Category: Prepping Romania

Prepping – ierarhia obiectivelor și sfaturi practice

One comment

“Care este valoarea unei parașute cumpărate acum pe amazon? Cu mult sub prețul unei parașute cumpărate într-un avion care se află în prăbușire …” – Matt Braken

Deja furturile în zonele defavorizate (locuite de anumite minorități cu adeziune mai neutră la legi și civilizație în general) au crescut – am aflat asta de pe surse, de la surse, de fapt, adică de la o firmă privată de securitate. Deja dobânzile la credite, dar chiar și cele la depozite au crescut și se măresc de la lună la lună. Despre inflație nu are rost să mai comentăm …

Este o situație grea dar gradul de dificultate este cel care face diferența. Una este să fim nevoiți să tăiem concediile, achizițiile de mașini noi, de telefoane noi, de televizoare noi și să reducem numărul de ieșiri în oraș la restaurant (unde o pizza a ajuns 35 de lei, de la 25 acum un an) și alta este să ți se taie curentul, gazele și să nu ai bani decât pentru strictul necesar sau chiar să fii nevoit să cumperi din cele mai ieftine magazine. Ca să nu zic că să nu ai unde să alimentezi mașina ca să mergi la serviciu sau să fii dat afară și să te întrebi cât mai durează până banca îți vinde apartamentul și o să fii nevoit să te muți la casa părinților de la țară este un cu totul alt nivel.

Marea dilemă pentru cei care doresc să fie pregătiți dinainte este dacă această degradare a nivelului de trai este o criză “normală” (cum a fost în 2008 de exemplu) sau este ceva mai rău. Și cum gradul crizei contează, evident contează și localizarea, deoarece așa cum orice criză este simțită diferit într-o țară sau alta, este foarte important unde ne aflăm și cu certitudine putem spune că una este SHTF în Norvegia care are bani atât de mulți încât oferă aproape 2000E dacă stai acasaă fără să faci nimic și alta este SHTF în România unde ca să câștigi 2000E la stat, trebuie să lingi foarte multe funduri și să faci multe compromisuri, iar dacă vrei să faci banii ăștia la stat legal, plătind toate taxele, trebuie să fii cel puțin expert pe domeniul tău și pe lângă expertiza meseriei să fii avut noroc cu găleata ca să ți se deschidă oportunitățile corecte în față.

Dar despre vremuri, riscuri și oportunități nu vom pierde timpul ci ne vom axa în continuare pe câteva idei legate de prepping.

În primul rând, despre importanța și avantajele ruperii de sistem, am tratat în perioada plandemică și fiind relativ fresh articolele, nu am noi idei. Pe scurt, am zis acolo, că ruperea de sistem oferă șansa unui lifestyle îmbunătățit indiferent de ce se întâmplă în sistem. Practic îți permite să trăiești paralel cu sistemul și să rămâi cât de cât în picioare când sistemul se cutremură, iar dacă nu se cutremură, tu oricum ai nenumărate avantaje și nu pierzi nimic, beneficiind de toate câte sistemul le poate oferi. Tot pe scurt, părerea mea este că dependența și ancorarea în sistem se justifică decât în cazul alinierii ideologice cu acesta – în cazul celor puternici care ar putea să se rupă dar nu doresc, și cu slăbiciunea și lipsa de verticalitate în cazul celor slabi, care cumva au fost captați de sistem, realizează unele probleme, percep rahatul în care se zvârcolesc dar nu sunt capabili să se rupă și nu au tăria de caracter și nici voința ca să elaboreze un plan de evadare și să îl ducă cap-coadă la îndeplinire. Culmea e că am cunoscut astfel de figuri, care sunt capabile să opereze optim în cadrul sistemului și să realizeze proiecte complexe cu multe constrângeri și parametrii, dar când vine vorba de viața lor și a familiei lor, sunt … absolut handicapați. Fenomenul pare de natură demonică …

Tocmai din cauza neputinței oamenilor – o realitate evidentă cel puțin pentru mine – nu spun nimic nou, Dumnezeu îngăduie – zic eu – această întârziere a cernerii, aceste etape pas cu pas, acest ciclu de avertisment/pedeapsă/pauză cu o intensitate crescândă relativ în slow-motion pentru ca toți cei chemați să aibă vreme să se trezească și să se pregătească.

Cu privire la prepping nu am prea multe de zis. Aș porni doar de la a trage un semnal de alarmă – să nu ne facem iluzii și să nu credem nici că este ceva greu de realizat și nici că este ceva ușor de realizat. Preppingul este atât de complex încât pare oarecum SF pe la noi, unde nu există o cultură a prepping-ului și nici măcar reminiscențele semănătoriste ale locuitorilor de pe acest teritoriu nu putem spune că ne ajută prea mult. Nu sunt un adept al preppingului și nu doresc să fiu un prozelit. Sunt de părere că preppingul este doar o consecință firească a delimitării conștiente și active față de sistem și inevitabil vom avea intersectări de know-how cu acest curent cultural (să zicem așa) relativ destul de popular în SUA. În orice caz, de voie sau de nevoie, preppingul va fi viitorul, fie că realizăm acum sau nu, toți vom fi nevoiți să îl practicăm.

Am readus în discuție acest topic, deși nu am personal deloc know-how și prea multe de zis, altceva, decât simt și eu urgența și importanța pregătirii și pe plan material în fața vremurilor care vedem că vor veni – deși nu doar pentru asta, ci așa cum am mai subliniat, încurajez ruperea de sistem indiferent de perspective și prin urmare preppingul ar deveni la fel de important și necesar ca educația financiară (să zicem așa) a omului modern de succes ancorat în sistem, care mai devreme sau mai târziu, trebuie să învețe să investească pe bursă, să cumpere fonduri și acțiuni, să urmărească fx-urile etc și poate chiar să ajungă la tranzacții cu options. Ei bine, la fel ca acesta, preppingul devine relativ important pentru cel care dorește să se rupă de sistem – indiferent de cauzele motivației sale (oboseala psihică sau “deșteptarea” spirituală, îngijorarea față de viitor etc).

Pe lângă importanța preppingului, un alt atribut al acestuia pe care doresc să îl menționez este dinamica și relativa fluiditate a ierarhiei de obiective, dinamică determinată evident de evoluția evenimentelor, adică de istorie, deși bineînțeles că și constrângerile personale și limitările sau capacitățile individuale sunt o componentă importantă. Ce vreau să zic? Ca obiective ale preppingului, aș da unele exemple: pentru cei care locuiesc la țară și au sobe, este cumva normal și în general așa se practică ca să cumpere lemne toamna, înainte să vină frigurile. Asta deoarece nu au bani vara și în general vara au alte treburi de făcut (la grădină) și nu au timp. Prepper-ul serios însă evident că se gândește la lemne de vara și are tot timpul un stoc suficient poate chiar pentru mai mulți ani, încercând să fie pregătit în caz că prețurile se vor mări sau poate chiar lemnele vor fi interzise (cum e vorba pe la noi). De altfel, în toamna aceasta a fost o perioadă în care nu se găseau deloc peleți. Tot la capitolul ierarhia obiectivelor, una este preppingul in contexul unei inflații de 10% în care principalul obiectiv este să nu pierzi bani și să investești cât mai optim în acele resurse de care ai nevoie și alta este ierarhia obiectivelor dacă trăiești în Ucraina de vest de astăzi și perspectiva este un stat eșuat, în care rușii nu vor mai veni, pot să lanseze ceva rachete, dar economia va fi oricum la pământ și nu te poți baza pe ajutorul statului, nici măcar pentru protecția de hoți. Ba chiar, există chiar “șansa” ca rușii să gonească în continuare ucrainieni care trecând spre vest, trec prin proximitatea ta și pot să pună probleme pentru bunurile tale sau chiar pentru securitatea personală. Iar mergând la un alt extrem, cu totul altele sunt obiectivele prepping-ului dacă dorim să ne pregătim pentru perspectiva unui război nuclear total în care sperăm și dorim că vom supraviețui și dorim să punem umărul la refacerea societății după colapsul actual finalizat cu un război nuclear total și probabil cu prăbușirea statelor și a industriei actuale. Nu mai doresc să lansez scenarii și mai complexe care pot include pandemii cu boli cu rata de supraviețuire de 50% cum a fost Ciuma lui Iustinian care coroborată cu o foamete generalizată și cu un război nuclear poate reduce populația la 3%.

