Tag: SUA

Turcia atacă Siria

One comment

Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia.

Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo.

Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă).

Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc.

Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece.

Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul?

Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca o coincidență: rușii abia așteptau un pretext să le arăte turcilor cât de răi sunt americanii! Iar americanii, încercând să le facă bine turcilor, dându-l jos pe Erdogan și eșuând, evident au făcut mai mult rău.

Întorcându-ne la prezent situația este următoarea: Erdogan are zero încredere în americani, ca sa nu spunem că are în minus și îi este teamă că după ce au eșuat să-l dea jos din interior, vor încerca să destabilizeze Turcia aprinzând fitilul kurd care inevitabil va exploda, cu sau fara ajutorul americanilor, doar prin prisma situației create care le oferă o libertate forțată tocmai pentru că Siria nu mai există. Fie ca americanii îi ajută, fie nu, kurzii din Siria vor rămâne autonomi și se vor întări, deși referendumul din Irak a eșuat. Este doar o chestiune de timp.

Sfatuit de ruși și speculând un moment neprielnic pentru americani care trec prin scandaluri imense, pe lângă frecușurile zilnice cu chinezii și războiul pe toate planurile (mai puțin militar deocamdată) între SUA și China, dar mai ales paralizați de frecușurile interne ale centrelor de putere (aviz alor noștri), Erdogan a decis că este momentul să trimită tancurile peste kurzi. Cam aici ne aflăm acum.

Russian Military Pulls Out Of Syrian Kurdish Town As Turkey Initiates “Massive Cross-Border Attack”

Situația este mai mult decât complexă. Americanii îi sprijină pe kurzi, turcii tocmai îi invadează. Zona era protejată de ruși care aveau oarecum autoritatea stautului sirian. Assad, de asemenea, nu le recunoaște kurzilor dreptul de auto-determinare dar nu are ce sa facă fără ajutorul rușilor care însă au dat acordul turcilor să lovească în kurzi. Americanii rămâne de văzut ce vor face cu turcii, nefiind exclus un război turco-american.

Dacă războiul nu ar fi o tragedie totală, am putea chiar să ne amuzăm de câteva amănunte ale îmbârligării din acest conflict. În primul rând, pentru prima dată în războiul din Siria, Turcia se află alături de Assad în acest conflict punctual: împotriva kurzilor. Totuși sirienii au amenințat că vor ataca orice avion turcesc care intră în spațiul aerian sirian. Evident că ei nu au cu ce și rușii nu vor face asta deoarece turcii nu mai fac nicio mișcare de la dobodârea avionului rusesc fără acordul rușilor (cel puțin deocamdată, până dau de turbare – cum au ei obiceiul). De asemenea, Turcia foloseste avioane făcute de americani ca să bombardeze o organizație militară kurdă sprijinită de americani și care folosește arme donate de americani.

O logică simplă este că americanilor nu le convine treaba asta. Dar ce pot face? Pentru americani, acest mic conflict din Afrin este precum o ciocănitoare care cioplește tuplina unui pom din care se hrănește un elefant. Rămâne de vâzut dacă elefantul ignoră ciocănitoarea și mănâncă liniștit frunze în continuare sau dacă îi trage o trompă la ciocănitoare de nu se vede sau dacă stresat de zgomotul ciocănitoarei se duce la următorul copac.

Cel mai puțin important (ca impact de moment) pentru americani este doar să măcăne și ei nițel prin câteva comunicate de presă și să dea mai multe arme kurzilor în altă parte. Personal, nu înțeleg interesul americanilor în kurzi. Poate lui Trump, în idioțenia lui, chiar îi sunt simpatici kurzii pentru că au luptat bine cu Isis. Isis era un tigru de hârtie, o armată de mercenari plătită de saudiți, israelieni și turci. Însă sprijinirea kurzilor nu e de la Trump, ci de pe vremea lui Obama.

Turcii, să nu uităm ca au și ei ceva gongi în eșaloanele de top: nu doar Erdogan visează la un nou Imperiu Otoman ci mai mulțe elite turcești. De aceea au sprijinit Isis, ca sa îl dea jos pe Assad și ca să încerce și ei să joace divide-et-impera, precum o face Imperiul.

Doar că pentru ei jocul asta e puțin periculos cu o miză destul de mare. E adevărat că au stat destul de mult departe, în ideea că americanilor le-a trebuit ceva să îi preseze ca să intre impotriva lui Assad la început. Nu știu câți mai rețin acest mic amănunt că inițial Erdogan ținea partea lui Assad și declara că Turcia vrea sa aibă pace la granițele ei.

Ulterior a intrat în acțiune istoria și Erdogan are o cu totul altă viziune. Așadar turcii vor să beneficieze de această oportunitate și să fie pro-activi atât în contracararea kurzilor (pe de o parte) cât și în extinderea graniței spre sud. Vrăjiți de Putin, turcii cred că este doar o chestiune de timp până când rușii, le vor da lor dreptul să ocupe măcar provinciile din nord ocupate în majoritate de etnici turci, de aceeași sectă cu turcii. Putin le-a promis asta și de aceea se retrag din Afrin, permițându-le turcilor să facă ce vor ei, deși Assad se opune. Assad nu are însă ce să facă, să mulțumească rușilor că este în viață.

În final repet: marele semn de întrebare este ce vor face americanii. Americanii au mai mult variante:

1 – nimic, doar le dau arme mai multe kurzilor;

2 – să le dea niște arme mai interesante kurzilor, cum ar fi lansatoare de rachete;

3 – să hăcuiască avioanele turcești (evident că pot să le controleze oricum, fiind făcute de ei);

4 – să dea ultimatum turcilor

5 – SUA totodată mai poate da afară Turcia din NATO ceea ce ar fi o mare problemă pentru Erdogan. În acest caz, Erdogan va începe să cadă în genunchi ca un milog, fiindu-i frică de ruși pe care îi știe cât de parșivi sunt, dar de care speră el că se folosește ca să-și îndepliniească visul: Imperiul Otoman.

