Unirea cu Moldova ar fi singurul semn că articolul 5 funcționează

Trăim vremuri interesante în care s-a dovedit că puterea unor tratate sau înțelegeri între state este slabă și depinde de circumstanțe. Mai precis, Ucraina avea un tratat cu SUA, Rusia și Marea Britanie prin care teoretic, dacă era atacată de ruși, Ucraina era apărată de SUA. Puțină lume realizează asta și în general în presa românească este ascuns acest adevăr deoarece ar pune sub semnul întrebării cât de solid este NATO și cât de real este parteneriatul cu SUA.

În general, dacă este amintit acest tratat, se accentuează laxitatea lui, în sensul că SUA nu s-au angajat că vor interveni militar … Dar să ne gândim puțin, dincolo de textul exact al tratatului, care era situația și care a fost justificare acestui tratat. Din start, trebuie să subliniem, că dacă SUA nu ar fi strâns cu ușa la acel moment Ucraina ca să renunțe la arsenalul nuclear, probabil nu s-ar fi aflat în situația de astăzi, să fie călcată în picioare de Rusia.

Anii 90 – pentru cei care nu știu istorie fiind prea tineri sau nu prea au știut pe ce lume trăiesc totuși fiind bătrâni, s-au caracterizat printr-o dominație totală a SUA. Rusia era în genunchi după prăbușirea URSS, președintele Elțân era un bețivan incompetent care deși a avut meritul să deschidă Rusia spre democrație și spre capitalism, ca orice rus, vodca la oprit să ducă treaba la bun sfârșit sau măcar să pună început bun. Singura problemă a SUA din acea vreme era riscul nuclear – îi era prea greu să gestioneze o relație cu mai mulți jucători deoarece URSS a fost mare și când s-a spart exista riscul ca mai multe republici care moșteniseră nuclearele să nu poată fi controlate la fel de ușor. De aceea s-a decis ca Rusia să fie singurul moștenitor și prin urmare SUA au făcut presiuni masive (practic șantaj economic și subversiuni operaționale de control politic și militar prin inflitrați) pentru a determina minionii să doneze nuclearele Rusiei.

Calculul american era (și poate a fost ok) ca să aibă un singur partener cu care să trateze și totodată exista speranța că finanțele americane vor pune control pe sistemul politic rusesc și prin urmare era doar chestiune de timp până când Rusia devenea colonie SUA.

Cum totuși armele nucleare aveau și pe atunci o importanță și o relevanță la fel ca în ziua de astăzi (sau poate chiar mai mare!), țările nu putea renunța doar pe mită la ele ci trebuia totuși măcar în aparență unele garanții. Pe care naivii de ucrainieni le-au acceptat. Iar aceste garanții au venit din partea SUA și a Marii Britanii. Care astăzi au lăsat Ucraina cu fundul în baltă, să se descurce pe cont propriu. “Ajutoarele” sunt apă de ploaie și au venit mult prea târziu, după ce ucrainienii au rezistat neașteptat și au dat pe față slăbicinuea rușilor. Abia dându-se pe față oportunitatea ca Rusia să fie bătută convențional au început vesticii să pompeze armament și echipament în Ucraina pentru a slăbi în primul rând Rusia, nu din considerentele tratatului semnat atunci care presupuneau efectiv, fără nicio interpretare, ca în momentul intrării trupelor rusești în Ucraina (chiar în Crimeea), SUA și Marea Britanie să declare război Rusiei.

Se pune deci problema pentru noi dacă Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic va fi respectat. Cum putem fi siguri de asta? După mine, singura garanție că SUA ar fi dispuse să declare război Rusiei în cazul atacării unei țări NATO cum este România ar fi dacă având în vedere circumstanțele actuale, SUA ar permite și chiar ar stimula unirea Moldovei cu România.

Dar Moldova are unele probleme, am putea zice – DA, dar oficial, conform standardelor internaționale, Transnistria nu există. Prezenta rusească de acolo ar putea fi rapid anihilată de un batalion NATO, evident după ultimatumurile corespunzătoare. Dar în ciuda riscului asumat, acest risc este de fapt unul calculat deoarece nu exista alternativă la războiul cu Rusia, sunt naivi cei care cred că rușii se vor opri la Donețk și Ucraina va face pace cu ei curând. Este doar chestiune de timp până rușii vor ataca România și vor provoca NATO de aceea provocarea rușilor prin unirea Moldovei cu România ar fi un minim gest gepolitic ferm care ar arăta angajamentul clar al SUA de a proteja “flancul estic” (observați că deja suntem împărțiți în flancuri … semn că în gândirea NATO deja există calcule “separate”).

Dar iată că deja se fac pași de integrare a Moldovei în UE – ar zice cineva. Acelea sunt gogoși este răspunsul meu, deoarece nu au nicio legătură cu NATO și cu articolul 5.

Da, situația din Moldova nu este tocmai una conformă tratatului NATO, care prevede ca unele țări să nu aibă tensiuni cu vecinii. Dar nici situația Turciei care este un partener de nădejde al rușilor nu este tocmai conformă tratatului NATO. De asemenea, dacă e să ne gândim la condițiile unor relații bune cu vecinii, nici Finlanda și nici Suedia nu sunt tocmai conforme, în fapt situația Moldovei fiind similară, în oglindă. În ciuda riscurilor, analizat la rece, rușii nu ar avea ce să facă dacă mâine s-ar declara unirea Moldovei cu România și Moldova (inclusiv Transnistria) ar intra sub umbrela NATO.

Evident, că acest articol este unul fictiv, visător deoarece realitatea dură este ca România este marginea influenței americane și va fi aruncată la mezat oricând au nevoie, așa cum au făcut cu ucrainienii pe care i-au momit cu zăhărelul NATO până în ultima zi, înainte să îi lase singuri în fața ursului. Așa vor face și cu noi – ne pun să sancționăm Rusia la minereu de fier și la îngrășăminte agricole în timp ce ei importă metale grele și alte minereuri de care au nevoie pentru industria spațiului (în SUA) sau importă gaz ca nesimțiții în timp ce ne bagă nouă pe gât panouri solare și facturi astronomice.

Firesc pentru România ar fi să facă o întoarcere de 180 de grade cât mai rapid către cine oferă mai mult. Trebuie ca pentru poziția pro-NATO și pro-Ucraina să cerem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân așteptând tancurile rusești care vor veni cu sau fără stimularea NATO. Ce ar putea să ceară România? Credite mai multe ar fi un prim lucru. Unirea cu Moldova ar fi singurul lucru bun care ar merita jertfa care ni se cere, de a fi colonie SUA.

Taiwan

  • stimularea Chinei să atace Taiwan-ul face parte din planul SUA de lovire în Rusiei și a Chinei prin războaie proxy (cu Ucraina respectiv Taiwan) care ulterior să se extindă în războaie regionale majore (cu UE respectiv Japonia-Coreea de Sud) urmând ca SUA să își conserve capacitățile și să analizeze intensiv inamicul pentru o pregătire optimă pentru lovitura fatală;
  • China nu va cădea în greșala Rusiei – nu are nevoie de Taiwan pentru a ajunge din urmă SUA; doar accidente interne pot produce această alunecare spre un război inutil;
  • acțiunile SUA de provocat China vor continua și pe alte planuri;

Încă un război va produce în primul rănd oboseală și … disconfort. Pentru cei care – deocamdată – ne aflăm sub Acoperământul Maicii Domnului. Dar nu știm pentru câtă vreme, deoarece Dumnezeu trimite ploaie … E bine să începem să ne schimbăm viața după cum vedem semnele vremurilor, dar asta este foarte greu. Psihedelicele nu sunt o soluție (în curând un articol despre serialul Netflix și acest capăt al hidrei – controlul mental și disoluția personalității)

Cititorii frecvenți ai blogului știu despre aceste evenimente din anii anteriori. Cum blogul nu cred că atrage decât aleator cititori care “se informează” din presa oficială și abia acum află că urmează un Război Mondial, nu mai repet tot ce am zis ci doar un citat ca un scurt rezumat a ce urmează.

Menținerea poziției de cea mai mare putere militară este însă din ce în ce mai mult dependentă de pornirea unui război în care americanii pot fructifica capacitățile actuale, care sunt una câte una neutralizate sau pe picior să fie neutralizate de către competitori. Știrea bună este că alegerea lui Trump a amânat pornirea unui război militar, acesta alegând mai întâi varianta unui război multiplu pe alte fronturi, cum ar fi pe cel economic. Cu siguranță, Hitlery ar fi fost o candidată mult mai sigură la pornirea unui conflict armat cu Rusia.

