Știu că mulți cititori care vin pe-aici au așteptări mai mari din partea mea, sau cel puțin așa mă amăgesc eu … Zic asta în sensul că reacții la reacții nu sunt tocmai cel mai interesant content, dar din când în când mă folosesc de astfel de ocazii pentru a (re)puncta și exemplifica unele idei fundamentale pe care doresc să le promovez și doar cei care citesc periodic vor înțelege ce am de zis în continuare.
Despre fragmentul de la Ciutacu
În fragmentul emisiunii lui Ciutacu, este redată intervenția lui Florin Zamfirescu în care acesta se tânguie că nu mai suntem o țară, că nu mai suntem uniți, că fac străinii ce vor din noi. Totul în contextul scuipării pe care ne-o trag ucrainienii cu Bâstroe.
Ca opoziție controlată, Ciutacu e cam obligat să aibă în studiu și vuvuzele de-ale mașinăriei de fabricat consens, cum ar fi Chiriac. Căci Chiriac intervine mai târziu și cumva îl înjură pe Zamfirescu, crezând că îl face praf cu sublinierea importantei creșteri economice a României, care a devenit a doua economie din Europa de Est.
Minciuna lui Chiriac
Deși chiar dacă ar fi pe locul 2, argumentul lui Chiriac este penibil în contextul discuției (voi detalia de ce), să luăm puțin la boabe mărunte această minciună, deși Chiriac este cunoscut a fi un mare mincinos și propagandist. Dar să limpezim apele să vedem dacă chiar suntem pe locul 2 la “economie” – un termen destul de generic oricum, dar la TV e important să măcăni nu să aibă sens comentariile tale.
Iață un top după PIB (ultimele date oferite de trandingeconomics.com – un site de referință care preia cifre oficiale de la guvernnele tuturor țărilor și de la multe instituții):
Rusia – 1776
Polonia – 679
România – 284
Cehia – 282
Ucraina – 200
La cifre brute, într-adevăr România este în top și dacă excludem Rusia (pentru vuvuzele Rusia nu există în Europa de Est, așa știu ele geografie), România este pe locul 2.
Dar de ce zic că Chiriac minte? În primul rând deoarece cifra în sine nu spune nimic, nu indică în niciun caz puterea economică a populației, dacă vrem să facem o comparație (deși astfel de topuri sunt în general … reci și spun doar o parte a poveștii), ar trebui să comparăm după GPD raportat la populație, ceea ce economic (un domeniu total străin pentru vuvuzele) se numește GDP Per Capita (care uneri se calculează și raportat la puterea de cumpărare – GPD per capita ajustat după puterea de cumpărare).
Am găsit pe Wikipedia o hartă a acestor cifre, adică PIB per capita, ajustat … chiar din 2022 și iată cum arată:
Nu mai fac un top, dar cu 38095, România se află sub Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Țările Baltice și depășește doar balcanii (mai puțin Slovenia dacă o considerăm balcanică …)
A te raporta la valoarea totală a PIB-ului este o greșală fatală. E ca și cum ai compara veniturile a două familii care câștigă una 10.000 și una 90.000 și lauzi pe cea care câștigă 10.000 pe lună, că stă mai bine ca a doua, fără să îi întrebi câți copii au fiecare. Dacă prima are 10 copii și a doua nu are decât 2, situația stă total invers.
Chiriac nu minte din prostie, ci minte deoarece așa e programat. Minte deoarece este pervers. PIB per capita ajustat nu este ceva străin și exotic chiar și pentru cei doi neuroni ai săi. El face însă ce a făcut toată viața lui: propagandă pentru cei care îl plătesc.
Mere cu pere
Evident că pe lângă minciuna cu PIB-ul, în primul rând orice apel la starea economică în contextul comentariului lui Florin Zamfirescu care aborda lipsa de unitate și coeziune socială a poporului (deci nu atât degradarea economică, în ciuda amănuntului legat de casele dărăpănate și distruse pe care le-a văzut amicul său din tren) este deplasat.
Zamfirescu se referea la faptul că demnitatea noastră este călcată în picioare încă o dată, deoarece suntem o țară de slugi conduse de slugi ale străinilor care pun mereu prioritatea lor înaintea onoarei noastre. Ce ne fac acum ucrainienii este evident un act de viol. Statul român ar trebui să amenințe efectiv cu deturnarea cursului Dunării. Dacă tot distrugem Delta, să o distrugem de tot.
