Satanism la Grammy Awards

“De ce ziceți că vine sfârșitul? Pe vremea noastră când eram tineri, aveam Iron Maiden și iată că sfârșitul nu a venit” – sunt unele comentarii (cu aproximație) la postarea contului ClownWorld de pe Twitter cu secvența lui Sam Smith de la faimosul (zice-se) festival muzical.

Printre cele mai faimoase răspunsuri ar fi cel al lui Elon Musk: “end of days vibes”

Evident că Musk este ironic deoarece el este ateu și nu crede că există Dumnezeu și antihrist. De aceea s-a și costumat în Satan de Halloween în 2022, pozând mândru peste tot cu costumul său de 7500$ care are pe fruntea fiarei o cruce întoarsă.

Faptul că răspunsul lui Musk este ironic, îl vedem dintr-un alt comentariu la același thread: “dacă ăsta e satan, nu avem de ce să ne temem”.

Una peste alta, darea pe față a închinării la Satan, deși nu este ceva nou, este o modă MAINSTREAM. Dacă acum 20 de ani (pe vremea Iron Maiden) satansimul era fringe – un curent marginal specific adolescenților rebeli, folosit de rockeri care nici măcar nu erau interesați ci doar foloseau satanismul doar pentru că era atât de anti-creștin încât atrăgea atenția și astfel primeau publicitate gratuită, acum satanismul este prezent peste tot, de la Grammy-uri la Forumul Economic Mondial. De altfel Jay Dyer a detaliat de nenumărate ori prezența unor practici sataniste atât la Hollywood cât și în rândul elitelor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

Schimbă claxoanele ceva?

Pseudo-revoluția camionagiilor (truckers) din Canada este încă o dovadă cât de lame au ajuns canadienii. Nici de o revoluție nu sunt în stare! Nu că românii ar fi … Dar în timp ce ei stau ca proștii și claxonează, nu fac bani. Dacă nu fac bani, o să moară de foame. Între timp, Trudeau și alții din elita globală întunecată, fac ședințe, analizează și se gândesc ce rele să mai toarne peste omenire după plandemie și hiperinflație. Probabil dilema curentă a elitelor este dacă a venit timpul de război nuclear sau încă e suficient să ne mai frecăm între noi cu tancuri și puști?

Totul e calculat inginerește – ce model, cât prezice că va reduce din populație în cât timp. Totul are scopul ca să omoare oameni și să facă loc miliardarilor și conducătorilor lumii pentru terenuri de golf și pentru vânători în păduri virgine, unde nu sunt melteni primprejur să îi amenințe cu furcile.

Nimic nu e întâmplător din ce vedem că se întâmplă în lume, chiar dacă televiziunile au cam ocolit să transmită această manifestație/mișcare/pseudo-revoluție sau cum i-o zice.

În primul rând, camionagii sunt una dintre cele mai vaste categorii sociale din SUA – cum nu se mai produce nimic, a rămas transportatul junkurilor produse de chinezi pe care lumea le comandă pe Amazon. Problema este că această categorie va fi eliminată complet în 5-10 ani de tirurile automate. Trecând peste vrăjala că convoaiele acelea o să aibă nevoie de operatori umani, că tranziția va dura, că nu se poate peste noapte blah, blah. Realitatea este că o mare felie din acestă categorie va zbura, așa cum agricultorii au cam fost rași când s-a introdus tractorul. Cum așa ar zice careva? Că iote, avem agricultori. Avem, poate avem 1-2%, dar înainte de tractoare erau 95% și avea puterea să facă praf fabricile de tractoare dacă gândeau și dacă li se aprindea beculețul. Evident, schimbarea era inevitabilă, dar una e să te trezește peste noapte fără meserie și alta e ca un tată agricultor să-și pună fiul să devină tractorist deoarece este clar că tractoarele vor fi viitorul …

În al doilea rând, camionagii sunt puțin sălbatici. E o meserie pentru singuratici care se controlează, până nu se mai controlează cum au făcut cei 2 camionagii pe plaiuri mioritice, tată și fiu, care ofticați fiind de un alt conducător de autovehicul, l-au făcut acordeon, coordonându-se prin stație – cel din față a frânat și cel din spate nu a frânat. Este doar chestiune de timp până protestul se va transforma în măcel și vor trimite tunurile de apă peste ei.

Vor renunța însă sau nu la mandate? E posibil să cedeze, deoarece oricum se renunță la vaccinare cam peste tot deoarece s-a văzut că nu ajută, ba chiar cei care sunt vaccinați fac sigur omicron și nu toți fac ușor. Prin urmare, politicienii oricum nu știu cum să o dea întoarsă și cum vedem la noi, se fac că plouă și reduc restricțiile treptat, suflând în iaurt că au scăpat netrași prin furci, deși și-au bătut joc de oameni. Camionagii canadieni nu prea se pricep însă la trasul prin furci, sau cel puțin nu deocamdată. Din ce știu însă, liderul Quebecului a făcut deja apel la renunțarea la certificatul de vaccinare dar Trudeau nu poate să facă un pas înapoi – este prea mândru și prea încrezător în puterea lui.

Viitorul protestului este incert, iar partea cu gofund-ul care le-a confiscat donațiile este încă un semn că Marele Reset controlează tot ce ține de finanțe de la bănci, paypal, visa până la site-uri private de donații gen patron sau gofundme. Este firesc ca oamenii să se mute pe crypto ceea ce va agrava situația băncilor centrale și ale statelor în general, mai ales dacă va crește numărul de tranzacții și crypto va fi folosit macar pentru un procent din plata serviciilor. De aceea încearcă să lanseze fiecare țară o monedă crypto oficială, pentru a oferi o infrastructură tentantă pentru utilizatori și a sifona astfel interesul și atractivitatea rețelelor distribuite independente, cum este Bitcoinul. Nu m-ar mira să auzim din ce în ce mai des apeluri la interzicerea acestei monede, dar așa cum a fost cu Brexitul, oricât de strânsă este o menghină, mereu există un șurub care să o slăbească și să lase pe cei care se zbat să scape.

Au trecut deja 9 zile de proteste și nu s-a schimbat nimic. Există o aparentă unitate a poporului în jurul camionagiilor și canadienii văd că sunt mulți împotriva sistemului. Dilema mea este cum de furia și rebeliunea oamenilor este atât de moderată încât în afara de fâlfâit steaguri și strigat sloganuri, protestatarii nu fac altceva? Asta nu îmi sună bine, mă așteptam ca după o zi, două, toată Canada să iese în stradă și să ocupe parlamentul, guvernul etc. Câtă vreme guvernanții i-au umilit de câțiva ani buni și i-au tratat ca pe niște oi proaste, mai au toleranță pentru o adunătură de bolnavi mintali și ingineri sociali care nu se gândesc la nimic altceva decât la reducerea populației?

La mulți ani

Vroiam sa adaug si “la revedere” deoarece vreau sa cam tai spre zero activitatea pe blog din lipsa de motivatie. Parte din aceasta lipsa este ca multi fac mai bine ce fac eu si pentru cunoscatori dau doar un nume – Radu Theodoru.