OCTOMBRIE 2018 – DE CE NU LE E FRICĂ AMERICANILOR DE UN RĂZBOI NUCLEAR CU RUSIA-CHINA?

Așa cum am prevăzut, Trump a amânat războaiele în timp ce democrații le precipită. Explicația este simplă – puterea de stăpânire și incompetența de a propune o soluție economică.

Mai exact, democrații (ca socialiștii și comuniștii) au nevoie de un război pentru a controla masele. Practic, ce face partidul în China … are nevoie de războaie perpetue cu “dușmanii țării”, cu “imperialiștii” pentru a controla poporul și a convinge prostimea că fără partid, țara dispare deoarece o ocupă imperialiștii. Dar de ce ar avea nevoie SUA de război, sub conducerea democrată? Deoarece economic SUA intră în implozie și tipărirea de bani nu mai rezolvă rahatul în care incompetența și delăsarea de decenii a băgat SUA încă de când Clinton, sub influența marilor coroporații a mutat producția în China, distrugând astfel industria din SUA, doar pentru profiturile proprietarilor și directorilor din marile corporații care pe spinarea chinezilor muncitori au făcut averi mari. La nivel național, armata nu a putut face mare lucru, deși dezastrul nu a fost deloc neprevăzut.

Problema este că China nu a putut fi colonizată ca Europa (care este în fapt un Porto Rico mai mare pentru SUA). Chinezii au furat tot ce se poate din tehnologie și know-how și au preluat ei controlul asseturilor americane, între timp dominând efectiv toată producția la nivel mondial și ajungând chiar să devină și ei exportatori de “progres” prin așa zisa “Belt Road Initiative”.

Toate predicțiile economice asupra Chinei, chiar și cele pesimiste duc la un singur scenariu – depășirea bugetului militar al chinezilor care recuperează din diferență rapid și singurele diferențe între scenarii este dacă acest punct de inflecțiune se va realiza în 5 ani sau în 10 ani (sau în 15 …).

Soluția lui Trump era una pacifistă – regruparea SUA prin întoarcerea acasă a trupelor și reîntoarcerea producției. Altfel zis, prin deducție Trump propunea fortificarea și solidificarea economică a SUA pentru a putea face față amenițării chinezilor în contradicție cu alternativa războiului, favorizată nu doar de democrați ci și de o mare parte din republicani. Ceea ce nu mai este cazul acum. În al 2-lea an al președenției lui Biden, deja avem războiul din Ucraina și în curând vom avea războiul din Taiwan, toate cu scopul de a oferi un pole-position favorabil SUA în viitorul război mondial, altfel zis, aceste războaie au rolul de a diminua capacitățile militare ale celor două mari puteri militare care contestă SUA în speranța unei lovituri fatale în perspectiva escaladării mondiale a conflictului care ar implica Europa – în cazul Rusiei și Japoinia + Koreea de Sud în cazul Chinei. Care lovitură fatală, se speră să fie una nucleară rapidă – după consumarea capacităților convenționale.

Ca fapt divers, plandemia este inclusă în acest scenariu de lovire hibridă a Chinei, perfect – pe de o parte, s-a încercat o lovitură pe frontul demografic (3% din populație moartă ar fi însemnat foarte mult!). De unde și reacția turbată a chinezilor prin politica “zero cazuri”. Chiar un 3% pentru chinezi ar fi fost prea mult. Nu pentru americani care au un sistem sanitar mult mai bun pentru a face față unei boli similare pneumoniei. Omicronul însă a schimbat ecuația și practic a terminat plandemia, de aceea avem “întoarcerea” la planul A – război militar.

Nu cred însă că chinezii vor cădea în capcană. Ca fapt divers, China nu are nevoie de Taiwan ca să ajungă SUA din urmă la bugetul de investiții militare. De asemenea, China nu este încă pregătită să ocupe Taiwan-ul și nici să se descurce cu cutremurul economic care ar însemna un eventual atac. Doar blocarea unui canal maritim cum este Suezul cu o navă plătită de taiwanezi ca să facă harakiri, ar da peste cap exporturile chinezilor. Constrângerea este că partidul trebuie să facă gălăgie ca să satisfacă cimpanzeii. Totodată, China va profita de ocazie pentru a face mici progrese strategice – deja vedem că Pelosi a evitat să zboare peste Marea Chinei de Sud – deși americanii își mai trimit pe acolo din când în când navele.

În concluzie avem așadar încercarea americanilor de a stimula un nou război. Așa cum Ucraina a fost atacată doar pentru că politicieni americani făceau vizite la Kiev și americanii le dădeau arme și îi ajutau militar pe ucrainieni să se pregătească, tot așa în Taiwan, SUA speră ca prin “susținerea democrației” și viitoarele ajutoare militare oferite, să forțeze chinezii care să iese din schema lor de auto-control strategic și să reacționeze emoțional, bazat pe calcule sumare și să atace. Pe scurt, americanii speră că chinezii vor face aceiași greșală ca rușii. Ceea ce nu cred, deoarece partidul nu ar fi rezistat atât timp la putere dacă nu ar fi calculat la rece soluțiile la toate provocările puse de supraviețuirea unei insule de comunism într-o lume în continuă schimbare. “Rețeta chinezească” este culmea maleficului, un demon care își schimbă fața, care poate deveni tolerant uneori pentru a-și realiza anumite scopuri, care pare deschis uneori, care se închide mai apoi, care declară puternic anumite ideologii și principii pentru a le omite total în anumite situații și pe anumite locuri, altfel zis, există o evoluție demonică sistemică în cadrul partidului comunist care are riscul să cuprindă întreaga lume.

Nu degeaba acel permier descreierat al Canadei afirma că este invidios pe partidul chinezesc deoarece este foarte eficient și se pote mișca rapid în implementarea unor “politici sociale eficiente” – ce-or înțelege dracii prin asta. “Modelul chinezesc” este și va fi exportat în întreaga lume, dacă SUA nu vor reuși să taie capul dragonului … ceea ce vedem că încearcă să facă acum.

În final, dilema mea nu este ce vor face chinezii (pregătirile și rachetele acele sunt zgomot) ci ce vor face americanii în continuare …

[P] dacă tot e vară, ai nevoie de nișite ochelari de soare buni

Știri despre Turcia

Deoarece turcii urmăresc cu atenție acest blog, ma simt nevoit ca să urmăresc și eu mai mult Turcia. De aceea iată un colaj de știri despre Turcia.

  1. Bayraktar fabricate în Rusia?

Nu știu câte bayraktare mai există pe cerul Ucrainei. Ultima de care am auzit, a filmat “operațiunea” ucrainienilor de plantare a unui steag pe insulă după ce rușii au părăsit-o. Nu am abordat deloc atunci subiectul deși era breaking news-ul zilei. Insula Șerpilor nu are nicio relevanță strategică ci doar simbolică. Rușii au încercat să plaseze acolo niște lansatoare de rachete – nu știu ce rachete, scopul fiind descurajarea unor tentative de reocupare a insulei de către ucrainieni cu eventuale ambarcațiuni. S-a dovedit însă inutil deoarece insula fiind mică, oricare parte poate folosi rachete și/sau artilerie pentru a face praf întreaga insulă. Prin urmare …

Întorcându-ne la Bayraktar, acum cam aproximativ 2 săptămâni (nu bag mâna în foc) compania a oferit gratuit o dronă ucrainieilor după ce a văzut că cetățenii ucrainieni dintr-un număr de orașe din vest au făcut o campanie de strângere de fonduri pentru a cumpăra o dronă pentru armată. Iată mesajul postat atunci pe rețelele sociale de către companie.

Gestul deși pare a fi unul de marketing, eu nu văd nicio utilitate de marketing din partea companiei. Este pur și simplu un gest de simpatie și solidaritate cu ucrainienii. O dronă de asta nu e deloc ieftină, nu e ca și cum ar face un discount. Per total, Ucraina a cumpărat 20 de drone și acum turcii le-au donat 3! Iată mai multe detalii despre acest gest aici.

Cum putem descifra acest gest? Repet, de marketing nu este cazul – drona deja și-a arătat performanțele! A apărut chiar și un cântec despre ea.