Tânguirea lui Zamfirescu evident că include în ea multe ofuri pe care un om la vârsta lui le-a trăit. Este total îndreptățit și pomparea optimismului tembel al beneficiului economic din partea lui Chiriac este una schizofrenică. Omul este total deplasat de realitate. E firesc deoarece el primește bani grei ca să își trădeze țara și poporului și o duce bine mâncând rahat non-stop. Alți oameni, chiar cu bani, au fugit în afară de scârbă că poporul român nu are demnitate. Asta e esența tânguirii lui Zamfirescu, în contrextul Bâstroe …
Chiriac ca agent al NATO&UE luptă pe orice fisură oricât de mică în blocul de gheață al prostiei românești care se lasă îndoctrinată că UE ne dă bani, ne dă fonduri, ne crește nivelul de trai (deși vedem că nu prea), NATO ne apără, etc.
Demonul eficienței
În ansamblu, avem deci un exemplu de slugă a sistemului, a fabricii de consens, dar dacă ne uităm mai de deasupra acesta este stăpânit de demonul eficienței. Nu mă refer concret la faptul că Chiriac nu mai are morala și e cumpărat, ci la ce mesaje și în ce tabără luptă el și pentru ce ideologie. Demonul ideologic al întregului mental propagandistic pe care încearcă să îl propage Chiriac este demonul eficienței despre care am mai tratat și pe scurt, pune beneficiile materiale deasupra oricăror alte valori. Dar nici măcar beneficiile materiale concrete pentru oameni nu sunt prioritare, ci anumiți parametrii și anumite obiective care sunt determinate și controlate de OMS sau de alte organizatii supra-statale, așa cum s-a întâmplat în plandemie, când nu faptul că oamenii mureau de cancere, de stres, de foamete pentru că distrugeau economia conta, ci menținerea sub control a curbei – în prima perioadă – urmată de realizarea efectului de turmă mai apoi și în final de introducerea pașaportului pentru vaccinare. De aceea a sărit ca ars demonul din Chiriac, că Zamfirescu a amintit plandemia … și acest subiect este unul fierbinte care deja i-a cam trezit pe mulți, punând în pericol marșul antihristic către transhumanță.
“De ce ziceți că vine sfârșitul? Pe vremea noastră când eram tineri, aveam Iron Maiden și iată că sfârșitul nu a venit” – sunt unele comentarii (cu aproximație) la postarea contului ClownWorld de pe Twitter cu secvența lui Sam Smith de la faimosul (zice-se) festival muzical.
Printre cele mai faimoase răspunsuri ar fi cel al lui Elon Musk: “end of days vibes”
Evident că Musk este ironic deoarece el este ateu și nu crede că există Dumnezeu și antihrist. De aceea s-a și costumat în Satan de Halloween în 2022, pozând mândru peste tot cu costumul său de 7500$ care are pe fruntea fiarei o cruce întoarsă.
Faptul că răspunsul lui Musk este ironic, îl vedem dintr-un alt comentariu la același thread: “dacă ăsta e satan, nu avem de ce să ne temem”.
Una peste alta, darea pe față a închinării la Satan, deși nu este ceva nou, este o modă MAINSTREAM. Dacă acum 20 de ani (pe vremea Iron Maiden) satansimul era fringe – un curent marginal specific adolescenților rebeli, folosit de rockeri care nici măcar nu erau interesați ci doar foloseau satanismul doar pentru că era atât de anti-creștin încât atrăgea atenția și astfel primeau publicitate gratuită, acum satanismul este prezent peste tot, de la Grammy-uri la Forumul Economic Mondial. De altfel Jay Dyer a detaliat de nenumărate ori prezența unor practici sataniste atât la Hollywood cât și în rândul elitelor.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE:
[P] pentru a înțelege rolul satanismului în vremea lui antihrist recomand cartea Ortodoxia și Religia Viitorului de Pr. Serafim Rose.
Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.
Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.
Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda(a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.
Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.
Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.
Teza
Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.
Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.
Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.
Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR
Comparatia cu USR
USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.
Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.
Obiectivitate?
Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.
Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.
A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.
De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.
Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.
Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.
Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
Unele structuri democratice statale lipsesc;
Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.
Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.
Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.
Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.
Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.
Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:
Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.
Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.
Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.
Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.
Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …
Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.
In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!
Razboiul nevazut care are loc pe plan mondial ne aduce in vizor noi si noi manifestari ale duhurilor malefice. Bunaoara, ma refer la rautatea si obsesia draconica cu care presa il ostracizeaza din nou pe Trump si incearca sa ii cante prohodul. Insa caii nu mor cand vor cainii si Trump va fi ok. Spun asta deoarece are doctori buni si statisticile ii dau sanse. De fapt, statisticile i-ar da sanse chiar daca nu ar avea doctori buni. Nu am urmarit prea in amanunt cifrele insa cred ca dupa varsta si comorbiditati, Trump are doar 2-3% sanse sa moara. Ori la varsta lui, cu siguranta are alte boli cu riscuri mult mai mari. Nu are cum sa nu aiba prostata, nu are cum sa nu aiba hipertensiune si poate are chiar diabet.