6 – Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă Trump chiar e puțin dereglat și deoarece asta ar conveni deep state-ului, SUA pote ataca Turcia.

La punctul 4, o consecință interesantă ar putea fi solicitarea americanilor ca turcii să o termine cu rușii, caz care l-ar înfuria nebunește pe Putin.

În câteva zile vom afla un răspuns.

 

NATO Kaput – by Merkel

7 comments

Revin cu cateva comentarii la un articol vechi de cateva zile in care atrageam atentia ca gogosile cu “atingerea obiectivelor Romaniei” (declaratia presedintelui nostru) la intalnirea NATO sunt jovialitati infantile ca sa nu zic idioate.

Te poti bucura cat vrei tu de batutul pe umar al lui Trump. Ca fapt divers, Trump nici nu stie cine e Klaus si in locul prim-ministrului munte-negrean pe care Trump aproape l-a luat la bataie ca i s-a pus in fata la poze, putea foarte usor sa fie Klaus.

Pe langa usuirea noului minion care se invarte in jurul marelui eliberator, Trump a mai facut si alte gafe, din care cea mai notabila este strangerea pe bune a mainii presedintelui francez. Klaus nici macar nu s-a ales cu vreun pârț de-al lui Trump si totusi a venit inapoi vesel si optimist ca o logodnica care a primit inelul. Sa nu ne mire insa, Klaus e doar un automaton care o data invartita cheia, trage singura invarteala pe care o stie, el nu are posibilitatea sa iese din cadru, sa spuna sau sa faca ceva independent, in functie de context.

In fapt, cel mai important lucru care s-a intamplat la intalnirea NATO recenta si care trebuie subliniat pentru a imprastia fumul aruncat in presa romaneasca papagaliceasca care nu va recunoate destramarea NATO decat cand vor ajunge rusii cu tancurile in studio la ei, este ca Trump – presedintele SUA, principalul fondator si membru NATO fara de care nu mai exista NATO – nu a reiterat articolul 5 cum era traditia. Pentru Trump NATO este un camp de manevra, un asset pe care il va folosi cum poate si de care se va debarasa cand doreste daca e cazul. Trump, ca un profitor si om de afaceri neserios (a tras nenumarate tzepe, nu a platit oameni, a incalcat contracte), nu doar ca nu este de incredere, dar nici macar nu se incadreaza in zona de “nebun pe medicamente”, in sensul ca nu respecta limitele impuse de constrangerile functiei pe care o ocupa.

Sa revenim insa la Merkel. Dupa NATO am avut intalnirea G-7/8 din Sicilia (8 fiind UE, cf Merkel), la care intalnire in afara de faptul ca Trump a amenintat ca o sa iese din Acordul de la Paris care reglementa dur productia industriala, nu am aflat nimic despre ce discutii s-au dus si pe ce teme. Foarte probabil, discutiile au fost foarte scurte, Trump neavand rabdarea sa vorbeasca mai mult de 15 minute si nici atat sa asculte pe alti mionion vorbind ei, nici macar cate 15 minute in parte, fiecare.

Imediat dupa ce am aflat ca Trump a amanat decizia, mi-am dat seama ca probabil Trump deja s-a hotarat si a amanat doar pentru a nu agrava si mai mult relatiile cu “partenerii”. Care relatii oricum sunt distruse. Iata insa declaratia lui Merkel dupa intoarcerea de la G7:

“The times in which we could completely depend on others are on the way out. I’ve experienced that in the last few days,” Merkel told a crowd at an election rally in Munich, southern Germany. (sursa)

Daca nici asta nu e ruperea NATO, atunci ce este? Daca nici aceasta declaratie nu este un inceput al unui nou nationalism german si al unei noi ere de “preluare” a conducerii de catre Reich, atunci ce este? Pana si “binomul” germano-francez care a ajuns acum o piesa de teatru defuncta, in urma decaderii tragice a Frantei va fi in curand scos din uz.

In final, doresc doar sa ating tangential o alta chestiune, despre care tot speram sa scriu separat, dar nu am apucat. Negocierile pentru Brexit sunt doar o mascarada. Sunt mai degraba, niste tratative de negociere inainte de inceperea razboiului Imperiului Anglo-American cu Cel De-al 4-lea Reich. Bineinteles, ca razboiul deja a inceput pe plan propagandistic, prin tentativele de intimidare nenumarate. In sensul ca: Junker, deja declara ca britanicii vor regreta ca au parasit Reich-ul si vor independenta si deja se lauda ca Marea Britanie va fi un avertisment pentru alti dezertori. Daca din start aceasta este mentalitatea si pozitionarea ta, ce negocieri sa mai fie alea.

Simplul fapt ca UE cere Britaniei sute de miliarde aiurea, in afara oricarui contract sau intelegeri si impotriva oricaror realitati si strategii. Cum poti schimba aversiunea poporului britanic fata de UE si cum poti eventual sa mentii viitoare relatii cordiale si un parteneriat real – similar poate altor tari cum ar fi Elvetia, Norvegia etc – daca tu din start ceri sute de miliarde? Este evident ca nemtii nu vor pacea cu britanicii si doar trag de timp ca sa dea timp companiilor germane sa se adapteze la situatie. Nemtii din afaceri care nu iubesc incertitudinea cu siguranta merg deja pe varianta cea mai nasoala si ia masuri pentru adaptarea la un exit brutal cu eventuale taxe vamale si tot tacamul.