În urma acestei scurte descrieri a varietății provocărilor și complexității preppingului, este foarte posibil ca problema să producă deznădeje sau să vă ducă cu gândul că orice se poate întâmpla și prin urmare, mai bine nu facem nimic, deoarece viața este complexă … Greșit! Deja evenimentele ne spun mult despre direcția în care vom merge și deja, avem nenumărate opțiuni de a ne pregăti cum trebuie. Personal cunosc deja oameni care beneficiază de efortul depus în planul de prepping pe care l-au făcut – un banal exemplu ar fi cei care au deja panouri solare și în loc să tremure de spaimă când primesc factura de la furnizor, să tremure de emoție așteptând să vadă câți bani primesc, deoarece pe lunile de vară, consumul fiind mic și producția mare, iar prețurile crescând, nu este deloc exagerat ca cei care și-au instalat panouri solare din timp și au făcut deja contractele de prosumeri, să primească facturi de -1000 lei (!), bani pe care îi pot investi în noi proiecte prin care pot deveni și mai autonomi de sistem (de exemplu în arme).

Venind în întâmpinarea celor care înțeleg importanța preppingului, doresc să acționeze, dar sunt puțini debusolați de ce pot face și ce trebuie să facă, aș propune în primul rând un stil de adopție și acțiune: fiecare decizie să fie cântărită și analizată foarte bine și să ia în calcul nu doar scenariile negative ci și eventualitatea unei reveniri din gaura în care se pare că ne afundăm. Să dau un exemplu: dacă de exemplu avem ceva bani, să ne gândim ce putem face cu ei astfel încât să nu le pierdem valoarea indiferent de în ce direcție va merge economia. Un teren agricol de exemplu va avea valoarea indiferent de evoluția viitoare: fie pozitivă, fie negativă, prin urmare achiziția acestuia pare o decizie mai bună decât investiția în acțiuni la bursă care deși poate au oarecare protecție împotriva inflației (deși depinde de domeniu și necesită evident asumarea unui risc), în cazul prăbușirii economiei și a întoarcerii treptate în evul mediu, acel teren va putea fi folosit pentru hrănirea familiei (în speranța că totuși garanția proprietății va exista în viitor). Pentru cei cu resurse multe, evident că pentru a fi acoperiți și în cazul unui scenariu mai negativ în care proprietatea va fi a celui care are mai multă putere, achiziționarea de arme și pregătirea pentru folosirea acestora este un punct destul de sus pe ierarhia preppingului. Pe care ierahie, degeaba avem de exemplu trecut “achiziția de unelte agricole electrice care pot fi încărcate la sistemul de panouri solare” dacă nu vom putea în viitor să ne protejăm aceste unelte și proprietatea în general. Se înțelege deci că oricum proprietatea și apărarea acestora sunt capitole de top în ierahia prepping-ului și care (capitole) trebuie acoperite pentru cel mai probabil scenariu pe care îl luăm în calcul și eventual pentru cele secundare (căci pentru toate este imposibil).

Și cum prea multă teorie strică este timpul să trecem poate și la sfaturi mai practice și mai concrete. Astfel, poate un prim lucru este mutarea la casă și eventual achiziția unui teren generos care să ne permită să putem produce de mâncare, unde să avem un puț care să ne dea apă, unde să montăm eventual niște panouri solare care să ne ofere măcar un sprijin minimal în cazul unui blackout total. Nu vom intra în detalii prea multe legate de locație, dar evident că trebuie să primeze prețul pe metru pătrat deoarece mai important este un teren mai mare mai departe de oraș decât unul aproape din motive de acces la beneficiile sistemului. Acesta este un punct mare de poticnire mai ales pentru familiile tinere cu copii care merg la școală – mulți se tem să se depărteze prea mult de oraș, deoarece vor ca copii să aibă acces la “școli bune”, vor ca aceștia “să se integreze” (în dezintegrare – zic eu). Și pentru asta, caută terenuri aproape de oraș, unde prețurile sunt de 5 ori mai mari ca la 10km mai depărtare. Cea mai mare prostie! Ai bani deci să cumperi 500mp la 10 km de centrul orașului sau 5000mp la 25km și tu mai ai dileme?!? Nu ai înțeles nimic din prepping!

Dar terenul mult nu înseamnă decât un prim pas în epopeea preppingului. Calea până la autosuficiență este lungă și poate nici nu este necesară pentru toți. Aici întră în discuție și skill-ul – cu cât știi mai multe meserii, cu atât vei supraviețui mai bine în viitor. Și prin meserii mă refer la rezolvat probleme concrete, la lucrat cu materie, nu cu calculatorul sau cu telefonul. Agent de vânzări este de exemplu o meserie care va dispărea când statul va oferi toate pe cartelă și comerțul va fi extrem de limitat, la bunurile de strictă necesitate. Pe când, electrician capabil să repere sistemele solare nu va fi deloc o meserie proastă, chiar dacă acum poate doar 1% din cei care stau la case au panouri. Dar deși am tot repetat în acest articol panourile solare, evident că nu sunt singurele soluții, existând și panourile pentru încăzirea apei menajere care de asemenea vor redeveni populare – după părerea mea – în curând când va fi mai rentabil dacă ai panouri solare să dai energia la sistem decât să o folosești pentru încălzitul apei, pentru care e mai bine să ai panouri de apă.

În final, tot la categoria sfaturi concrete – pe lângă lungile considerațiuni teoretic – aș mai sublinia un “must have” indiferent de scenariu pentru care ne pregătim – găinile. Găinile nu degeaba se găsesc în orice gospodărie rurală. Pe lângă ouă și carne de calitate, găinile au avantajul că pot fi hrănite cu iarba din curte și găinații lor sunt ideali pentru îngrășământ. Să nu uităm că în vremuri mai vechi, țăranul avea în curte cam de toate: cal (măgar la cei mai săraci), vaci (înlocuite de capre mai apoi), oi (la cei care aveau know-how și terenuri pentru pășunat), gâște, rațe, găini. Iepurii sunt și ei o variantă deși probabil necesită muncă mai multă ca găinile. Ei bine, în ziua de astăzi găinile au cam rămas singurele care se gâsesc în orice gospodărie deoarece în primul rând sunt ușor de întreținut și în al doilea rând oferă un raport optim (maximal) de consum/producție de proteine. Știu că poate exista opinia că răspândirea găinilor în ziua de astăzi ar avea explicația că țăranul dorește să mănânce ouă și carne bio, căci poate dacă luăm la boabe mărunte, costul creșterii în curte al găinilor este mai mare decât dacă am cumpăra de la hypermarket ouă și carne. Dar ce trebuie reținut, este că indiferent de această ecuație, realitatea este că o mare parte a gospodăriilor de la țară cresc în continuare găini, adică este ușor și este rentabil, prin urmare, orice plan de prepping nu poate evita găinile.

