Category: Diverse

Am tot discutat pe blog despre faptul că China este singurul risc existenţial pentru Imperiu şi am explicat cum deocamdată strategia aleasă de chinezi este dominarea economică într-o atât de mare măsură încât Imperiul va fi efectiv asimilat şi politic şi militar aşa cum este deja asimilat economic. Căci dacă credem că băncile americane şi sistemul financiar bazat pe dolar mai poate supravieţui când China va declara că nu mai acceptă plăţile în dolari, nu ştim pe ce lume trăim. Soluţia “nucleară” pentru China, adică renunţarea la dolar, nu va fi folosită decât în cazul unui război în Taiwan, deşi atunci vor mai există în continuare variante, alternative, la războiul total economic care ar duce inevitabil la un război mondial deoarece fără China, lumea nu poate supravieţui, fără producţia ieftină din China, întreg Vestul va intra în implozie economică totală care nici nu poate fi descrisă acum. Cel mai clar semn al incompetenţie vestului de revenire economică în al 12-lea cea este domeniul militar. Rusia produce de 3 ori mai multe obuze de artilerie decât întreg vestul, adică SUA + Europa de Vest (conform CNN). Atenţia asupra obuzelor este importantă deoarece artileria este principala armă de avans a ruşilor şi cheia succesului. Este estimat că peste 80% dintre răniţii şi morţii în război sunt cauzaţi de obuzele de artilerie şi artileria e folosită pentru a lovi direct în poziţiile de apărare ale inamicului. Combinată cu dronele, artileria a devenit practic arma #1 deoarece are cel mai bun randament cost/efect scontat. Adică, decât să trimită în faţă un tanc de ultima generaţie care costă o avere şi cu 5-6 soldaţi în care s-au investit luni bune, ruşii preferă să trimită dronele să urmărească terenul şi apoi să lanseze bombe. Nu de puţine ori, am văzut folosirea artileriei chiar împotriva unor grupuri de soldaţi ceea ce în războiaiele anterioare se folosea doar pentru asalt. Expansiunea economică a Chinei nu poate însă să îi ducă mai departe pe chinezi în realizarea obiectivului lor principal: recuperarea Taiwan-ului. Deşi multă vreme am crezut că atacarea Taiwan-ului va avea loc acest an deoarece China este gata şi aşa cum ruşii s-au grăbit să atace Ucraina deoarece americanii îi umpleau de arme, chinezii se tem de dotarea Taiwan-ului cu arme de către SUA şi creşterea încrederii acestora în protecţia americană, când contextul este clar şi intenţiile sunt de asemenea de multe ori repetate, asumate şi toată pregătirea converge în acea direcţie, e chiar de mirare ezitarea chinezilor. Personal nu o pun decât pe laşitatea acestora şi lipsa de curaj soldăţesc al generalilor. Ceea ce nu a fost cazul la ruşi. Dar China are opţiuni şi dacă armata este bleagă şi partidul nu se poate baza pe ea, partidul se va folosi de ce ştie mai bine: planificare strategică economică pe termen lung. Succesul economic actual al Chinei nu a venit peste noapte, nu a venit din senin, nu a venit deoarece chinezii sunt muncitori. Având cea mai mare populaţie a lumii, chinezii au avut şi ceva genii

Răspunsul lui Iisus Hristos dat fariseilor “daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 15) este deseori folosit ca să încurajeze creştinii să plece capul în faţa stăpânirii lumeşti, chiar şi atunci când stăpânirea lumească îi foloseşte creştini ca mase electorale şi ca sclavi care muncesc degeaba, doar ca să finanţeze vieţile de lux ale conducătorilor sau achiziţiile de arme scumpe care să fie donate Ucrainei şi să crească profiturile Complexului Militar Industrial al SUA. Viaţa de lux din antichitate a conducătorilor era finanţată de sclavi şi atunci, uneori, deşi conform studiilor oamenilor de ştiinţă care nu sunt britanici, diferenţa între averea voievodului sau regelui şi starea medie a supuşilor săi era mult mai mică în evul mediu ca astăzi când politicienii corupţi au sute de milioane în conturi, proprietăţi multiple şi beneficii gratuite (cazare, diurne, intrări la spectacole etc) pe când omul de rând are datorii la bancă pe care probabil nu le va putea plăti în decursul întregii sale vieţi. Şi totuşi în România este bine deoarece banca nu vine să te scoată afară din casă, căci altfel am vedea mulţi homeşi. Dar când integrarea noastră în vest va fi finalizată, străzile vor fi pline şi pe la noi de corturi de homeleşi ca în SUA sau Paris. Tâlculirea parabolei cu dinarul şi chipul