Nu doresc acum sa fac o revista a presei internationale dar doresc sa detaliez un episod care arata mecanismele diabolice ale ostracizarii oricarui oponent ai noii ordini mondiale antihristice promovate de Fiara Apocalipsei care este Main Stream Media (MSM) – masinuta de spalat creieri care lucreaza in slujba Satanei sub coordonarea directa a generalilor acestuia.
Iata un exemplu. Duminica seara (4 octombrie) Marius Pancu de la Digi24 are invitata pe o doctorita de la spitalul de infectioase din Brasov. Discuta aproape o jumatate de ora. Printre altele, se discuta si despre Remdesivir: doamna doctor explica ca acest medicament este foarte bun si ca exista deja riscul sa ramanem fara. Dupa dansa, acest medicament ar trebui dat chiar in cazurile blande pentru a evita evolutii negative, deci nu doar dat de urgenta. Femeia chiar expica: nu avem cum sa dam la toate cazurile deoarece noi avem 300 (sa zicem, nu retin cifra exacta) de doze acum si le folosim doar pentru cele mai grave cazuri. Exista perspectiva ca pe masura ce numarul de infectii creste, cererea la nivel international sa creasca si preturile sa creasca, deci accesul sa fie si mai greu decat acum cand oricum nu avem suficient.
Aproximativ 15 minute mai tarziu, aceste cap vorbitor fara memorie sau gandire independenta, Pancu trateaza subiectul Trump: cum ca medicii au dezinformat (vezi Doamne, nu au spus exact pana la ce nivel i-a scazut saturatia de oxigenului) cu privire la starea lui Trump. Vai, vai, cate minciuni. Ei ziceau ca e bine cand colo iata ca a avut lipsa de oxigen. Acest cap macanitor nu are habar ca exista oameni care au in mod curent scaderi ale saturatiei sub 90% in anumite momente. Mai precis, cei care au apnee, adica 1 din 3 oameni peste o anumita varsta. Obezitatea de asemenea este un factor. Saturatia nu e neaparat un indicator atat de important, mai ales ca doctorii lui Trump au explicat ca fiind monitorizat permanent in general oxigenul e ok, dar a avut unele scaderi. Eu personal am avut o bratara care masura SPO2 si am observat perioade in care ajungea chiar la 80%. Sa zicem ca Pancu e tembel si nu are habar, desi la cat freaca coronavirusul pe toate partile de atatea lumi, putea sa se prinda de capul lui ceva, dar nu s-a prins. Dar nu asta conteaza, ci Remdesivir. Pancu, sugereaza ca Trump nu ar fi tocmai ok, deoarece doctorii i-au dat Remdesivir, care se da in cazuri dificile. Tocmai avusese cu 15 minute inainte interivu cu doamna de la Brasov care se plangea ca nu poate da Remdesivir la toti pacientii deoarece nu au medicamentul si el macane o asemenea aberatie. Noroc ca doctorul invitat a clarificat situatia si a explicat din nou ca Remdesivir poate fi dat si in cazuri blande sau medii, deci nu doar in cazuri grave. Deci Trump nu e grav, desi dracusorii ard ca vad ca se face bine si in 2-3 zile o sa iasa din spital.
Imbolnavirea lui Trump este garantia ca acesta va castiga alegerile pentru cei care mai aveau indoieli. Dupa revenire, Trump va matura cu creepy&sleepy Biden. Culmea e ca Digi24 niciodata nu l-a prezentat pe dementul Biden cum se incurca si adoarme pe el, uitand unde se afla si despre ce vorbeste.
Despre perversitatile lui Biden, niciodata nu am vazut sau auzit la Digi24, desi de Trump se leaga de cele mai mici gafe.
Nu inteleg si nu are alta explicatie aceasta pozitionare si aceasta agresivitate impotriva lui Trump in cazul Digi24 decat alinierea la strategia intunericului de lupta impotriva ultimilor aparatorii ai civilizatiei occidentale.
Evident că nu, pare la mintea cocoșului. Însă să detaliem puțin. M-ar tenta să încep articolul cu “tinerii din ziua de astăzi …” dar dacă mă gândesc bine, nu doar tinerii sunt bolnavi de narcisism și megalomanie, ci și mulți dintre bătrâni.
Megalomania și subdezvoltarea psihologică sunt boli greu de stăpânit și într-o oarecare măsură fiecare suntem stăpâniți de ele.