Ce poate însă să conteze imens și să aducă plusuri importante prepper-ului serios și documentat, este eficiența creșterii găinilor. Contează deci soiurile alese, contează grajdul amenajat, contează protecția la eventuali agresori – un banal câine turbat poate reduce într-o zi cu 10% lotul de găini. Idem o vulpe care apare din senin, e suficient să găsească un punct slab ca să decimeze lotul de găini. Dar la cei care au de exemplu panouri solare și pot consuma energie electrică la preț gratuit, existența unor rezistențe de încălzire la găini în perioada de iarnă/primăvară poate crește productivitatea acestora drastic și poate oferi beneficii mult mai mare comparat cu creșterea “tradițională”. Poate o altă regulă a preppingului a fi că pe lângă asimilarea tradiției, folosirea know-how-ului și a tehnologiei disponibile sunt reguli de bază care pot să ofere avantaje majore. Aici poate înțelegeți de ce m-am referit că cei care aleg un lifestyle în afara sistemului, pot beneficia totuși de avantajele sistemului în sensul că de exemplu în locul creșterii tradiționale a găinilor care presupune trezirea de dimineață, hrănirea acestora, etc, folosind tehnologia actuală putem automatiza ușa care să le dea drumul dimineața și să se închidă automat seara când soarele apune pentru a împiedica eventualele răpitoare să dea atac. De asemenea, folosind internetul putem investiga care soiuri sunt mai rezistente la boli și dau rezultate mai bune, evident să muncim aiurea crescând gâini bolnăvicioase, dacă avem de ales și putem alege un soi mai rezistent și mai productiv. Nu mai zic de puterea comunităților virtuale, care ne pot da răspuns la întrebările noastre și la problemele de zi cu zi. Acestea există deja și cei care le folosesc sunt deja beneficiari ai acestui mare avantaj. Nu zic că tradiția și experiența seculară a satului românesc sunt de lepădat. Zică că în ziua de astăzi, putem să creștem găini cel puțin de 3 ori mai productivă ca bunicii noștri chiar din primul an în care ne apucăm.

Și așa cum la capitolul găini, know-how-ul ne ajută și ne-ar permită să ardem anii de experiență necesari învățării unor taine prin avantajul comunităților viruale și a experienței colevtive, pe lângă cărțile și articolele disponibile, în tot ce ține de prepping, punctul de pornire al documentării trebuie să fie online și riscul învățării pe propria piele trebuie evitat. Evident că mâinile noastre învață lucrând, dar măcar să nu le punem să lucreze aiurea, ci să beneficiem de avantajele sistemului, cel puțin cât mai avem acces la el.

Și în final, ca ultim sfat, în continuarea celor zise de mai sus, să ne pregătim pentru căderea Internetului care poate avea loc în mai mult tipuri de scenarii. Lipsa accesului la Internet evident va distruge economia, dar măcar să fim pregătiți să nu pierdem informațiile disponibile. Pentru asta, existența unei biblioteci digitale cât mai compelte care să conțină cam tot ce avem nevoie în caz de SHTF, este un alt punct obligator din planul de prepping, indiferent de scenariul pe care îl vom lua în considerare.

PS: sunt unele opinii că o bibliotecă digitală nu e suficientă deoarece în caz de EMP … eu nu cred că EMP va distruge un banal computer sau le va distruge pe toate. Ar trebui să fie mama lui de EMP sau localizarea bombei să fie chiar deasupra noastră, deci exclud anihilarea totală a înregistrărilor digitale. Ca să nu mai zic că discurile optice nu sunt afectate de EMP. Evident însă că o bibliotecă de cărți fundamentale FIZICE, este un backup nu doar util ci și plăcut, oferind avantaje imense în cazul degradării totale a societății, până la punctul la care panouri, electricitate și calculatoare vor deveni istorie. Pe cât de interesante sunt panourile, să nu uităm că acestea sunt aduse la noi din China, deci nici măcar nu e nevoie de un război mondial nuclear, ci doar de sancțiuni economice către chinezi și interzicerea importurilor

Momente de respiro

3 comments

“Încep să dea înapoi, deocamdată s-au lovit de un zid și au văzut cât de departe pot ajunge. Deci ce o să mai poată face? O să dea înapoi o vreme pentru a perfecționa planul, pentru a învăța din greșeli și pentru a se pregăti pentru altceva. Între timp, au destule mijloace de atac asupra noastră. Poate că da, nu o să ne mai poată forța să purtăm măști, nu o să ne forțeze să facem vaccinul, dar asta nu înseamnă că vin vremuri bune. […] Din ce știu eu, Satana încă există, nu a terminat, deci să folosim timpul să ne reîntărim puterile până vine runda următoare.”

Roosh Valizadeh, american de origine armeană convertit la ortodoxie

Iată o opinie care vine cam pe aceeași linie cu care mă plasez și eu – vezi Marea Eliberare. Așadar, deși de la acest articol s-a mai întâmplat întoarcerea cu privire la acceptarea ideii că virusul a scăpat din laborator (despre care am scris aici) și eu cred că plandemia nu s-a terminat. Cum sistemul de control și conformitate este generalizat, cei care au luat puterea și pe spinarea lui au trecut la un cu totul alt nivel al beneficiilor materiale, nu vor ceda prea ușor și idioții utili care au pus umărul la această plandemie din pozitii privilegiate vor fi armata de lupi care va face ravagiile printre oi în următoarea etapă. Vreți să vă dau un exemplu? O nouă tulpina! O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

De altfel, această măsură din urmă a fost vehiculată, semn că diavolul s-a gândit la ea și nu a reușit-o deoarece deocamdata nu i-au ieșit toate schemele. Dar să nu credem că am scăpat, deoarece reacția oamenilor s-a văzut: cum s-a dat drumul, s-au grămădit la mall nu la proteste. Și nu doar la noi. Prin urmare, nu au înțeles nimic din această plandemie, așa cum nu au înțeles nimic din armele de distrugere în masă ale războiului din Golf sau din războiul “împotriva terorismului” prin care s-a terminat cu dreptul la viață privată, sau de alte manipulări crase ale inginerilor sociali ai lumii care doresc “să ne elibereze”.

Dacă privim spiritual, putem gândi că Dumnezeu poate a decis să termine circul și l-a mai legat nițel pe diavol. Putem avea nădejdea că aceasta a fost o încercare, un război psihologic și că oamenii s-au pocăit și Dumnezeu a ridicat ispita. Dar oare este așa? Vedem semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu? Nu, din contră! Vedem o nouă religie, o încrederea oarbă în vaccin care nici măcar nu mai este un simplu medicament care te face bine, ci este o minune a științei (ateiste, evident) care te face liber și de asemenea este un pașaport de acceptare în societatea modernă eliberată. Barbarii care nu primesc vaccinul vor fi acum ușor marginalizați și trimiși în pustie, pentru ca cei care au plecat capul și se conformează să poată să fie sănătoși (deși vaccinul oricum le promite sănătate și protecție) dar mai ales să poată avea o nouă societate, o societate în care “am învățat lucruri noi”, “obiceiuri bune”, care pot fi păstrate și post-pandemie, cum ar fi lucrul de acasă, cumpărăturile online și alte astfel de obiceiuri specifice caracterelor deviante, autiștilor fără certificat și ipohondrilor exonerați de virus și ranforsați în spaimele lor, mai ales cu ajutorul “experților” pompieri de panică.

Se înțelege că planurile lui Dumnezeu nu le putem știi noi și chiar dacă avem o anume impresie asupra lumii, realitatea să fie contrară, Dumnezeu să vadă și să urmărească mai multe. Dar noi nu avem decât două lucruri de făcut: să ne mulțumim cu ce am primit și să ne pregătim pentru un rău mai mare. Și aici fiecare înțelege ce vrea: de exemplu, nu văd cum se vor mai putea muta la țară și deveni independenți de sistem, când se vor introduce noi restricții de circulație, cei care acum au ezitări și în loc să facă ce trebuie, planifică excursii și alte prostii de astea.