Recent insa, un gest trecut cu vederea prea facil, a avut loc din partea lui Trump, care i-a avertizat pe europeni sa o lase mai moale cu amenintarile la partenerul lor britanic. Din pacate nu am pastrat referintele si nu pot da nici un citat sau mai mult detalii. Indubitabil, din acea declaratie Trump clar se pozitiona in apararea britanicilor  – de altfel a sustinut Brexit-ul de la inceput – si ii ameninta (!) pe europeni. Natura amenintarilor nu o pot detalia, dar o pot specula: daca europenii pun taxe britanicilor, americanii vor pune si ei taxe europenilor. Oricum Trump cauta pretexte sa franeze exportul masinilor nemtesti in SUA. Asa cum le-a pus si canadienilor taxe pe lemn, Trump doar ce a prins gustul “sangelui” si lucruri marete ne asteapta. Va recomand asadar, sa recititi articolele mele mai vechi despre razboiul tarifar.

PS: eu unul nu inteleg importanta Acordului de la Paris si de ce din simpla retragere a SUA din acest acord, Merkel face apel deja ca trebuie ca europenii (de sub umbrela Reich-ului) trebuie sa-si ia destinul in mana.

Ungaria lui Orban – adevăratul tigru al Europei de Est

One comment

In 2012 intr-un articol intitulat “UNGARIA – MIRACOLUL EUROESTIC?” ziceam:

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o”

Acum, europenii au un nou motiv sa il invidieze pe Orban: este primul lider european invitat de Trump la Washington. Evident ca papagalii din presa vor da conotatii tendentioase acestui fapt.

Ce citem acum o saptamana in EVZ?

Ungaria – noul PARADIS fiscal al Europei. Viktor Orban introduce CELE MAI MICI impozite din UE

Ciolos & co, precum si partidele se dau peste cap cu masuri care de mai care mai fantasmagorice in loc sa se uite la Orban si sa copieze macar cateva miscari ale acestui geniu care a trecut Ungaria printr-o situatie mult mai grea ca Romania daca ne uitam la parametrii, mentinand totusi nivelul de trai cu mult peste Romania. As aminti aici doar rezolvarea precoce, cat de cat corecta (nu ca la noi) si fara povara pentru cei afectati a chestiuni creditelor in franci francezi.

Dupa alegerea lui Trump am scris un articol in care mi-am aratat dezamagirea pentru felul in care au reactionat presedintele si prim-ministrul la alegerea lui Trump, cu niste mesaje jalnice de slugi proaste si jalnice:

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera (sursa)

Orban in schimb, si-a furat o invitatie de la Trump cu un banal mesaj pe Facebook:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

Iata si stirea actuala din care aflam ca Orban urmeaza sa mearga la Washington:

”El (Donald Trump, n.red.) m-a invitat la Washington, iar eu i-am spus că nu am fost acolo de mult timp pentru că mereu sunt considerat oaia cea neagră. A râs şi a spus că acelaşi lucru se spune şi despre el”, a adăugat Viktor Orban. (sursa)

PS: am uitat sa mentionez: Ungaria este membru deplin al UE si NATO cu aceleasi drepturi si avantaje ca si Romania, ba chiar cu drepturi mai multe, fiind membra Schengen

Previziuni despre Trump

6 comments

Pe cat de fierbinte a fost campania, pe atat de neinteleasa si tulburatoare este victoria lui Trump. Daca am face o enumerare a parerilor si viziunilor cu privire la viitorul SUA sub Trump, am gasi raspunsuri care se misca intre variante optimiste in care Trump va rezolva toate problemele de la economie pana la Isis sau Iran pana la varianta catastrofica in care Trump porneste Al 3-lea Razboi Mondial apasand butonul nuclear ofticat pe jignirile lui Putin pe care le va fi primit. Evident, sfarsitul lumii va veni dupa ce Trump o va baga deja la puscarie pe Hillary Clinton si va construi zidul cu Mexicul.

Prin atata ceata trebuie sa incercam sa facem putina lumina si sa ne legam de lucruri concrete. In primul rand, sa mentionam ca exista doua posibilitati de guvernare pentru Trump: se da cu alde Soros & co. si joaca cum ii cer sau altfel intra in razboi cu mare parte dintre miliardarii americii impreuna cu toate resursele acestora de la trusturi de presa pana la think tank-uri, ong-uri, agentii de lobby etc. Iar ce vedem acum in unele orase ca mitinguri de protest, chiar daca au o oarecare justificare sociala – in sensul ca e logic sa aiba loc, nu sustinem conspiratiile ca toate sunt manipulari – este doar inceputul. Mitingurile si manifestatiile sunt cea mai mica grija pe care o va avea Trump. In cazul unui razboi intern pe bune, in varianta inc are acesta ramane doar pe plan politic si nu degenereaza in razboi civil, vazand ce pe Trump nu au reusit sa il infranga, opozantii vor incepe sa il loveasca in cei din jurul lui si il vor marginaliza pe Trump, impingandu-l la maxim sa faca greseli, punandu-i bete in roate cu orice prilej, etc Deja baietii se pregatesc – Soro si mega-donatorii liberali se intalnesc cu usile inchise sa discute ce e de facut (sursa).

Sa analizam putin si optimismul nejustifica al unora, cum ca Trump va lua masuri in plan economic care vor scoate SUA din rahat. In acest sens, sa reamintim ca SUA are o datorie externa extraordinara si supravietuirea dolarului pana acum, dupa criza din 2008, s-a facut cu un dans periculos pe franghie intre porniri de razboaie pe ici pe colo in Orientul Mijlociu pentru a contracara caderea dolarului si lovirea in bancile din UE pentru a evita cresterea monedei europene si intarirea ei ca relevanta pe pietele financiare si mai ales ca moneda de rezerva pentru Bancile Centrale ale lumii.

