunci exemplul dictaturii plandemice când la țară nu prea avea cine să se ia de tine dacă nu purtai masca (deși țăranii au fost spălați pe creier mult mai ușor din motive evidente) deoarece polițaiul din stat are alte treburi și la magazinul sătesc nu sunt bani de angajat pândar, prin urmare … La fel și cu vaccinurile, la țară în primul rând nu mergi cu autobuzul deoarece nu prea există, mergi mai mult cu scooter-ul sau cu căruța, dacă nu ai mașină ca să poți circula liber. Dădeam pe atunci exemplul extrem că un mic fermier care nu prea avea treabă cu ieșitul în lume, putea trece prin plandemie fără să simtă nicio “obligativitate” pe spinarea lui din lista de “măsuri”. Comparativ, it-iștii spălați pe creier de deștepți ce sunt încă se recuperează psihologic (ce se mai poate) din șocul prin care au trecut și mulți s-au ales cu boli de inimă de la stres, boli de piele sau și mai grav auto-imune.

Între timp, văzând ce s-a mai întâmplat și gândindu-mă mai mult, nu prea mai cred că la țară este o soluție. Evident gheara lungă a sistemului are putere indirect proporțional cu distanța față de centru. Am explicat că dependența de sistem are grade variate, după cât de mult suntem angrenați în lanțul de producție standardizată de bunuri, servicii și ideologii. Cei mai captivi sunt cei care sunt angrenați în producție și cei mai puțin captivi sunt cei care doar consumă, ideal doar bunuri sau doar servicii ale lanțului.

Problema principală este bineînțeles controlul total prin ban. Banul va fi infrastructura de control și comandă prin care se va trece direct de la centrul de comandă al Marelui Reset până la cetățeanul final, eliminându-se întreaga ierarhie intermediară pe care este construită societatea modernă (guvern, parlament, tribunale, banca națională, primărie etc). Ca să încep cu un exemplu extrem, eu de exemplu voi fi printre primi cetățeni care nu vor avea acces la emisia de credite de consum prin intermediul viitoarelor carduri de distribuție ajutoare în UE când criza actuală va face praf cu sistemul financiar din prezent. Așa zisele cripto-monede ale băncilor centrale nu sunt decât pregătirea infrastructurii iar schimbările din sistemul de contabilitate actual de asemenea. De ce zic că voi fi printre primii? Deoarece am deja strike-uri și ban-uri în istoric atât la Facebook cât și la Twitter. Și așa cum Ye a avut cardul blocat de Amazon doar pentru că a aruncat câteva vorbe aiurea în eter, imaginați-vă ce voi păți eu când boții de inteligență artificială vor fi puși la scanat tot web-ul și determinat “eligibilitatea” pentru scorul social de pornire.

Ca o mică paranteză cu privire la scorul social, acesta este deja calculat pe diverse paliere, singura etapă fiind centralizarea acestor paliere și găsirea unui pretext pentru a introduce, deoarece în prezent cetățenii nu sunt pregătiți mental. De asemenea, nu cred că scorul social va porni de la o valoarea egală pentru toți din start, ci istoricul personal, existent deja în infrastructura informatică, va fi analzat de algoritmi puternici care vor determina o valoare inițială de pornire pentru toți. Evident cei care au avut credite și nu le-au plătit, cei care au avut datorii la stat, cei care au votat cu partide extremiste, cei care au făcut declarații împotriva sovietului europenist, cei care nu au pus ribonul acela pro-gay și cei care nu au strigat niciodată Slava Ukraini, vor fi din start penalizați.

Întorcându-ne la alternative, ce variante avem? Părerea mea este că nu există variante! Nu doar smart-city-urile vor fi controlate. Nu se va putea trăi cu o mondedă paralelă în afara smart-city-urilor așa cum acum nu poți cumpăra cu bitcoini brânză de la oier deoarece acela se va teme și va zice: io nu știu de astea. Să zicem însă că se vor forma comunități care vor adopta noi monede sau poate chiar trocul. Aceasta este o utopie deoarece sistemul va avea suficiente resurse de control prin care folosind un număr redus de câini de pază să suprime orice alternativă. Uitați-vă la dronele folosite acum în război – acestea sunt nimic pe lângă swarm-urile de drone autonome din viitor. Așa cum dronele aruncă acum bombe peste soldați care dorm în trașee și nu le văd, tot așa dronele Marelui Reset vor scana non-stop peșterile și văile din cele mai îndepărtate cotloane greu accesibile și îi vor găsi pe toți care nu au codul de bare lipit pe frunte.