A venit vremea de o mică paranteză. Sunt multe drone militare pe piață. Sunt și mai multe care nu sunt militare dar ucrainienii au arătat că se pot folosi și adapta. Deci există o competiție mare, va fi o cerere imensă la care probabil companiile nu vor face față. Cu atât mai mult, companiile care product ieftin – și asta este unul dintre marile avantaje a Bayraktar-ului că fiind dezvoltată în Turcia și motorul în Ucraina, prețul a ieșit destul de bunicel, de unde și cumpărarea acestora de către Ucraina înainte de război. De fapt, războiul a prins dronele în producție, deoarece nu toate au apucat să fie terminate.

Am mai tratat acest subiect, legat de drone și am subliniat – lui Putin nu i-a prins deloc bine că atâtea tancuri au fost făcute praf folosind dronele turcilor – pe care dacă el știa că acesta le va da ucrainienilor, probabil le-ar fi cumpărat la preț dublu înainte. Nu știm deloc toate dedesubturile, dar am auzit – pe surse de pe net – că turcii s-au dus mai înainte la ruși care i-au rejectat. Adică, aveau nevoie de motoare că turcii se pricep la asamblat lego-uri dar nu îi duce capul să facă motoare nici măcar pentru amârâtele de drone. Dacă rușii i-au refuzat, turcii s-au dus la ucrainieni. Putin i-a ignorat și probabil – lipsit de informații din lumea reală și de gardă veche – nu a realizat că dronele vor decide câștigătorii în războaiele care vor urma.

Ca să vă dați seama cam cât de departe sunt rușii de tehnologia dronelor, va reamintesc acea dronă veche de pe vremea URSS-ului care a aterizat tocmai în Croația. Deși nu știm 100% povestea ei, faptul că a fost lăsată să zboare și faptul că a ajuns aiurea tocmai prin Croația și culmea, deși a picat, armamentul ei nu s-a detonat, denotă tocmai precaritatea și lipsa de dotări a rușilor cu privire la drone. De altfel, nu prea am văzut deloc drone de la ruși. Au avut câteva, dar ucrainieni le-au dat jos repete. A fost chiar un film cu una dintre ele în care am putut vedea cât de artizanal erau făcute.

Nu e rău că rușii fac drone artizanale, dar e penibil pentru pretențiile pe care le are. E bine că se descurcă cu ce au, dar asta denotă că nu au.

Și … acum VOR! Așa cum bănuiam că Putin turbează, se pare că am avut dreptate.

Dar poate cel mai mare mister al acestui război este cum de în ciuda succesului Bayraktar-urilor, rușii nu i-au rugat pe turci să nu le mai trimită. Rusia – dacă dorea musai – putea foarte ușor să strângă puțin cu ușa Turcia în Siria și să îi bage în față pe sirieni în câteva misiuni ca să îi convingă pe turci să nu mai trimită ultimele tranșe de drone către Ucraina – pe care turcii le-au trimis. E posibil altele chiar să fie pe drum … –

5 MAI 2022 – Tembela celebrare

Evident că sunt multe lucruri care i-au enervat pe ruși. Faptul că scot fumuri la fiecare tranșă de transport nou de armament îl putem deduce din mai multe gesturi. Lavrov de exemplu, nu s-a abținut și a comentat recent ca deoarece vestul trimite arme, obiectivele lor s-au schimbat și nu mai sunt interesați doar de “eliberarea” Donbasului ci acum vor ocupa mai multe teritorii (le-a enumerat el pe care, dar oricum nu contează deoarece vor ocupa tot ce vor putea).

Ieșirea lui Lavrov a fost tratată de corul de cucuvele ca “un avertisment”, deoarece încă nu este înțeles războiul în general de public și mai ales de presă (că politicienii sunt oricum în aer) prin prisma balanței de putere care este abc-ul războiului, se predă la școală. Noi am tratat puțin subiectul aici.

Eu consider însă ieșirea lui Lavrov nu ca pe un semnal sau act premeditat sau strategie de comunicare, de intimidare sau altceva. Este pur și simplu o ieșire nervoasă a unui urs care nu s-a mai putut controla și în felul specific a mormăit de-ale lui. Semn că pe ruși chiar îi dor armele vestului.

Care arme îi dor mai mult este greu de spus, aici nu prea intrăm deoarece este mult fog of war. Bayraktar-urile au fost bune la început deoarece rușii au avut o strategie tembelă, au intrat pur și simplu cu picioarele în război și s-au ars. Acum, când rușii au schimbat strategia, Bayraktar-urile nu mai ajută la nimic.

Modul de operare actual este: artileria bombardează tot ce poate, de-a lungul graniței (destul de lungă) se plimbă câteva unități de infanterie cu recruți din Dombas (deci nu soldați profesioniști care sunt mult mai în spate). Dacă sunt întâmpinați de ucrainieni, se retrag. Dacă nu înaintează, ocupă și artileria se repoziționează bombardând mai departe din noile poziții. Tehnic (în gaming), termenul ar cam fi “turtling” deși nu este chiar același lucru dar îl pun aici ca să înțeleagă cei care s-au jucat jocuri de strategie.

Din ce am observat, ocazional rușii mai aduc și profesioniști pentru a face unele incursiuni puternice pe anumite flancuri slabe pentru a realiza acea manevră de înconjurare deja familiară tuturor observatorilor războiului.

Poate din această cauză nu am mai auzit nimic recent de Bayraktar – cum rușii avansează încet și cum anti-aeriana este în priximitatea artileriei pentru a o proteja și de drone dar și de avioane, cred că putem spune că deocamdată, la cum decurge războiul nu vom mai auzi prea curând de Bayraktare.

Dar totuși Putin nu uită și a venit vremea să îi ceară lui Erdogan socoteală pentru problemele care această dronă i le-a cauzat. Colaborarea cu ucrainienii a fost rana principală, masivă și apoi sare peste rană s-a pus cu această donație de 3 drone, donație recentă, care nu se putea face fără acordul liderului suprem deși oficial turcii nu știu să fii declarat ceva.

Recent Putin s-a văzut cu Erdogan în Iran. Am văzut mai ales chestii irelevante, cum a fost acea umilire a lui Putin care a fost făcut să aștepte vreo 10 secunde deși Putin altă dată l-a făcut pe el să aștepte și mai mult. Asta nu contează, sunt probabil șotii între retardații care ne conduc și probabil pentru ei – deși pe moment par ofticați – nu au mare importanță. Dar Putin nu va uita prea ușor pierderile cauzate de Bayraktar de unde și propunerea (făcută chiar atunci, în Iran), ca turcii să le producă în Rusia. Erdogan a rejectat deocamdată, motivând că deja fabrica are planuri în Emiratele Arabe Unite, planuri negate de companie. Știrea a ieșit la iveala acum, aici.

Din nou avem destul fog of war. 1 – Erdogan spune asta la partid unde putem zice că poate doar se laudă – nu se laudă oficial … 2. mai zice Erdy și că l-a refuzat deoarece i-a zis ceva de genul “Sorry Vlad, dar deja suntem ocupați – deschidem fabrică în altă parte, nu mai căutam alți parteneri, dacă nu ne-ai vrut …” 3. patronul zice că nu a deschis nicio fabrică în EAU și că nu sunt planuri 4. patronul a declarat că nu va vinde drone Rusiei deoarece are o relație strategică cu Ucraina.

La care aș mai adăuga eu 5) Erdogan va merge în vizict la Sochi în câteva zile să discute cu Putin. Repede i-a venit dorul de el … vedem cât și dacă îl lasă și Putin să aștepte.

Cam mult am zis despre aceste drone și poate că de fapt Erdogan și Putin fac afaceri mult mai mari, cu acele S400 sau poate cu alte arme pe care turcii le exportă la ruși. Sau poate cu alte schimburi comerciale deoarece turcii deși sunt NATO sunt relativ … autonomi.

Am mai menționat în articolele despre război că Turcia chiar permitea la un moment dat zborul avioanelor militare rusești care se întorceau din Siria și care poate chiar transportau mercenari. Bănuiala mea este că probabil turcii aveau semnat vreun tratat cu rușii și nu au putut să le interzică. Deși unele țări NATO sunt strânse cu ușa să își sugrume economia pentru “a da o lecție rușilor”, altele – cum e Turcia – vedem că fac bani și continuă relațiile comerciale, turistice și chiar militare cu rușii. Nu îi invidiez pe turci – din contră – doar exemplific cât de irelevant a ajuns NATO încât nu poate să proiecteze autoritate și putere nici măcar în rândul propriilor membri, darămite în fața dușmanilor.