Cu toate bataliile insa, marea infrangere a lui Obama despre care nu prea se vorbeste deloc este acceptarea acum cateva luni a monedei chineze ca parte in cosul de monede care formeaza DTS-urile, ceea ce concret semnifica recunoasterea importantei Chine si nu doar recunoasterea ci prin alocarea de drepturi de tragere, primirea Chinei la masa castigatorilor, la masa celor care tiparesc banul si au dreptul la datorii infinite fara sa ii judece nimeni ca depasec deficiul sau ca au o datorie externa nesustenabila.

In acest context, ce poate face Trump sa revigoreze peste noapte economia americana, sa intareasca dolarul, sa creasca productia, sa ofere locuri de munca, sa faca din nou america “great”. Solutiile posibile sunt magice, pentru ca inainte sa devina “great”, SUA ar trebui sa inghita pastila amara a intoarcerii la principiile economice de piata, ori dupa parerea mea, capitalismul pentru SUA este precum un satelit care a trecut pe langa o planeta, ratand intrarea in orbita ei si fiind proiectat in deriva aiurea, fara nici o sansa de recuperare.

Economia de piata in SUA ar insemna ca tiparnita sa se opreasca, bancile sa pice si sa ramana pe picioare doar cele mai serioase, statul ar insemna sa taie mare parte din programele de sanatate, sa reduca drastic cheltuielile militare si mai presus decat toate, intoarcerea la realitate ar insemna ca americanul de rand sa accepte sa munceasca pe acelasi salariu cu chinezul de rand – ori asta este cea mai mare spaima a politicienilor americani, sa le ceara americanilor sa munceasca pe salarii chinezesti, pentru a aduce inapoi productia si capitalismul.

Chiar si cu tiparnita ruland la maxim, chiar si cu nefireasca soliditate a dolarului in lispa altor alternative, chiar si cu nenumarate subventii oferite companiilor si scheme de impozitare in favoarea investitorilor, economia din SUA nu are cum sa se intoarca din nou la productie, dupa ce toate companiile americane si-au mutat productia in alte tari. Doar scaderea taxarii si reducerea birocratiei nu vor fi de ajuns pentru a imbubatati situatia.

Marirea dobanzii de referinta, va fi un prim indicator ca americanii se gandesc serios la intoarcerea la principiile unei economi de piata. Si nu ma refer la cresterile nesemnificative de 0,15 sau 0,25% care sunt luate in falcul de Fed, ci ma refer la cresteri care chiar conteaza, care stimuleaza economisirea, care economisire stimuleaza ulterior investitiile. O crestere insa semnificativa a dobabzii de referinta, creste imens povara platii datoriei si guvernul ar fi nevoit sa mareasca taxele sau sa reduca cheltuielile.

Vedem deci cate probleme sunt si cate scenarii posibile sunt daca dorim sa facem previziuni serioase. In continuare as dori sa fac cateva previziuni neserioase, pur si simplu o joaca de scenarita, cu privire la ce cred eu ca va face Trump:

  • in incercarea de imbunatatire a economiei SUA, Trump va scadea cheltuielile militare sau cel putin le va optimiza prin retragerea trupelor;
  • NATO va avea probleme; declaratiile facute inainte de Trump sunt indeajuns pentru a distruge increderea necesara mentinerii unei aliante; chiar daca Trump face o intaorcere de 180 de grade si incepe sa laude NATO sau sa ofere “asigurari”, raul s-a facut deja; putini sunt cei care realizeaza ca NATO este deja desfiintat, cel putin pentru cei mici ca noi;
  • o varianta optimista cu privire la NATO este ca reducerea se va face la vechea granita, adica la Germania de Vest, in celelalte zone, chiar daca scriptic alianta nu se va schimba, nimeni nu va mai considera NATO viabil si va fi doar o chestiune pana cand alte stat (poate chiar UE) vor cauta alternative;
  • Rusia va specula cu prima ocazie slabiciunile lui Trump; nu e greu sa vedem ca Trump crede ca le stie pe toate, ca stie bine si cu greu isi schimba o parere; nu are in reflex sa ceara consultanta si in nici un caz sa asculte chiar si de cei mai fideli aghiotanti; sa nu uitam ca in campanie, pana si vicepresedintele lui a declarat ca Trump va recunoaste rezultatul alegerilor, dupa ce Trump a declarata ca nu stie daca va recunoaste; chestiunea recunoasterii rezultatelor este una foarte importanta in presa americana si Trump a tinut mereu sub semnul intrebarii daca va primi sau nu pierderea (deci inainte de alegeri); vicepresedintele (actual)  Pence declarase insa ca Trump va recunoaste; iata deci frecusuri si neintelegeri chiar si in cadrul “echipei”; de altfel, in interviul 60 minutes de la CBS dat de Trump acum o zi, putem vedea ca Trump nu asculta nici macar de Melania; aceasta spunea ca ea mereu ii zice lui Trump sa aiba grija ce scrie pe Twitter sau il contrazice cu privire la unele decizii, insa “Donald nu face ce ii zic eu; este insa adult si intelege consecinta faptelor lui” incearca sa ne convinga Melania, ca si cum ar apara si ar discuta in fata unui adolestent turbat nu in fata sotului ei intelept care ii putea fi si tata.

Pe langa aceste speculatii, as mai atrage atentia unor chestiuni cu privire la riscuri.