Mesajul meu pare pesimist și lipsit măcar de posibile căi de urmat, măcar pentru a fi cu un pas înainte față de vremuri – așa cum repet, recomandam în plandemie. Zgomotul accentuat cu care se discută însă despre criptomonedele băncilor centrale și pașii rapizi către digitizarea totală pe care îi vedem că se fac inclusiv pe meleaguri mioritice aparent defazate, mă fac să declar acest scepticism: nu, nici măcar retragerea la țară și nici măcar autoizolarea și succesul în ruperea totală față de lanțul standardizat nu sunt posibile. De ce? Vă dau doar un exemplu: brațul lung al legii. Așa cum acum este interzis să tai lemne din pădure și să faci foc, chiar dacă ești proprietarul pădurii, viitorul va aduce noi surprize. Și așa cum ziceam, deși pe meleaguri mioritice ne place să ne credem feriți, lucrurile se mișcă și la noi: Îţi tratezi singur pământul cu erbicide? Petre Daea te bagă la PUŞCĂRIE!

Mulți poate aplaudă ca prostănacii această lege fără să înțeleagă că nu va face decât să crească și mai mult prețul la produsele agricole și chiar să pună mari probleme micilor fermieri – căci cei mari cu siguranță nu vor avea probleme. De asemenea, cei naivi nu realizează că gradul de aplicare va trece de la interzicerea vânzării de ierbicide la kilogram, la interzicerea totală. Ori fără ierbicide, nu se poate produce, agricultura organică / bio este o utopie azi.

Toate aceste legi care pun greutăți și restricționează activitatea, sunt evident țintite să distrugă pe cei mici și motivul nu este cum am credea concurența, adică nu marile compani agricole vor să strângă șurubul ca să forțeze oamenii să vândă terenurile. Nu! Măsura este programată și are un scop clar: scumpirea mâncării, reducerea producției, distrugerea economiei. Pe aia cu miile de fermierii olandezi care sunt obligați să vândă la cei mari ați auzit-o?

Legea lui D’aia sper că le-a tăiat speranța la idioții care îl aplaudau pe acest titirez când glumea despre lăcuste. România devine însă pe zi ce trece o țară în care este din ce în ce mai greu să trăiești autonom, să mănânci ce produci în curtea ta și poate să mai vinzi câte ceva ca să acoperi celelalte cheltuieli sau să ai pur și simplu bani albi pentru zile negre.

Restricțiile asupra creșterii porcilor de exemplu sunt aberante deoarece nu ia în calcul că dacă eu cresc porci doar pentru mine, poate am nevoie ca într-un an să cresc mai mulți și să vând din ei deoarece poate anul următor nu o să pot produce porumb și nu o să pot crește la fel de mulți și am nevoie de bani. Este evident pentru toată lumea că micul fermier – sau mai bine zis țăranul – este exterminat, dar cu toate acestea poporul rămâne indiferent.

În final nu cred că există altă variantă de rezistență decât implicarea agresivă în politică și încercarea de a frâna lucrurile la nivel național. Doar ca țară mai putem rezista tăvălugului, altfel, la nivel individual, chiar și în cazul utopic în care am putea concepe că românii se pot uni chiar o mână de oameni care gândesc la fel să facă troc între ei, rezistența este imposibilă.

Singurul lucru pozitiv este că pentru noi creștinii, chinul nu va dura mai mult de 3 ani – asta avem măcar promis deja, așa cum avem promis ajutorul lui Dumnezeu dacă ne vom opune pecetei. Mai greu va fi însă când vom vedea că mulți în jurul nostru se lasă amăgiți. Va fi mai dureros decât este acum pentru ucrainienii care își văd frații și rudele cum mor. Măcar aceștia au nădejdea că vor fi mântuiți deoarece au primit moarte grabnică, prin sabie, prin foc, fără a avea nicio vină, dar în vremurile antihristice, pecetea va veni ca un zăhărel, cei care se vor lăsa pecetluiți o vor face cu o veselie tembelă, deznădăjduitoare care ne va pune mari probleme multora și măcar să ne rugăm pentru ei. Cum să te rogi pentru idioții utili ai unui regim atât de pervers și întunecat cu “valori” atât de demonice și care își declară satanismul pe față?