E sezonul verii și vedem cu toții cum abundă feed-urile de fotografii cu oameni în vacanță. Ce frumos, am putea spune … Bine că oamenii sunt în vacanță și se simt bine. Așa mă gândeam și eu și am dat chiar și câteva like-uri lui Buzdugan care acum e prin Creta și zilnic postează câte-ceva. Apoi, mi-am dat seama cum se naște ușor în inima mea sentimentul invidiei – ce bine de astă, la plimbare. Unii la muncă, alți … Bine-înțeles că nu am fost de acord cu acest gând și cu aceste porniri, dar una e rațiunea alta e ispita.
Apoi mi-am dat seama, dacă eu care am fost în Creta și în Grecia în special de vreo 10 ori și dacă eu care pot să plec mâine dacă chiar mi se pune pata, sunt invidios, ce să mai facă alții care din varii motive, chiar nu pot, nu acum și nici la anu și poate nici în următorii ani să meargă în Creta să bea bere Molo (cum vedeam într-o poză).
Trebuie totuși menționat că nu am nimic cu Buzdugan și ca o personalitate publică cu mulți fani, e firesc să își întrețină brandul, căci din asta își câștigă pâinea. Pozele oricum sunt frumoase și atractive, prezintă nu doar familia lui Buzdugan ci și natura, marea.
În toate problemele sunt aspecte pro și contra și cu siguranță și în aceasta. Eu însă doresc doar să pledez pentru varianta contra, menționând totuși și câteva argumente pro sau câteva situații în care postarea de fotografii din concediu este ok. De exemplu, sunt chiar bucuros și îi apreciez pe cei care posteaza fotografii din locuri frumoase cu acele locuri frumoase, cu diverse peisaje sau scene, dar în care nu se pozează pe ei. Aceștia împărtășesc bucuria lor și fac un efort pe care îl salut. Dar când vezi personaje cunoscute, prieteni, care sunt la plimbare în timp ce tu ești la muncă, chiar dacă munca este plăcută și cu atât mai mult dacă munca este o corvoadă, cu greu poți să-ți cenzurezi pornirile invidioase.
Cel smintit se smintește ar putea spune cineva și poate că doar eu sunt așa, alții nu simt această invidie pe cei care sunt plecați și se distrează în timp ce ei muncesc. Nu neg, dar mă gândesc că dacă eu sunt smintit, mai sunt și alții și poate chiar suntem mulți, de aceea fac apel la megalomanii narcisiști care vor să azvârle în fața tuturor ce bine se simt ei în cele 2-3 săptămâni din an când încearcă să uite de mizeria din sufletul lor pe care ei o leagă e de locul de unde au plecat, și care cred că o rezolvă dacă se umflă nițel în pene azvârlind în fața invidioșilor ce bine e de ei, să o lase mai moale cu pozele din concedii pentru că Facebook oferă funcția de szooze și unfriend și o să rămână în lista doar cu cârcotașii invidioși care nu vor să se lepede de invidie. Eu unul, când nu pot să lupt cu invidia, în cazul de față, dau snooze.
Să trecem puțin în alt registru. Nu prea înțeleg pe oamenii care sunt obsedați să facă poze pe oriunde se duc. Din start recunosc că și eu am avut momente și am trăit experiența de a mă comporta ca clasicul “turist japonez”. Și în această chestiune sunt argumente pro și contra, dar în cele din urmă Carlin are dreptate, orice addagio este redundant.
În final, doar o observație legată de tineret. Tinerii simt nevoia să se afirme, e o chestiune hormonală. Aflați în perioada formării caracterului, fiind crescuți pe puf și neavând necazuri care să îi ajute în consolidarea unui caracter, majoritatea simt această pornire în interior, să arate lumii cine sunt ei și ce pot să facă. Din păcate, în afara unui corp frumos (că doar e tânăr …) majoritatea nu pot să arate altceva. Și din păcate, majoritatea nu au nici părinți să le explice că bucuria care vine din efort, muncă, perseverență și sacrificiu este cu mult mai dulce decât fantasmele unor “aprecieri” virtuale ale haitelor anonime de pseudo-prieteni.
Romania nu are experienta unei prese libere. Poate pe vremea lui Eminescu, presa era libera si reporterii erau reporteri. Rolul reporterilor era sa informeze populatia, sa propage franturi de realitate pentru ca omul sa fie informat si sa poata stii pe ce lume traieste. Reporterul nu e un robot, transmite informatia in felul in care gaseste de cuviinta, adica subiectiv. Pana si robotii pot fi manipulati, pentru ca depinde de cine ii invata. Neutralitatea este o utopie.
Insa exista o mare diferenta intre nuantarea informatiei si transmiterea alaturi de informatie a talcuirii informatiei si activismul idelogic practicat de majoritatea presei in ziua de astazi. Evident ca avem mostenirea bolsevica unde presa era componenta principala in masinaria de spalat pe creier a partidului. Dar toti speram ca in libertate vom avea parte de altceva, de presa libera, cum este termenul consacrat. Presa care sa transmita informatia asa cum este, fara interpretari prea multe, fara presupuneri, fara minciun si mai ales fara coloratura ideologica de nicun fel.