  1. Multi spera ca institutiile si traditia americii vor sta impotriva tendintelor dictatoriale ale lui Trump, daca acestea se vor manifesta. In echipa lui Trump sunt insa cativa warmongeri atat de periculosi incat pana si Hitlery parea o mielusea pe langa ei.
  2.  Daca printr-o minune Trump va reusi sa “inchida” SUA atat de bine incat sa “epureze” tara de imigrantii ilegali si sa interzica intrarea musulmanilor, un nou val de ura se va ridica impotriva SUA si terorismul intern va trece la o cu totul alt nivel. 3,3 milioane de musulmani deja traiesc in SUA, deci … zidul la granita il faci si avioanele le intorci, dar “curatenia” interna e mai greu de facut pentru ca numai daca te gandesti la asa ceva, ai urmat deja pe calea dictatorii si cel mai greu pas e primul pas.
  3. Intr-un scenariu fericit in care SUA se va pune pe picioare si Trump va reusi macar partial sa tina lucrurile sub control si sa nu faca praf economia. In cazul in care criza financiara va avea o noua rabufnire si va lovi sa zicem in Japonia, oare ce va face Trump? In campanie Trump vroia sa ii puna pe japonezi sa plateasca si pentru protectia pe care le-o ofera americanii, ignorand total prin prostia sa, ca mai mult decat Japonia, SUA este interesata sa isi poata plimba submarinele pe coasta Japoniei, in apropierea Chinei. Si tot SUA este interesata ca Japonia sa isi mareasca “stocurile” de obligatiuni emise de guvernul SUA. Japonia e prima interesata de terminarea tratatului prin care SUA se angajaza sa ii asigure protectia, deja japonezii au ceva tentative de a-si intari propria armata si chiar de a anula cel putin pe alocuri acest tratat, visul lor fiind bineinteles sa aiba o armata proprie puternica, care nu doar sa le asigure siguranta cum o fac americanii ci sa le ofere si mandria ca sunt o natiune puternica nu doar financiar si economic, ci si militar.

Primele efecte ale guvernarii Trump se vor vedea insa in Siria unde va fi si prima testare a lui Trump de catre rusi care sunt niste geostrategi si diplomati extraordinari si care vor gasi cu siguranta o oportunitate de a-l citi si de a-l manipula pe Trump, oricat de destept se crede el. Aici Turcia va ramane singura in lupta contra lui Assad, SUA fie retragandu-se, fie alaturandu-se Rusiei in lupta cu Isis.

Dupa “terminarea” Isis-ului, va ramane bineinteles chetiunea turcmenilor si celorlalti “luptatori pentru eliberarea Siriei” pe care Rusia i-a atacat in primul rand pana acum. Acolo rusii se vor lovi din nou cu interesele turcilor si daca pana acum SUA a fost garantul Turciei, intr-un viitor in care Trump se intelege bine cu Putin, Isis va fi fost terminat si populatia SUA va rasufla usurata cu privire la eliminarea Isis, Assad va fi uitat si nu va mai fi vazut ca un dusman.  Caz in care problema turkmenilor, kurzilor si a celorlalti rebeli va deveni principala problema pentru ca daca in cazul Isis Rusia si SUA au aceleasii intentii, in cazul celorlalti, Rusia si SUA sunt in opozitie. Ori daca SUA se va retrage si ii va lasa pe rusi sa faca ce vor, acestia se vor lovi de turci. Mai departe stiti ce urmeaza, daca nu, recititi articolele mai vechi.

 

 

Cum exportă americanii inflația în toată lumea

One comment

FED-ul tipareste peste 85 de miliarde de dolari lunar si culmea preturile nu explodeaza si inca nu avem inflatie. Iata o scurta explicatie a acestui fenomen care demonstreaza cum reusesc americanii sa exporte pe langa o moneda fara valoare, un sistem financiar corupt, instabil si total defazat de lumea reala si inflatie:

1) FED tipareste dolari cu care cumchipara obligatiunile guvernului

2) cu banii primiti de la FED, guvernul plateste salarii, le da americanilor cecuri gratuite pentru mancare (foodstamps), plateste furnizorii, etc

3) americanii cu banii primiti de la guvern se duc la hypermarket si cumpara produse “made in china”

4) banii ajung la chinezi care au moneda “lipita” de dolar; adica 1 dolar american = x yuani chinezesti, oricand; rareori acest curs se schimba si e batut in cuie de guvern; deci chinezii, daca tot au dolarii primiti de la americani pe marfurile lor, ce sa faca cu ditamai cisterne de dolari? pentru fiecare dolar primit, tiparesc si ei x yuani si platesc salariile la chinezi care chinezi care mai aveau oricum destui yuani si de data trecuta si care oricum nu cheltuiesc la fel de mult ca americanii; deci preturile lor cresc si in plus le mai raman si dolari la nivelul guvernului ca sa mai cumpere obligatiuni americane si sa incurajeze guvernul sa mearga mai departe pe acelasi model

Acum, pentru a vedea impactul in toata lumea, inlocuiti China cu alte tari de la care americani cumpara produse: Japonia, India, Taiwan etc. Unele dintre aceste tari au insa moneda libera, si prin urmare fluxul de dolari intareste moneda respectiva DACA banca nationala a tarii respective nu face nimic. Asa au ajuns japonezii sa fie obligati sa tipareasca si ei yeni ca sa mentina yenul scazut in raport cu dolarul si sa poata exporta in continuare. Unele tari insa nu reusesc sa tipareasca in volum atat de mare incat sa faca fata fluxului de dolari (moneda lor nu e prea ceruta) si ajung la inflatie accelerata si devalorizarea monedei, cum s-a ajuns in India sau Turcia.