Nu mai zic de cât de mult putem acum să mergem la biserică, la slujbe, să ne spovedim, să ne vedem cu prietenii, să ne întărim sufletește unii pe alții și dacă am uitat cât de rău a fost în perioada “carantinei”, înseamnă că am trecut prin necaz ca gâsca prin apă, nu am învățat nimic. Cei fără Dumnezeu măcar au învățat să folosească Zoom, să comande clătite pe internet și alte “tehnici” de cum să reziști într-o societate care interzice relațiile inter-umane directe. Dar noi, ce am învățat? Ce am schimbat în viața noastră și ce ne-am folosit din toate acestea?

Cum ar fi să pice net-ul?

Leave a comment

Nașpa, ar fi un prim răspuns. Dacă pică mai mult de 2-3 minute, chiar e nasol. Iar dacă pică mai mult de o oră este revoltă împotriva ISP-ului. Mai mult de 24 de ore, depinde de la om la om. Nu am cunoscut cazuri, nu cunoaștem cazuri, dar putem să ne imaginăm.

Eu sunt de părere că dacă pică internetul și curentul, ne trebuie maxim 2 zile pentru a avea pe stradă Mad Max. Spartul magazinelor ar fi începutul. Crimele și violurile continuarea. Totul se va mișca însă oricum prea repede pentru a putea să analizăm semnele și să ne pregătim atunci.

Se amăgesc cei care uitându-se la Imperiu zic: uite că lumea de azi nu e chiar așa de sălbatică cum o cred unii. Au fost ceva spargeri, ceva bătăi, dar în general, nu a fost Mad Max. Mă refer la acele zone în SUA unde a avut loc fenomenul SHTF. De ce zic că se amăgesc: în acele zone nu a fost o disoluție necontrolată a societății ci un haos organizat, tolerat, ținut sub control. Spargerile, protestele, bătăile nu au fost consecința incapacității statului să le rezolve, ci o metodă modernă de protest. Mai concret, datorită toleranței conducătorilor democrați din acele state/orașe, poliția a primit ordine să stea deoparte și să lase oamenii să … protesteze.

Când însă un EMP va distruge întreaga rețea electrică a unei țări și când telefoanele nu vor mai funcționa, situația va fi cu totul alta.

Dar de ce spun aceste banalități și de ce atrag atenția că “blestemat este cel care își pune nădejdea în om”? Deoarece cred că trăim exact în amăgirea că Mad Max este departe de noi și că societatea umană a evoluat foarte mult, până acolo încât ne putem pune nădejdea totală în portavocea care ne spune ce să facem și vom fi total în siguranță.

Încă de la începutul acestui articol țin să subliniez că nu sunt anti-social și nu sunt împotriva societății. Doresc doar să subliniez cât de mare este diferența între a ne pune nădejdea în societate și în a fi oameni cu adevărat liberi care nu se tem de orice situație ar putea să apară neprevăzută și sunt gata pentru orice. Sunt de acord că nimeni nu este gata pentru orice și nu poate fi gata pentru orice, dar cel puțin mental, există o diferență colosală între țăranul care trăiește în vârf de deal și are un beci și are doi saci de cartofi și trei de ceapă, juma’ de sac de grâu, ceva făină și are fântână în curte și lemne pentru foc și hipsterul care câștigă patru salarii medii, poate să mănânce cât 3 vaci la un loc în fiecare zi, dar dacă pică netul 24 de ore, e ca și cum i-ar fi luat foc casa țăranului mai înainte amintit.

Poate a venit momentul acum să subliniez ce doresc și ce nu doresc să spun prin acest articol, pe care vă rog să îl citiți cu răbdare și să tolerați incoerența și lipsa planificării lui. De altfel, din motive de sănătate este posibil să nu mai scriu deloc în viitorul scurt și acest blog să rămână idle o perioadă după care să dispară.

Sunt sigur că oricărui muritor i s-a părut că trăiește vremuri importante, seculare, de amplitudine, cum nu au mai fost și poate chiar apocalipsa. În vremea ciumei din timpul împăratului Iustinian, chiar credeau oamenii că trăiesc apocalipsa. 25% din populație a fost decimată de ciumă. În orașe, mai întâi au îngropat morții la margine, până s-au umplut cimitirele. Apoi îi îngropau pe lângă casele lor, până nu au mai făcut față la făcutul gropilor. Apoi, îi duceau pe mare și le dădeau drumul în larg. Evident unele cadavrele ajungeau la mal și nu rezolvau nimic cu asta. În cele din urmă, morții erau lăsați să putrezească în drumul mare, oriunde se găsea o mână de pământ.

Ce pare specific vremurilor în care trăim este încrederea nețărmurită a oamenilor în sistem. Au mai fost astfel de vremuri, am putea spune. Da, dar nu a existat o tehnologie prin care turmele de oi să poată fi controlate și manevrate atât de eficient. Altfel spus elasticitatea dinamicii sociale nu a fost niciodată la nivele atât de flexibile ca acum și posibilitățile de reformatare a gândirii, de manipulare a informației și de transformare a comportamentelor cum sunt în vremurile noastre – asta este într-adevăr ceva nou, despre care nu cred că ne înșelăm dacă spunem că “așa ceva nu a mai fost niciodată”.

Amintind cuvântul sistem, poate ar fi util să explic ce înțeleg eu prin aceasta, deoarece nu îmi place să fiu și să par un conspiraționist trivial care rumegă aceleași mantre ca întreaga gloată de duși cu pluta. Ca o mica paranteză, Jonathan Peageau subliniază deseori câ în vremuri de haos, când toate sunt cu susul în jos și cu josul în sus, clovnul prin specificul său de agent de inversiune, arată de fapt cum ar trebui să fie lucrurile, arată direcția corectă înspre centru – un alt concept peageauian. Prin “sistem” doresc să mă refer la centrul de greutate în jurul căruia se învârt oamenii din ziua de astăzi. Pentru știri – massmedia, pentru informații – wikipedia, pentru căutat informații – google, pentru conectat la “ce se întâmplă” – Facebook, etc. Lipsiți de exercițiul libertății, demnității și autodeterminării, oamenii de astăzi, dependenți pe toate planurile de altcineva și de altceva, sunt în realitate sclavi.

Libertatea înseamnă și să spui ce vrei și să gândești ce vrei. Se spune – pot spune unii – că nu putem cunoaște libertatea dacă nu am cunoscut lipsa ei. Total fals, zic eu. Libertatea – dacă există – nu face decât să descătușeze energiile latente ale omului și să îi stimuleze tot potențialul creativ și de iubire al omului. Vi se pare că lumea în care trăim ne copleșește prin iubirea dintre oameni și prin descătușarea energiilor creative, prin explozia culturii și a artei la cote nemai-întâlnite? Mie nu – rata analfabetismului nu a fost niciodată mai mare. Dacă tinerii știu să butoneze pe un gadget si să tasteze omg și lol, asta nu înseamnă că știu să scrie sau să citească. Dacă un om nu poate să citească o pagină fără să îl doară capul, este clar că este analfabet, chiar dacă cunoaște literele și poate să vocalizeze silabele. Iar cititul este o formă de gândire considerată de Socrate inferioară. Știm că Socrate nu a vrut să scrie nimic deoarece considera că dacă o idee nu este atât de importantă încât să o țină minte și să o explice verbal, a o scrie nu are niciun sens.

Avem așadar o problemă: majoritatea oamenilor sunt sclavi și există în prezent capacități infinite de control și coordonare a mulțimilor de sclavi. Există bineînțeles și “iluminați” care sunt conștienți de această situație și care cad în tentația iluziei că este de datoria lor să aibă grijă de sclavi deoarece sclavii sunt incapabili să se apere de virus. Și de altele, dar acum e fierbinte virusul.