Dau 50-50% șanse ca propunerea lui Putin să fie reală, foarte posibil ca Erdogan doar să se laude. Vedem cum va fi întâlnirea și dacă mai transpiră ceva.

2. Războiul medicamentelor

O știre mai puțin interesantă dar totuși importantă deoarece arată că Imperiul luptă cu Turcia prin anumite organisme și cât o mai putea, face presiuni, e legată de o dispută între Turcia și UE cu privire la medicamente. Mai exact, Turcia a dat lege ca să subvenționeze pe rețete doar medicamente care sunt produse în Turcia. Nu știu detaliile, bănuiesc ca sunt excepții și legea se referă doar la medicamentele care există nu și la cele care nu se produc deloc în Turcia. Sau poate legea se referă la categorii de produse similare, adică dacă sunt 3 medicamente pentru diabet și doar 1 e produs în Turcia, înseamnă că doar acela va fi subvenționat de stat.

UE a dat în judecată Turcia la Organizația Mondială a Comerțului și acum a câștigat. Încă un semnal al ruperii Turciei de Imperiu și al manifestării unei autonomii. Iată deci că la nivel de comerț s-a găsit o procedură de “punere la punct” a Turciei. Cum de nu se găsește oare o posibilitate de a contstrânge Turcia ca măcar să nu mai primească turiști ruși în vacanță. Cred că dacă UE ar cere țărilor membre ca să interzică vacanțele europenilor în Turcia dacă Turcia mai primește turiști ruși, între Europa și Rusia, turcii ar alege Europa deoarece ei sunt mari oameni de afaceri și pot să calculeze de unde le vine profit mai mare. Dar oare chiar vrea Imperiul să taxeze Rusia?

3. Siria

Am detaliat în numeroase articole că riscul existențial pentru Turcia vine de la sud, atât prin kurzi cât și prin Assad. Assad este un risc potențat de ruși dar care poate pune probleme și fără să fie ajutat sau stimulat prea mult de ruși. Ce vreau să zic? E suficient că rușii l-au salvat pe Assad – mai nou Assad se întârește și este doar chestiune de timp până când va pune probleme din ce în ce mai mari turcilor care sperau și visau la refacerea Imperiului Otoman măcar cu 10km la sud în ce au denumit ei “fâșie de siguranță”. Turcii și-au întețit atacurile asupra sirienilor deși încă nu au terminat treaba cu kurzii.

De ce nu au realizat “fâșia de siguranță” e greu de spus. Poate fi incompetență, poate fi presiuni de la americani (protectorii kurzilor) sau de la ruși (protectorii lui Assad). Dar acum turcii intră direct în conflict cu Assad și deci – poate în curând – cu rușii.

Alternativă la fâșie, care din nu știu ce motive nu se realizează, turcii au decis decapitarea liderilor kurzi pe care îi urmăresc și îi anihilează cu dronele. Asta nu este însă suficient pentru Erdogan deoarece nu are cu ce să se laude – nu e suficient de dus cu pluta să se laude cu niște crime lașe ca Hitlery Clinton care zicea despre omorârea lui Ghadafi – “we came, we saw, he died!”

Turcii par nehotarăți ce să facă – parcă ar ataca viesparul dar parcă nu l-ar ataca. Pe de o parte, rușii sunt deja ocupați cu Ucraina și teoretic nu prea pot face mare lucru în Siria, deci ar fi cumva mai lacsi, deși Putin vedem că e nervos pe turci pentru drone și poate mai trimite și el câteva avioane peste turkmenii lui Erdogan – cum s-a întâmplat în timpul războiului.

Ce este interesant, mai nou, este că în fața amenințării turcilor și vâzând că liderii le mor pe capete, kurzii se întorc la Assad și o reunificare pare mai probabilă ca oricum, cel puțin pe alocuri. Asta încearcă să evite turcii. Dacă steagul Sirian va fi pus peste tot kurdistanul și cum rușii protejează Siria … de aceea se grăbesc turcii.

La ce haos este aici, culmea e că varianta optimistă (în care nu începe război Rusia-Turcia din cine știe ce scânteie) este “doar” reluarea hoardelor de refugiați de război. Cel puțin din zona asta, de fugit nu se poate decât la nord, căci Assad evident nu îi primește.

În aparență, pentru a rezolva riscul kurzilor – pe care îl tot fâlfâie Erdogan, tot ce trebuie să facă este să se împace cu Assad. O pace Turcia-Siria garantată de Rusia va distruge pentru o perioadă aspirațiile statale ale kurzilor, va oferi garanțiile necesare turkmenilor (turci) din nordul Siriei și ar calma pe toată lumea. Culmea e că turcii nu fac pacea pe care o pot face, dar se dau mari negociatori și se prefac că lucrează pentru pace în Ucraina, oferindu-se ei ca mari negociatori.

Ce îl oprește oare pe Erdogan să se înțeleagă cu Assad, care oricum este doar un actor acum și face orice îi cer rușii. A face pace cu Assad ar însemna garanții de securitate și întoarcerea la status-quo-ul dinainte de război. Evident există problema kurzilor, dar asta ar cădea pe felia lui Assad și de asemenea, americanii ar putea să pune și ei umărul cumva și să îi facă pe kurzi să înțeleagă că războiul s-a terminat și deocamdată ei au pierdut. Oricum Assad le oferă deja destulă autonomie și cred că nu va mai fi niciodată ca înainte în sensul că pacea nu ar însemna decât trasarea unor teritorii și acceptarea acestora de către toate părțile. Ori kurzii nu sunt deloc într-o situație în care să spere mai mult de vreme ce americanii au plecat. Singura speranță pentru kurzi ar fi fost eliminarea totală a lui Assad și declararea unui stat care – cu sprijinul SUA – să poată fi acceptat, așa cum e Kosovo, deși nu e deloc mare brânză.

Deci sunt condiții mai mult decât optime pentru o pace în Siria, singurul care nu și-o dorește este însă Erdogan – deoarece opoziția deja a declarat că prima măsură când va veni la putere va fi normalizarea relațiilor cu Siria.

Nasol

E nasol și la răzbel, e nasol și cu inflația. Nu sunt total deplasate temerile că am intrat cumva într-un program de autodistrugere executat de centre oculte. Căderea guvernelor ca popicele care a început este un argument și propagarea acestui trend nu va face decât să confirme temerile.

Că veni vorba de trenduri, ce putem observa ar fi întețirea atacurilor asupra unor ținte civile: rușii sunt însetați de sânge. Atacurile nu sunt întâmplătoare – rușii se laudă că pot lovi cu precizie ținte oriunde în Ucraina și au dovedit, lovind acum ceva timp o clădire din apropierea graniței cu Polonia unde dormeau soldații care urmau să fie trimiși pe front.

Dacă până nu de mult, atacurile asupra clădirilor erau consecință a unor lupte directe între cele două armate și putem admite că rușii loveau cu tancuri / rachete unele clădiri deoarece ucrainienii le foloseau pentru a se proteja, acum nu mai este cazul: rachete puternice, cu exploziv masiv, sunt lansate probabil de pe submarine din Marea Neagră și lovesc ba un mall, ba o universitate, ba pur și simplu clădiri locuite din toată Ucraina.

Sunt multe de zis legat de acest trend.

  1. Diavolul vrea sânge

Știm că în cel de-Al 2-lea Război Mondial, bombardarea orașelor a fost ocazională și în general făcută de aliați, după ce deja îi cam bătuseră pe nemți și doreau doar ca nemții să nu mai opună rezistență aiurea. Cum alternativa era riscarea vieții soldaților și cum deja nemții făcuseră deja suficiente crime de război și cum cred că deja se descoperiseră ceva lagăre, aliații au ras Dresda dar apoi s-au oprit. Când au văzut ce nasol este să omori civili, s-au oprit și au continuat războiul fără bobardarea civililor. Rușii însă nu au astfel de planuri. Bombardează tot ce pot, încercând să distrugă complet ucrainienii: moral, spiritual, fizic.