In shimb, in tarile in care nu se tipareste moneda prea mult (cum este Romania), moneda tarii se intareste si exporturile devin mai scumpe, prin urmare comertul exterior al tarii respective are de suferit. Daca insa tara respectiva tipareste si nu are o economie eficienta si flexibila care sa se adapteze fluctuatiei monedei si sa aiba costuri de productie cat mai optime, aceste mici valuri in cursul de schimb distrug total exporturile si le fac imposibila iesirea pe piata externa. De aceea in tarile care mai si importa materie prima si adaosul tehnologic este minimal, exportul nu prea face fata si pierde in fata celorlalte tari care fie folosesc materie prima interna, fie au costurile de productie mult mai mici (ex: India, Turcia), prin urmare un  nivel de trai inferior, fie au costurile mai optime si administrarea cheltuielilor mai eficienta (ex: Germania, Japonia).

Identificarea modelului de export pentru o tara anume este vital pentru succesul exportului deoarece banca centrala a tarii respective trebuie sa faca orice miscare constienta fiind de acest model, de cum afecteaza miscarile cursului valutar exporturile tarii respective. In plus, pe langa ajutorul dat de cursul valutar, fiecare tara, in functie de modelul de export adoptat, are grija sa sprijine exporturile in mod specific prin legislatie, subventii sau stimularea anumitor sectoare. De exemplu, India interzice cumpararea actiunilor companiilor de catre straini. Germania ofera facilitati investitorilor in imobiliare care construiesc spatii pentru firme (hale, bioruri etc) prin garantarea colateralului bancar si prin scutirea unor taxe. Japonia are grija foarte mare ca yen-ul sa nu se intareasca prea mult si intrarea pe minus in balanta de comert exterior i-a determinat sa ia masuri extreme – adica sa tipareasca – , chiar daca a fost cauzata de problemele cu taifunul si importul masiv de carbuni si petrol care sa compenseze lipsa energiei nucleare si prin urmare erau toate sansele ca aceasta sa isi revina peste cativa ani.

In cotinuarea exemplelor de tari care si-au adoptat si asumat un model de export specific posibilitatilor si potentialului fiecaruia as aminti mai ales Bulgaria. Bulgaria pana nu mai demult era o tara mica, cu mana de munca ieftina dar fara prea mare interes. Investitorii o ocoleau tocmai pentru ca nu avea bogatii prea mari (aur, gaze, teren agricol), deci nu se putea imprumuta la FMI ca sa plateasca salarii si pensii si sa stimuleze consumul si fiind putini (cred ca sub 6-7 mil) nu erau relevanti ca piata de consum. Pusi in fata acestei probleme, bulgarii au dezvoltat infrastructura rutiera, au eliminat birocratia si coruptia, au simplificat fiscalitatea si au introdus cele mai mici taxe pe profit si dividende. Astfel au reusit sa atraga investitorii si sa stimuleze cresterea economica, “tragand” nenumarate companii din Romania si investitori din Grecia care atrasi de forta de munca ieftina, strazile bune si taxele mici au investit masiv si au ajutat Bulgaria sa mentina o rata de indatorare de sub 20% in toti anii crizei de la peste 40% inainte de 2005.

Ungaria a ales insa un model cu totul aparte, fiind nevoita sa faca nenumarate manevre pentru a evita o deraiere fatala avand in vedere “viteza” pe care o prinsese inainte de criza. Pusa in fata retragerii masive a capitalului strain cu o rata de indatorare masiva, fara resurse interne care sa ii permita atragerea interesului unor creditori si cu o populatie expusa imens pe monezi care au explodat in raport cu moneda curenta, ungurii au strans cu usa bancile, companiile furnizoare de utilitati si cele mai profitabile companii, toate acestea cu scopul de a se mentine pe linia de plutire si de a mentine pe cat posibil nivelul de trai al populatiei. Astfel, Ungaria nu a mai incercat sa faca orice pentru a atrage investitorii pentru ca deja avea destule investitii si nu de “investitori” genul GDF Suez, CEZ sau Petrom aveau ei nevoie care sa le suga resursele pe redevente de nimic si sa faca profituri imense pe spinarea unei populatii captive. Ungurii s-au orientat asadar spre companiile mici si mijlocii pentru care au garantat credite de miliarde de euro in timp ce Romania a turnat fonduri in garantarea programelor Prima Casa care nu a facut decat sa tina pe linia de plutire profiturile bancilor.

Una peste alta, influenta dolarului asupra tarilor de la periferie este imensa si socurile se vor simti din ce in ce mai puternic. In special Romania are o problema prin incapatanarea guvernatorului BNR de a se considera mai destept decat speculantii. Cand se va hotara insa vreun nebun ca Soros sau vreun trader cu porecla “Whale” care are pe mana miliarde de dolari, sa bage in targetul botilor automati perechea “RONEUR” si sa inceapa sa suga din arbitraje atunci sa vezi distractie …

 

Ce putem face în cazul unui default al SUA?

15 comments

Am tot amanat sa scriu un articol pe tema asta pentru ca credeam ca politicienii americani vor ajunge la o intelegere si nu se va ajunge ca in anii anteriori, pana in ultima zi. Cu toate acestea, nici acum nu cred ca SUA va inceta sa plateasca obligatiunile, Obama avand cu siguranta alte planuri prin care sa rezolve altfel lucrurile, inclusiv prin declararea starii de urgenta, ceea ce evident nu i-ar displace deloc.

In alta ordine de idei, in ciuda … traducerilor neinspirate din Ziarul Financiar si alte ziare, nu este adevarat ca SUA nu a mai intrat in default in ultimii 200 de ani. Un default partial a avut loc prin renuntarea la legarea dolarului de aur de catre Nixon (vezi Wikipedia). Nu a fost tehnic un default, dar practic cei care au avut detineri in dolari au pierdut cam 70% din valoare. Consecintele de atunci nu au fost chiar apocaliptice decat pentru cei care aveau dolari multi si sperau ca ia aur pe ei. Aceia au pierdut sume imense si la fel se poate intampla si acum. Dolarul a continuat insa epopeea, tocmai pentru ca nu a existat competitor si diferenta intre America si puterile competitoare era prea mare pentru a pune sub semnul intrebarii statutul dolarului.