Traim insa sfarsitul lumii si duhul epocii este unul deconstructiv. Asistam la deconstrucita istoriei, deconstructia popoarelor, deconstrucita biologiei, deconstructia culturala si in final chiar autodistrugerea prin metamorfozare a sensului cuvintelor. Libertate, democratie, pace, prosperitate, fericire sunt cuvinte care au cu totul alte sensuri acum decat acum 10 ani si cu totul altele decat acum 50 de ani.
Bunaoara, presa libera din ziua de astazi este de acord si chiar solicita cenzura. Libertatea de exprimare este vazuta ca interzicerea celor care spun altceva decat agenda ideologica a centrelor de putere la care sunt aliniate outleturile media respective. E mult spus centre de putere la noi caci suntem oarecum fii ploii. In razboiul mondial care se duce pe plan ideologic, noi suntem doar daune colaterale, adica la noi doar cad niste bombe ale unora, nefiind neaparat un teren de batalie prin lipsa noastra de relevanta. Dar daune colaterale fiind, bombele cad peste noi si trebuie sa identificam dusmanii si sa ii artam cu degetul. Este insa cineva preocupat? Este insa cineva constient de acest razboi si pregatit sa reziste? Cum poti rezista spalarii pe creier este insa un topic pentru un alt posibil articol.
Sa ne intoarcem insa la rolul presei si alunecarea rapida a acesteia inspre propaganda ideologica. In primul rand, trebuie sa subliniem ca cel putin la noi, de la nastere presa are ca raison d’etre activismul ideologic. Fie ca vorbim de Generatia Pro, fie ca vorim de antenele securistului aceluia, fie ca vobim de orice brand, existenta in sine a acestor trusturi are scop ideologic pentru ca finantele nu prea ies la calcule. Romania fiind o tara mica, chiar si cea mai puternica televiziune, chiar daca presupunem ca ar exista una singura si toti ne-am uita la ia, nu ar putea sa traiasca doar din veniturile din publicitate. Unele emisiuni ar putea, daca luam in calcul costurile operationale, dar ca trust, niciun trust nu poate supravietui financiar. Licentele sunt prima bariera si sunt puse astfel incat “accidentele” ca vreun investitor onest care ar dori sa faca profit sa nu poata accede cumva in clublu rezervat al portavocilor “autorizate”. Mecanismele de control sunt mai multe, dar uitati-va la penuria de posturi pe FM in ditamai largime de banda: cum de nu se gasesc investitori interesati sa porneasca un post FM cand piata e atat de virgina? Grecia are peste 1000 de posturi ca sa va faceti idee … Insa in Romania, licentele FM sunt prohibitive pentru ca toata lumea sa asculte pe Moise la EuropaFM si nu pe Chiazna sau vreun alt nealiniat reactionar care ar putea sa capete tractiune si sa puna bete in roate marsului necontrolat catre implozia societatii prin distrugerea familiei, a popoarelor si a individului in cele din urma.
Fara acoperirea sponsorilor si fara conexiunile cu partidele, presa romaneasca ar fi limitata la cateva organizatii minuscule, poate one-man-show cu capacitati limitate.
Daca pana mai ieri, principala batalie era politica si in rest, focusul principal era pe audiente, in ultimul timp asistam la o transformare periculoasa din batalia politica in batalia ideologica. Nu este deloc acelasi lucru, doresc sa clarific poate printr-un exemplu.
Sunt politicieni anti-gay de toate culorile: si in PSD si in PNL sa zicem. Acestia vor fi exterminati la Digi24 indiferent de culoarea politica. In acelasi timp, politicienii pro-gay, chiar si de la partidul lui Putin sunt periati si atitudinea lor este data ca exemplu. “Nici in Rusia lui Putin nu se intampla asa ceva” declara azi la TV, Cristian Parvulescu, unicul analist pe care Digi24 il cheama ca sa “analizeze” orice tema de la singura asociatie pro-democratie care exista in Romania. Ca si cum alte asociatii nu ar mai exista si ca si cum alti oameni nu mai au nimic de zis in tara asta, decat acest angajat al lui Soros. Banuiala mea este ca Parvulescu este chiar cenzorul ideologic si filtrul de orientari pe issues, dar asta e doar o banuiala.