2. Bombele ca unealtă de constrângere

Am putea zice că rușii bombardează civilii deoarece nu mai au ce să bombardeze. Greșit! La cât de mare e Ucraina, oricât de multe bombe ar avea rușii, sigur ar găsi ținte militare, fie baze, fie infrastructură, fie mijloace de producție (de altfel nu s-au dat înapoi nici de la distrugerea unor fabrici și uzine). Am putea zice bombardează civilii deoarece nu mai pot avansa și încearcă pur și simplu să provoace atâta distrugere încât să stimuleze o presiune de negociere pe ucrainieni. Dar nu trebuie să ai prea mulți neuroni ca să vezi că efectul este exact invers – cu cât mor mai mulți civili, cu atât cei care rămân vor dori să lupte ca să se răzbune.

3. Bombele și iubirea vrăjmașului

Pe lângă aspectele materiale ale războiului (riscul să mori, pierderea de rude, prieteni, morții din jur, bombele, lipsurile, riscurile, incertitudinile, tulburările și toate cele) principala provocare pentru un creștin în Ucraina este iubirea vrăjmașului. Poate creștinii din România nu își pun problema iubirii dușmanului deoarece nu prea avem dușmani, poate politicienii care ne fură de 30 de ani, dar de aceștia va avea grijă Dumnezeu. Dar altfel, cu greu putem să găsim dușmani pe care să practicăm iubirea creștină. EI bine, ucrainienii nu au dileme cine le este dușman dar au probleme mari în îndeplinirea acestei porunci. Oricât de grea e situația și putem zice că au circumstanțe atenuante, cert este că în fața unor asemenea crime oribile prin care se vede cu ușurință lucrarea diabolică, ura irațională și setea de sânge, cu greu putem folosi cuvinte înălțătoare, cum ar fi iubirea.

4. Răul nu are frână

De departe, cel mai important lucru pe care doresc să îl subliniez este că diavolul, ca cel care se afundă în veșnicie în întuneric, are o sete neobosită de a face rău și are potențial infinit de a îndemna pe oameni ca să facă rele și crime din ce în ce mai mari. Doar intervenția lui Dumnezeu oprește sporirea răului, dar vedem că vremea nu a venit.

Înainte de război, poate ne gândeam: cum să omoare frate pe frate? Vedem că în Crimeea s-au înțeles cât de cât. Vedem că în Donbass războiul e cât-de-cât reținut, adică nici ucrainienii nu năvălesc peste ăia să îi căpăcească, nici rușii nu fac altceva decât să predindă că Donbass-ul este al lor și că ei îl apără … Nici măcar ucrainienii nu credeau că se va ajunge aici. Nu vorbim în termeni simbolici când afirmăm frate contra frate – sunt multe situații reale în care unul este în ucraina și altul este în armata rușilor. Nu mai există legături umane sau frâne la rău când acesta se dezlănțuiesc.

Bombele pe care le vedem, trebuie să ne pregătească pentru minunățiile pe care probabil le vom vedea și la noi și peste tot în lume: milioane de oameni morți de foame, milioane exterminați instant prin bombele nucleare, mii de oameni morți zilnic, războaie și bombardamente pe care le vom urmări live pe Youtube sau la TV din diverse locuri din lume.

Căci dacă încă nu credem că va urma un război mondial cu potențial apocaliptic înseamnă că nu știm pe ce lume trăim.

[P] Actorii invaziei din Ucraina. De la Zelenski la Zolotov, via Putin

NATO=SUA

Cum NATO pare să fie subiectul zilei, vom zice 2 vorbe, deși alte lucruri sunt mai importante. Cum ar fi acela că Rusia a câștigat războiul.

NATO=SUA

Evident că NATO fără SUA este vax. Nu zic că nu poate pune probleme Rusiei, dar de vreme de Rusia nu ține cont de SUA și atacă Ucraina, oare va ține cont de un NATO fără SUA când va ataca Moldova? (de exemplu). Se zice pe la noi că NATO este o umbrelă, dar ce nu se zice este că cine ține umbrela, se poate trage mai într-o parte dacă vine ursul și dă cu laba în umbrelă sau mai bine zis, cine ține umbrela, se poate folosi de umbrelă ca să se apere de urs, dacă ursul îl atacă.

Recursul la esențe ne ferește de multe vrăjeli și de aceea voi pune din nou întrebarea: va da SUA cu nuclearele în Mosova când primul avion rusesc va face o incursiune în spațiul aerian românesc și va ataca un aeroport? Asta e întrebarea care sper să nu fie pusă niciunui reprezentant NATO, inclusiv prostănacului deoarece rușii abia așteaptă să reproducă răspunsul la toate megafoanele ca să semene dezbinare.

Dar totodată, entuziasmul tembel, încrederea oarbă în NATO, nu își are nicio temelie și unitatea în cadrul NATO este doar un slogan aiurea dacă nu se lasă cu măsuri concrete. Măsuri concrete ar fi cumpărarea de F-35-uri cum face Grecia, dar noi am aruncat deja banii pe vaccinuri și pe tunuri și nu mai avem cu ce. Măsuri concrete ar fi măcar antrenarea soldaților de către americani, dar nici măcar asta nu se întâmplă de vreme ce vedem că ai noștri soldați nu sunt în stare nici de un marș coordonat darămite de manevre complexe de luptă modernă cum au arătat ucrainienii.

Ideal pentru SUA este provocarea unui război Rusia-UE în care Rusia să folosească nuclearele. Evident, ideal ar fi ca nu din prima, ci mai întâi să treacă ceva timp să se lupte convențional ca să vadă americanii ce arme au rușii, cum luptă și toate informațiile pe care le extrag acum din Ucraina. Dar Ucraina este un oponent minuscul, de peste 10 ori mai mic ca Rusia, prin urmare e logic că Rusia nu folosește tot ce poate și mai ales nu folosește ce are mai bun. Asta deoarece, Arta Războiului spune clar “arată-te slab când ești puternic”. Cu voie, sau fără voie, rușii au arătat multe slăbiciuni … Au arătat și ceva rachete hipersonice zic ei, dar americanii nu recunosc.

Ce așteaptă Belarusul?

Este greu de crezut că Putin nu va folosi Belarusul … Chiar fără experiența rusească, Belarusul are totuși o armată. Nu cred vrăjeala că generalii se opun sau că lui Lukașenko îi e frică că soldații vor întoarce armele. Astea sunt argumente similare celor de dinainte de război, că nu poate rusul să ridice arma asupra fratelui … Belarusul se tot pregătește și cred că deocamdată nu are parte de aceleași sancțiuni ca și Rusia și de aceea stă deoparte. Adică e posibil – culmea, culmilor – ca Putin să îi interzică lui Lukașenko să intre în război tocmai pentru a-l folosi ca proxy economic/financiar pentru anumite importuri și exporturi. Zic că e posibil deoarece nu am auzit ca la toate sancțiunile luate împotriva Rusiei să se zică ceva de Belarus. Cel puțin la nivelul UE, sancțiunile împotriva Belarusului sunt abureală. Asta deoarece europenii (adică nemții că ei decid) sunt ipocriți și vor să pară că au superioritatea morală și condamnă Rusia, dar vor totodată să poată importa ulei de la belaruși deoarece în Ucraina, terenurile sunt cam … poluate de la bombe în ultimul timp. Căci Germania importă 100% uleiul (ca și altele) deoarece nu vrea să aibă parte de populare în zonele de agroturism mirifice ale satului german, ci preferă să vândă la belarușieni 10-20 BMW-uri în schimbul a 20-30 trenuri de ulei.

Când/dacă însă fluxul de arme din vest va fi suficient de îngrijorător pentru ruși (nu prea curând la cum se arată situația), e posibil ca Putin să apeleze la Belarus ca să rezolve problema printr-o mică invazie în zona sudică, pe lângă polonezi, pe unde le intră armele.

Turcia

Devine un carftof fierbinte pe zi ce trece. Pare hazlie situația că Turcia încă este membră NATO la cât de multe probleme pune și la cât de departe joacă față de melodia din “clubul euro-atlantic”. Europenii recunosc dar în afară de mac-mac, nimic nu fac. Ce mi se pare și mai hazliu este că “experții” de la The Telegraph fac comparația Rusia-Germania din anii 30 și Putin-Hitler, dar uită complet de Erdogan. Promotării implicării NATO în război, apasă pe pedala acestei paralele istorice, cum că așa cum atunci … așa și acum … marile puteri întârzie să “rezolve” problemele care ulterior iau foc. Dar nu doar “experții” ci și “profesioniștii“.