Sa facem insa un exercitiu de imaginatie si sa analizam ce putem face daca totusi aceasta lebada neagra are loc. Si parca totusi as mai dori sa mai repet inca o data – dupa cum am mai facut-o in catstand-eva articole mai vechi despre criza – ca volatilitatea si instabilitatea sunt principalele certitudini ale viitorului. Adica, astfel de SITUATII LIMITA care par a fi inceputul sfarsitului au fost, sunt si vor mai fi. Acum inca mi se pare mie cam multa liniste, situatiile limita sunt destul de rare, destul de “under control” si mai ales nu sunt prea simultane. De exemplu, amul acesta am avut sa ne ingrijoram pas cu pas: ba de confiscarea depozitelor din Cipru si riscul de contagiune, ba de atacarea Iranului sau a Siriei si riscul unui razboi mondial iar acum de instrarea Americii in default. Pun pariu ca urmatoarea situatie limita, probabil va fi in Europa, caci nu prea am mai avut senzatii tari cu Grecia anul acesta.

Deci volatilitatea este permanenta si evenimentele care pot declansa inceputul ADEVARATEI CRIZE se succed fara a ne lasa sa respiram si macar sa uitam o scurta perioada de sabia lui Damocles care atarna asupra noastra. Evident, ma refer la cei care intelegem toata treaba cu datoria si cum merg treburile in finantele mondiale.

Iata deci care ar fi motivele petru care nu doar acum, dar cam tot timpul trebuie sa fim pregatiti sa facem fata unor situatii limita cu totul extraordinare, comparativ cu experienta noastra, mai ales a celor tineri care nu au avut parte de un razboi si nici macar nu au trecut prin Revolutia din 89 si minunata tranzitie ulterioara in care inca ne aflam, ca sa inteleaga ce inseamna transformarea completa a unei societati.

In primul rand, este imposibil sa prevedem dinainte ce impact asupra sistemului financiar mondiala va avea default-ul SUA si daca maine-poimaine vor mai exista banci, comert, economie, cel putin pentru o perioada. Totul porneste de aici: default-ul va insemna implozia societatii asa cum o cunoastem sau doar a sistemului financiar. Acestea sunt semne de intrebare pe cat de grave, pe atat de plauzibile si care trebuie sa le luam in primul rand in calcul.

Daca default-ul SUA va da jos cu toate bancile si o solutie nu se va gasi urgent, este extrem de posibil ca haosul sa cuprinda intreaga lume, toate statele care acum par puternice, sigure, stabile, sa devina doar o umbra si in locul sigurantei actuale sa gasim cu totul altceva. Daca, facand o paralela cu 2008, default-ul nu va produce decat inca o constrangere si mai drastica a creditarii si un exod al investitorilor din pietele periferice (cum este Romania), vom avea parte de o cadere de peste 10% a PIB-ului in caz ca va mai fi cine sa numere PIB-ul caci statul nu va mai putea sa se imprumute, si FMI-ul va fi falit.

O consecinta imediata a default-ului SUA va fi retragerea investitorilor dinspre obligatiuni inspre alte forme de investitii, cum ar fi aurul, indiferent de pret. Prin urmare, guvernul nu va mai putea sa se imprumute pe pietele externe, BNR va fi obligata sa tipareasca lei si evident vom ajunge la inflatie, o pacoste nicidecum necunoscuta pentru romanii care au trecut prin tranzitie.

O explozie a cursului si a dobanzilor va crea multe probleme si in sistemul financiar romanesc, unde BNR va fi nevoita in sfarsit sa dea drumul la faimosul concept “Banca Punte” care trebuia deja sa fie testat pana acum pe bancile zombie care exista in sistemul bancar romanesc dar despre care nu vorbim acum.

Pornind de la cursul valutar, contractia economica, lipsa creditului vom avea deci mari probleme cu aprovizionarea. In disperare de cauza, guvernul probabil va introduce faimosul sistem de “ratii” si de asemenea controlul preturilor. Evident masurile acestea vor avea spoiala unui acord pan-european pentru ca nu doar noi vom fi in aceasta situatie.

Evident nu este simplul raspunsul la ce putem noi face, oamenii de rand care avem un loc de munca normal, in Romania, avem o familie, avem resurse limitate, nu suntem obisnuiti cu greul, cu munca la tara, nu avem nici cea mai vaga idee despre ce inseamna autosustenabilitate desi ne-ar fi de ajuns sa ii punem pe bunici sa ne povesteasca cum au trait ei in razboi sau pe vremea comunistilor.

Sunt nenumarate lucruri pe care ar fi trebuit deja sa le facem pana acum, cum ar fi mutatul la tara si lupta pentru independenta macar alimentara, dar sunt si multe constrangeri in ceea ce priveste motivatia si posibilitatile care ne opresc sa ne si imaginam aceasta directe. Oamenii foarte greu se pragatest dinainte pentru unele evenimente care sunt doar posibile, putini sunt chiar si aceia care dupa ce s-au ars o data, sa invete ceva – as da aici exemplu celor care iau credit in mod constant dupa ce banca i-a furat de nenumarate ori si se tot discutat despre neseriozitatea bancilor romanesti.