Doresc acum sa clarific cateva “loose ends” din articolele anterioare, cel putin asa cum le percep eu ca fiind loose si pe care aveam de gand sa continui niste articole mai largi.

Vanga si extraterestrii

In primul rand, pe profetiile lui Vanga, cea cu extraterestrii, exista unele semne de intrebare. Jay Dyer zice ca elitele ar avea pregatit un mare show legat de extraterestrii. Ideea de baza este ca un razboi cu un dusman necunoscut este cel mai tare razboi pentru complexul militar-industrial-tehnocratic. Pe langa componenta de subminare a traditiei – ca sa fim blanzi in exprimare – o invazie extraterestra regizata ar … ajuta la unitatea in diversitate a tuturor cetatenilor globului. Adica am avea un dusman comun, un pericol comun, ne-am uni si mai mult impreuna nu impotriva unui virus care face ravagii in toata lumea mai putin in Oltenia, ci impotriva invadatorilor din spatiul necunoscut. Pare inimaginabil sa concepem ca un asemenea scenariu va avea vreo sansa de pus in scena, dar puteam spune acelasi lucru acum 2-3 ani despre plandemie – cine sa puna botul la asemenea gogomanii? In cazul alienilor, vor fi suficiente cateva efecte speciale pe ici pe colo, alinierea presei si a influencerilor si apoi putem avea o invazie extraterestra asa cum am avut o aselenizare din studio.

La ce bun insa un asemenea show, ne-am intreba? Doar starnirea sentimentului de unitate nu ar fi mare branza. Ei bine, un show cu extraterestrii ar fi etapa ultima de cedare a suveranitatii statelor deoarece va trebui sa alcatuim o armata globala care sa lupte cu acestia si prin urmare toata energia va fi focusata pe aceasta lupta.

Vi se par socante si total irealizabile asemenea scenarii? Cand il ascultam in anii 2000 pe Alex Jones cum ca pregatesc un virus care va fi lansat in intreaga lume si vor lansa apoi vaccinare periodica prin care sa controleze populatia, si mie mi se pareau lucruri exagereate in lumea din 2000 care era de 100 de ori mai normala ca lumea de astazi.

Tentative de “pregatire” si de mutare a narativului legat de ozn-uri si extraterestrii din trivial si conspirational tembel inspre mainstream este o operatiune cu bataie mai lunga. Asteroidul acela ciudat si astronomul evreu care a lansat ipoteza ca e artificial este de exemplu o etapa. Exoplanetele si entuziasmul care va urma acum cu lansarea James Webb vor adauga la normalizarea opiniei ca extraterestrii este musai sa existe. “Declasificarea” unor “documente secrete” cu niste luminite ciudate dar nimic prea relevant, sunt de asemenea etape in schimbarea parerii generale a oamenilor cu privire la ozn-uri si extraterestrii. O generatie crescuta cu filme SF si cu jocuri in realitatea virtuala este acum gata sa primeasca si aceste noi revelatii de la elitele mondiale si scopul l-am mai mentionat.

Este la nivelul unei logici elementare ca descoperirea extraterestrilor poate avea doar doua directii – o invazie / contact direct care ar presupune nave cu puteri si capacitati magice sau contact prin radio sau alte tehnologii ale unor transmisiuni. Navele trimise de extraterestrii nu pot fi automate ci trebuie musai – din punctul meu de vedere – sa aiba alieni in ele. Daca extraterestrii pot trimite nave autonome, cerul ar fi deja plin de ele. Prin urmare, un contact direct ar fi doar logic in scenariul in care noi pamantenii am fost cumva izolati de lumea exterioara care e plina de extraterestrii care au evoluat foarte mult. Am mai tratat subiectul si am detaliat cum existenta unei singuri civilizatii (altele decat noi) ar presupune existenta unor miliarde de civilizatii din cauza imensitatii spatiului. Viata fie este unica fie este abundenta si rezilienta, fiind plin universul de ea. Dar deocamdata, toate teoriile legate de conditiile necesare vietii (atmosfera, apa, pozitie ok in jurul unui soare bland) s-au evaporat o data cu depistarea apei pe Marte. Cum Marte are apa, cum Marte are atmosfera si a avut una chiar mai consistenta, care putea ajuta la dezvoltarea vietii, faptul ca nu sunt urme de viata pe Marte dovedeste cel mai clar ca viata este unica si exista doar pe pamant. Ba mai mult, nu doar ca Marte se afla in zona goldilike (din punctul de vedere al “expertilor”) dar cum Pamantul a avut deja viata si cum nu este exclus ca impactul cu asteriozi sa fi “ajutat” insamantarea Marte cu ceva seminte de pe Pamant, in tercutul in care Marte avea atmosfera si avea apa si conditii mult mai optime ca astazi, este zic eu evident ca in ciuda conditiilor favorabile, Marte nu a putut gazdui viata. Prin urmare teoria goldilike a pierdut un prim candidat.

Infrastructura de control

Am mentionat repetat ca “certificatul” nu este altceva decat infrastructura de control. Ce doresc sa spun prin asta? Am explicat ca de facto certificatul este un act de identitate global si am directionat catre documentul de standardizare a acestuia pe site-ul OMS la care au participat bancheri, politicieni, psihologi, informaticieni, elite, sociologi si … bineinteles ceva doctori. Din protocolul standardizat de elaborare si comunicare intre certificate, este evident ca acesta este un act de identitate global care poate fi folosit cu orice scop. Nu va dura mult pana certificatele vor inlocui buletinele deoarece oricum vom avea nevoie de ele peste tot si cum certificatul este “modern”, dezvoltat pe baza unor tehnologii moderne nu ca buletinul antic de plastic, trecerea va fi aplaudata de oi. Ce “cool” sa ai buletinul pe telefon sau tatuat pe mana sub forma de QR, sau printat pe o foaie. Dar cum va fi posibil asa ceva? Prin biometrie. Tehnologia exista deja.

Iata insa si un alt exemplu al infrastructurii de comanda si control dezvoltata cu ocazia plandemiei. Certificatul este doar o componenta, dar mecanismul de control functioneaza mult mai complex si are diverse tentacule. Franta reduce perioada de carantinare la 7 zile (de la 10). Motivul ar fi – vezi Doamne – economia! Este la mintea cocosului (care are 2 neuroni) ca daca 7 zile sunt la fel de sigure ca 10 zile, carantina e inutila oricum. Cum de doctorii stiau ca e ok si 7 zile si daca se poate reduce aceasta perioada, de ce s-a mai introdus initial. Parametrii astia nu sunt ajusabili arbitrar din motive economice ci teoretic toate masurile trebuie sa aiba explicatii medicale. De exemplu, cand iei antibiotice, doctorul iti zice clar – trebuie sa iei minim 5 zile. Nu exista posibilitatea sa iei 2 zile ca sa poti bea mai repede, asa cum vin ei acum cu explicatia ca economia trebuie sa mearga mai bine si trebuie sa ciopartim carantina. De altfel, masura e la fel de ilogica ca interzicerea libertatii de miscare dupa o anumita ora – acesta este doar un exercitiu de control, o obisnuire a oilor cu masuri coercitive, pentru a putea fi “incurajati” sa respecte pe viitor masuri si mai drastice.