Între timp, Turcia își permite luxul să aibă tratat special cu UE, uniunea fiind principalul partener de export-import pentru turci, dar totodată face afaceri în continuare cu Rusia. Ca fapt divers, turcii ca niște bișnițari ce sunt, au preluat rolul de hub în UE nu doar al produselor chinezești ci și al produselor rusești interzise de sancțiuni care nu sunt însă interzise a fi importate din Turcia … Astfel, economia turcească profită imens din acest război și Turcia își consolidează și mai mult o poziție independentă, totodată ajutând Rusia să treacă cu bine hopul sancțiunilor.

De ce nu sancționează UE și Turcia dacă Rusia chiar trebuie pedepsită? Mai ales acum, când vedem că sancțiunile nu prea au efect, ba chiar rușii au prins curaj și dau cu mai multe bombe, omorând civili? Deoarece europenii – cum am mai spus – sunt ipocriți. Dar nu doar europenii, ci orice putere mare își urmărește interesele. Ce măcăn eu aici zi și noapte, este că trebuie să ieșim din cadrul analizei emoționale ci să ne urmărim interesele. Iar interesul nostru ar fi să putem importa gaze și petrol de la ruși, alături de îngrășăminte agricole și minereuri de fier, deoarece UE arată – prin exemplul Turcia – că nu îi pasă dacă o anumită țară încalcă sancțiunile. Dar zic de turci deoarece despre ei e vorba că aș putea să dau exemplul Ungariei …

Așadar UE e captivă turcilor din cauza invadatorilor chemați de Merkel care sunt ținuți în frâu de turci, ca niște câini ciobănești pricepuți în oglindă cu milițienii (a)transsexuali europeni care nu mai sunt capabili să apere granițeie uniunii și Turcia totodată ține captivă SUA prin Incirlik. Americanii au nevoie de Incirlik deoarece de acolo vor trimite cel mai probabil primele nucleare către Moscova când va fi cazul și pentru asta, îi țin în NATO, îi tolerează în Siria, le trec cu vederea turbarea asupra grecilor etc.

Apropos de greci, americanii îi susțin îndeaproape, turcii se oftică că de ce au americanii 8 baze militare la greci, la ce le trebuie atâtea? Reamintesc că recent turcii amenință suveranitatea Greciei și se tot freacă pe lângă insulele din dreapta meridianului Istambulului. Nu am mai urmarit, dar bănuiesc că încă nu e rezolvată problema bazinelor de gaz din Marea Mediteraneană care ar fi fost acum mană cerească în criza care se prevede și în perspectiva decuplării de la ruși.

Rusia a câștigat deja

Am mai spus-o, dar trebuie repetat. Pe fiecare zi, rușii fac progrese, avansează. În curând vor ocupa Luganțk-ul, acum e puțină liniște deoarece se pregătesc. Cred că anul ăsta se vor calma și nu se vor lungi spre Kiev, deși totul depinde dacă vesticii chiar plănuiesc să trimită armament mai deocheat ucrainienilor.

Dar armament dacă aveau ce, le trimiteau deja, căci e absurd să credem că deoarece acum e clar că rușii nu pot fi învinși, ucrainienii merită arme mai bune care până acum vesticii nu au vrut să le dea deoarece le-a fost frică că ucrainienii îi umilesc pe ruși. Vorba aia cu “Rusia nu trebuie umilită” a fost doar o formulare nefericită a Macaroanei, ce vroia el să spună este că de fapt Rusia nu poate fi invinsă și Zelensky trebuie să convingă armata că e momentul …

Teoria ajutorului incremental, cum că armele trimise vor fi din ce în ce mai puternice și mai multe este o poveste aiurea. Să nu uităm că americanii au băgat trilioane în Afganistan până presiunea politică de acasă a dictat retragerea totală. Idem din Siria. De fapt, izolaționismul propovăduit de Peter Zeihan este greu de combătut și dacă îl veți asculta veți vedea că inclusiv comportamentul SUA în Ucraina, prin neimplicarea directă și prin neintrarea în război, confirmă teoria lui Zeihan, că SUA vrea să se retragă din lume. Eu nu prea cred, deoarece sunt adeptul teoriei balanței de putere, care deși este doar un efect al strategiei și nu vine neapărat în contra izolaționismului, acoperă fluctuațiile determinate de politică.

Dar prin orice cheie am privi politica vestului cu privire la Ucraina, nu putem decât să acceptăm că vestul le-a cam dat maxim ce putea să le dea, altceva nu mai are. Evident, vestul (Germania) putea tăia gazul și făcea mai mult ca donația de 2-3 tunuri de artilerie moderne ale nemților. Dar asta e altă discuție. Cert este că nimic bun nu se poate întâmpla pentru Ucraina decât eventuala intrare în război a unei țări NATO capabile, gen Polonia.

Zelensky – terminator sau salvator al Ucrainei?

La cum se arată pe front, miracolul rezistenței ucrainiene se cam evaporă. Între timp, rușii își intră în mână, învață din greșeli și mai ales bombardează tot ce pot. Speranța ucrainienilor este că, văzând că nu pot să le facă față rușilor cu arme proaste, vesticii le vor trimite arme mai bune. Dar dilema este ce soldați vor mai opera acele arme bune, de vreme ce sute de soldați ucrainieni mor zilnic pe front.

Este greu să fii președintele unei țări care se luptă cu orcii, tu având doar bâte de lemn și orcii săbii de oțel. Iar orcii fiind de 10 ori mai mulți ca tine.

Spuneam în articolul cu vizita la Kiev că eu cred că cei trei au fost să îi spună lui Zele pe față că e nasoală și că Putin nu se va opri dacă ucrainienii nu cedează. Tot către față europenii au vrut să le spună că americanii îl încurajază aiurea pe Zele că chair de i-ar bate ei pe ruși și de-ar întoarce cursul luptelor, rușii au nucleare și le pot folosi că deja s-au degustat la sânge și văd că nu e așa complicat să bum-bum.

Apropos de adaptarea la sânge. Cu cât războiul trece, cu atât soldații nu mai au rețineri. Vă amintiți cum în primele zile, soldații ruși aveau de-a face cu protestele civililor care le ieșau în față? Cum se tocmeau cu ei, și îi lăsau să protesteze, să ridice steagul Ucrainei, să îi înjure etc? Mai vedeți de-astea acum? Nu, deoarece cel mai mic semn de protest este acum rapid neutralizat cu un pac-pac, deoarece rușii nu mai au jenă să ucidă fără scrupule. Ce vreau să zic? Cu cât trece timpul din război, cu atât mintea se duce, și aia ultima și iese animalul din om și mai mult.

Dar să zicem că la butoanele nuclearelor sunt capete limpezi. Păi capetele astea limpezi o să gândească după ecuația balanței de putere despre care am zis 2 vorbe. Anume, dacă ucrainienii sunt învinși, de ce să se oprească la Donbas și Lugansk? De ce să nu meargă până la Kiev? Sau Lviov? De ce să nu se ducă până la polonezi să vadă ce fac polonezii? Intră ei în răzbel? Au tupeu? Că dacă intră ei singuri, articolul 5 nu se activează. Rușii nu pot suferi mare brânză dacă polonezii sunt provocați prin faptul că rușii nu se mai opresc ci înaintează până la granița cu ei. Ce pot face polonezii? Să zicem că trag cu artileria de la polonezi spre pozițiile rușilor din Ucraina, că poate au ei ceva echipamente mai NATO. Rușii o să fie nevoiți să riposteze, sau poate nici măcar. Poate se retrag pur și simplu și cer americanilor să îi calmeze pe polonezi.

Iar dacă nu pierd ucrainienii ci primind arme din ce în ce mai puternice, lovesc din ce în ce mai mult în ruși, oare ce ar putea să facă rușii ca să schimbe soarta războiului? Ghici!

Dar ar putea zice cineva, că în cadrul balanței de putere este posibil ca ucrainienii să îi oprească pe ruși la Donbas și să le facă extrem de grea, spre imposibilă înaintarea mai departe. Ei bine, așa ceva sunt aiureli, în război nu prea există situație de egalitate, nu prea există un punct în care ambele armate să fie cam la fel de puternice, cam la fel de dotate, pe poziții cam la fel de solide încât să nu existe o parte anume care să aibă un avantaj clar. Să zicem că de balanța ucrainienilor vor mai fi și sancțiunile și situația grea economică a Rusiei și poate presiunea chinezilor. Vor face atunci pace? Poate vor face rușii pace, pentru la iarnă după care iar bum-bum.