Problema căruciorului / troleibuzului / tramvaiului și un răspuns ortodox

În engleză este mai simplu – Trolley problem – și deoarece nu există variantă română în wikipedia și eu nu sunt doctorand în fiolosofie ca să știu terminologia împământenită pe meleaguri mioritice, îi voi zice în continuare problema tramvaiului.

Pe scurt se referă la dilema alegerii între a omorî un singur om sau a omorî 5 oameni. Un tramvai merge pe o șină și la un moment dat se ivește situația la o bifurcație de a alege în a călca cinci oameni dacă contină înainte sau a călca unu singur oameni dacă virează la dreapta pe șina care poate schimba macazul. Opțiunea apare fie șoferului, fie unui operator al macazului.

În ziua de astăzi, deși practic putem zice că nu sunt multe exemple, dilema poate fi extinsă la sistemele automate, dintre care o mică felie sunt sistemele de condus mașini auto. Teoretic, programele de condus autonom ale mașinilor gen Tesla sau Mercedes (mult mai bun ca Tesla la așa ceva) cu siguranță au în ele incluse astfel de situații. Părerea mea – sau cum cred eu că ar face programatorii acelor companii – este că decizia e simplă în cazul acestor sisteme – ucide mai puțini oameni pentru a avea mai puține procese eventuale ulterior. Deci o soluție utilitaristă, în spiritul demonului eficientizării despre care am mai tratat, de exemplu aici.

Fiind o problemă morală, orice răspuns trebuie legat de o anumită moralitate care este specifică unei viziuni asupra lumii sau a unei religii. Oricine va da un răspuns la această problemă dar nu va menționa cadrul moral – ce viziune asupra lumii are? – va fi ori imbecil ori mincinos, evitând să expună celor cărora le adreseaza răspunsul ce crede el și cum explică, în cadrul moral al folosofiei la care se raportează, de ce o variantă este mai bună ca alta.

În sine, problema nu este tocmai dilematică. Estei dilematică dacă o formulăm în afara unui cadru moral definit, lăsat la întâmplare – greșală specifică mai ales nihilismului sau relativismului (un nihilism cu pretenții).

De ce zic că problema nu este dilematică? Să explic mai întâi de ce cred eu că dacă o companie auto are un soft de condus mașini (să zicem Tesla) o astfel de problema nu pune dileme și se alege evident un număr de vitime mai mic deoarece pentru companie asta va însemna costuri de judecată mai mici și cum profitul este viziunea de viață a unei companii, dilema este rezolvată fără prea multe explicații. Să zicem totuși că dilema s-ar ivi într-un context în care compania nu poate fi dată în judecată și ar trebui să ia o decizie pe alte criterii. Ei bine, o asemenea situație nu prea există, câtă vreme profitul este principalul obiectiv, filosofia de viață a sistemului, nu contează dacă riscul ca o companie să fie dată în judecată este de 0.5% și prin urmare, un eventual alt criteriu de decizie ar putea fi folosit în asemenea situații.