Exista deci un tango al intensitatii masurilor, explicatia oficiala fiind ca – vezi Doamne – ne ajustam la situatie. Dar situatia este ca aceasta boala are o rata de mortalitate infima, mult mai mic ca alte sute de boli si tot circul asta este aberant si penibil – nu e nevoie de nicio masura, toate sunt doar aburii unui praf toxic care inoculeaza mintile oamenilor si ii obisnuieste cu vremurile unui intuneric secular pe care si-l doreste satana, prin constructia unei dictaturi tehnocratice globale.

Razboi nuclear

Nu am prea tratat acest subiect deoarece nu exista nimic de tratat despre el – daca vine, e nasol. Daca nu vine, oricum vedem ca e nasol. Am comentat mult despre riscul existential al SUA din partea Chinei. China de asemenea este obligata – pentru a supravietui – sa ocupe Taiwanul. Exista unele constrangeri naturale care imping obligatoriu China spre ocuparea Taiwanului (si apoi a Indiei). Partidul ca sa supravietuiasca in China are nevoie fie de satisfacerea poporului in crestere (dar asta e imposibil, pentru ca satisfactia oamenilor sa creasca cu 5% pe an, China ar trebui sa aiba o cresterea PIB-ului de 500% de la an la an (din cauza numarului mare al populatiei). Apoi, dupa cum stim, la pachet cu prosperitatea economica, vine si obisnuinta cu binele si extinderea orizontului. Dupa un apartament si un job cu un salariu bun, chinezul isi doreste o masina buna. Apoi isi doreste un BMW. Dupa ce are si apartament si bani de meditatie pentru copii, chinezul de rand mai vrea sa marga si in excursii in strainatate. Mereu si mereu asteptarile oamenilor cresc si dorinta de realizare pune presiune masiva pe partid care trebuie sa produca fericire pentru peste un miliard de oameni. Cum o sa oboseasca si partidul sa fie atat de eficient, mai ramane varianta unitatii in lupta cu raul care vine din afara – “imperialistii capitalisti” cum erau la noi. Ori pentru chinezi, Taiwanul este evident un obiectiv national major care are rolul sa consolideze constiinta nationala si sa solidifice adeziunea poporului la partid, pentru ca poporul sa uite crimele si mizeria morala in care zace China si deficitul cultural fata de vest din cauza lipsei coloanei vertebrale. Altfel zic, populismul necesita sa fie alimentat pentru a elimina “alunecarile” spre aspiratii de independenta a gandirii.

Dar daca SUA stau cu mainile in san la ocuparea Taiwanului, pe cat de indiferenti sunt americanii, sentimentul de infrangere in cazul cedarii Taiwan-ului va fi de 1000 de ori mai puternic decat fuga rusionasa din Afganistan de care aproape au uitat. Spre deosebire de Afganistan, taiwanezii doresc sa se apere si au nevoie de sprijin minimal al SUA.

SUA a ajuns intr-o situatie atat de penibila incat chiar lideri militari trag semnale de alarma si lanseaza predictii sumbre cu privire la viitor. Cumva multi in SUA deja se vad infranti, sau simuleaza infrangerea pentru a stimula cheltuielile militare. Exista o mica minoritate in panoplia analistilor (Peter Zeihan e unul, Jim Rikards altul) care zic: la fel ne-am temut si de japonezii in anii 90 ca o sa domine economic lumea si o sa ne surclaseze, dar iata ca nu s-a intamplat. Intre timp insa SUA au renuntat la productie si au lasat companiile sa fuga in China. Povestea e lunga, ce doresc doar sa subliniez este ca daca incepe un razboi probabil va incepe simultan si in Taiwan si in Ucraina. Caz in care, lucrurile fiind clare, SUA vor trata cele doua evenimente ca un nou Perl Harbor si vor trece direct la nucleare. De altfel, nu stiu daca SUA pot sa faca altceva decat sa lanseze nucleare intr-un razboi cu Rusia sau China.

Razboiul prin proxy-uri nu mai este suficient, deoarece SUA au impins deja spre Rusia cel putin, proxy-urile pana in curtea rusilor. In cazul Chinei, sa zicem ca in ultimul timp i-au cam calmat cu acele insule pe care chinezii le-au luat cu japca si le-au declarat teritoriu chinezesc, dar americanii au tot trimis nave pe-acolo incat acum nu mai auzim nimic, semn ca chinezii pur si simplu au pierdut pe acest front tentativa de umflare in pene fara a trage un glont. Dar gloante au cam inceput sa traga si in India, la granita. India in ciuda dificultatilor terenului, este dupa Taiwan principala directie de expansiune si este inevitabil un conflict.

Trump presedinte

Pana in 2024 mai e mult, dar la americani vor fi ceva alegeri in 2022 care pot duce la schimbarea puterii. Peste 30 de senatori si toti deputatii vor fi schimbati in noiembrie. Din cauza Bidonului, democratii sunt in alerta. Miliardarii, retelele sociale si televiziunile se vor mobiliza ca eroarea din cazul lui Trump sa nu se mai repete. Dar vor reusi? O schimbare de putere in SUA pare un mic element pozitiv pentru 2022 dar nu cred ca republicanii sunt prea diferiti de democrati in ceea ce priveste politica si nu cred ca au putere sa schimbe trendul – disolutia economica si sociala a SUA si prin deviere a intregului imperiu Anglo-american din care si noi suntem o periferie.

Darurile lui Moș Crăciun

A cam trecut Crăciunul și cam toți copiii fac bilanțul darurilor primite de Moș Crăciun. Majoritatea sunt probabil nemulțumiți. A mulțumi un copil care nu are lipsuri este misiune imposibilă chiar și pentru Moșul. Ce ar putea să îi aducă dacă oricum are parte de orice își dorește? Este suficient să plângă și primește. E suficient să ia un 10 și se crede îndreptățit să ceară ultimul titirez apărut pe piață. Dl Goe este prototipul copilului de pe meleaguri mioritice de ieri și de azi, poate chiar mai mult pe meleaguri mioritice decât în cultura pe care o importăm – vrem-nu vrem – și încercăm să o imităm de vreo 30 de ani.

Este deprimant să fii Moș Crăciun în ziua de astăzi. Nu atât copiii sunt problema cât părinții. Căci în cele din urmă copilul este un produs. Fără a intra în lamentări inutile, trebuie să observăm că puțini sunt părinții care se abțin să nu dea totul copiilor. Prin totul înțelegând tot ce ei cer. Și astfel se nasc domni goe în serie care vor cere peste 5-10-15 ani Universal Basic Income și vor avea minime noțiuni despre capitalism – vaca din al cărui lapte produs până acum vreo 20-30 de ani încă trăiește omenirea.

Practic capitalismul a supraviețuit doar în contrast cu socialismul falimentar al URSS. Doar văzând dezastrul sovietic, s-au concentrat americanii și au împins capitalismul până la anumite extreme. Apoi, după ce capitalismul a câștigat, totul s-a dus de râpă. Nemai-având un pericol existențial SUA au deraiat de la principiile fundamentale care i-a dus unde i-a dus și s-a ajuns la ceea ce astăzi numim corporatism – puterea corporațiilor domină peste puterea statului, corporațiile conduc lumea prin deciderea alegerilor, șantajarea politicienilor (vezi Epstein), cumpărarea acestora și în general prin controlarea tuturor organizațiilor politice, atât la nivel statal cât mai ales la nivel suprastatal unde controlul este chiar mai facil.