Poate insa orasanul sa faca ceva pentru a se proteja? In cazul imploziei societatii, nu prea are ce sa faca. Orasenii vor fi condamnati la pieire prin infometare, boala sau conflicte cu raufacatori. Evident un minim de servicii va functiona indiferent de ce se va intampla pentru ca de exemplu doctorii vor merge la serviciu chiar daca nu vor primi salariul, sau apa vom avea chiar daca leul se va devaloriza masiv, caci muncitorii care ne dau apa, vor accepta sa mearga la munca chiar daca nu vor fi platiti. Mai greu insa cu curentul si gazele, pentru acestea va fi mare problema, mai ales pentru gaze.

Vom avea deci probleme pe termen scurt si pe termen mediu. Pe termen scurt problemele vor fi mancarea si aprovizionarea cu produse in general si economia care va ingheta si oamenii vor merge la serviciu degeaba. Dupa primul impact, marele semn de intrebare va fi cat va dura perioada de incertitudine in care G20 va rezolva problema defaultului SUA si se va ajunge la un consens nou. Chiar si in acest caz fericit in care G20 va rezolva rapid problema, Romania va avea de suferit imens pentru ca cererea de automobile va cadea drastic iar Romania este dependenta de cei doi mari producatori. Din pacate nici emigratia nu va mai fi o solutie, partea buna este ca exista sanse ca agricultura de subzistenta mult hulita si batjocorita acum sa devina nu doar solutia salvatoare dar poate chiar motorul revenirii noastre un noua paradigma.

[ VA CONTINUA ]

Ce se intampla in caz de default al SUA?

3 comments

Buffet a zis ca default-ul SUA e echivalent cu efectul unei bombe nucleare. Toata lumea zice ca sunt sanse putine sa se ajunga la default, dar sa vedem pe scurt cateva consecinte, cu mentiunea ca haosul este greu de descris, mai ales apriori.

In primul rand sistemul financiar va suferi o implozie: toata lumea are bonduri de trezorerie americane, toate fondurile au cel putin o parte in bonduri americane si toate bancile au derivate extrem de sensibile la bondurile americane. In cazul unui default, e de inteles ca o mare parte din aceasta bogatie de carton se va evapora peste noapte.

Mai intai de a merge mai departe, as dori sa mentionez ca dupa parerea mea, daca va fi default, va fi default total, nu se poate pune problema de niscavai hair-cut-uri cum a fost in cazul Greciei unde toata expunerea era irelevanta pentru majoritatea bancilor si hair-cut-ul a putut fi gestionat si negociat, avand cine sa plateasca acest haircut, ceea ce nu e cazul la americani. Nu este exclus ca in faza initiala, inainte sa fie declarat default-ul, sa exista o oarecare distribuire a ce mai ramas, inspre marii creditori (China, Japonia) pentru a evita un razboi sau in cel mai fericit caz confiscarea asset-urilor companiilor americane din tarile respective. Dar cand se va declara default, probabil va fi total, mai ales avand in vedere volumul masiv al datoriei americane.

O alta consecinta imediata pe langa evaporarea acestor bani, va fi evaporarea dolarului. Foarte probabil, dolarul nu va ajunge la zero, dar nici prea departe nu va fi. Avand in vedere totusi ca SUA are o armata, are productie high-tech, are resurse minerale, are multe bunuri fizice, dolarul nu va ajunge chiar la zero. Dar abia atunci vom intelege cum puteau unii sa zica ca va ajunge aurul la 20,000$/uncie.

Impactul financiar si impactul asupra monezii ar fi grijile cele mai mici pentru ca cu cat ne apropien de lumea reala cu atat incep efectele dezastrului. Cu siguranta vor exista sincope in functionarea tranzactiilor si a schimburilor financiare internationale. De aici, putem deduce ca comertul va fi redus drastic si nu doar cel cu SUA sau cel bazat pe dolar. Toata economia mondiala si tot comertul mondial daca nu vor intra in starea de “freeze” isi vor reduce drastic ritmul, cel putin in primul an, pana cand un nou Bretton Woods va avea loc.

Foarte mult va conta in acest caz cine are resurse si capacitati de productie. Nimeni nu este total independent in ziua de azi si de aceea comertul trebuie sa existe si evident nu se va opri aici. Multe tari au deja tratate bilaterale in alte monede decat dolarul, prin urmare acele tari nu vor avea de suferit prea mult. Ba chiar, avand in vedere ca piata care sugea pana acum mare parte din resurse si produse – SUA – va fi inghetata aproape total, gramada produse si resurse vor fi disponibile pentru ceilalti, deci este foarte posibil ca preturile la multe produse sa scada si evident pretul petrolului – ceea ce va produce alte socuri pentru unele tari producatoare de petrol.

Un alt mare semn de intrebare este daca va exista risc de razboi sau tensiuni armate. Avand in vedere problemele sociale interne, un razboi civil in SUA nu este exclus. Pentru a face fata situatiei, foarte probabil guvernul SUA va declara stare de urgenta si va pune pumnul in gura poporului, ceea ce se va lasa cu un razboi civil. Nu putem estima cum ar reactiona China si Japonia la un default, avand in vedere ca pana acum teatrul jucat de politicienii americani a fost perfect, nelasand nici un pic sa denote vreun aranjaament sau set-up menit sa ii scape pe americani de default.

Nu stim in ce masura americani sunt sau nu pregatiti pentru un default si au idee ce va urma sistiu ce sa faca. Sunt totusi faimosi pentru masurile de urgenta luate pe ultim moment si care “salveaza situatia” in ultima clipa, pentru a arunca inca o data cutia mai departe. Vom continua asadar cu speculatiile in urmatoarele zile, pe masura ce ne vom apropia de impact.

 

De vazut:

– The Day The Dollar Falls http://www.youtube.com/playlist?list=PL1821F6DCE322C0DF

– Rollover http://en.wikipedia.org/wiki/Rollover_(film)

1 2 3 4