În orice situație 1 plus 1 fac doi, concluziile nu sunt greu de tras și este doar o chestiune de timp până când internetul va fi luat pentru ca sclavii să înceapă show-ul. Căci pentru cei care apasă pe butoane, filmează și se distrează văzând cum toată lumea dansează pe muzica pe care ei o pun la casetofon, nevoia de a vedea ceva nou în fiecare nou episod și în fiecare nou sezon este una extrem de puternică.

Se pot face paralele foarte ușoare cu începutul comunismului. În Rusia, să zicem, comuniștii au atras pe cei care nu aveau nimic al lor și nu aveau de pierdut nimic: nu aveau proprietăți, nu aveau terenuri, nu aveau o meserie. Toți oamenii care munceau și care prin muncă ajunseseră să aibă avuții, toți cei care aveau o meserie și s-ar fi putut descurca fără probleme și fără comuniști – aceștia nu au fost atrași de partidul comunist, de vreme ce comunismul era împotriva proprietății private. Nu doar “burghezimea” a fost distrusă, nu doar marii latifundieri cu multe pământuri. Toți cei care aveau ceva, cât de puțin, au fost nevoiți să cedeze în fața statului salvator care a pus pe cel care avea o casă cu 2 camere, să se retragă cu familia lui într-o cameră și să primească și pe “tovarășul” și familia acestuia în altă cameră. Cine credeți că erau cei care populau aceste case “naționalizate”? Erau scursura societății: toți leneșii, hoții și paria care nu au fost în stare să aibă o casă a lor. Au profitat de acele vremuri tulburi și au schimbat lumea. Neavând nimic, neavând Dumnezeu, neavând o morală, neavând o conexiune cu neamul și cu oamenii din orașele și satele în care trăiau, bolșevicii erau practic suflete pribege în căutarea unui scop în viață. Parditul le-a umplut acest gol din sufletul lor, așa cum partidul în ziua de astăzi umple și sufletele a zeci de mii de activiști români de partid mari, mici și mijlocii care tânjesc la o bucățică de ciolan la viitoarea împărțeală.

Fenomenul este însă unul global. Generația Y (20-30 de ani) s-au născut într-o lume prea bună. Atât în vestul Europei cât și în SUA și în Asia. Căderea blocului comunist, terminarea războiului rece și avansul tehnologic a dus la o lume în care viața a fost suficient de ușoară și binele a fost servit pe tavă fără prea mare efort. Pe jertfa morților din al 2-lea Război Mondial și pe jertfa supraviețuitorului războiului care de atâta bucuriie că au trecut de hop au muncit apoi pe rupte pentru a face un viitor copiilor, s-a născut Brave New World – o generație care are totul pe tavă și care consideră că i se cuvine totul deoarece banii se tipăresc din buton. Să facem venit minim garantat 2000 de lei, ca să poată trăi tot omul decent – zice Pinocchio. Dar de ce trebuie să trăiască decent cel care nu a muncit nimic în viața lui și nu a plătit niciun impozit pe spinarea celui care a muncit de o viați și duce lumea în spate? De ce, Ponta, idiotule?!

UBI (Universal Basic Income) cum îi spune în SUA este un nou nivel în jocul de-a societatea modernă pe care îl va juca lumea în curând. La pachet vor venii însă și ceva “challenge”-uri. Nu vei mai avea voie să spui orice. Nu vei mai avea voie să nu porți mască. Nu vei mai avea voie să nu faci vaccin sau dacă nu îți faci vaccinul, vei fi penalizat cu 100 de puncte. Nu vei mai avea nicio proprietate, vei plăti chirie și vei fi fericit.

În schimb vei putea avea bitcoini, vei putea avea orice sex vrei tu, vei putea avea un job la distanță sau o săptămână de 4 zile, vei putea vota online etc.

Cât timp va mai merge însă internetul când toți se vor juca online, rămâne de văzut. Deocamdată, roboții nu știu să facă singuri nici pâine, nici să schimbe generatorul la o centrală nucleară, nici să repare semafoarele când se strică etc. Pe măsură ce numărul celor care fac ceva concret scade și numărul celor care “muncesc de acasă” crește, tensiunea în eco-sistemul care ține în spate civilizația așa cum o cunoaștem crește și este doar o chestiune de timp până va face poc. Fukushima  a făcut pot din cauza unui dezastru natural, însă accidentele și dezechilibrele din fibra societății cauzate de idiocratizarea generalizată își vor arăta efectul rapid și în lanț, fie ca urmare a unor cauze naturale, fie ca urmare a creșterii entropiei pe măsură ce ordinea bate în retragere.

Putem spera însă la mecanisme de autoreglare? Nu știu ce să spun la acest aspect. Cert este că câtă vreme efectele disoluției nu sunt generale și schimbarea nu este prea rapidă pentru ca reglarea să aibă loc, există unele speranțe că lumea se va adapta și devierile vor fi corectate. Sunt însă chestiuni prea generale și singurul lucru pe care doresc să îl subliniez este că o corecție a mecanismelor de control și manipulare este imposibilă deoarece puterea acestora este prea mare și nimeni dintre cei care o dețin nu o vor ceda de bunăvoie și nici nu o vor supune vreunor corecturi care să aducă la o … echilibrare. Mă refer aici, că așa cum sistemul legal a evoluat și – ne place să credem – exista un sistem juridic real și solid, departe de autocrația monarhică de acum 200 de ani, tot așa sperăm ca și puterea comunicării să ofere posibilitate de creștere și unor sinapse corectoare care să contracareze devierile dictatoriale ale forțelor cu aspirații totalitariste. Să facem însă o paralelă cu domeniul militar: ar fi deschisă o putere militară deținătoare a armei nucleare să o împărtășească cu alte puteri? Evident că nu! Secretul armei nucleare a fost cel mai puternic apărat secret. În contextul paralelei, ar putea cineva să contra-argumenteze: dar iată că și alte țări au descoperit arma nucleară, au dobândit-o și amenințarea reciprocă cu o armă așa de puternic a dus la un echilibru care deși stresant, a oferit o pace acceptabilă, cel puțin până acum. La o asemenea paralelă, nu doresc decât să spun: stați să vedem cum se termină capitolul armelor nucleare în istoria umanității, deoarece nu au trecut nici 100 de ani de la apariția lor.

În concluzie, avem noul om, “conectat” la toate “feed”-urile bune, “deschis” la minte, rupt de istorie și de tot “balastul” cu care vine aceasta, un om “global”, “conectat” la întreaga “rețea”, capabil să caute pe wikipedia care este adevărul și să caute pe Google News care sunt știrile reale și atent la Fact Checker-ii Facebook-ului care îl ajută să se ferească de fake news-uri. Avem noul om care nu mai trăieste cu familia deoarece familia este o construcție veche, obsolete, este un simbol al rasismului omului alb. Netrăind cu familia, neavând familie și intenția unei familii, am putea spera măcar că meseria și locul de muncă reprezintă pentru el un oarecare punct fix în void-ul spațiului social. Însă nici vorbă: munca este la distață/de acasă sau în cel mai fericit caz într-un birou unde nu ai voie să spui ce crezi sau orice îți vine, unde trebuie să îți cenzurezi limbajul și comportamentul și unde colegii nu sunt deloc prieteni sau oameni ci în cel mai fericit caz sunt alți player-i care s-au nimerit într-o sesiune de joc alături de tine din întâmplare, dar fiecare având propriile obiective.