Întorcându-ne la Moș Crăciun nu pot să nu-mi exprim durerea – uitându-mă înainte – la chinul prin care vor trece domnii goe de astăzi în viitorul apropiat când plandemia își va da masca jos și prigoana va fi directă, văzută, explicită și programată. Prin prigoană înțeleg ducerea la capăt a tuturor măsurilor care au ca scop reducerea populației și descurajarea nașterii de copii. Prin boală și distrugerea serviciilor sociale se va reduce media de viață, prin creșterea vârstei de pensionare vor fi distruși cei bătrâni și care altfel ar începe doar să consume, iar prin vaccinuri și alimentație vor fi distruși copiii și tinerii. Descurajarea familiei se va face prin măsurile deja începute: inflație, reducerea producției de bunuri de larg consum și alimentare, scumpirea energiei și creșterea accelerată a prețului întregului lanț de producție, prin carantine se vor produce tot felul de sincope în lanțul de distribuție, care vor avea ca efect tot creșteri de prețuri și o stare generală încertă. Apoi, prin așa numitul Green Deal, se va reduce consumul de cărbune și gaze și prin urmare energia electrică va fi în viitor o resursă limitată dedicată “sectoarelor vitale”. Pentru cei care se vor prinde de cum merg lucrurile și vor încerca evident să devină independenți mutându-se la țară li se vor pune tot felul de piedici, cum vedem măsurile gen maxim 5 porci, care vor ajunge 2 în 3-4 ani, tăierea consumului de lemn (pentru mufarea la rețeaua electrică căci gazele o să fie oricum reduse și ele), interzicerea folosirii de utilaje agricole etc.

E vremea aici de o paranteză. Din hazadrul vieții mi s-a întâmplat acum 2-3 luni să merg vreo 15 minute în mașină cu un trompetist de cântă la înmormântări la țară prin sudul Olteniei. Din vorbă în vorbă, vedem pe stradă un măgar și apoi pe câmp un țăran cu motosapa și eu mă arăt entuziast. “Uite, ăstuia nu îi mai trebuie măgar” remarc eu, sau ceva de genul. Ca și cum mare muncă face măgarul oricum … El zice: “las’ că-l văd eu pe ăsta când or tăia ăștia și mașinile astea”. “Păi?” – răspund eu nedumerit gândindu-mă că se referă la faptul că nu va mai fi motorină pentru ele. “Pai cum a fost cu porcii o să le interzică și pe ăștea …” răspunde el. La interzicerea motosapelor nu m-am gândit niciodată, dar temerile organice și mirosul vremurilor al acestui tatae care a cântat la capul multor morți la viața lui m-a făcut să mă gândesc serios dacă are rost să-mi cumpăr și eu una. Deocamdată, nu.

Ce se va întâmpla cu Moș Crăciun pe viitor? Așa cum am văzut bradul din seringi, la anul Moș Crăciun va aduce acadele cu vaccin în ele. Distribuirea vaccinului în viitorul apropiat va lua multe forme. Se va depăși ancestrala metodă de inserție prin acul de seringă, deoarece lumea se va plictisi de ea și va fi mai greu de vrăjit să tot deschidă “fereastra” la umăr pentru rapelurile periodice (râdeam de Câmpeanu la primul vaccin – când colo, el știa ce urmează …).

Semnele acestei transformări ar fi tocmai medicamentele noi produse – în mod ciudat aproape simulan, de mai mulți producători de vaccinuri, medicamente care TRATEAZĂ boala spre deosebire de vaccin care (teoretic) PREVINE boala. Ei bine, acadelele vor avea rol DUBLU și de prevenire și de tratament. La fel ca vaccinurile acum.

Una peste alta, mare minune dacă Moș Crăciun la anu’ va aduce măcar acadele, deoarece se anunță un an fierbinte. Și nu mă refer la hiperinflația care ne va trezvi ca un duș rece în prima parte a anului și nu doar pe noi. Anul 2022 va fi clar anul vaccinării copiilor și al permanentizării vaccinării. Nu știm giumbușlucurile care vor duce la această situație.

Sunt naivi cei care cred că Omicron le-a pus o piedică neașteptată prin blândețea lui. Oare nu realizează ca dacă le-a ieșit prima tulpină, nu mai contează în ce a evoluat ea și că acum avem răspândire endemică. Baba Vanga deja prezice un virus “siberian” care va face prăpăd. Un nou virus este chiar mană cerească pentru resetatori deoarece ar lua-o de la capăt – carantine, lockdownuri, reducerea activității etc. Știm deja formula și în plus – tot cum zice baba, avem console de realitate virtuală mai bună. Tinerii și copiii sunt primii care vor saluta noile lockdown-uri deoarece după ce ai gustat lenea, cu greu te poți prinde că este de fapt anestezic și urmează mai apoi mahmureala sărăciei și a neîmplinirii.

Să nu strâmbăm așadar din nas la darurile lui Moș Crăciun și să ne bucurăm dacă măcar l-am văzut live că am auzit că sunt unii părinți descreierați care l-au invitat pe Moșul online – ca să nu ia copiii omicron. La ăștia chiar sper să nu mai dea Moșul în veci și să aibă parte doar de Arafat.

Profețiile Babei Vanga pentru 2022 [1]

Voi trata profețiile babei Vanga prin prisma altor informații pe care le avem din cărțile elitelor – despre care promit că voi scrie un articol, deși cine mai citește cărți în ziua de astăzi?! La cum vedem că reacționează oamenii, este clar că majoritatea nu citesc nici măcar comentariile complete pe Facebook ci reacționează ca maimuțele doar la imagini. De aceea nici nu mă tentează pornirea unui canal youtube cu care idee tatonez de vreo 10 ani – nu voi face decât să atrag și mai multe maimuțe de care din fericire sunt ferit pe blog, cititul necesitând efort și fiind din start un filtru.

A apărut – ca în fiecare an – lista cu profeții ale Vangăi – Nostradamus din Balcani, îi zice Mirror … Dacă rata succeselor ei este de 85% cum zic ei, eu cred că Vanga este posedată și probabil diavolii doar spun ce văd ei nu fac profeții. Adică, majoritatea știrilor care apar la noi sunt deja istorie în jurnalul celor care le-au pus la cale, cum a fost atentatul din 2001, dacă chiar ar fi fost profețit de Vanga. Dar treaba asta cu interpretarea este principala înșelătorie. Am avut o perioadă în care eram obsedat de Nostradamus. Vlad Ionescu e vinovat … Am citit tot ce am avut la îndemână și apoi am trecut prin catrenele lui. Pe-atunci nu era internet, eram cred ca licean. Cu toate acestea, existau critici care ziceau că Nostradamus are meritul că a folosit atât de multe simboluri încât se puteau face post-factum multe legături între un anume eveniment și un anume catren. Puțini știu că Nostradamus nu a prezis de fapt nimic concret, faima lui e datorată interpreților care au mapat evenimente la catrene. La fel poate fi și cu Vanga …

Dar să vedem mai întâi cele mai mari profeții (groaznice, evident) pe care baba le face pentru 2022:

  1. evadarea în realitatea virtuală – din ce în ce mai mulți oameni vor petrece timpul în realitatea virtuală
  2. o nouă plandemie – de data asta de la un virus care iese din Siberia din cauza dezghețului tundrei datorat încălzirii globale
  3. criza apei în multe orașe, care criză va avea consecințe …
  4. invazie extraterestră – alienii vor trimite mai întâi un asteriod să ne scaneze …
  5. foame în India unde din cauza termperaturilor de peste 50 de grade, lăcustele (care rezistă la 50 de grade?!) vor ataca recoltele
  6. mai multe cutremure și tsunamiuri – se poate oare vreo listă de profeții fără astea?