Cezarului nu ar trebui să fie foarte dificilă şi mă mir că puţini preoţi explică şi contextul şi mai degrabă se aruncă în interpretări protestante care extrag două-trei versete şi de la acestea pornesc un lanţ al raţionamentelor care în final, de multe ori, ajunge chiar contrar nu doar adevărului biblic deplin, extras din toate evangheliile ci chiar contextului versetului respectiv. Din start, la pilda cu datul Cezarului ce este al Cezarului, trebuie să explicăm că mediul economic şi politic al vremurilor în care a fost printre oameni Iisus Hristos era unul mult mai liberal şi mai democrat ca astăzi. Ştim din istorie că marea revoluţie politică realizată de romani a fost tolerarea altor religii iar prin tolerare nu se înţelege doar faptul că supuşii lor militar, popoarele ocupate, puteau să practice propria religie, dar puteau chiar să practice un sistem legal paralel şi care se suprapunea uneori sistemului legal roman. Aşa se face că iudeii au putut să Îl judece şi să Îl condamne pe Iisus Hristos (deşi Papa şi prietenii săi de la sinagogă zic altfel astăzi) în timp ce reprezentantul local al romanilor, Pilat, se spală pe mâini şi nu doar că nu îl condamnă pe Iisus dar chiar face o bleagă tentativă de a-l salva de la furia iudeilor, prin acea ofertă să îl elibereze. De altfel, nu ştiu cum Papa poate să schimbe acum adevărul istoric, când până şi întreaga tradiţie bisericească, ne-a păstrat în crez mărturia că Iisus S-a răstignit în timpul lui Pontiu Pilat, nu de către Pontiu Pilat. Iar, falsa iubire pe care pretinde Papa că o are – prin aceea că deoarece nu trebuie să

Vezi şi CUM SĂ NE PREGĂTIM PENTRU RĂZBOIUL NUCLEAR – PREGĂTIREA MENTALĂ Pregătirea sprirituală pentru un eveniment de asemenea anvergură este evident imposibilă pentru cei care nu sunt pregătiţi de moarte. Dar cine este pregătit de moarte? Şi ce am putea spune specific pentru acest eveniment, mai mult decât cele pe care deja le ştim sau ar trebui să le ştim ca ortodocşi practicanţi? Pentru cei care nu sunt ortodocşi “practicanţi”, pregătirea spirituală evident nu prezintă interes şi cel mai probabil majoritatea vor fi loviţi ca de tren de viitorul război nuclear şi vor trece prin binecunoscutele stagii ale unei crize cu paranteza că probabil etapa recuperării şi revenirii la normal, nu va mai exista deoarece post-război nuclear, în cel mai fericit caz în care vor mai exista enclave de supravieţuitori, viaţa va fi un iad. Nu imposibilă, nu grea, ci omul contemporan, obişnuit cu atâtea facilităţi, comodităţi şi beneficii, va fi aruncat în evul mediu, având însă mult mai puţină experienţă de viaţă şi mult mai multe aşteptări de la viaţă decât cei care au trăit în evul mediu. Drama oricărui război este greu de purtat şi refugiaţii din prezent, cei care fug de războaie, au totuşi unde să fugă şi are cine să îi primească, chiar dacă întâmpină dificultăţi, au măcar speranţa că va fi bine. Au de mâncare, au haine, au unde să doarmă, unii au şi telefoane, pe alocuri mai primesc şi carduri. Post-război nuclear va fi însă o fugă continuă din loc în loc, în căutarea de mâncare, în căutarea de medicamente şi de orice altceva are omul nevoie pentru supravieţuire. Pregătirea spirituală presupune mai multe planuri de analiză şi din start doresc să spun că acest articol nu caută să dea răspunsuri ci doar să evidenţieze complexitatea acestor chestiuni care inevitabil vor exista dacă războiul nuclear va veni. Pentru noi românii mai există şi o chestiune specifică care face abordarea şi mai complexă, anume posibilitatea ca noi să fim decimaţi de război înainte de războiul nuclear, deci să avem de suferit consecinţele unui război nuclear, după ce vom avea de suferit consecinţele unui război convenţional. Primul aspect care trebuie să macine pe orice ortodox, este cum poate el să nu participe la un război care va produce milioane de morţi şi ce poate el să facă pentru a nu constribui la acest război. Evident, astfel de răspunsuri nu le vom afla de la oficioşii BOR care nu au de ales ci ei vor binecuvânta armata, aşa cum şi ierarhii de la Moscova dau cu busuioc pe tancuri. Chestiunile geopolitice fine sunt dificile pentru omul de rând, dar cred că mai ales pentru românul de rând nu ar trebui să existe dileme cu privire la cât de binecuvântată va fi intrarea României în acest război care se poate termina cu un război nuclear în care milioane de oameni vor muri. Fie că vom intra, fie că nu vom intra în război înainte să zboare nuclearele, viaţa post război va veni cu nenumărate provocări. Poate ar