Evident că este prea târziu să găsim un scenariu de urmat pentru Zelensky. S-a băgat singur între ciocan și nicovală. Să negocieze cu rușii – ar făcea-o de pe o poziție nasoală, ar fi o umilință națională să cedeze ditamai teritoriu, după toate crimele și bombardamentele care au ras Ucraina și după atâta sânge vărsat. Dar pe de altă parte, singur zicea că moralul începe să devină o problemă. Ceea ce este o minciună deoarece evident moralul este la pământ de ceva timp, poate singurul moment în care moralul ucrainienilor a fost bun, a fost când rușii s-au retras de lângă Kiev în urma greșelilor în lanț și a rezistenței feroce a ucrainienilor.

Oficial, europenii, deși sugerează că “Putin nu trebuie umilit” (ca și cum ar fi vreo posibilitate pentru asta) – cum zice Macaroana, oficial zic declară că o să fie alături de ucrainieni, indiferent ce decid ei, adică dacă decid să lupte, îi sprijinesc (mai puțin cu gazele …), dacă decid să negocieze, de asemenea îi bat pe umăr și nu îi obligă ca să continue războiul (ca și cum ar putea în vreun fel).

Dar realitatea este cu totul alta. Realitatea este că rușii au declarat că nu sunt de acord nici cu intrarea Ucrainei în UE (după ce s-au arătat indiferenți inițial) și mai apoi, realitatea de pe front este în măsură să îi determine pe ruși să nu prea dorească o pace chiar acum când sunt pe cai mari și tocmai au câștigat și Severdonețk-ul. Indiferent de strategia centrului de comandă al rușilor (fie Putin, fie oligarhii, fie armata, fie amanta lui Putin) care determină direcția, nu există o variantă în care rușilor le-ar conveni acum să facă pace. Poate doar dacă noi nu avem completă imaginea situației economice și aceasta este mult mai nasoală decât o lasă rușii să transpire că ar fi. Tot la capitolul necunoscute, ar fi tensiunile intra-sistem la care nu avem acces, dar știm că există. Fac aici apel la situația din rândul ceaușeștilor pe ultima sută de metri. Nicu era în Iran și a lăsat conducerea pe mâna tâmpei, care a dat ordin să se tragă în populație ceea ce a produs revoltă masivă și repulsie chiar în rândul acoliților. Prin urmare, securitatea a decis că gata, până aici le-a fost, asemenea monștri nu mai merită să conducă țara. Ceva de genul acesta poate fi și în Rusia și poate determina încetarea războiului, deși …

Mizele sunt masive atât pentru ruși cât și pentru ucrainieni. De unde sperau să ia Donbas-ul și Luganskul fără probleme și sperau că populația o să îi primească cu flori ca în Crimeea, rușii s-au trezit nevoiți să lupte și să intre într-un război în urma căruia au ras Ucraina și acum pot să o ia cu totul dacă se încordează nițel și nu mai fac greșeli majore. O să mai aibă ceva pierderi însă, dacă vor să continue deși la cât de terminați sunt și ucrainienii, pierderile rușilor au cam scăzut recent. Nu prea am mai văzut nici avioane căzute, nici tancuri lovite etc. Iar la artilerie, rușii bat mai departe. Cu excepția Insulei Șerpilor, rușii nu prea au zone de front proaste. Și Belarusul încă nu a intrat, ceea ce ar pune și mai mari probleme Ucrainei și ar face facilă ocuparea întregii Ucraine. Ceea ce ar fi un cadou neașteptat pentru Putin care deși inițial zicea de drepturile rușilor din Donbas, acum poate să zică că Ucraina a dovedit că este deja aproape o parte din NATO, că uite că primesc arme și muniție de la NATO, prin urmare trebuie neutralizată și demilitarizată, deci ocuparea ei totală este vitală pentru securitatea Rusiei.

Ca actor, Zelensky nu poate gândi strategic și deși nu era deloc greu de calculat că se va ajunge aici, pasiunea a primat în decizia lui de a lupta cu ursul în speranța unui sprijin utopic din partea vestului. Vă mai amintiți cum făcea lobby pentru “no-fly zone”? Cumva, Zele și alți ucrainieni foarte pătimași chiar credeau că asta e posibil și chiar se luptau pe plan mediatic ca să convingă NATO să declare cerul Ucrainei un no-fly zone. În bula propriului teatru, în care mesajele sale sunt propagate și retransmise instan, Zelensky credea că dacă mesajul acesta se repetă și este preluat și există unele ecouri (de la alți umaniști și anti-ruși din mac-mac), există șanse ca aceasta să aibă loc. Apoi, spera ca măcar să primească 6 miliarde pe zi, ca să poată cumpăra toate armele de care are nevoie și eventual dacă mai rămâne ceva să cumpere de mâncare la soldați. Evident că nimeni nu donează 6 miliarde pe zi la o țară care are toate șansele să nu mai existe în 2-3 luni.

Singurul scenariu în care Zelensky nu este un nebun sinucigaș ar fi acela în care el ar fi primit unele asigurări extraordinare pe care nu le-a făcut publice și de care noi nu știm. Ceva de genul, “Zele, rezistați și voi acolo nițel, că când se împute de tot, intrăm și noi în răzbel cu rușii, că și-așa chinezii au planuri cu Taiwan-ul și oricum dolarul e pe ducă, vine ditamai inflație, depresiune etc”. Altfel zis, doar dacă războiul mondial este deja plănuit și Ucraina nu are decât un rol de “încălzire”. Acesta este singurul scenariu în care Zelenky nu este complet dus cu pluta ci joacă – cum se pricepe – un rol de “îndemnător” la luptă, încercând să țină mobilizată armata ucraineană (ce a mai rămas din ea) și să dea lovituri cât mai nasoale rușilor, în așteptarea iminentei intrări a NATO. Sau poate că scenariul ăsta deși nu există, este unul la care Zelensky visează … Altfel spus, singurul scenariu în care Zelensky nu este nebun, este acela în care el visează la WW3 nuclear care va extermina umanitatea inclusiv Ucraina. Cam cum zic și rușii când la TV vine vorba … ” ce rost are lumea fără Maica Rusia în ea?”.

Meandrele gazului rusesc

Războiul economic este un front complex despre care cu greu putem trage unele concluzii deoarece suntem departe de a știi toate amănuntele. Dar unele lucruri le putem vedea și altele le auzim. Bunăoară, eu zic că directorul Agenției Internaționale pentru Energie nu trage semnale aiurea: Europa trebuie să se pregătească pentru tăierea completă a gazului rusesc.

Dependența Germaniei – nu a României – de gazul rusesc

Un lucru care nu se spune în presa românească este cât de dependentă este Germania de gazul rusesc și cât de independentă este România. Dar deoarece în EU cele bune trebuie să fie date nemților și cele rele împărțite la toți, s-a decis (la capul UE) ca la gaze să nu fie sancțiuni – toți să poată importa, deși e bine tu Românie ca dacă nu ai nevoie să nu imporți (ca să îi pedepsești pe ruși). Dar deoarece rușii sunt malefici, trebuie să îi pedepsim cu ceva și prin urmare tăiem total importurile la minereul de fier și la îngrășăminte agricole (de care Germania nu are nevoie, dar mica economie a României are drastic de suferit de pe seama acestor sancțiuni).

Una peste alta, ce trebuie să înțelegem noi românii este că UE nu este un bloc unit, sau mai bine zis este unit în jurul nemților și al celor din jurul nemților iar interesele României sunt la coadă.