Interesant ar fi acum să facem o comparație cu predicțiile babei Vanga pentru 2021 cu ce s-a întâmplat în realitate ca să luăm pulsul. Nu știu însă unde sunt profețiile oficiale ale babei și nu m-aș mira dacă fiecare tabloid (adică fiecare ziar) le face din pix ca pe horoscop.

Să luăm însă profețiile la rând prin filtrele noastre.

  1. Evadarea în realitatea virtuală este un fenomen real. Cu cât vârsta este mai mică, cu atât copiii se joacă mai mult. Cu cât adolescenții care au crescut cu console se fac adulți, primesc ajutoare și pomeni de la stat (în SUA de ex, sau chiar și în Londra unde au lansat Universal Basic Income), își cumpără console virtuale care sunt din ce în ce mai atractive și interesante. Avem deci un factor democrafic care împinge această “profeție” și apoi avem factorul tehnologic – crește atât puterea cât și penetrarea lumii virtuale. Crește puterea de calcul, crește numărul de aplicații și calitatea aplicațiilor, crește puterea senzorilor și dispozitivelor care facilitează interacțiunea. Și poate, cel mai periculos, crește know-how-ul de stimulare a “interacțiunii” cu lumea virtuală, care până acum era optimizat doar pentru rețelele sociale. Dar unde se duc grămezile acolo se duce și tehnologia, competiția, investițiile și … progresul. Captivarea totală în realitatea virtuală este scopul final al diavolului. Fără comunicare nu există nici comunitate și orice perspectivă de prezență a divinității. “Unde sunt doi sau trei în Numele Meu …” devine imposibil câtă vreme fiecare este cu casca pe ochi singur în camera sa.
  2. virusul din Siberia – este unul dintre spaimele mai vechi ale tromboanelor încălzirii globale. Eu mă mir însă că la câți mamuți au fost “vânați” prin Siberia și prin toate zonele nordice înghețate, deși au fost dezgropați și studiați, iată că nu avem niciun virus periculos. Șansele ca un virus periculos să existe înghețat sunt infime. Este aberant să credem că un virus care exista acum câteva mii de ani în condițiile de atunci, poate să prospere în zilele noastre. Virușii înghețați în tundra Siberiană au un motiv deoarece sunt înghețați – au fost prea slabi ca să se adapteze și să supraviețuiască. ABC-ul evoluționist ar trebui să anihileze din start astfel de aberații cu iz de știință ale unor falși populizatori ai științei care rumegă și propagă această temere, fiind preluată – ca mai toate temele din futurologie – și de grupul de experți care produc profețiile Vangăi. Căci mă îndoiesc că o babă oarbă din Bulgaria avea idee și de existența Siberiei

Ca fapt divers, oare de ce nu avem înregistrări cu Vanga făcând aceste profeții că doar a murit recent, pe când exista cel puțin camera video. Tot ce avem sunt articole din ziare … Cu siguranță există și pe la bulgari escroci ai pseudo-științelor care publică numai gunoaie cu profeții și conspirații aiuristice.

3. criza apei este de asemenea o consecință logică a felului cum evoluează societatea. “Experții” pun criza apei pe seama creșterii numărului de oameni. Nimic mai fals. Problema nu e că nu avem suficientă apă dulce pe pământ. Creșterea populației este reală dar mai gravă decât creșterea populației globului este creșterea numărului de miliardari care pun ghearele pe resurse. Cu cât avansăm în timp, cu atât diferența între cei bogați și cei săraci crește și asta e valabil pe toate segmentele pe care am compara. Adică, să zicem că separăm 1%% (cei mai bogați 1 din 1000 de oameni) de restul. De ce să crească averea acestora? Păi dacă ne uităm în jur, în România, 1 din 1000 există cel puțin 2-3 doctori la care li s-au mărit veniturile în plandemie de 5 ori. Dacă apa dulce la 1000 de oameni ar fi limitată și ar crește prețul, credeți că dintre acești 1000, cei cărora le-au crescut veniturile de 5 ori în ultimul an vor face economie? Nu! Cel mai probabil, vor începe să spele rufele câte una în mașina de spălat (ca să nu se decoloreze din greșală de la celelalte) nu câte 7kg în cuva de 5kg cum spală cei care au bani mai puțini și se gândesc cum să reducă consumul. Analogia e valabilă peste tot în lume și la segmente cu mult mai multe procente. De exemplu 1 la 300 de milioane dacă luăm, ajungem la Bill Gates care cumpără în draci terenuri agricole din SUA deoarece vrea să reducă numărul de vaci ca să nu mai polueze atmosfera. Credeți că Bill Gates nu cumpără și drepturile de apă în zonele unde are terenurile?

Ca fapt divers, în SUA și în alte țări avansate unde poporul a fost vrăjit, drepturile de apă au fost vândute companiilor, așa cum este în România cu gazele. Și în România în curând nu vom mai avea dreptul să săpăm un puț și apa va fi privatizată, la fel ca celelalte resurse urmând să plătim prețuri mari așa cum se întâmplă acum pentru energia electrică și gaze. Prin urmare criza apei, este o criză datorată privatizării și acaparării acesteia de către cei bogați în detrimentul celor mulți. Este de asemenea un trend multi-anual firesc, ca și “profeția” 1.

Punctele 4-6 – în articolul următor.

Rețelele sociale și viața socială

Pentru 99% dintre oameni există o corelație indirectă între timpul petrecut pe rețelele sociale și timpul petrecut în jurul altor oameni în lumea reală. Poate cel mai clar semn că trăim o inversiune a adevărului este denaturarea termenilor dintre care cuvântul social folosit în sintagma rețele sociale sau rețea socială este unul dintre cele mai evidente exemple.

O explicație a corelației de care zic ar fi simplul fapt că dacă stai în lumea reală cu alți oameni, nu ai timp să stai în lumea virtuală cu alți oameni. Prin urmare …

Dar implicațiile nu se rezumă la denaturarea sensului cuvintelor ci sunt nenumărate. Avem așadar o inhibare a comunicării reale și mai ales a comunității prin simulacrele virtuale. Oricât am tuna și fulgera împotriva virtualului, realitatea este că fenomentul deraierii este unul real și oamenii care au totuși un caracter predispus la interacțiuni sociale și care ar simți lipsa acestora și ar face ceva în această privință, sunt cei mai predispuși la “conectarea” la virtual și la pierderea în neantul acestei lumi înșelătoare.