A trecut ceva timp, o săptămână – zece zile. Israel a atacat o clădire vecină cu ambasada Iranului în Damasc. A omorât doi generali iranieni şi probabil alţi luptători locali. Siria nu a răspuns cu nimic deoarece nu prea are cu ce. De o bună perioadă, de când Assad a preluat puterea, pare cumva să existe un pact între ruşi şi evrei în sensul că Israel nu loveşte în Assad dar loveşte în proxy-urile Iranului din zonă. Cum de permite Assad aşa ceva? Assad nu are nicio putere, el este un lider local doar cu numele, are o gardă de corp, are control asupra armatei, dar armata este mică, prost plătită şi are cea mai multă treabă în nord, în Turkmenistan. Iată de exemplu astăzi, care e situaţia fierbinte în Siria. Assad foloseşte artileria şi dronele ca să lovească în rebelii din Turkmenistan. Este ajutat de avioanele ruseşti care din când în când mai bombardează şi ele, dar nu ştiu în ce măsură ruşii participă direct la lupte şi nici cât de intense sunt luptele. Cu verde în harta de mai sus sunt turkmenii (turci rămaşi în Siria când s-au tăiat graniţele) care domină provinciile de nord: Latakia, Idlib şi Aleppo. Nu ştiu nici în ce măsură turcii îi mai ajută şi mai speră să îi controleze deoarece golul de putere lăsat de distrugerea armatei Siriei de către americani a fost ocupat de triburi locale şi organizaţii paramilitare cu vaste interese. Altfel spus, este relativ o junglă. Deşi religioşi, turcmenii nu sunt suficient de religioşi cât să aibă lideri religioşi care să îi unifice împotriva “marelui Satan”, oricare ar fi ăla: Assad înainte, SUA, Rusia etc. De departe, bănuiala mea este că interesul este economic, fiecare grupare încearcă să domine şi să prindă putere pentru a controla economic regiunea. Cu galben sunt kurzii care s-au extins ajutaţi de americani, şi fiind suficient de organizaţi pentru a funcţiona economic şi a extrage petrol pentru armata americană care le dă în schimb arme şi ceva dolari. Assad se înţelege bine în ultimul timp cu kurzii în sensul că au un duşman comun: turkmenii şi ISIS. Cu turcii, Assad încă nu e împăcat deoarece turcii nu reuşesc să repare ce au stricat, anume Turkmenistanul este opera lor. Turcii au sperat să pună ei mâna pe această provincie, dar ei abia reuşesc să ţină kurzii în frâie. Nu exagerez dacă spun că fiecare are ceva de împărţit cu fiecare în această regiune. Predicţia mea este că SUA se va retrage, kurzii vor fi înghiţiţi de turci, Assad va face pace cu turcii şi Turkmenistanul va reveni sub controlul lui Assad, mai ales după ce ruşii vor termina cu Ucraina şi vor putea aloca mai multe resurse. Ruşii nu au alt interes decât menţinerea securităţii bazei de la Latakia şi bineînţeles câştigarea unui ban. Nu ar avea sens să menţină această bază şi să aloce ei resurse, dacă nu ar şi câştiga. La fel cum americanii s-au lipit de kurzi, ruşii s-au lipit de Assad

Se pune următoarea întrebare: cum poate scăpa România de inflaţie? Singurul instrument care de-a lungul anilor a oferit o calmare a inflaţiei a fost instrumentul dobânzilor. Dacă Banca Naţională măreşte dobânda de referinţă şi creditarea devine dificilă, efectul asupra banilor este ca să fie atraşi în depozite şi să fie păstraţi acolo pentru a câştiga dobânzile mari oferite de Banca Naţională. Astfel, banii ca ies de pe piaţă, fac ca consumul să scadă şi în faţa scăderii consumului, teoretic piaţa e nevoită să scadă preţurile pentru ca oamenii să fie atraşi să reia consumul şi să cumpere. Este cumva bătălie între piaţă care atrage banii clienţilor şi îşi permite să mărească preţurile deoarece deţinătorii banilor nu sunt interesaţi de dobânzi, şi bănci care prin dobânzi vor şi ele să atragă banii. Mecanismul este unul simplist explicat şi oarecum ar funcţiona într-o economie de piaţă. Care România nu are. România are un simulacru de piaţă şi inflaţia este în parte datorată tipăririi de bani în masă de către BNR. Evident, BNR este mufată la politica monetară europeană deoarece după cum ştim Isărescu şi-a asumat acel “coridor” de fluctuaţie a cursului din care nu va ieşi deoarece dacă iese, primeşte o nuia pe spinare de la stăpâni deoarece europenii nu mai pot să îşi scoată profiturile în afară. Trecând repede la picătura de finanţe, cum