Care să fie totuși centrul de greutate în jurul căruia să se învârte omul de azi? Nu mai există un centru, nici măcar ego-ul. Omul de astăzi este fragmentar, este o grămadă de bulgări care se rostogolesc împreună cu alte grămezi de bulgări aparent întâmplător prin spațiu. Ei nu se învârt în jurul soarelui, nici măcar în jurul unei planete ci sunt ghidați doar de niște raze portante ca tractor beam-ul din Star Trek și se mișcă liber doar pe canalul pe care au voie să se miște liber, orice evadare fiind anihiliată de superlaserul Death Star. Scopul lor nu este să găzduiască viață și să fie host-uri de civilizații, ci sunt materie primă pentru generatoarele unor super-oameni (sau super-boți), cei care apasă de butoane și care nu se știe ce planuri au și ce au de gând pentru umanitate.

Ne amăgim dacă ne considerăm liberi și credem că noi suntem altfel decât sclavul descris până acum. Pentru a vă da singuri un răspuns dacă sunteți sau nu un om liber, iată o simplă întrebare: dacă vi se ia curentul în noaptea asta, aveți un plan?

Cum se va termina totul

10 comments

Current events cause future trends – spune Gerald Celente.

Este greu sa faci predictii, mai ales cu privire la viitor – spune Yogi Bear.

Dincolo de cernerea produsa de virus si de dezastrul economic produs de reactia inflamatorie acuta a societatii la virus – reactie de inteles dar imposibil de contracarat, fiind o reactie in lant in care noi fiecare sutem doar cate un atom si chiar daca majoritatea atomilor ar realiza pericolul, reactia nu poate fi oprita – sa incercam sa facem cateva posibile predictii legate de cum se va termina totul.

In primul rand, este clar ca vom avea carantina. Carantina va putea fi mentinuta doar pentru o scurta perioada de timp (2 saptamani, maxim o luna). Motivele sunt clare si cred eu ca nu atat foamea cat mai ales plictiseala si regimul de temnita vor produce o stare de nestare mai ales in randul tinerilor care va face imposibila mentinerea carantinei, chiar si cu armata. Cazurile strigatoare la cer de capsunari intorsi care nu au respectat, nu denota doar indolenta ci sunt si o consecinta a faptului ca oamenii pur si simplu nu pot fi tinuti inchisi in casa decat cu forta.

Ca o mica paranteza, personal sunt inca mirat cum de partidul comunist din China inca nu a picat. Sunt ferm convins insa ca tovarasii din China au deja coliva fiarta, propaganda cu victoria asupra virusului este doar spuma marii, oamenii insa nu vor uita incompetenta, frica de a spune adevarul si pedepsirea eroilor care au infruntat sistemul din perioada de inceput a pandemiei. Insa peste asta se va suprapune criza economica, partidul rezistand la putere doar cu promisiunea cresterii perpetue …

Vom avea deci un procent din ce in ce mai mare de tineri – dar nu numai – care vor trece prin virus cu sau fara a-si da seama si nu vor mai avea rabdare si energie sa stea in casa. Toate jocurile vor fi jucate, toate serialele vazute, chiar si de pornhub se vor satura si vor cere meciuri, cluburi si petreceri. Carantina se va ridica singura fara sa fie declarata ridicarea acesteia, asa cum si instituirea se face extrem de greu si vedem in Italia ca in ciuda unor masuri drastice – comparat cu ce avem noi deocamdata – traficul a scazut doar de (sau la) vreo 40% (din ce am inteles eu, pe baza miscarii monitorizate de celulele telefonice).

Nu mai zic ca la tara la noi, chiar nu are cine sa puna in aplicare carantina, fiind 2-3 politai la mii de oameni. Vinerea trecuta dupa ce se anuntase starea de urgenta, niste tineri consateni trageau o megapetrecere la sosea cu manele, gratar de miel si bere. Nu erau multi, dar nu erau speriati de virus. Foamea, dar nu doar foamea ii va impinge pe oameni la munca si virusul va deveni plictisitor, chiar daca din cand in cand va mai lovi pe vreunul dintre noi, mai tanar sau mai batran.

Pana atunci insa socul crizei economice mai are sa treaca prin toate layerele economice si financiare. Cursul e inca stabil (cresterea e modica), produse inca mai exista din belsug in magazine (variatie la ciocolata, banane, paine etc) chiar daca nu prea mai exista faina, drojdie, conserve si alte cateva. Somajele abia incep sa se anunte, dar in agricultura e destul de munca. Mai greu cu politica, ca acum nimeni nu mai urmareste ce se intampla. Politicieni o sa aiba mari probleme sa-si vanda gogosile si sa atraga atentia oamenilor caci virusul le-a cam luat fata. Insa orice mancare in cantitate prea mare produce voma si in curand si romanii – dar si strainii – se vor cam satura de TV si de Coronavirus. Spitalele isi vor continua insa drama lor si personalul medical este pe cruce.

Dar viata va merge in continuare pe masura ce bulgarele celor vindecati sau obositi de a le fi frica de virus va creste si se va rostogoli. Daca guvernul nu se sincronizeaza cu acest bulgare si nu e atent la masurile economice distrugand economia, bulgarele asta poate sa dea si in miscari sociale de protest: manifestatii, greve si alte de-astea.

Orice criza este o oportunitate, din pacate criza actuala chiar daca ii prinde la putere din nou tot pe liberali, va fi inca o oportunitate pierduta de a reforma economia din Romania pe fundamente capitaliste. Pun blabaielile lui Orban si ale lui Catu cu acele certificate de criza pe seama spaimei de moment si a lipsei timpului ca sa isi reaminteasca abc-ul capitalismului.

Ca oportunitati pe care poate nu le vom pierde ar fi contractarea sistemului bugetar supra-dimensionat iar inchiderea de moment a granitelor poate va stimula productia interna. In plus, resetarea sistemului financiar poate fi o treaba buna, cu conditia sa nu ajungem la troc. Cresterea dolarului din ultimele zile, eu zic ca e o treaba buna si poate daca vreun beculet se aprinde acolo unde trebuie, vom reusi sa il introducem si sa il acceptam ca moneda oficiala, inainte sa ajungem la troc cand hiperinflatia va lovi atat in leu cat si in euro.

Craciunul in Venezuela

13 comments

In continuarea articolelor pe tema SHTF, m-am gandit sa ne indreptam putin atentia spre Venezuela, cu promisiunea ca pe viitor vom avea mai multe povesti din fosta Yugoslavie. Prilejul ni-l ofera un articol publicat recent pe site-ul ZeroHedge – Christmas In Venezuela: What It’s Like After Socialism Destroys Your Country – pe care il recomand sa il cititi direct in engleza, eu urmand sa trec prin el doar pe scurt.

In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre Venezuela. Situata in coasta de nord a Americii de Sud, Venezuela – ca si Romania – a fost binecuvantata de Dumnezeu cu nenumarate bunatati: geografie variata, minuni naturale, iesire la ocean cu plaje superbe, retea hidrografica bogata cu rauri mari si chiar o delta, terenuri agricole roditoare, munti cu paduri si bogati in minerale si … cireasa de pe tort (ditamai cireasa) cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu ceva gaze naturale pe langa, si de asemenea cu ceva rezerve de petrol neconvetional (bitum, petrol crud de densitate mare de diverse tipuri). Pe scurt spus, Venezuela are tot ce ii trebuie pentru o agricultura puternica atat cantitativ cat si calitativ (cafea, cacao, zahar etc) cat si pentru exporturi si produse petroliere.

In ciuda acestor bogatii, ca peste tot unde dracul rosu isi baga coarnele, Venezuela a ajuns astazi sa fie o tara in disolutie de unde cei care nu au putut sa fuga au un singur vis: sa stranga indeajuns bani pentru un bilet de avion si pentru cat sa o ia de la cap in alta parte. Am putea spune cam ca pe la noi, dar ne-am insela: dupa cum vom vedea situatia din Venezuela nu se poate compara cu raiul mioritic.