Spun că rețelele sociale constituie deja o altă lume și nu doresc să detaliez deoarece sper că acesta este un adevăr acceptat de toți, singura dezbatere fiind poate asupra interconexiunilor, implicațiilor și determinărilor dintre lumea virtuală și lumea reală. Evident că această “altă” lume se întrepătrunde cu lumea reală deoarece luăm contact cu ea tot prin capacitățile mentale și prin senzorii materiali, diferența majoră fiind fluxul informațional – mult mai masiv decât în lumea reală – și structura acestuia. La structura informațională a lumii viruale nu avem pe scurt de zis decât că ne permite o oarecare “personalizare” în contrast cu “valea decepțiilor” care este lumea reală cu ale ei neîmpliniri – zicem așa ca să nu lungim vorba.

Fără a încerca o epistemiologie a relațiilor sociale, trebuie totuși să subliniem că atunci când ne referim la interacțiunea în virtual de interes pentru noi este relația cu alți oameni. Restul este deja o dezumanizare patologică. Însă comunicarea virtuală deține încă unele caracteristici care o fac de interes prin aceea că deși nu în totalitate, prin particularitățile mediului constituie cel puțin un simulacru al comunicării și relațiilor sociale din lumea reală.

În esență, capcanele oricărei comunicări sunt legate de minciună. Minciunea este cea care strică și afectează comunicarea și rețelele sociale. Prin natura ei, realitatea virtuală este mult mai predispusă la minciuna. Chiar transportând adevărul, realitatea virtuală îl deformează și îi știrbește din mesaj. Semn că virtualul nu este tocmai un lucru bun, ba din contră, are multe provocări.

Cum minciuna este marea problemă, fiecare în parte căutăm să o rezolvăm, dacă suntem conștienți. Marea masă se lasă captivi în minciună și se lăfăie în meandrele infinite ale unei lumi fluide care are multe minciuni personalizate de oferit fiecăruia și care garantează o satisfacere și o desfătare pe termen scurt, imediat. Zic că aceia dintre noi care realizăm riscurile, încercăm să ne apărăm cumva, dar șansele sunt slabe. Ruperea totală este o variantă dar nu este posibilă decât pentru o mică minoritate, necesitând eforturi supra-omenești, deoarece și realitatea virtuală este întreținută de puteri dincolo de om. Prin urmare rămâne doar soluția luptei, dintre care conștientizarea pericolelor este un prim pas, un prim scut în lupta cu demonii virtuali.

De departe însă, cel mai mare risc este ruperea noastră de real și plasarea totală în virtual. Chiar plasați într-un virtual cu aparențe mai puțin nefaste, o dată familiarizați și obișnuiți cu acest mediu, vom putea fi declarați deja ca “omul cel nou” – din punctul de vedere al Fiarei. Care om cel nou, fiind doar o entitate virtuală captivă, etichetată, indentificată, profilată și filtrată, poate fi manevrată în orice fel, fiind pur și simplu un acaret ale ecosistemului demonic, un personaj într-un joc cu scenariu bine pus la punct, cu un rol precis de jucat, cu limite bine conturate, etc.

Chiar trăim apocalipsa?

Orice creștin ortodox se întreabă dacă nu cumva cu drăcovenia asta de certificat trăim apocalipsa. Într-adevăr nu ni se cere să ne lepădăm explicit de Hristos ca să primim pecetea dar pe lângă anumite aspecte care pot fi considerate lepădare, avem cu siguranță partea a doua a peceții: imposibilitatea de cumpăra și vinde fără ea.

Că vaccinul este într-un fel un botez, un act ritualic de cedare a suveranității propriului trup (dar nu numai) în fața fuhrerilor sanitari conduși de satana este dovedit de faptul că vaccinul nu oferă imunizare și nici nu dezleagă complicațiile (mai mult artificiale) ale “luptei cu virusul”. Mă refer pur și simplu că vaccinul nu îți asigură supăraviețuirea în cazul contactului cu virusul (problemă cu atât mai mult irelevantă pentru majoritatea care deja am trecut prin boală) ci doar “șanse sporite” care sunt sporite mai mult cu pompa propadandistică …

În plus, vaccinul nici măcar nu limitează răspândirea bolii. Am dovedit într-un articol trecut că incidența cazurilor este mai mare în rândul celor vaccinați chiar pe datele oficiale furnizate săptămânal. Nu doar la noi, dar mai ales în vest unde chiar și țările cu un procent masiv de vaccinare nu au reușit să “câștige lupta” ba chiar au cazuri și morți mai mulți ca anul trecut – se dovedește că vaccinarea nu ajută deloc la dezghețarea economiei și reluarea vieții normale. În continuare se introduc carantine, restricții și limitări. Evident, “certificatul” pe lângă valoarea simbolică de supunere către fuhreri și de plecare a capului în fața autorității iraționale, oferă totuși unele avantaje deținătorilor – chiar dacă sunt restricții, cei care dețin certificat pot să cumpere și să vândă …

Se întrevede deci foarte clar un viitor apropiat în care acesta va fi obligatoriu în toată lumea (din nou asemănare cu pecetea din apocalipsă) și pentru toți (nu doar pentru doctori sau angajați la stat) și de asemenea, pe lângă diferențierea actuală (între diverse state sau categorii sociale) , va fi mult mai complicat traiul fără el, fiind folosit ca o metodă drăcească totalitară de subjugare a oamenilor și condiționare a supraviețuirii de acceptarea necondiționată a inserării periodice în corp a unor substanțe dubioase pe care nici nu le mai putem spune vaccinuri și care sunt produse de companii dubioase care se vede că nu au fost în stare să producă un vaccin de calitate care să termine pandemia, ci din contră, există suspiciuni – logice – că vaccinul a stimulat și mai mult răspândirea virusului (prin falsa iluzie de siguranță la care cei inoculați au fost spălați pe creier să o asume) și poate chiar prin alte artefacte ale afectării imunității și producerii unor fenomene nedorite pe planul evoluției virusului. Culmea este că dacă ne luăm după cifrele oficiale, vaccinul chinezesc a fost cel mai eficient – lucru care nu se spune în mass-media noastră.

Ca să dăm un răspuns la întrebarea din titlu trebuie mai întâi să detaliem ce înseamnă apocalipsa și cum o vom recunoaște când va veni dacă vom apuca să o trăim. Evident, misiune dificilă de care ne ferim. Dar pe scurt putem zice că apocalipsa vine atunci când antihrist va veni și va lupta cu ortodocșii – pe de o parte – prin închiderea bisericilor și invitarea la lepădarea de Hristos (pe de o parte) și va amăgii pe ceilalți (eretici, păgâni și necredincioși) care i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Din toate tâlcuirile la apocalipsă înțelegem că antihrist va fi o persoană, deci chiar dacă am putea face acum o comparație trasă de păr și în loc de antihrist am pune cuvântul “știință” la care mulți se închină acum mai mult ca lui Dumnezeu – și nu doar atei – , mai lipsește elementul lepădării explicite de Hristos și al închinării către antihrist.