Acelasi lucru insa este valabil si in SUA unde presiunea ideologica manifestata ani de-a randul, a reusit sa infecteze nu doar partidul democrat ci sa creeze un instinct de auto-cenzurare in intreaga presa, nealinierile fiind extrem de timide si riguros controlate. Nu va mai dura mult pana cand folosirea unui limbaj subversiv, codat va fi singura modalitate de a mai transmite si un mesaj sau o opinie nealiniata, pentru ca acrivia cenzorilor va impinge mereu limita a ce poti spune in toate directiile: sex, rasism, religie, avorturi etc. Dar in SUA mai exista deocamdata sperante si unii chiar declara sfarsitul dictaturii corectitudinii politice si trezirea marelui urias.
Romania insa cu o populatie functional analfabeta, cu o scoala deja distrusa sistematic, cu o intelighentie care lipseste cu desavarise, nu are nicio sansa sa poata opune rezistenta in razboiul ideologic, indiferent de vigoarea unor reflexe instinctuale in care am putea spera ca le avem, altfel spus neomogenitatea romanilor si reticenta aderarii la idei, prin alunecarea mai mult inspre sentimente si stari psihologice ne fereste putin ca sa fim facuti praf de inamici. Insa status-quo-ul nu garanteaza un viitor mai bun, pe masura ce si armele acestora vor fi mai tunate pe parametrii poporului roman, asa cum Daciile sunt cu garda inalta ca sa faca fata drumurilor proaste romanesti. Este doar o chestiune de timp …
Din start doresc sa dau verdictul: putin din amandoua.
La ce bun? Catarama pretinde ca a facut asta ca sa demonstreze ca virusul nu e chiar atat de periculos si ca am inchis economia degeaba. In primul rand, daca ar fi facut asta in Martie era o treaba. Acum, pe final … ce sa zicem? Economia oricum se dezleaga incet-incet, vedem ca masurile se ridica, vedem ca si numarul cazurilor este in scadere, evident raman ingrijorarile, dar economic nu e totul chiar atat de negru cum il arata Cataraman. Pentru unele restaurante, pentru cinemauri si alte de-astea, evident e nasol. Dar oricum ar fi fost nasol pentru astea, indiferent de ce masuri ar fi luat sau nu statul. Pe masura ce virusul se raspandeste si oamenii se imbolnavesc, lumea oricum ar fi reactionat. Chiar daca in Romania nu s-ar fi luat nicio masura, economia oricum ar fi in genunchi deoarece avand 10% din PIB sector auto, cum industria auto este la pamant, nu avem ce sa facem ca sa rezolvam problema. Evident, intr-o economie capitalista cu piata libera care se adapteaza la probleme rapid, cu un sistem bugetar eficient si suplu, Romania s-ar fi adaptat altfel la criza, dar astea sunt probleme dinainte, nu care se trag din “inchiderea” pretinsa de Catarama care de fapt a fost o inchidere doar pentru o parte din economie, asa zisele sectoare “neesentiale” si/sau cu riscuri medicale maxime.
Spre deosebire de China unde au fost inchise fabrici si spre deosebire de Italia unde au fost inchise fabrici “neesentiale”, in Romania grosul productiei a functionat, cei care au oprit au fost cei care nu au mai avut comenzi (confectii, auto) sau au avut probleme cu aprovizionarea marfii. Cel putin initial, Dacia a declarat ca inchide din cauza choke-urilor in aprovizionarea cu piese si componente. Dar despre sectorul auto am mai tratat aici.
BREAKING NEWS: in timpul redactarii acestui articol tocmai am aflat ca Catarama NU ARE VIRUSUL, deci cam face pe martirul degeaba ….
Un prim semnal de alarma ca totul ar putea fi sarlatanie ar fi circumstantele: nu avem cum sa stim sigur daca Catarama chiar s-a vazut cu oameni care au virusul. Ca fost securist, Cataraman putea suna un fost amic sa ii faca acolo nu stiu ce notificare la parchet ca sa creeze putina valva, cum ca Catarama a luat contact cu carantinati, etc. Daca chiar dorea sa ia virusul, Catarama se ducea in Italia sau in SUA sau si mai sigur in Rusia, in orice caz, intr-o tara cu cazuri multe care insa nu este trecuta ca zona rosie pentru care sa existe carantina.
Dar sa zicem ca totul e adevarat si Catarama chiar s-a riscat, imbratisandu-se cu acei oameni. Eu cred insa ca daca dorea sigur sa ia virusul, se pupa cu ei si ii punea chiar sa bea dintr-un pahar de apa si apoi sa bea el. Ca de scuipat, nu ar fi prea estetic pentru camere.
As face aici o mica paranteza. Stim de cazuri de eroi adolescenti care au dorit sa arate ca isi asuma riscul si ca ia virusul. Din ce stiu eu, este unul care s-a dus intr-un spital covid si a lins colacul de la veceurile saloanelor de pacienti. Apoi a luat virusul. Daca facea insa asta Catarama, demonstra veritabil ca vrea sa ia virusul dar nu dadea prea bine ca imagine.