Dar pe cât de mult încearcă UE să jongleze în politica de sancțiuni pentru a nu afecta stabilitatea economică a Germaniei indiferent de stabilitatea economică a României, cu privință la sancțiuni, marea problema a nemților este că nu se pricep deloc să prevadă viitorul. Așa cum au pompat o grămadă de bani în acea conductă care a rămas neterminată, deoarece nu s-au prins că rușii nu se vor opri la Crimeea ci se vor opri acolo unde o să îi oprească cineva, tot așa acum Germania nu a tăiat gazele rușilor când această acțiune ar fi contat și i-ar fi durut pe ruși, ci se va ajunge să le taie rușii gazele când ei își vor diversifica livrarea și nu vor mai fi dependenți de rublele venite de la nemți. Căci apropos, în caz că nu știați, prețul gazelor și al petrolului rusesc nu este redus, așa cum ne mint unii. Fiind platit în ruble, prețul este mult mai mare decât cel al cotațiilor în euro, din cauza cursului de schimb. Practic cursul rublei este dictat de ruși și menținut la un nivel pe care și-l doresc ei, prin simplul fapt că toți cei care cumpără gaze și petrol (sau măcar o parte) sunt obligați să cumpere ruble de la bănci rusești care au cursul evident artificial.

Iluzia alternativelor

Dacă ar fi existat alternative la gaz, acestea ar fi fost folosite. Energia nucleară, cărbunele, hidro și altele sunt complementare la gaz, adică folosesc cât-de-cât în zonele unde sunt disponibile. Adică: o centrală nucleară franceză (că nemții le-au închis) poate da surplusul de energie pentru un orășel mic din Germania. Dar nu există încă o centrală nucleară care să poată da energia necesară funcționării orașului-fabrică BASF (7TW – 10Xcentrala de la Cernavodă) care este mufată direct la conducta de gaze care vine de la ruși și care are propria centrală electrică pe bază de gaz, care folosește aburul rezultat de la această centrală pentru diferse scopuri în producție și care dacă s-ar tăia gazul, ar trebui să discute cu guvernul Germaniei pentru a alege împreună care secții de producție să le închidă deoarece toate sunt vitale pentru economie, BASF fiind producător de top de medicamente, îngrășăminte, insecticide, uleiuri etc. Așa cum mai pe toate produsele de la magazin scrie Made in China, pe aproape toate produsele chimice (mai ales de calitate) scrie BASF.

Pe lângă faptul că alternativele nu există deoarece dacă erau fesabile economic, ar fi fost puse în locul gazului, mai este problema că nu se poate trece peste noapte la ele. Trecerea de la cărbune la gaz nu s-a făcut doar pentru că cărbunele polua (se putea rezolva problema poluării) ci pentru că pe de o parte era mult mai eficient gazul la bani și pe de alta, nu era suficient cărbune care să susțină toată cererea locomotivei. Vă reamintesc că dezvoltarea Germaniei era gâtuită înainte de război de lipsa de energie, de aceea au și făcut acea conductă Nord Stream 2, deoarece aveau nevoie de mai multă energie.

Poate singura greșală prostească făcută de nemți a fost închiderea centralelor nucleare care măcar asigurau pentru populație strictul necesar de energie electrică, permițând la nevoie (cum e acum de exemplu) o tăiere mai fără durere a dezvoltării economice.

Inevitabila depresiune

Căci dacă ne menținem iluzia că lucrurile vor reveni la normal prea curând, suntem idioți. Cel mai greu de prezis este viitorul – zicea Yogi Beear – dar nu putem să nu ne dăm seama că toată puterea calorică oferită de gazele rusești în UE nu va putea fi compensată prea curând nici cu repornirea minelor de cărbuni nici cu creșterea importului de LPG din SUA sau cu trecerea pe petrol (care și ăsta vine tot de la ruși deci va fi tăiat).

Prin urmare, la ce asistăm acum, este o zbatere pentru menținerea unui nivel de subsiztență al unei industrii care măcar să furnizeze produsele de bază: medicamente, îngrășăminte, insecticide. S-a cam terminat cu iaurturile colorate în o mie de curcubee cu tot felul de arome, deja diversitatea produselor alimentare a scăzut la raft și va urma reducerea numărului de branduri deoarece inevitabil în această contracție unele vor fi înghițite de altele.

Una e târguiala de acasă …

Așadar nemții au un plan. Ar fi absurd să credem că un neamț poate funcționa fără un plan, nemții planifică totul, chiar dacă realizează doar o parte. Planul lor este să compenseze, să găsească surse alternative și să fie gata să poată reduce EI consumul în ritmul care le convine LOR pentru a scăpa de ostracizarea permanentă de care au parte din cauza impocriziei sancțiunilor. Este doar chestiune de timp până când americanii le vor striga: nemților voi cu cine sunteți? Căci ați plătit rușilor 1 trilion de euro de la începutul războiului (mai au vreo 400 miliarde).

La ce nu se așteaptă nemții este la tăierea gazelor din partea rușilor. Ei speră că înainte să le taie lor, rușii le vor tăia la alți minion care sunt mult mai dependenți de ruși și care cumva plătesc mai mult și nu au relațiile privilegiate (că așa se cred ei) cu rușii, cum le au ei. Ce nu știu nemții este că rușii sunt jucători de șah și nu funcționează pe emoții. Dacă nemții le-au plătit până acum sute de miliarde de la începutul războiului, nu înseamnă că atunci când vor putea să trăiască și fără bani europenilor – deoarece au găsit alternative – rușii vor ține cont de istoric și nu le vor tăia nemților înainte gazele. Ba din contră, eu cred că pe nemți îi așteaptă o lovitură blitz-krieg de care nu se așteaptă și pentru care nu planifică, așa cum nu au planificat că Rusia nu va sta cuminte și ei pompează aiurea în NS2, pe care chiar dacă nu ar fi fost acest război, la următorul mandat al lui Trump, ar fi fost oricum obligați să îl taie.

Așadar rușii vor tăia gazele nemților mai întâi și apoi și ale altora. Nu la toți, deoarece vor să producă disensiune și deoarece nu au de ce să le taie de exemplu altora, deoarece important este să lovești în cel mai puternic așa cum la luptele între haitele de animale, contează anihilarea liderului turmei dușmane.

Alternativele rușilor

Așa cum europenii se zbat să găsească alternative de import, rușii se zbat să găsească alternative de export. Diferența majoră este că dacă rușii nu vor mai exporta, mare brânză nu vor pierde (sunt bune miliardele alea în plus, dar deja au 600 miliarde de euro primiți – ce să facă cu atâția bani!??), sau mai bine zis nu vor pierde în aceiași măsură ca europenii deoarece rusul de rând este obișnuit cu greul, este patriot, este în război și se așteaptă la o viață grea. Pe când neamțul, va ieși în stradă când se va scumpi berea!

Am povestit că rușii au în lucru o conductă care să transfere gaz din Siberia (de unde vine gazul pentru europeni) înspre China. Nu știu nici capacitatea acestei conduce și nici stadiul în care se află. Dar pentru ruși tăierea exportului către europeni înseamnă o scădere cu 20% (maxim să zicem) a exportului. Pe când pentru europeni, tăierea gazului rusesc înseamnă depresiune economică majoră și criză socială. Practic, orice șansă de evitare a unei recesiuni este anulată și căderea va fi bruscă și nasoală.

Război total?

Consecințele tăierii gazului sunt majore. Practic gazul este singurul motiv pentru care rușii nu sunt interesați acum de un război cu NATO. Câtă vreme primesc bani de la europeni și câtă vreme câștigă în Ucraina, rușii sunt în plan. Când se vor tăia gazele, practic rușii vor pierde suficient cât să taie orice export și orice legătură economică cu vestul – care încă există dar nu pentru minioni ca România. De aici până la războiul fizic este doar chestiune de timing, când și unde.

România

Deși România are teoretic gaze pentru consumul intern, după cum știm “liberalizarea” ne cam obligă ca o parte din acest gaz să îl vindem pe piața de export. În plus, ridică prețul intern la media europeană. Pract, ce înseamna asta? Înseamnă că dacă am ieși din UE probabil am avea gaz suficient la jumătate de preț. Și dacă ne-ar duce capul am avea și industrie care să folosească acest gaz care să aducă plus valoare la un randament masiv comparat cu ce are acum Germania. Evident pentru asta ar trebui să punem în creierele românilor niscavai esență nemțeasă, dar asta e mai greu, mai ales că mixul pare catastrofal, am auzit că dacă se amestecă mintea nemțească cu cea românească rezultă numai bolnavi la cap.

Pe lângă suficiența gazului, creșterea producției locale (stimulată de creșterea prețului) va face ca cei care au bani să plătească prețurile în iarna viitoare să nu sufere de frig.

[P] Encyclopedia of World Cultures. Vol. 6, Russia and Eurasia/China

1 2 3 28