Așa cum închinarea către Hristos presupune alinierea întregii vieți la un set de reguli, la o mărturisire, asumarea unei lupte duhovnicești, participarea la slujbe, rugăciuni și în general adoptarea unui comportament de tip Imitatio Christi, deși putem face unele paralele posibile cu închinarea le “știință/medicină” din ziua de astăzi, parcă totuși nu avem o persoană despre care să zicem: acesta este antihrist. Adică, parcă am avea o religie antihristică dar nu avem un antihrist.

Dar de care paralele zic că se pot face între comportamentul și viața religioasă și spălarea pe creier a majorității populației de astăzi cu “regulile” și “recomandările” promovate de autorități, care se aseamănă unei propovăduiri? Principala paralelă este aceea că se cere și se impune autoritatea sanitară similar cu autoritatea religioasă în perioada inchiziției. Fanatismul “sanitar” nu necesită multe explicații și credința oarbă în niște “dogme” care nu mai trebuiesc explicate, detaliate sau analizate, ci contestarea lor te trece direct la “erezie”, este de departe un fenomen supra-realist extrem de îngrijorător chiar și pentru cei mai sceptici și fără înclinație conspiraționistă credincioși.

Pentru cei care nu au practică religioasă și nici tangețe prea închegate cu mediul religios, comparația aparatusului de propagandă și a întregii logistici plandemice cu instaurarea unui război sfânt religios pare trasă de păr, dar nu avem ce să facem celor care nu au o cultură religioasă sau măcar istorică pentru a putea înțelege către care paralele sugerăm noi și de ce credem că nu exagerăm cu nimic. Avem deci “dogme” prin hotărârile forurilor competente globale, avem “preoți” prin experții chemați la interviuri la televiziuni, care televiziuni sunt un fel de minarete de unde se emite apelul la “vigilență” și “respectarea regulilor”. Avem și o “evanghelie” care sunt studiile publicate, dar acestea nu pot fi interpretate de oricine ci doar de “specialiști”, așa cum în ortodoxie, ne delimităm de protestanți care interpretează de capul lor scripturile și facem apel la teologi și mai ales la sfinți pentru a înțelege pasajele cu probleme. Dar poate cea mai importantă paralelă este “codul moral” al plandemiei: conformitatea la cerințele “preoților” (specialiștilor) și ale ierarhilor (miniștri, sefi ISU, președinte OMS, etc). Codul moral al noii religii presupune nu doar purtarea măștii și vaccinare, ci acceptarea fără comentariu (în stil dogmatic) a tuturor politicilor adoptate de autorități și participarea la “prinderea vinovaților”. Bunăoară, aduc aici exemplul unui ministru australian care declara că a fi antivaxxer (eretic/criminal) nu înseamnă că nu vrei să te vaccinezi ci că ești împotriva vaccinării obligatorii și a măsurilor impuse de guvern. Deci chiar dacă ai 7 vaccinuri, dacă nu ești de acord cu guvernul, ești anti-vaxxer. Altfel zis, așa cum noi ortodocșii strâmbăm din nas când avem de a face cu pseudo-credincioși care poate vin la Biserică, poate se spovedesc, dar nu mărtursesc crezul și de asemenea critică religia, rejectăm pe aceștia și îi numim înșelați, tot așa în religia plandemică, neasumarea dogmaticii impuse de autorități te face eretic și te trimite la iad – deocamdata la oprobiul public prin acuzarea de antivaxxer (care este mult mai ostracizantă și gravă afară decât pe la noi unde de fapt are mai mult conotații pozitive, deoarece majoritatea românilor sunt antivaxxeri).

Iată deci religia, dar neavând un antihrist putem spune oare că trăim apocalipsa? După cum știm din tâlcuirile sfinților, antihristul va domni trei ani de zile. Alte lucruri care știm despre el e că va înșela chiar și pe cei mulți dintre cei chemați – lucru pe care îl putem confirma deja. De asemenea, ni se mai spune în apocalipsă că a treia parte a stelelor cerului va cădea. Interpretând simbolic, deși nu îmi amintesc la care sfânt am citit această interpretare, eu o știu în felul următor: stelele sunt preoții și ierarhii care ne luminează în întunericul nopții (viața noastră) și ne arată – precum stelele care călăuzeau magii altădată – calea de urmat pentru a găsi Soarele Dreptății. Ori dacă a treia parte va cădea, ce înseamnă asta decât că mulți dintre clerici de asemenea vor fi înșelați de antihrist și vor cădea. Prin a treia parte, eu interpretez că nu vor fi nici puțini dar nici mulți, adică nu majoritatea – și putem vedea și asta, cel puțin la noi și cel puțin deocamdată.

Despre antihrist mai știm că va veni într-o vreme de mari tulburări și semne în cer și pe pământ. Nu doar cei care nu vor primi pecetea, dar și ceilalți, vor trăi vremuri grele cu multe lipsuri, cu tulburări, cu necaz atât de mare încât vor primi pecetea lui antihrist care le va aduce izbăvirea pentru moment. Evident, prin izbăvire înțelegem că le va oferi un beneficiu lumesc, o stare materială bună, dar asta inițial. Căci apoi, cei care vor primi pecetea, se spune că vor avea de suferit foarte mult în trupurile lor – pecetea îi va arde și pacea și bunăstarea pe care o sperau, va fi pierdută. Se vor ridica împotriva antihristului și îl vor contesta, dar va fi deja prea târziu deoarece acesta va fi dobândit suficientă putere încât să oprime orice rezistență. Sper final, antihristul își va da pe față toate turbarea și răutatea și va porni prigoană fioroasă împotriva tuturor celor care nu i se închină.

Am zis că nu vom intra în tâlcuirea apocalipsei dar iată că ne-am lungit nițel. Sunt mai multe semne și mai multe lucruri de spus despre apocalipsă. Știm că apocalipsa nu se citește în Biserică tocmai din cauza dificultății sale și din cauza limbajului folosit. Pe cât de grea este de tâlcuit Evanghelia și Faptele Apostolilor și pe cât de mult studiu necesar pentru înțelegerea amănuntelor și familiarizarea cu mediul istoric și cu contextul general al relatărilor, cu atât mai complicată este apocalipsa care folosește un limbaj alegoric, plin de simbolistică, greu de abordat fără luminarea Sfântului Duh și de care toți sfinții s-au ferit.

De aceea, țin să subliniez că orice interpretare a noastră și orice comparare cu realitatea, poate fi greșită și bineînțeles că certitudinile sunt greu de depistat și cu greu ne putem ghida dacă nu avem în noi harul lui Dumnezeu care să ne lumineze. Iar pentru a dobândi harul, trebuie să ne despătimim, ceea ce este foarte greu și departe de noi.

Dar există totuși unele lucruri pe care doresc sa le subliniez. În primul rând, aș aminti o situație relativ similară cu ce trăim astăzi, deși nu la același nivel – problema actelor biometrice. Întrebat fiind pe atunci de către Pr. Savatie, Pr. Selafiil a dat răspunsul printr-o întrebare: a venit Ilie? Dacă nu a venit, atunci nu e sfârșitul … Iată deci că fără Sf. Ilie, apocalipsa nu vine. Un răspuns simplist și care poate nu ne place – până vine Sf. Ilie, dacă dormim pe noi, cine știe la câte rapeluri ajunge și ce cod genetic mai avem … Poate voința noastră deja va fi zero și puterea de opoziție în fața pecetei asemenea.