Acum o noua paranteza: Catarama tot incearca de ani buni sa ajunga presedinte, dar nu stiu sa fii trecut vreodata de 1%. Aici vine insa trecerea inspre celelalte argumente de ordin patriotic. Cataraman este un personaj aparte in panoplia de populisti romani in sensul ca omul are mereu o atitudine capitalista – atat cat a putut intelege un om care nu a studiat prea mult si nu a facut facultati sau cursuri ci a invatat mai mult initial ca delegat al securitatii in vest, in relatiile cu companiile capitaliste din vest si apoi in capitalismul salbatic al tranzitiei. Unde nu a prea invatat Catarama este sa ia o afacere de la zero si sa o creasca intr-un mediu anti-capitalist si corupt cum a fost Romania post-decembrista, FARA SA ISI MURDAREASCA MAINILE – dar asta e alta discutie.
Asadar, ca aparent populist, Catarama nu s-a alaturat nici PSD-ului iar din PNL a fost scuipat sau s-a retras singur – nu stiu motivele. Insa ca discurs, viziunea lui Catarama este cat-de-cat liberala, spre deosebire de PNL care nici macar la nivel de discurs, cel putin de cand e la guvernare, nu are nimic comun cu liberalismul. De altfel, singurele opinii si viziuni unde sunt pe aceeasi lungime de unde cu Catarama si il salut pentru faptul ca o spune des si incearca sa trezeasca oamenii, este acuzarea PNL-ului ca nu este liberalism si tragerea semnalului de alarma ca PNL se comporta in general la fel ca un partid socialist. Personal nu sunt la fel de dur si ferm impotriva liberalilor deoarece au circumstante atenuante: poporul e prost, Romania nu are o cultura a economiei de piata si nici a muncii, prin urmare, la noi se doreste capitalismul doar la impartirea profiturilor, la impartirea costurilor se doreste socialism, chiar si in randul membrilor si simpatizantilor PNL. La ce dezastru a facut ciuma rosie in Romania dupa 89, cu greu putem spera ca prea curand romanii vor avea afinitati si aspiratii capitaliste, deoarece pe masura ce capitalismul este scuipat inclusiv la el acasa si in acele tari care au crescut pe spirarea lui, fara o studiere a istoriei economice si a istoriei SUA, nu putem sa intelegem nici ce sunt capitalismul si piata libera si nici cat de strans legate sunt acestea de o societate libera si democrata in care libertatea si demnitatea umana sa supravietuiasca presiunilor socialismului si a dictaturii maselor.
Deci politic, Catarama nu cred ca are de castigat prea mult, desi cu siguranta isi hraneste orgoliul propriu din aceasta mica aventura. Pentru un om ca Cataraman, ajuns la apogeul stralucirii, dupa o viata plina de belsug si realizari, ce mai poate fi interesant la varsta lui? Succesul politic, evident. Si cum acesta este greu de obtinut cata vreme pana acum nu ai reusit si cum viziunea politica si economica a lui Catarama nu va avea succes prea curand, oricat de mult ar imbrodi-o el in argumente patriotice (sa sprijinim capitalul romanesc), Catarama isi satisface setea de faima prin aceasta aventura pe final de pandemie.
Si aici intervine un mic amanunt important: una e sa dea virusul in tine daca esti neica Ionel, pensionar de 65 de ani si care stai la bloc si ai pensie dar nu conturile lui Catarama si alta e sa fii Catarama care ai ceva miliarde puse deoparte si daca ai nevoie de spital, inchiriezi un etaj cu tot cu echipament si doctori ca sa te scape de moarte in caz de Doamne-fere!
Dar vedem ca Catarama nu are virusul, ceea ce e nasol pentru el si chiar caraghios avand in vedere ca deja a declarat (adica a mintit) ca are simptomele: temperatura, dureri in capul pieptului etc. Probabil a citit si el la simptome sau a auzit la TV si a replicat.
Un semn de intrebare pe care l-am observat chiar din interviul spectaculos la RTV cu acel reporter caraghios imbracat in combinezon, este acel pahar de vin pe care Catarama il avea si despre care a mentionat, ca se relaxeaza ascultand opera si band un pahar de vin. Ori daca esti informat si ai citit si daca mai ai si nevasta doctora, stii ca alcoolul in perioada asta nu e prea recomandat, afectand sistemul imunitar. Iar daca ai simptome (temperatura) si mai bei si alcool, prea bine nu o sa-ti fie. Ori, daca Catarama isi permitea un pahar de vin (sau poate mai multe – nu stim) arata fie ca este mincinos (a inscenat “virusarea”), fie este prost (nu stie ca alcoolul afecteaza sistemul imunitar).