statul nu are încasări şi are cheltuieli din ce în ce mai mari din cauza destrăbălării bine ştiute, datoria suverană creşte. Cum străinii nu prea au încredere să ne dea credite deşi oferim randamente maxime (comparat cu alte ţări din UE) şi “coridor” garantat care oferă de facto o garanţie că cursul nu va pica brusc peste noapte şi nu va anula aceste randamente, mare parte din datoria emisă de guvern mai recent e distribuită către fraierii din interiorul ţării, către bugetarii mai luminaţi care habar nu au de investiţii deşi au salarii mai mari ca patronii din privat şi care au auzit şi ei de la “consultanţi” că bonurile de trezorerie oferă randamente mai mari şi mai sigure, de către băncile care de mult timp au trecut peste expunerea maximă de bun simţ de deţinere a bondurilor suverane şi mai ales de fondurile de pensii care de asemenea sunt strict legate de datoria suverană şi vor pica împreună cu ea. Deci dacă BNR va fi nevoită să mărească dobânzile şi probabil după alegeri nu va avea încotro, ce efect are asta asupra datoriei suverane care este direct legată de dobânda de referinţă, în sensul că pentru a emite bonduri şi a avea desfacere, statul trebuie să ofere dobânzi mai mari decât cele oferite de bănci? Efectul va fi creşterea povarei fiscale care chiar dacă acum este una grea, e posibil să devină de două ori mai grea dacă în loc de 7% va trece la 15% ca la turci. Care mai apoi au trecut la 50%, dar despre asemenea coşmaruri nu doresc să vă mai sperii în picătura curentă.

Când aud pe unii că vin cu datări de milioane de ani ale unor roci îmi vine să râd. Din păcate, nu ştiu dacă voi prinde vremea când până toate teoriile ştiinţifice “oficiale” vor arunca la gunoi şi cu această metodă de datare şi vor putea observa nenumărate anomalii întâmplate în istoria recentă care vor justifica această negare. Teoriile ştiinţifice se schimbă mai des decât apar religiile protestante. Asistăm acum la apusul Modelului Standard. Unii fanatici ai ştiinţei simulează uimire şi veselie tâmpă în speranţa reinventării fundamentelor. Alţii cer noi investiţii de miliarde ca să facă un tunel de 50 de ori mai mare cât cel actual de la CERN pentru a face şi mai multe pocnituri între particule ca să descopere noi particule şi eventual mult căutata materie neagră. Ce pot face sărmani oameni care toată viaţa au mâncat rahat şi pe final când gustă îngheţata li se pare amară? Conform argumentului trancendent cu privire la originea divină a cosmosului, dacă Dumnezeu există, chiar dacă noi avem dovezi clare că universul are miliarde de ani, nu înseamnă deloc că acum 6000 de ani Dumnezeu nu ar fi putut crea un univers care să fie deja îmbătrânit. Aşa cum l-a creat pe Adam deja om mare, nu copil. Dacă oamenii de ştiinţă de astăzi l-ar fi studiat pe Adam a doua zi după ce a fost creat şi le-ai fi spus că Adam are doar o zi, te-ar fi considerat total neştiutor şi ignorant şi ţi-ar fi demonstrat că Adam nu are cum să aibă mai puţin de 30 de ani. Aşa cum fac astăzi cei care neagă ideea că poate universul are 6000 de ani deoarece teoria cosmologiei divine este de departe singura care are logică şi sens comparat cu alternativele hazlii şi ameţitoare care nu rezistă nici măcar 100 de ani. Cu surprindere am aflat că chiar şi oameni culţi şi citiţi care sunt conectaţi la internet şi pasionaţi de ştiinţă nu ştiu faptul că materia neagră nu există şi că alături de energia neagră sunt nişte invenţii încropite ca să completeze diferenţa de 95% care rezultă între ce spune Einstein cu E=mc2 şi descoperirile astronomice ulterioare ale universului. Maxim ce au cam văzut şi ei sunt acele experimente de acum peste 10 ani făcute de unii pe la Polul Sud sau prin mine în subteran cu tot felul de detectoare în speranţa depistării măcar a unei particule. M-am contrazis cu cineva care era sigur că a văzut în acele experimente că descoperiseră particule de materie neagră. Nicăieri nu se afirmă clar şi fără dubii că nu avem nicio dovadă că materia neagră există sau că energia întunecată există. Tot ce avem sunt poveşti stiinţifico fantastice încropite de atei fanatici ca să facă o poveste cu ism de ştiinţă prin care să explice naşterea universului fără Dumnezeu. Mulţi recunosc că toate aceste teorii sunt poveşti, dar dau din umeri şi aruncă speranţa în viitor. Ca fapt divers, ştiinţa nu poate face nicio afirmaţie legată de trecut. Câtă vreme