După aceste exemplu extrem de particular, să ne întoarcem puțin la originea formulări acestei probleme. Nu sunt familiar cu viziunea asupra vieții a creatoarei acestei dileme – Philippa Foot. Nu știu nici dacă probleme similare au fost enunțate înainte și poate formularea este doar o regurgitare în altă formă. Ce știu este însă că creștinismul are deja un răspuns la această problemă, care răspuns nu are mari conotații. Mai concret răspunsul depinde de situație și în esență este “fiecare decident face ce îl va lumina Dumnezeu”. In cazul situației avortului, de exemplu, Biserica recomandă jertfa. Dacă există dilema ca o mamă care are 10 copii și este gravidă cu al 11-lea, dar are șanse 90% să moară dacă îl va naște pe al 11-lea, nu există nicio dilemă dacă acea mamă trebuie să avorteze sau nu: avortul ESTE O CRIMA indiferent … viața copilului este mai importantă deoarece mama este deja botezată pe când copilul nu. În esență, răspunsul creștin este tot unul bazat pe eficiență doar că rezultatul se calculează prin prisma jertfei și a valorii ei în veșnicie, nu prin prisma supraviețuirii cu orice preț în lumea aceasta. O mamă care se jertfește pentru al 11-lea copil, având deja 10 născuți, este o sfântă și pentru jertfa ei, Dumnezeu va avea grijă în viitor de toți cei 11 copii, chiar fără prezența ei fizică. Dacă însă nu are puteresa să creadă în Dumnezeu, va cădea în păcatul omorârii aproapelui, care va goni harul lui Dumnezeu și mântuirea ei va fi pusă sub semnul întrebării, depiznând de trezirea și pocăința ulterioară, iar mântuirea celui de-al 11-lea copil fiind incertă și neavând un răspuns foarte clar din partea Bisericii.

Rezumând deci cele de mai sus, în creștinism răspunsul cumva depinde de situație sau mai bine zis, se calculează eficiența, având perspectiva veșniciei, a poruncilor lui Iisus Hristos și a alinierii la învățăturile și poruncile Bisericii. Dacă sunt dileme, situația este una extrem de nouă și necesită viziune duhovniească sau mai bine zis o luminare de la Duhul Sfânt, de unde răspusul pe care l-am dat mai sus – în cazul problemei tramvaiului, răspunsul creștin este luminarea lui Dumnezeu.

Deși pare trasă de păr, problema tramvaiului este una actuală în Ucraina. Rușii au avut dilema dacă să atace acum și să omoare mii de ucrainieni sau să aștepte ca ucrainienii să fie admiși în NATO, să primească armament și mai mult și apoi să îi atace pe ruși, cu riscul de a omorî milioane de ruși. Evident fiecare afirmație de mai sus are nuanțe în sensul că există unele procente de probabilitate pentru fiecare în parte, adică, după mine, rușii decât să pornească războiul, puteau să investească mai mult în armată și în nucleare și erau mai protejați decât sunt acum. Dar timpul va da un răspuns și la această necunoscută și vom vedea, dacă liderii rușilor, calculând risc-beneficii au avut sau nu dreptate.

În concluzie, doresc să atrag atenția că fără un sistem moral bine conturat și raportat la o viziune asupra vieții coerente, dilemele de genul problema tramvaiului ne pot bloca și pot pune probleme majore gândirii noastre, efectul fiind haosul și autoconsumul. Și mai trist este când cei care se pierd în ele sunt oameni cu intenții bune, care doresc să aibă o morală și să dea un răspuns moral la această problemă, consecințele fiind evident extrem de grave, dar lasă la o parte rapoartarea la o viziune asupra vieții sau îmbrățișază din reflex sau din prostie viziuni ateiste, materialiste și în general fără o perspectivă prea largă asupra omenirii și asupra potențialului uman.

Noua cenzură inteligentă

Epoca conturilor banate și tăierea accesului este pe sfârșite. Noile tehnologii ale rețelelor sociale se adaptează și nu doresc excluderea totală a dizidenților ci reducerea rolului lor deoarece orice agent este un asset și este mai de folos în rețea, controlat și cenzurat decât în afara rețelei sau – și mai rău – în alte rețele necontrolate și care pot avea un rol în societate în opoziție cu rețelele permise de sistem.

Acest articol vine în continuare la articolul ELON MUSK, MINERUL DE DATE și m-am gândit să îl fac separat deoarece topicul este mai larg și nu îl privește doar pe Elon Musk.

Avem așadar percepția generală că rețelele sociale sunt controlate de sistem și dizidenții sunt cenzurați. În SUA termenul folosit este “cancel culture”. Cultura anulării ar suna la noi într-o traducere brută. Dar nu este deloc vorba de anulare. Trebuie să înțelegem că pentru demoni, un suflet care încă nu este pierdut, nu trebuie scos în afara rețelei și lăsat să se mântuiască de unul singur în isihie. Adică, scopul nu este ca lumina să nu cuprindă și pe alții, ci scopul este ca întunericul să domine total. Am amintit în articolul anterior, că Skynet nu dorește anihilarea fizică a oamenilor ci cucerirea sufletului. Ori un agent exclus nu mai poate fi cucerit deoarece este eliminat din rețea, deci în afara capacității de control a rețelei.