In final insa sa trecem la una calda legata de acest eveniment. Indiferent de ce si cum, Catarama este o figura si a facut o injectie de curaj romanilor. De aceea, il salut si plec palaria in fata lui desi evident am viziuni cu totul altfel si despre utilitatea gestului, si despre impactul aventurii lui si despre felul cum a promovat-o (dupa el faceam live continuu pe facebook, si de la “intalnirea” cu virusatii si dupa). In cadrul interviurilor, Catarama a atins ocazional si chestiunea libertatilor si aici are dreptate profunda. In ultima instanta, libertatea omului trebuie sa primeze asupra dictaturii medicale, oricat de justificata ar fi aceasta. Adica statul are datoria sa ia masurile de protectie dar totodata trebuie sa nu pretinda ca stie mai bine ca mine ce riscuri sunt daca stau in casa un an (cum si-ar dorii reichul Arafat & Co) sau daca imi asum riscul sa iau boala de la cei 140 de bolnavi din Craiova care probabil sunt spitalizati si cati or mai fi pe langa (sa zicem de 10 ori mai multi), stiind ca oricum am 1 din 70 sanse sa mor in accident auto (adica 0.014%) pe cand riscul sa mor de Covid este – pentru mine – 0.0046 (1400 – estimare 10x bolnavi / 300000 – populatia Craiovei) ca sa il iau inmultit cu riscul sa mor de 3.9% (pentru categoria mea de varsta), adica 0.000182%
Nu stiu daca Catarama si-a facut altfel de calcule, dar cu intuitia sa de om inteligent – caci altfel nu ar fi ajuns miliardar, cu siguranta si-a dat seama ca riscurile sunt infime si de aceea a pus la cale acest mini-show care oricum nu prea a avut tractiune prea mare in presa romaneasca, dar aia care este i-a satisfacut orgoliul o perioada si probabil i-au marit cu cateva zeci de mii numarul de votanti la viitoarele alegeri.
In esenta insa, operatiunea lui Cataraman este varful de ac care sparge bula spaimelor si fricii intretinute artificial de teutonii in halat (desi mai putin in halat) ai luptei anti-pandemice caror teutoni le e frica ca isi pierd meseria daca o lasa mai moale. Nu spun asta ca sa duc in derizoriul efortul autoritatilor – desi Romania e pe ultimul loc, cum am mai aratat – ci ca sa ma alatur si eu presiunii de a lasa oamenii sa decida daca isi asuma sau nu riscurile si de a face ce trebuie acolo unde conteaza. La urma urmei, daca autoritatile oricum nu sunt capabile sa faca mare branza (cum am mai aratat), de ce predind ca oamenii sa aiba incredere in ei si sa adere la atutidinea precauta care reiese in cele din urma tot din munca lor stiintifica care probabil e la fel de proasta ca si masurile luate? Nu vreau sa reiau argumentele, dar inca din Ianuarie pe acest blog am explicat de ce Romania reactioneaza cu intarziere si prost.
Acest respiro pe care ni-l ofera vara, poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor sistemului medical si pentru pregatirea unui raspuns economic real care nu poate incepe decat prin REDUCEREA TAXELOR SI IMPOZITELOR si DEBIROCRATIZARE. Gogoasa investitiilor masive si ale cheltuielilor statului, nu este altceva decat ingroparea si mai mult in gaura fara fund a datoriilor, caci aceste “proiecte” vor fi doar alte miliarde aruncate pe apa sambetei in firme de partid.
Pe masura ce se intorc la munca si se deschid usile institutiilor, birocratii vor incepe din nou sa frece manganul si sa lungeasca timpii. Am beneficiat de o scurta perioada in care nemaiavand sens sa plimbe hartiile aiurea printre birouri, se parea ca lucrurile s-au miscat mai rapid in institutiile statului. Acum exista riscul sa “revina la normal” situatia, ori asta nu e bine. Cat despre guvernarea pseudo-liberala, criza nu justifica luarea de masuri socialiste. Din contra, masurile liberale pot fi luate mai ales in timpul crizei. S-a pierdut ocazia reducerii numarului de bugetari in toiul pandemiei, deci sperantele mele legate de acest guvern sunt slabe. PNL-ul va pierde oricum alegerile pentru ca deja a arata ce poate si in plus diaspora nu mai are aceeasi motivatie – si nici nu avea cum sa o mentina. Prin urmare, viitorul este rosu si in pragul cele mai mari crize economice a secolului asta nu e deloc bine. De aceea, oricat de mult ar trezi Cataraman constiintele, nu cred ca poate trezi indeajuns de multe cat sa mai conteze.
You must be logged in to post a comment.