Nu vom face acum istoricul nasterii, cresterii si al prostiei care i-a adus pe venezueleni in aceasta situatie, ci doar ne vom axa pe articolul de care am amintit, incepand cu situatia actuala. In prezent, Venezuela a avut deja default la cateva scadente la obligatiuni, ceea ce face imposibila indatorarea in viitorul apropiat in ciuda tiparnitelor care tiparesc in ritm accelerat bani in intreaga lume, incad pana si o tara ca Romania unde cheltuielile depasesc veniturile de cateva decenii bune se poate imprumuta cu o rata in jurul a 4% desi nu are rezervele Venezuelei. De altfel, rezervele Venezuelei sunt singurul motiv pentru care situatia nu a ajuns inca in stadiul din Somalia sau alte tari africane intrate in starea de limbo din cauza caderii pe mana unor conducatori mafioti.

Autorul articolului (subiectul interviului) este Jose, un venezuelean din clasa de mijloc care a muncit in industria petroliera la stat (va dati seama ce inseamna asta in Venezuela daca pe la noi petrolistii se bat cu bancherii pe pozitiile de top la salariu mediu), are in jur de 40 de ani, sotie, 2 copii, 2 pisici si un caine, un SUV vechi dar bun, o casa de 150mp intr-o zona buna din Caracas. Pentru ca a trecut prin doua crize in viata lui si pentru ca e mai … ciudat (ar spune naivii), Jose este ceea ce se numeste prepper, un termen pe care nu indraznesc sa il traduc si chiar pledez pentru preluarea lui ca atare, desi noi romanii, cel putin cei de la tara, sunt prepper prin prisma starii de fapt a lucrurilor.

Pentru cei care se uita ca vitelul la poarta noua la cuvantul prepper, voi spune pe scurt ca acestia sunt o categorie de oameni care se pregatesc pentru dezintegrarea fibrei societatii sau incidenta unor evenimente naturale dezastruoase care pot varia ca efecte de la oprirea utilitatilor pentru 2-3 saptamani pana la distrugerea totala a societatii pana la punctul in care este fiecare pentru el si oamenii devin precum animalele in jungla, dupa cum am putut afla ca s-a intamplat in Bosnia intr-un articol anterior. Un prepper, in functie de cat de “profesionist” este poate sa dedice mai multe sau mai putine resurse acestui … hobby, de la pastrarea unui raft cu conserve si a unei rezerve de apa in caz ca vor fi intreruperi ale aprovizionarii hypermarketurilor sau in caz ca vine zapada, accesul la ele o sa fie dificil, pana la pregatirea de bunkere, locatii de ascuns dotate cu tot felul de rezerve alimentare, arme, combustibil etc.

In cazul lui Jose, fiind un prepper cu background tehnic, s-a gandit sa isi diversifice cunostintele si abilitatile si pe langa salariul caldicel platit de stat sa isi gaseasca si surse de venit alternative in caz ca se va intampla ceva. Se intelege ca asta a facut-o in vremuri bune, acestea fiind perioada 2004-2012, dupa cum ne spune Jose. Avand ceva bani pusi deoparte, Jose se afla in prezent in afara tarii, pregatind plecarea familiei deoarece nu vrea sa prinda perioada cand o sa inceapa impuscaturile pe strada, desi sunt deja multe locatii in Venezuela, si stirile au acoperit in general mai ales aceste evenimente, unde deja politia nu mai poate face fata situatiei sau lipseste total.

Cu privire la sarbatorirea Craciunului, Jose descrie cum se petrecea aceasta sarbatoare intr-o tara catolica din America Latina in perioada de liniste cand toti aveau de mancare, cand copiii primeau ultimele modele de jucarii, cand familiile calatoreau la plaja in minunatele statiuni de la ocean. Pentru ca nu am mentionat, poate ar fi bine sa o fac aici: pe langa bogatiile mentionate, Venezuela mai are si o clima tropicala ideala – astazi in Caracas sunt 22 grade.

In prezent, desi este una dintre tarile cu cele mai mari rezerve de petrol, doar cei bogati isi permit sa mai foloseasca automobilul. Doar cu vreo 2-3 ani inainte, pretul benzinei in Venezuela era subventionat de stat si era mai ieftin ca pretul apei.

Masa de Craciun pentru venezueleanul de rand in ziua de astazi a fost fasole sau orez (si acela greu de gasit). Cei mai instariti au avut si salata de sunca, de unde alta data mancau jampon de porc. Si faina este scumpa, fiind o raritate.

In cartierul unde locuieste Jose, de unde in alti ani de Craciun strada era plina de copii si casele erau frumos decorate cu luminite, acum strada pare bantuita de stafii, majoritatea fiind deja plecati in afara.

Cu privire la cadouri, putini sunt cei care isi mai permit sa le cumpere la copii jucarii sau haine, toti banii mergand pe mancare la limita supravietuirii.

Aici as face o mica paranteza, fiind uimit de paralela intre situatia din Romania ceausista si Venezuela de astazi: si ei au tichete si marfa lipseste. Somajul este insa mare, nu toti au de munca, rata somajului fiind de peste 26%. Tovarasii insa o duc putin mai bine ca plebeii: membrii de partid si votantii partidului primesc “bonusuri” (un fel de ajutoare europene de la noi de astazi). Ca si la noi atunci, si la ei astazi de vina sunt imperialistii americani si dusmanii de clasa, burghezii care vor sa vanda tara americanilor. Ca si la noi pe-atunci, trocul de bunuri si servicii este o supapa care mai permite cat de cat o coeziune sociala. Unele familii, organizeaza “garage sales” cu bunurile acumulate in vremuri bune si astfel unii parinti isi mai permit sa cumpere copiilor jucarii second la preturi cat de cat acceptabile.

Cei care si-au permis, pentru Craciun si pentru traiul de zi cu zi, cresc pui, avand insa stresul ca acestia le pot fi furati oricand. Ca si pe la noi, exista speculanti: cei care au bani, cumpara intr-un cartier sau intr-un oras toata marfa de la magazin si o vand la supra-pret ulterior (cam ce faceau vanzatorii si gestionerii magazinelor de stat de pe la noi care pastrau in spate o mare parte din marfa si o vindeau ulterior la cunostinte pe preturi umflate).

Ca o mica paranteza, atunci cand cheltuielile depasesc veniturile la nivel de stat si cand nu mai gasesti fraieri sa te imprumute, prima lovita este moneda nationala care devine foarte slaba. Prin urmare, daca nu esti o tara care sa isi produca tot ce are nevoie, toate marfurile de import sunt la preturi exorbitante. Pentru a ascunde situatia, guvernul obliga insa comerciantii sa limiteze preturile, de unde incet-incet toata economia libera capituleaza, ramanand doar statul. Preturi controlate, marfa putina, duc inevitabil la coruptie, furt, specula, lipsa marfurilor fiind principala problema. La fel cum la noi existau bani dar nu aveai ce sa faci cu ei deoarece nu exista marfa, tot la fel se intampla in Venezuela unde socul este insa mult mai puternic, neavand in spate decenii de comunism in care lumea sa se adapteze si in care statul sa isi puna cat de cat la punct o retea de aprovizionare macar cu bunurile de necesitate maxima cum ar fi alimentele de baza, medicamentele, incalzirea, etc, adica tot ce e necesar pentru o minima supravietuire.