Acum doresc să schimb puțin registrul și să pun o întrebare poate mai importantă decât dacă trăim apocalipsa: oare chiar contează? În sensul că: contează dacă aceasta este apocalipsa finală sau doar un fel de repetiție? Și chiar dacă nu este o repetiție și lumea va mai exista încă câteva milioane de ani, contează atitudinea noastra? Adică, e normal să fim pasivi și să ne supunem totalitarismului doar pentru că nu a venit Sf. Ilie? Din nou, fac apel la istorie: știm de anul 1000 și de vremurile cu ciumă în care nu prea existau dileme și apocalipsa era aproape sigură. Nu doar credincioșii credeau asta, dar chiar și păgânii. Boli ca ciuma luau unul din doi și morții erau aruncați pe străzi deoarece nu mai avea cine să îi îngroape. Și totuși nu a fost apocalipsa. Dar oamenii oare cum se comportau? Creștinii, mă refer. Bizantinii mai concret… Ei bine, ei făceau slujbe și procesiuni nu stăteau închiși în autoizolare ani de zile, cum fac unii ierarhi din ziua de astăzi și nici nu se vaccinau ca să nu ia o boală cu rata de supraviețuire de peste 99% în condițiile în care au văzut că și cei care și-au pus nădejdea în vaccin au fost luați de Dumnezeu (“la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori” – Cronici 2 – 16#12).

Ce doresc deci să zic? Vreau să zic că indiferent dacă trăim sau nu apocalipsa, atitudinea noastră trebuie să fie ca cea pe care au avut-o alții dinaintea noastră în vremuri similare și pe care îi prețuim. Dacă ne uităm la stadiul incipent al introducerii comunismului în România, cui dorim să ne asemănăm – celor care s-au înscris în partid ca să primească beneficii și ca să nu fie executați, sau celor care s-au opus pe față bolșevicilor și au fost băgați la pușcărie și au avut de pătimit multe, chiar moarte. Nu există deci condiția ca apocalipsa să fie reală. Fie că trăim apocalipsa, fie că trăim o pregătire a apocalipsei, fie că trăim doar un puseu dictatorial care se va nărui peste o lună două, noi trebuie să fim fermi și să nu participăm. Chiar dacă nu ne lepădăm explicit de Hristos, ceva putred este evident cu acest certificat și nu trebuie să scormonim prea mult semnele timpului sau argumente științifice pro și contra. E suficient să spunem nu și să rămânem încăpățânați – asta nu ne va costa nimic, cel mult statutul social, spoiala de “imagine” care oricum ne este o povara pentru mântuire și unele aspecte materiale, care oricum cel mai probabil ne sunt o povara pentru sporul nostru duhovnicesc.

Am tot căutat în mintea mea să înțeleg pe cei care fac compromisul și în afară de frică și prostie nu am găsit altceva. Nu cred să existe vreunul care să creadă sincer că vaccinul îl apără. Exclud aici retardații care nu au 2 neuroni să citească niște statistici sau studii sau măcar să vadă în jurul lor câți dintre cei vaccinați au scăpat fără probleme. Mă refer la ortodocșii serioși care își pun probleme duhovnicești dacă nu cumva greșesc plasându-se împotrivă. Nu mai doresc să amintesc de anumite “vedete” de opinie, oameni care păreau sporiți și erau considerați învățători ai altora și care recomandând vaccinarea, nu au venit cu o altă argumentare (din punct de vedere duhovnicesc) decât că așa le-a răspuns lor Dumnezeu în rugăciune. Dar oare dacă Dumnezeu acestui părinte (de Efrem e vorba) i-a descoperit că vaccinul este bun, de ce ortodocșilor din România, prin moartea PS Gurie le-a cam transmis că nici trei vaccinuri nu te feresc de moarte? Căci pe câte feluri mai putem suci un asemnea eveniment, dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne lumineze pe noi românii (evident refractari și majoritar nevaccinați) cu înțelepciunea și duhovnicia care vine de la greci unde mulți preoți și ierarhi au pompat vaccinarea și boporul a cedat. Iată deci conexiuni care cu greu le putem ignora: un părinte grec al cărui cuvânt are relevanță în rândul românilor recomandă vaccinarea (deși el a trecut prin boală nevaccinat) și la ceva timp după, un ierarh triplu vaccinat moare – ce să înțelegem din asta? Este aleator? Este pur și simplu un șir de evenimente pe care le interpretăm noi aiurea?

Să mai simplificăm acum din ițele întortocheate ale argumentării din prisma primitorilor și să analizăm în ce măsură supunerea se poate încadra la “cumințenie”. Aici nu am de zis decât că cei care doresc să fie cuminți, ar trebui să știe că pe cifrele oficiale, incidența cazurilor este mai mare la vaccinați. Altfel spus, cei vaccinați dau mai ușor virusul altora. Deci dacă drept-măritorii suciți la minte doresc să nu dea boala altora și se sacrifică ei, riscând vaccinul ca să ferească pe alții, trebuie să știe că de fapt, e invers. Pe cifre oficiale. Dar puseurile din vest, din țările cu rate de vaccinare de peste 80-90% dovedesc clar că vaccinarea nu a făcut decât să crească răspândirea mult mai puternic. Deci pică – zic eu – argumentul cumințeniei în ideea de a feri pe cei expuși.

Mai rămâne doar un ultim argument tembel, dar care este de departe cel mai puțin tembel dintre toate: să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Adică, de vreme ce nu ni se cere lepădare, dacă nu mai avem voie la mall, la stadion și la pariuri, să ne facem vaccinul că doar nu ne afectează duhovnicește cu nimic. Fie că e bun sau nu la trup, la suflet nu afectează, deci putem să îl facem ca să mergem la mall și la alte distracții. Asta e valabil la noi, nu zic de țările unde situația este alta! Fiecare poate să cântărească cât de solid este acest argument în acest moment în România, când cei care nu primesc, nu au nicio restricție de facto, ci pot face aproape orice. Au doar o mică jenă …

Iată că am scris deja foarte mult la acest articol și nici nu am apucat să abordez problema globală – virusul este doar o componentă a Marelui Reset. Certificatul verde este poate mai puțin periculos decât certificatele de emisii de co2 care practic vor înjumătăți nivelul de trai și vor băga în sărăcie miliarde de oameni. Ranforsarea mecanismelor de control a populației, noile ideologii sataniste, distrugerea lanțurilor de producție și inflația permanentă care spre deosebire de apocalipă nu mai este incertă, ci are deja un istoric, sunt mult mai multe semne ale unui timp care nu pare să mai aibă răbdare ci ne dă de gândit. Cu sau fără apocalipsă, vin vremuri grele și trebuie să înmulțim rugăciunea. Mai mult ca niciodată, acum este blestemat cel care își pune nădejdea în om (Ieremia 17, 5) și în fața pericolelor viitorului nu se lasă în mâna lui Dumnezeu.

1 2 3 12