Prin cenzura inteligentă mă refer la un fenomen care deja probabil există în toate rețelele dar acum este cumva dat pe față și pentru neofiți. Pe youtube termenul specific este “shadow banning”. Pe Twitter, Elon a anunțat recent că noua politică este libertatea de exprimare dar nu libertatea de impact (freedom of reach). Altfel spus, degeaba bagi tu tweet-uri inteligente și cool deoarece dacă ești shadow banned, acestea nu vor avea niciun impact. Îți vei pierde timpul aiurea și doar dacă va știi cineva locația tweet-ului tău, va putea să îl citească, altfel … Idem cu comentariile.

Cu ce este aceasta diferit de interzicerea accesului și blocarea contului? Ei bine, diferența este majoră. Dacă ți se banează contul, probabil vei merge pe alte rețele cu un drag de control și cenzură mai mic și vei debita acolo gogoșile tale (așa cum poate fac eu aici într-un colț irelevant de internet pentru un public limitat) și nu vei avea niciodată oportunitatea să ajungi “vedetă”, adică să ai zeci de mii de followeri care să se prindă că Twitter îi folosește ca sclavi digitali și să își schimbe prin urmare comportamentul sau poate chiar să renunțe total la acea rețea și în timpu liber astfel rămas să citească viețile sfinților.

Ah, și încă ceva! Dacă ești totuși o vedetă și ai zeci de mii de followeri și faci deja bani din asta, dar bagi un tweet “negativ” (adică neconform cu “current thing of the day”), vei pierde toți banii. Deocamdată pe cei din Twitter, într-o lună-două pe cei de la BNR.

Schimbarea de care vorbesc, renunțarea la cenzura clasică, este un proces și fiecare rețea este într-o anume etapă. Elon Musk a anunțat public cum va face Twitter asta și ceea ce acum ceva timp era cumva discret și un efect observat doar de cei care erau afectați de el, acum este oficial, este dat pe față și este explicat. Valului de exit-uri din rețea datorate preluării acesteia de Elon Musk i se răspunde acum cu o actualizare fermă și reconsolidare a încrederii pierdute, deoarece rețeaua are nevoie în primul rând de conexiune. Controlul și datele sunt operațiunile de pe nivelul superior, infrastructura trebuie protejată și în cazul rețelelor sociale infrastructura sunt sclavii digitali care trebuie să aibă prezență, trebuie să își manifeste opiniile și să aibă reacții pentru a putea fi profilați corespunzători, dar în același timp, reach-ul lor trebuie eliminat pentru a nu pune probleme sistemului.

PS. în aceiași oală se cam bagă și DuckDuckGo cu recentul anunț de eliminare din rezultate a site-urilor de știri conspiraționiste. Eliminarea nu din index ci din top rezultate știri. Așadar, bye, bye alternative …

Elon Musk, minerul de date

Pentru cei interesați de Elon și care au timp, îi invit să caute în site. Am mai scris câteva articole despre Elon Musk și legătura sa cu inteligența artificiala și cu transhumanța.

Pe scurt, Elon era un tip foarte speriat de IA și considera riscul ca omenirea să fie anihilată de IA mai mare ca cel legat de războaiele nucleare sau de asteroizi. Pentru a rezolva problema cu asteroizii și a salva lumea, Elon a făcut SpaceX. Pentru a rezolva problema cu încălzirea globală, Elon a făcut Tesla. Nu contează dacă pentru o singură baterie de Tesla sunt escavate sute de tone de pământ, procesate folosind echipamente care consumă petrol. Important e că prostimea salvează planeta acceptând taxe pe “energie verde” la pompă ca banii să ajungă apoi la companii “verzi” cum este Tesla și astfel planeta să fie salvată.