In final as dori sa inchei cu un fragment despre o cumpana prin care a trecut sotia lui Jose cand era cat pe ce sa fie omorata de o gramada de oameni care au dat navala la … lapte praf:

Sotia mea se afla ca de obicei intr-un supermarket cu cateva zile in urma, cand dintr-odata doi angajati au inceput sa aranjeze nervosi lapte praf pe rafturi. Laptele praf este unul dintre cele mai de pret alimente in Venezuela, mult mai mult decat laptele lichid, din motive stiute doar de venezueleni si pe care nici eu nu pot sa mi le explic desi sunt venezuelan. Poate pretul scazut si faptul ca poate fi pastrat pentru o perioada mai indelungata.

Deci erau cativa soldati care pazeau supermarchetul si cereau oamenilor sa stea la coada. Dintr-odata, un numar mare de oameni a dat navala in supermarket si a impins la o parte cei doi angajati care au fost calcati in picioare de gramada de oameni. Sotia mea a luat copilul intr-o parte cu un moment inainte ca gramada sa calce si peste el. Speriata de scena, cum a putut sa se miste s-a dus langa un soldat. Copilul meu s-a uitat la soldat si a intrebat cu vocea lui slaba daca poate sa ii ia si lui niste lapte pentru cereale. Soldatul s-a uitat jos la copil si a dat din cap ca nu poate inghitind in sec, uitandu-se la sotia mea cu o privire neputincioasa.

Inside a looted supermarket in Maracay, 100km from Caracas on February 25, 2014. President Nicolas Maduro convened talks Wednesday with a cross-section of Venezuelan society in an attempt to end three weeks of sometimes deadly anti-government protests in the deeply divided country. AFP PHOTO/DIARIO EL PERIODIQUITO

 

PS: am uitat sa zic doua vorbe si despre armata; foarte ciudat ca intr-o astfel de situatie, armata inca mai protejeaza dictatura; nu poate fi aceeasi situatie cu cea de la noi din perioada comunista: spalarea pe creier un timp indelungat, introducerea fricii si a securitatii care sa controleze si sa sperie toate clasele, teama de “fratele mai mare” de la rasarit care poate interveni etc. Pana nu mai mult de vreo 5-6 ani, Venezuela era o tara normala, cum este Romania astazi. Cum de a ajuns armata / politia si intreg sistemul de stat sa nu miste un deget si sa perpetueze acest dezastru? Prin coruptie: generalii din armata au propriile afaceri si au acces la un curs oficial subventionat de stat, cu totul altul decat cel de la casele de schimb. Pe scurt, este un fel de mituire oficiala: guvernul permite unor companii (ale generalilor) sa cumpere valuta la un curs oficial (sa zicem cum ar fi la noi un EURO de 2,3 lei) pentru a putea cumpara marfa din export si pentru a o distribui in tara. Astfel, toata lumea face bani (generalii, subalternii si soldatii sunt foarte bine platiti).

Un dezastru anunțat

7 comments

Nu este greu de prevăzut că la viitorul mare cutremur care va lovi România conform științei (chiar dacă știința imprecisă a fizicii pământului), vor muri mai mulți oameni decât trebuie.

Zilele acestea se sărbătoresc 2 ani de la Colectiv și revolta din acele momente din păcate încă nu a schimbat nimic în societatea noastră în ciuda evenimentelor și optimismului unora ca urmare a acestor evenimente. Presa tot trage semnale cu privire la incompetența și prostia autorităților în gestionarea crizei.

Evenimentul Colectiv, pe cât de tragic, a fost totuși unul izolat, cu puține victime. Cutremurul mare când va veni, va face însă mii de victime. Ca la orice cutremur, sunt două tipuri de victime: cele din momentul cutremurului (clădiri care cad, obiecte care zboară prin casă, tencuieli, cărămizi care se desprind și cad în cap la lume) și cele de după cutremur ca urmare a exploziilor de gaze, a focului, a infecțiilor etc.

Cele din a doua categorie sunt vieți care pot fi salvate într-un stat serios căruia îi pasă de viața cetățenilor și ia măsurile care trebuie când trebuie atât pentru a pregăti infrastructura și a rezolva problemele clare care sunt și care vor duce la pierderi sigure de multe vieți (clădiri cu bulină, infrastructură cu riscuri).

Din păcate, conducătorilor noștri nu le pasă de viitoarele victime, de vreme ce nu le-a păsat nici de victimele de la Colectiv când din teama de a arăta deficiențele și incapacitatea României de a trata bolnavii, au refuzat chiar ajutorul altor state care s-au oferit să ne ajute când a fost cazul.

Faptul că urgențele noastre nu sunt pregătite pentru următorul cutremur este dovedit cu fiecare furtună, mai ales în ultimul timp. Ieri a fost iar furtună în București și echipele de intervenții nu au făcut față, fiind multe evenimente unde nu a avut cine să se mai ducă, toți fiind prinși deja chemați pe teren. Dacă la o amărâtă de furtună nu facem față, unde în cel mai grav scenariu a căzut un acoperiș peste o mașină sau un pom stă să cadă, cum vom face față când vor fi zeci de clădiri căzute cu oameni îngropați în moluz care așteaptă să fie salvați și când nenumărate incendii vor izbucni în tot Bucureștiul?

Dar nu doar echipele de intervenție nu sunt pregătite, ci și spitalele și pompierii. În general nu sunt un adept al cheltuielilor și al extinderii aparatului bugetofag, însă este strigător la cer că partidul angajază plimbători de hârtii și directorași pe la tot felul de agenții și institute inutile și fără niciun rost din administratia publică dar și peste tot pe unde poate, pe când tocmai unde e nevoie, la pompieri, la ISU și la altele stăm atât de jalnic.

Paza bună trece primejdia rea, însă noi deși știm că urmează un cutremur mare care va face multe pagube, nu suntem pregătiți deloc și nu avem niciun plan. Iată deci de ce vom avea mii de morți și sute de mii de răniți care vor muri aiurea la viitorul cutremur, doar pentru că în loc să angajăm pompieri și să cumpărăm tot ce ne trebuie pentru viitorul cutremur care va veni sigur și va veni în curand, noi cumpărăm aiurea patrioate ca să nu mai zic de cât se fură cu salariile mărite ale tovarășilor și cu proiectele dedicate pentru companiile de partid.

Până să ne invadeze rușii, mai bine ar pregăti armata pentru intervenții specifice unui cutremur mare care distruge multe clădiri, dă jos cu poduri, produce incendii în fabrici, depozite sau în casele oamenilor.

Ce înseamnă dreptul la port-armă în situații de criză

Leave a comment

Tweet-ul de ma jos este îndeajuns ca să arate ce înseamnă dreptul la port-armă

Pentru cei care nu înțeleg, iată explicația: pentru că a venit Irma, mare parte din Florida fiind evacuată, ca peste tot, și prin America sunt hoți care vor să dea lovitura. La astfel de femoneme meteorologice, din cauza neprevăzutului, există mereu o zonă buffer între teritorii aflate sub avertisment și ordin (recomandare) de evacuare și zonele unde chiar o să fie probleme atât de mari încât hoții să nu poată să iese la plimbare prin apele de pe stradă.

Cum forțele de ordine sunt acum focusate pe salvarea celor cu probleme, paza magazinelor este ultima lor grijă. Oportuniate pentru hoți. Nu tocmai, însă! Așa cum există hoți care au curajul să ignore avertismentele, tot așa există și cetățeni onești îndeajuns de nebuni să rămână în fața tăvălugului apelor și dacă tot nu mai sunt nevoiți să meargă la serviciu … iată cu ce se ocupă: fac miliții care mențin ordinea și siguranța bunurilor și a oamenilor.

Evident există un buffer și pe acest spațiu care delimitează bunele intenții cu relele intenții și există o dinamică în funcție de cum evoluează situația. Dacă Koreea de Nord dă cu EMP-ul și toată SUA rămâne fără power grid, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dar până una alta, dreptul la port-armă nu va fi prea curând interzis în SUA …

1 2