Ca o mică paranteză, când auziți pe cineva că vrea să salveze planeta puteți băga mâna în foc că acela este posedat de demonul mândriei. Și așa cum sunt îngeri păzitori pentru fiecare om, pentru o casă, pentru o parohie, pentru un sat sau oraș, pentru o țară, cei care doresc să salveze nu doar orașul sau satul lor ci planeta întreagă au demoni corespunzători. Ca să facem o paralelă cu războiul, dacă un narcisist megaloman zice că vrea să salveze satul, el este la nivelul pușcaș, adică soldat care folosește pușca. Cei la nivelul mondial sunt cei cu acces la butoanele nucleare.

Și unul dintre butoanele nucleare din ziua de astăzi, mai periculos ca cele ale lui Putin, este Twitter. Tot omul care există pe planeta asta și are cât de cât o prezență într-o comunitate cât de câtă, are cont de Twitter și are o opinie. Elon Mask are acum la îndemână o jucărie prin care poate cataloga opiniile tuturor oamenilor de pe planetă cu o prezență minim relevantă într-o comunitate minim existentă și care nu este pe vârful unui deal, unde nu există electricitate. Prin această jucărie Elon construiește o bază de date imensă cu opiniile, comportamentul, gândurile, preferințele tuturor oamenilor.

Dar oare cei care dețineau înainte Twitter nu puteau face asta? Ba da, dar într-o măsură mult mai mică. Rolul lor a expirat, au făcut ce aveau de făcut și acum sunt extirpați. Înainte de Elon, cenzorii Twitter alterau calitatea datelor deoarece exista un filtru prin care oponenții sistemului rămâneau “in the dark” din punctul de vedere al colectării datelor și informațiilor. Acum situația s-a schimbat. Dar nu doar că Elon a tăiat cenzura (sau cel puțin dă impresia și face efervescență), prin simpla sa prezență el este un agent chimic stimulativ (nu știu termenul exact) al reacțiilor, un catalist care prin activitatea sa reușește să producă reacții fără a altera datele, exact ca în chimie. Cam cum este TNT-ul pentru bombele cu hidrogen, este folosită o explozie pentru a iniția și a potența reacțiile nucleare ulterioare.

Așadar Elon Musk pe de o parte a pus Twitter în mâna controllerilor, mult mai aproape de creierul sistemului (cititorii mei știu la cine mă refer din articolul Capetele Hidrei). Să nu credeți că acum rețelele sociale sunt oricum independente, există însă o ierarhie și datele oricum erau transmise mai sus. Dar transmiterea e o treabă pe când operarea și controlul rețelei este cu totul alta. Una e doar să ai acces la o bază de date cu preferințele politice, culinare dar mai ales religioase și ideologice ale oamenilor și alta e să poți controla rețeaua prin care aceste preferinție sunt sondate, agenții sunt stimulați să și le exprime, să le detalieze, altfel zis sclavii digitali sunt puși să colaboreze la ce acțiuni și mașinațiuni sunt active la un momendat în SkyNet.

Că veni vorba de SkyNet, ce am văzut în Robocop este o nimica toată, imaginația malefică a realizatorilor acestui film a fost extrem de săracă. Realitatea este mult mai nasoală. Skynet-ul din realitate nu vrea să distrugă trupurile și prezența fizică a oamenilor ci vrea să îi trimită în iad, să le distrugă sufletele.

Întorcându-ne la Musk, a lansat astăzi un sondaj dacă să reactiveze contul lui Trump (care a fost banat pe Twitter). Dacă acest articol mai avea nevoie de o dovadă, cred că acum nu mai am nevoie. M-am tot ținut să scriu despre Elon zilele astea cu privire la rolul său de la preluarea Twitter dar m-am gândit că mulți sunt încă reticenți și au o părere pozitivă tembelă cu privire la preluarea Twitter și încă cred că există minți luminate care doresc să salveze planeta și doresc libertate de exprimare.

Ar fi mai multe de zis, dar mi-am propus să scurtez vorba și să înmulțesc altele. Una peste alta, ce vor face cu aceste date și cu această mașinărie de control vă puteți imagina când se vor introduce banii digitali ai băncilor centrale despre care am mai scris și când vor dori de exemplu să elimine din societate toate elementele reacționare. Eliminarea nu va fi una brutală, rapidă, punctuală ci pur și simplu o creștere cu 5% a riscului de miocardită la viitoarele vaccinuri care vor fi impuse în urma întâlnirii recente a G20.

1 2 3 313